BALTAGUL

*Romanul Baltagul aparţine etapei de maturitate a creaţiei sadoveniene. In aceas-

tă etapă a creaţiei sale, autorul caută soluţii soteorologice pentru omul contemporan lui
aflat într-o criză existenţială şi socială profundă.
Soluţia soteorologică găsită corespunde celor trei mari utopii: a naturii, a istoriei
si a cărtii.Toate creaţiile de maturitate includ aceste directii care, fuzionând, creează un
tipar arhetipal, adevarat model de existenţă.
Aparut în 1930, scris în numai cateva zile, romanul este rodul unei îndelungate
gestaţii. Ca şi construcţie, este un roman tradiţional, cu narator omniscient şi omni-
prezent, cu naraţiune la persoana a treia şi o construcţie aproape liniară.
Tema romanului poate fi stabilită cu uşurinţă în ciuda cheilor de interpretare
diferite.Temei căutării şi a dorinţei de dreptate şi adevăr i se asociaza teme adiacen-
te:iubirea, răzbunarea, iniţierea, călătoria.
Predominanţa ideii de justiţie în stabilirea temei este accentuată şi de titlu.
Baltagul este securea cu doua tăişuri,ilustrand simbolic dualitatea,viaţa şi moartea. Este
deopotriva însemnul puterii transferate de la tatăl ucis la fiul nevârstnic, arma răzbunării,
dar şi arma crimei.
In limba greacă, securea dublă poarta numele de labrys. Labirintul esta casa
securii duble. In cautarea adevarului, Vitoria Lipan parcurge un adevarat labirint,cu
suişuri, coborâşuri, ocolişuri şi linii drepte. Monstru din labirint este Calistrat Bogza,
supranumit Buză de iepure (in traditia populara iepurele este semnul mortii). La iesirea
din labirint, Vitoria descopera adevărul şi işi îndeplineste datoria faţă de barbatul ucis.
Moto-ul romanului, preluat din balada populara Mioriţa, face trimitere la o lume
straveche, arhetipală, încremenită în vechi tipare, ce se conduce dupa marile ritmuri
cosmice.
Viata oierilor din Tara de Sus a Moldovei, trăsăturile distincte ale acestor fapturi
de mirare sunt rezumate într-o anecdota cu care debuteaza romanul.
Portetul Vitoriei din incipit constituie punctual de plecare al actiunii. Insistenta
discreta asupra intrigii este sugerata prin redarea neliniştii femeii care isi asteaptă soţul
plecat in Tara Dornelor cu ceva timp in urma.Pe langa portretul fizic, se conturează şi
portretul moral al muntencei.Tot in maniera traditionala este si focalizarea permanenta a
romanului asupra personajului principal, procedeu care ii da o deosebita pregnanţă.
Tehnica este cea a basoreliefului.*
Femeia are semen rău prevestitoare şi merge la preot şi la baba Maranda,
vrajitoarea satului pentru a cere sfaturi. In ciuda încercarilor acestora de a o linişti, Vito-
ria crede cu tărie in prevestirile ei. Plecand la drum, ea are certitudinea că barbatul ei a
fost ucis. Se pregateste timp de mai multe zile, purificându-se trupeste şi sufleteşte:
posteste, se spovedeşte şi se închina la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana. Pleaca
insoţita de fiul ei Gheorghita, pe care îl cheamă de pe Valea Jijiei, unde era dus cu oile.
Parcurge o călătorie pregatitoare la Piatra pentru a anunţa autoritatile, fără a aştepta ajutor
din partea lor.Ancheta o întreprinde singură, urmărind drumul parcus de Nechifor Lipan.
Drumul este unul de viata şi de moarte pentru că pe parcursul drumului, ca o adevărata
hermeneută, ea il initiaza pe nevârstnicul Gheorghita in marile taine ale vietii. Este vorba
şi de o calatorie iniţiatica pentru că pe parcursul ei,tânărul se maturizează.In acelasi timp ,
pe acest drum ciobanul a fost ucis.
In plan simbolic, drumul din Măgura Tarcăului si până la Suha, in Tara Dornelor,
este drumul vieţii. Cei doi se intâlnesc cu o cumetrie, cu o nunta şi, previzionar, la capatul
calatoriei îi asteapta o inmormântare. De fiecare data, femeia intra in vorbă cu oamenii,
închină cu nuntaşii pentru că la ea tradiţia tine loc de lege. Mai mult, cu o intuitie sigură,
cu inteligenta, ea reuseste sa descopere adevarul. La fiecare loc de popas cerceteaza
oamenii, ,,ii impunge cu ochii” şi ,,ii descoase cu vorba’’. Ştie exact locurile pe unde a
trecut omul ei. Deşi nu are ştiintă de carte, Vitoria are o ştiintă a ei mut mai adâncă, fiind
o adevarata hermeneută. Citeşte in stele mersul vremii, adulmecă aerul pentru a simţi
mişcările naturii, descifrează ca nimeni altul tainele de pe chipurile oamneilor. In toate
acestea il iniţiază şi pe fiul ei Gheorghita, astfel incat putem sa vorbim si despre un al
doilea roman, mai discret, al lui Gheorghita, un Bildungsroman. In mod sugestiv, fiul
poarta numele de botez al tatalui, pe care parintii i l-au schimbat ,vanzandu-l pe fereastra
unei tiganci pentru a insela boala si moartea in copilarie. Observam o adevarata
simbolistica a numelor. Atat Vitoria cat si Nechifor fac trimitere la biruinta, dragostea lor
fiind mai puternica decat moartea.
Descoperirea adevarului este grabita odata cu gasirea cainelui Lupu intr-o
gospodarie din Suha. Mai mult, Vitoria stie cu certitudine ca la Sabasa au ajuns trei
ciobani dintre care unul era Nechifor, iar la Suha numai doi:Calistrat Bogza si Ilie Cutui,
tovarasii de drum gasiti la un popas după ce vandusera oile si incasasera o suma mare de
bani. Munteanca mai stie ceva: barbatul ei a fost ucis de prieteni pentru ca de dusmani
stia să se apere. Parcurcand in sens invers drumul, de la Suha la Sabasa, descoperă intr-o
râpă, cu ajutorul cainelui, rămăşiţele celui ucis, risipite si împuţinate de dintii fiarelor.
Craniul poarta urmele loviturii de baltag .Vitoria indeplineşte ritualul de înmormântare,
avand grijă ca nimic să din cele cuvenite să nu lipsească (car cu boi, preoti, bocitoare,
pomeni). La praznicul de inmormantare ii invita si pe cei doi ucigasi si prin vorbe
mestesugite il determina pe Bogza sa isi iasa din fire. Gheorgita isi incheie procesul de
maturizare, manuind baltagul impotriva criminalului, iar câinele Lupu desăvârşeşte
razbunarea. In agonie, Bogza marturiseste, Ilie Cutui este predate autoritatilor. Cu
sentimentul datoriei implinite, Vitoria se retrage la treburile ei, mărturisindu-şi intentia de
a se ocupa şi de educatia Minodorei, în aşa fel incât fata să respecte valorile tradiţionale
la care femeia ţine cu sfinţenie.
Alexandru Paleologul, reputat critic literar, remarca frapanta similitudine dintre
scenariul epic al Baltagului şi mitul egiptean a lui Isis in cautarea lui Osiris.
Din punct de vedere al constructiei epice, remarcam concizia,formula riguroasa si
distribuirea substantei epice pe capitole. Spre deosebire de alte romane a caror actiune
este plasata in trecut, Baltagul descrie o lume contemporana scriitorului, desi impresia
covârşitoare este cea de lume arhaica, in care viata oamenilor este guvernata de marile
ritmuri cosmice ale transhumantei.
Limbajul naratorial se remarcă prin sobrietatea mult diferita de stilul ceremonios
şi umorul plin de haz sfatos intâlnit în alte opere: Fratii Jderi, Hanul Ancutei.