Crăciun în Dobrogea

Pentru dobrogeni și nu numai, Cră ciunul începe odata cu ziua de 20 Decembrie (Ignatul),
marcată de o ”reuniune” de familie la tăiatul porcului. În ziua tă ierii acestuia, în casele
oamenilor nu se face altceva decâ t prepararea produselor din carne de porc.

Urmă toarea zi care celebrează apropierea marii să rbă tori este 24 Decembrie, câ nd, din primele
ore ale dimineții, copii pleacă cu ”Neața”. Un colind pentru care sunt ră splă titi cu nuci, colaci,
covrigi, mere, etc pregă tire de gospodine și menite să stimuleze belșugul casei. Din colaci,
acestea trec la sarmale, preparat ce inmiresmează casele tuturor în această zi. Câ t pă rinții
pregă tesc toate cele necesare zilei urmă toare, copii, de la mic la mare, fete și flă că i, pleacă , în
grupuri destul de mari la colindat.

Chiar dacă facem parte din aceeași regiune, colindele diferă de la localitate la localitate, fiecare
avâ nd câ ntecele sale emblematice. În Greci, colindul reprezentativ poartă denumirea de
”Colindul mare”, timp în care la Măcin se numește (.......), iar la Jijila(....... ). Repertoriul cetelor de
flăcă i este foarte bogat şi cuprinde colinde religioase şi laice: colinde de casă cu caracter general,
colinde de fecior şi fată mare, colinde pentru tineri că să toriţi, colinde legate de diferite ocupaţii:
pescari şi ciobani. Gazdele ră splă tesc pe fiecare membru al echipei de colindă tori cu cozonac,
vin, țuică, în special bă uturi.

Pe lâ ngă colinde, cetele de feciori aduc cu ei ”Oleleul”, un personaj pă gâ n la origini. El intră

primul în gospodă rie, dă roată cetei de colindă tori de două-trei ori, apoi o veghează, în timp ce
restul tinerilor câ ntă . „Oleleul” are misiunea de a speria duhurile rele. El e îmbrăcat în cojoc din
piele de oaie şi e înarmat cu un buzdugan şi cu o sabie din lemn. Costumul să u are beteală,
clopoţei şi tă lă ngi. „Oleleul” bate în pămâ nt cu piciorul, în timp ce tă lă ngile şi clopoţeii ră sună .
Astfel spiritele rele sunt ţinute departe de gospodă rie.

Colindele nu se termina din ajun, ci continuă , în urmă toarele zile , copii din localită ți merg cu
steaua. Un obicei vechi ce se întâ lneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să
amintească de steaua care a vestit naşterea lui Isus şi i-a că lă uzit pe cei trei magi. Micul cor al
“stelarilor”, care intră în casă în zilele Cră cinului, câ ntă versuri religiose despre naşterea lui
Iisus: „Steaua sus ră sare”; „În oraşul Vitleem”; „Trei crai de la ră să rit”. De obicei, cei care merg cu
steaua, sunt cete de copii în vâ rstă de 7 – 14 ani.

Dacă în preajma Cră ciunului copiii ne colindă , în ajunul Anului Nou ei merg pe la case cu uratul.
”Plugușorul” este una dintre cele mai cunoscute ură turi, atâ t în Dobrogea, câ t și în alte zone ale
ță rii. Plugul reprezintă simbolul fertilită ții pă mâ ntului și este, practic, povestea versificată a
pâinii. Textul ”Plugului” și al ”Plugușorului” este foarte lung și cuprinde toate etapele cultivă rii și
pregă tirii grâ ului: aratul, semă natul, coacerea pâ inii, produs care semnifică hrana spirituală a
întregului nostru popor. Tinerii merg să le ureze gospodarilor spor în casă și belșug, fiind
ră splă tiți cu bani, covrigi, nuci sau mere. Ură rile sunt însoțite de sunetul clopoțeilor, al buhaiului
și de pocnetul bicelor, care au scopul de a face mult zgomot şi să trezească la viaţă.
Un alt obicei bine cunoscut din această zi este ”Capra” Masca este însoțită de o ceată
zgomotoasă , cu nelipsiții lă utari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă și se smucește, se
rotește și se apleacă, clămpă nind ritmic din fă lcile de lemn.

Un spectacol autentic trezește în asistență fiori de spaimă . Mult atenuat în forma sa citadină
actuală , spectacolul se remarcă prin originalitatea costumului și coregrafiei.

Boboteaza

Serbată în ziua de 6 Ianuarie, Boboteaza este marcată de botezul cailor. În această zi toți
locuitorii din sat se adună pentru a lua parte la eveniment, timp în care, dețină torii de cai îi
gă tesc cum pot ei mai frumos. După ce își primesc botezul, aceștia participă la o întrecere pentru
a-și demonstra măiestria.

Înainte de asta, localnicii merg la biserică pentru a lua aghismă, apă sfințită cu care urmează să
stropească acasa pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului.

După să rbă toarea Sfâ ntului Ion, se încheie perioada Să rbă torilor de iarnă în Dobrogea.

Primă vara se deschide cu ziua de 1 Martie, care aduce cu ea un frumos obicei de primă vară
numit mă rțișor. Mă rțișorul este reprezentat fizic de un obiect micuț legat cu două fire împletite,
înnodate, alb și roșu, care semnifică lupta vieții asupra morții, a să nă tă ții împotriva bolii. De
asemenea mă rțișorul este considerat un talisman al norocului, al bună stă rii și al prețuirii. Se
obișnuiește ca bă rbații să ofere doamnelor și domnișoarelor din viața lor mă rțișoare, în semn de
respect și admirație. În zonă , mă rțișoarele sunt purtate la piept, la gâ t sau pe mâ nă , câ teva zile,
pâ nă la înflorirea pomilor.

Întâmpinarea primă verii este să rbă torită de rușii-lipoveni printr-o să rbă toare specifică -
Maslenița. Din punct de vedere etimologic, denumirea să ptă mâ nii și a tradiției derivă din
termenii slavi maslo, care înseamnă unt sau ulei sau sîr cu sensul de brâ nză .

”Maslina, Maslenița, Sîrnă ia reprezintă o să rbă toare slavă ancestrală , de întâ mpinare a
primă verii, care înglobează rituri agrare, elemente legate de cultul familial și de cel al
stră moșilor.În trecut, în această perioadă se performau acțiuni magice, cu rolul de a asigura
recolte bogate și totodată fertilitate. În timp, aceste aspecte s-au diluat, să rbă toarea fiind
înglobată de biserică în calendarul să rbă torilor mobile, sub forma Să ptă mâ nii Lă satului de Sec
de Brâ nză .

În această perioadă elementul feminin imprimă comunită ții anumite reguli, prin performarea
unor gesturi. Maslenița este o să rbă toare exclusiv feminină , cele mai multe roluri sunt asumate
de femei: pregă tirea alimentelor, efectuarea dansurilor circulare, în special în ziua de joi, cusutul
batistelor cu rol ceremonial sau pregă tirea instrumentarului ritual.
Babele reprezintă o altă să rbă toare celebrată în zonă . La sate, fiecare dintre aceste zile este
asociată câ te unei babe, fiind alese în funcție de zilele de naștere, însă oamenii își puteau face și
alte corelații cu datele. Dacă ziua respectivă era însorită se spune că omul era bun, că avea noroc
și așa mai departe. Babele se să rbă toresc și acum, dar este un caracter ludic în această
să rbă toare, ele sunt alese mai mult în joacă .

9 martie, Ziua Mucenicilor – să rbă toare în care gospodinele pregă tesc celebrele copturi, care
pot fi preparate in mai multe feluri. În Dobrogea, mucenicii sunt de două feluri, cei fierți în
zeamă de nucă , cu miere și scorțișoară și cei copți în cuptor și unși cu miere. Mucenicii copți se
fac în special în Moldova, dar îi regă sim și în Dobrogea. Pentru Dobrogea însă , este generalizată
este rețeta cu mucenicii fierți, cu nucă și miere

Pe 9 martie, în Ziua Mucenicilor, se spune că bă rbații trebuie să bea 40 sau 44 de pahare cu vin
roșu, cu trimitere directă la cifra celor 40 de mucenici.

”Practic, cele 40 de pahare sunt în legă tură directă cu numă rul mucenicilor, iar cifra 44
reprezintă , de fapt, numă rul zilelor care se scurg de pe 9 martie, ziua mucenicilor, pâ nă pe 23
aprilie, câ nd se să rbă torește Sfâ ntul Gheorghe.

Acesta, la râ ndul să u a fost un personaj real, care a tră it în perioada împă ratului roman
Dioclețian, în sec II-III. Sfâ ntul Gheorghe era și el mucenic, iar în mediile ță ră nești era considerat
patronul regimentelor militare. Practic, prin tradiția celor 44 de pahare este o legă tură directă
între acești mucenici și Sfâ ntul Gheorghe. Vinul roșu simbolizează sâ ngele și se spune despre
această licoare că le dă putere bă rbaților

Sfâ ntul Gheorghe

Obiceiurile legate de Sfantul Gheorghe presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face

strunga sau stana, alegerea mieilor si pregatirea oilor pentru primul muls, precum si prepararea
primului cas. În ajunul sarbatorii de Sfantul Gheorghe, galeata in care urmeaza sa se puna
laptele de la primul muls e pregatita in mod minutios: se toarna “apa curgatoare, adica din
rau” sau “apa neinceputa din fantana” si iarba verde. Marginea galetii este decorata, in ajunul zilei
de Sfantul Gheorghe, cu fire de salcie, impletite in forma unei cununi subtiri, care se arunca apoi
în fâ ntână.

Tot în acele zile se realizează coroane din salcia sfințită la slujba din acea zi de la biserică, care se
pun la poarta pentru a marca renașterea naturii.

Paparuda
Paparuda este consideratä un ritual folcloric pentru aducerea ploilor, desfășurat in joia de dupä
înviere. Constă in îngroparea unei păpuși din lut imbrăcată în cojile de ouă de Paște, numită
caloian, care, prin tradiție, este plânsă de niște femei cu rolul de "bocitoare". Mai apoi, după
presupusa vărsare a lacrimilor, acestea se adunä la masă și îi fac pomană. Obiceiul variază de la
sat la sat, in locul păpușii se poate regăsi o cruce de lemn care se aruncä in apă. De asemenea,
copiii se aleargä cu sticle pline de apă și se udă între ei sau fac un dans pentru aducerea ploii,
ambele simbolizâ nd fertilitatea culturii.

Sânzienele

În fiecare an pe data de 24 iunie sărbă torim ziua de Sânziene sau Drăgaica, cum i se mai spune în
popor. În plan religios Sâ nzienele se asociază cu sărbă toarea religioasă a nașterii Sfâ ntului Ioan
Boteză torul. În calendar avem astfel cruce cu roșu, ceea ce înseamnă o zi de mare să rbătoare în
care nu se spală, nu se merge la câmp și nu se fac treburi casnice. Conform credinței populare în
noaptea de Sânziene se deschid cerurile, iar Sâ nzienele ies și joacă dansul ielelor în locuri ferite
de ochii lumii, ascunse sau retrase. Dansul acesta nu poate fi observat de nimeni fiindcă cel sau
cea care va îndră zni să-l privească se va îmbolnăvi și nu se va mai putea vindeca.