Boala Alzheimer (AD), denumită și Alzheimer, este o boală neurodegenerativă cronică care

începe de obicei încet și se agravează treptat în timp.[1][2] Este cauza a 60–70% din cazurile de
demență.[1][2] Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea de a-și aminti evenimentele
recente.[1] Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme cu vorbirea,
dezorientarea (inclusiv rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție, pierderea motivației,
negestionarea îngrijirii de sine și probleme de comportament.[1][2] Pe măsură ce starea unei
persoane scade, se retrage adesea din familie și din societate.[1] Treptat, funcțiile corporale se
pierd, ducând în cele din urmă la moarte.[7] Deși viteza de progresie poate varia, speranța de viață
tipică după diagnostic este de trei până la nouă ani.[8][9]

Cauza bolii Alzheimer este slab înțeleasă.[1] Aproximativ 70% din risc este considerat a fi
moștenit de la părinții unei persoane, cu multe gene implicate de obicei.[10] Alți factori de risc
includ un istoric de lovituri la nivelul capului, depresie și hipertensiune arterială.[1] Procesul bolii
este asociat cu plăci și încordarea neurofibrilară din creier.[10] Un diagnostic probabil se bazează
pe istoricul bolii și teste cognitive cu imagistică medicală și teste de sânge pentru a exclude alte
cauze posibile.[3] Simptomele inițiale sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală.[1]
Examinarea țesutului cerebral este necesară pentru un diagnostic clar.[10] Antrenamentul cerebral
și fizic și evitarea obezității pot reduce riscul de AD; cu toate acestea, dovezile care susțin aceste
recomandări sunt slabe.[10][11] Nu există medicamente sau suplimente care s-au dovedit a scădea
riscul.[12]

Niciun tratament nu oprește sau inversează evoluția acestuia, deși unele pot îmbunătăți temporar
simptomele.[2] Persoanele afectate se bazează din ce în ce mai mult pe alții pentru asistență,
adesea punând o povară asupra îngrijitorului.[13] Presiunile pot include elemente sociale,
psihologice, fizice și economice.[13] Programele de exercițiu pot fi benefice în ceea ce privește
activitățile din viața de zi cu zi și pot îmbunătăți rezultatele.[14] Problemele de comportament sau
psihoza datorată demenței sunt deseori tratate cu antipsihotice, dar acest lucru nu este de obicei
recomandat, deoarece există un beneficiu mic și un risc crescut de moarte timpurie.[15][16]

În 2015, au existat aproximativ 29,8 milioane de oameni în întreaga lume cu AD.[2][17] Cel mai
adesea începe la persoanele de peste 65 de ani, deși 4-5% din cazuri sunt Alzheimer cu debut
precoce.[18] Aceasta afectează aproximativ 6% din persoanele de 65 de ani și mai mari.[1] În 2015,
demența a dus la aproximativ 1,9 milioane de decese.[19] A fost descris pentru prima dată de către
ulterior psihiatru și patolog german Alois Alzheimer, după 1906.[20] În țările dezvoltate, AD este
una dintre cele mai costisitoare boli financiare.[21][22]