UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR
VIRTUȚILE NECESARE PENTRU A NU PIERDE HARUL
DUHULUI SFÂNT după SFÂNTUL SILUAN ATHONITUL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
ÎPS PROF. UNIV. DR. ANDREI (IOAN) ANDREICUȚ

STUDENT :
ANDREICA ALEX

CLUJ-NAPOCA
2021
 Siluan Athonitul vede lumina zilei în anul 1866 în familia unor țărani evlavioși ortodocși
ruși, care proveneau din satul Șovskoe) al Imperiului Rus, primind la naștere numele de Semion
Ivanovici Antonov. Monahul Siluan ,intră în slujirea Domnului în Mănăstirea Sfântului Mare
Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, din Muntele Athos,la vârsta de 27 de ani . Sfârşitul
pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniştit şi smerit ca întreaga sa
viaţă de călugăr. După o scurtă suferinţă (8 zile), perfect lucid, senin şi cufundat în rugăciune, se
stinge uşor - fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva - între orele 1-2 din noaptea de 24
septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia. A fost canonizat
de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului în anul 1987 și este prăznuit ca sfânt în ziua de 24
septembrie .
Tânărul călugăr se va dedica ascezei, primind și harul rugăciunii neîncetate, prefacerea
interioară care l-a făcut să simtă slava deșartă și apoi deznădejdea. Va duce o viață aflată între
iadul deznădejdii și iadul smereniei, simțind în unele momente pacea lăuntrică adusă de harul
divin și în alte momente deznădejdea că ar fi fost fost părăsit de har și de zbuciumul cauzat de
lupta cu demonii. Monahul Siluan, ascet prin excelență, se ruga necontenit ziua și noaptea, după
cum ne mărturisește ucenicul său, Sofronie Saharov, neîntrerupându-și rugăciunea nici măcar în
perezența altor oameni. După mulți ani în care încercările spirituale au fost din ce în ce mai mari,
l-a văzut înntr-o viziune pe Hristos, care i-a dat următorul mesaj : Ține mintea în iad și nu
deznădjdui. Binecunoscutul monah Rafail Noica, fiul marelui filosof Constantin gNoica și
totodată, ucenicul arhimandritului Sofronie Saharov, afirma că ținerea minții în iad înseamnă
conștientizarea vieții păcătoase pe care o trăiesc oamenii și care îi împiedică să-și aprofundeze
relația lor cu Dumnezeu.

În viața noastră avem experiența unei retrageri a harului. De la botez , Duhul Sfânt în
Persoana Se odihnește desăvârșit în persoanele madulare ale lui Hristos , botezul activeaza
aceasta realitate pentru fiecare persoana botezata .Astfel în continuarea lucrarii vom vedea care
sunt virtuțile necesare pentru a putea păstra harul Duhului Sfant în noi , cum vom putea ține
mintea în iad fără să deznădăjduim , după învățăturile Sfântului Siluan Athonitul.

Smerenia este o virtute imperios necesară pentru a-i putea birui pe vrășmași. Totodată,
părintele Siluan va face o analogie între sufletul celui smerit și mare, spunând că : Sufletul celui
smerit e ca marea : dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut fața apelor, după care
se cufundă în adâncuri și nu în ultimul rând, Cuviosul Siluan ne oferă un îndemn la smerenie,
afirmând că : Dacă vom fi smeriți, atunci după iubirea Lui, Domnul ne va face cunoscute toate,
ne va descoperi tainele, dar vai nouă dacă nu ne smerim, ne mândrim și, căzând în slavă deșartă,
ne golim și ne chinuim și pe noi înșine și pe alții , precum și faptul că Dumnezeu Își descoperă
tainele Sale sufletului smerit. Cu privire la războil duhovnicesc , după cum afirmă monahul de la
Athos, Lupta noastră se duce în fiecare zi și în fiecare ceas, iar scopul acestei lupte nu este atul
decât acela de a ne smeri pe noi înșine.
 Când ne vorbește despre iubire, Cuviosul Siluan afirmă că : Frică și cutremur
cuprind sufletul meu când vreau să scriu despre iubirea lui Dumnezeu, adăugând mai apoi faptul
că : sufletul meu e sărman și n-are putere să descrie iubirea Domnului.

Referitor la ascultare, călugărul athonit spune că : Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii
lui Dumnezeu, și, pentru aceasta, îi sunt dăruite libertatea și odihna în Dumnezeu și așa se roagă
cu mintea curată. Și totodată, prin ascultare omul se păzește de mândrie ; pentru ascultare se dă
rugăciunea ; pentru ascultare se dă și harul Duhului Sfânt. Iată deci de ce ascultarea e mai presus
decât postul și rugăciunea.

Iar în ceea ce privește perspectiva Sfântului părinte despre har, acesta afirmă faptul că :
Înainte de a fi atins de har, omul trăiește gândind că totul e bine și în bună rânduială în sufletul
lui ; dar când harul îl cercetează și locuiește în el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar când
harul îl părășește din nou, numai atunci își dă seama în ce mare nenorocire se găsește. [...] Așa și
mai mult încă, se întristează și tânjește atunci când pierde harul.
Sfântul Siluan ne îndeamnă pentru a putea trăi în harul Domnului să ne lăsăm în voia lui
Dumnezeu spunând că : Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu nu se preocupă numai de
Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu îl ajută să rămână întotdeauna în rugăciune. Chiar dacă lucrează
sau vorbește, sufletul lui e preocupat de Dumnezeu, pentru că s-a predat pe sine voii lui
Dumnezeu și pentru aceasta Domnul îl are în purtarea sa de grijă.
Pentru Sfântul Siluan , trufia este principala cauză a pierderii harului , rădăcina tuturor
patimilor , izvorul tuturor păcatelor . Patimile mandriei sunt asemenea unor nori care acoperă
lumina harului și pe cea a milosteniei Dumnezeiești , însă dincolo de nori soarele nu strălucește
cu mai puțină intensitate .
Concluzionând , oricât de greu ar părea , niciodată nu trebuie să ne pierdem curajul
fiindcă Domnul ne iubește prea mult ca să ne dea uitării și noi mereu să căutăm sa redobândim
harul Lui.