STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENTATIV

Textul argumentativ cuprinde:

1. O constatare generală (o afirmaţie cu caracter general, care trebuie
susţinută prin demonstraţie) – ipoteza, teza; ea răspunde la
întrebarea ce vrea să demonstreze autorul în textul său? şi poate fi
explicită, când este clar enunţată de către autor sau implicită, când se
deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentaţiei;
2. Argumentele ilustrate cu exemple; argumentele sunt pro sau contra şi
trebuie să fie solide, formulate clar şi ordonate logic. În comunicarea
scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele
pot fi însoţite de contrarargumente, care oferă întregului discurs un plus
de precizie şi de viabilitate/ credibilitate;
Structuri specifice argumentării: consider că…, deoarece, fiindcă, întrucât,
pentru că ;    mă interesează, îmi place, îmi stârneşte interesul…
deoarece,  bineînţeles, în mod sigur, în mod evident, cert este
că (structurilexicale cu rol emfatic şi persuasiv)
Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Exemplele pot fi redate
prin:
 apelul la experienţa personală;
 preluarea unor opinii creditabile;
 citarea unor surse de referinţă;
 invocarea utilităţii problematicii abordate.
Conectori ai argumentării care exprimă:
 succesiunea, continuitatea: în primul rând, pe de o parte…, în plus, de
asemenea
 contrastul: dar, însă ci, dimpotrivă, în contrast cu
 ierarhizarea: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât
 comparaţia: la fel cu, tot aşa, ca, în comparaţie cu, în mod asemănător
 probabilitatea: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea
 certitudinea: cu certitudine, cu siguranţă, desigur, fireşte, fără îndoială
 concesia: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
 concluzia: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma
urmei
3. Concluzia rezumă demersul argumentativ.