Caracterizarea lui Don Quijote

În opinia mea ca orice alt personaj literar, Don Quijote, protagonistul, este un
tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături morale şi fizice distincte,
pusă în lumină printr-un şir de întâmplări situate într-un anumit cadru temporal
şi social sau, cu alte cuvinte, “o fiinţă de hârtie” care ia naştere şi se dezvoltă între
paginile unei cărţi.
Ca tipologie, eroul lui Cervantes este nebunul care nu se conformează reguilor
lumii din care face parte. În acest context, se poate afirma că atât felul său de a
concepe lumea, cât şi modul în care acţionează sunt altfel. Prin urmare, Don
Quijote nu vede, dar în acelaşi timp nici nu vrea să vadă lumea, dat fiind faptul că
realitatea sa este mai favorabilă decât lumea concretă.
Don Quijote este un personaj cu un statut psihologic complex şi greu de
înţeles, un erou definit ori de un curaj remarcabil, ori de o nebunie profundă. Cu
toate acestea, Cavalerul de la Macha este în stare să îşi întemeieze propria
realitate, propriile reguli şi alege să îşi subordoneze viaţa unui ideal, pe care
încercă să îl atingă fără ezitare, fapt ce ar trebui apreciat de orice om. De
asemenea, Cavalerul este capabil să găsească o explicaţie pentru orice lucru şi
face totul pentru satisfacţia personală, pe care nimeni nu i-o poate lua.
În concluzie, Don Quijote este un sclav al idealului şi al pasiunii, dar un om
liber în ceea ce priveşte nebunia sa, care îi permite să îşi contureze singur
realitatea. Cu toate că este considerat nebun, se dovedeşte a fi mai aproape de
adevăr, datorită nobleţii gândirii şi a acţiunilor sale, decât persoanele considerate
“normale”.