Probele la care este supus Harap-Alb

Probele prin care trece Harap-Alb sunt menite să-l maturizeze sis a ii formeze
personalitatea.
Prima probă este reprezentată de întâlnirea cu ursul, mai exact, întâlnirea dintre prinţ
şi tatăl său. În această probă, baiatul învaţă să sesizeze esenţa ascunsă în spatele aparenţelor.
Înainte de plecarea sa, Harap-Alb primeşte darurile sacre: paloşul, hainele şi calul năzdrăvan. In
basmul popular, este vorba despre o dobândire a identităţii, căci eroul află de la cineva despre
existenţa acestora, apoi trebuie să le redea funcţionalitatea: calul trebuie hrănit cu jăratic, hainele
trebuie să i se potrivească, şi de asemenea, curajul său trebuie să fie pe măsura armelor.
Întâlnirea cu Sfânta Duminică consta in depistarea esenţei sub aparenţă. În folclor,
aceasta este reprezentată de o bătrână generoasă, binevoitoare, iar adeseori îndrumătoare a
eroului inocent. Rolul ei se justifică în primul rând prin legătura directă cu divinitatea.
Drumul (sau călătoria) sugereaza destinul omului, derulat de la naştere pana la
moarte. Călătoria propune un mod de cunoaştere şi de redescoperire de sine. Pentru omul aflat în
dilemă, plecarea în lume reprezintă soluţia eliberării, prin puterea de a alege. Drumul eroului are
funcţia unei iniţieri, iar obstacolele întâlnite în cale îl maturizează şi îl fac să-şi înţeleagă rostul în
lume. Pădurea este primul obstacol întâlnit de prinţ în calea sa, semnificand un loc de
retragere, meditaţie şi rugăciune. Ca orice labirint, reprezintă şi un loc de iniţiere, de confruntare
cu numeroase probe şi semne care desluşesc drumul sau induc în eroare.
Fiinţa diabolică (spânul, Omul roşu) reprezintă interdicţia, care din teribilism, este
încălcată. Omul care poartă un semn fatal reprezintă un avertisment. Printre aceştia se numără
spânii, roşcaţii, infirmii sau cei care au un semn distinct, avertizând astfel asupra pericolului pe
care îl reprezintă.
Fântâna este o probă din drumul spre maturitate. Ea sugerează un val inepuizabil
şi un spaţiu al biruinţei celui care a scormonit în adâncurile pământului. Prinţul intră în fântână,
însă la ieşire el este botezat, primeşte numele de “Harap-Alb”. Naşul său fiind, paradoxal,
spânul, care are aici rol de iniţiator în tainele lumii
Numele de “Harap-Alb” înseamnă rob alb sau negru. În mod evident, numele
reprezintă un oximoron, o contradicţie sau cele două laturi ale existenţei.
Jurământul făcut de Harap-Alb este pe viaţă, bazat pe experienţa lui şi pe
a tatălui său. Din această cauză, jurământul este sfânt, menit să ajute la maturizare.
Albina este considerată o miraculoasă întrupare a spiritului. Ea poartă
mesajul divin şi este asociată cunoaşterii şi iniţierii, fiind legata de crearea lumii. Albina apare ca
ajutor al creatorului, insa poate fi socotită şi un însemn nefast căci i-a fost sortit acul înveninat,
aducător de moarte. Albinele şi furnicile sunt idealuri ale umanităţii, furnica reprezentând idealul
de muncă, iar albina idealul de hărnicie.
Animalele sunt simboluri ale vieţii instinctuale, proiectate în numeroase sectoare
ale existenţei. Unele sunt benefice: de multe ori o albină îi dă aripa sa, o pasăre îi aduce vestea
cea bună, furnicile selectează grămezi de seminţe în locul eroului, iar altele sunt rău-
prevestitoare: animalele acvatice simbolizează forţele abisale şi monstruoase, şarpele şi balaurul
sugerează sensuri legate de trecerea timpului, ursul reprezintă forţa, iar cerbul frumuseţea.
Calul este însoţitorul şi sfătuitorul eroului. Fiinţă înaripată, el
poate pătrunde pe celălalt tărâm, zbura ca gândul, cunoaşte toate vicleniile lumii, revitalizandu-
se periodic. Dualismul acestui simbol vine tocmai din această dublă ipostază, de animal liber şi
de animal domesticit cu greu, nesupus de om, el este un pericol, dar şi un animal care impune
teamă. Ca animal învins de erou, calul se transformă în aliat şi călăuzitor.
Namilele (Ochilă, Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă)
sunt simboluri ce reprezintă idealurile umanităţii si dorinţa de a depăşi limitele. Ele pot
reprezenta şi principiul lumii pe dos (dincolo de fizicul înspăimântător se află o bunătate
uimitoare). Apa vie şi apa moartă reprezintă alternativele
eroului în luptă Apare simbolul celor două izvoare, unul dătător de putere şi celălalt moleşitor
sau mortal. Element primordial, apa este substanţa naşterii şi a morţii, având funcţii germinative
şi purificatoare. Nunta reprezintă consacrarea binelui, ultima
etapă din maturizare, întâlnirea şi împlinirea iubirii. Ea face ca ciclul să fie complet, astfel,
Harap-Alb se află acum în faţa ultimului moment important din viaţa unui om, pentru ca trecuse
deja de moarte.