HOLOCAUSTUL – O TRAGEDIE A UMANITĂŢII

Holocaustul a fost un eveniment de cumpănă , nu doar pentru secolul al XX-lea, ci pentru

întreaga istorie a umanităţii.
Holocaustul reprezenta iniţial un ritual religios adus zeilor, prin care victima era arsă în
întregime. În secolul al XX-lea, Holocaustul a constituit exterminarea organizată a circa 6
milioane de evrei de către nazişti şi colaboratorii lor.
Când regimul nazist a ajuns la putere în Germania, în ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la
adoptarea unor măsuri antisemite sistematice: eliminarea evreilor din viaţa economică şi
confiscarea averilor, interzicerea accesului în învăţământul de stat, excluderea din funcţii
publice, luarea cetăţeniei. Aceste legi au fost adoptate în 1935 și au fost numite Legile  rasiale
de la Nürnberg.
Evreii au fost obligaţi să poarte şi un semn distinctiv  “ Steaua lui David” de culoare galbenă,
care însemna stigmatizarea acestora, orice persoană rău intenţionată putând să agreseze, să
insulte evrei în plină stradă.
Cu prilejul Conferinţei de la Wannsee (1942) s-a luat decizia eliminării prin gazare a 11 milioane
de evrei. Pentru autorităţile naziste şi pentru aliaţi, această modalitate de a rezolva “problema
evreiască” s-a numit “Soluţia finală” şi avea următoarele etape: identificarea, izolarea,
deportarea şi exterminarea evreilor.
Pentru a pune în aplicare “Soluţia finală” naziştii au organizat lagărele de concentrare care
urmăreau exterminarea evreilor şi a altor grupuri entice (de exemplu, romii) prin supunere la
munci grele, mizerie şi înfometare. Cei care nu erau capabili să muncească erau exterminaţi în
camerele de gazare, apoi arşi în crematorii special construite. Lagărele de concentrare și
exterminare unde au fost omorâți marea parte a evreilor sunt: Auschwitz-Birkenau,
Sobibor, Treblinka, Maidanek, Dahau, Buhânwald și altele.
Pentru concentrarea şi izolarea evreilor , s-au creat cartiere închise, în care aceştia aveau
libertate de deplasare, nu aveau locuri de muncă. Evreii concentraţi în aceste cartiere luau
destinaţia “lagărelor morţii” și se numeau ghetouri. Ghetoul din Varşovia care a concentrat o
jumătate de milion de evrei va rămâne un simbol al rezistenţei evreieşti prin revolta din 1943
când şi-au găsit sfârşitul zeci de mii de oameni.
Evreii erau transportaţi în lagărele de exterminare (“lagărele morţii”) cu nişte trenuri special
care se numeau “trenurile morţii”. Erau trenuri de transportat vite, lăcătuite, aveau 45-50 de
vagoane, în fiecare vagon fiind înghesuiţi 60-80 de oameni. Un “tren al morţii” transporta în
medie 3000 de deportaţi.
La sosirea în lagărul de concentrare, avea loc selecţia sau trierea care consta în separarea
deţinuţilor: cei sănătoşi erau obligaţi să muncească până mureau de epuizare, boală sau foame;
cei care nu puteau munci (copii, bătrâni, bolnavi) erau ucişi în camerele de gazare. Morţii erau
arşi în crematorii. În lagăre mii de deţinuţi au fost supuşi unor experienţe medicale inumane. La
Auschwitz-Birkenau, selecţia o făcea doctorul Josef Mengele.
Holocaustul oferă contextul favorabil explorării pericolului de a rămâne indiferent şi de a păstra
tăcerea în faţa oprimării altora. De aceea, Ziua internațională a comemorării victimelor
Holocaustului este marcată pe 27 ianuarie, dată care a fost aprobată de către Adunarea Generală
a ONU pe 1 noiembrie 2005.    27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist
de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
A elaborat: Purcaci Tatiana