VITAMINA K

FERA VALENTINA
AMG I

Vitamina K este cunoscută sub numele de „vitamina de coagulare a sângelui” sau vitamină

coagulantă, pentru rolul său important în vindecarea rănilor.Ajută corpul să vindece rănile, susține
vasele de sânge sănătoase și menține oasele sănătoase. Poate ajuta, de asemenea, în prevenirea
fracturilor, în special la femei după menopauză.
Surse alimentare
Vitamina K este o vitamină solubilă în grăsimi. Asta înseamnă că organismul o poate absorbi mai
bine atunci când este consumată împreună cu o sursă de grăsime. Prepararea alimentelor bogate în
această vitamină cu o cantitate mică de grăsimi sau ulei este cea mai bună metodă de crește absorbția
acestui nutrient.Surse importante ale vitaminei K  sunt: varză kale,spanac,pătrunjel,varză de
Bruxelles,broccoli,salată verde,ceapă verde,sparanghel.
Rolul vitaminei K în organism
Vitamina K este un nutrient necesar organismului în cantități mici, continuu. Este esențială pentru
formarea mai multor substanțe numite factori de coagulare, precum și proteina C și proteina S care
lucrează împreună pentru coagularea sângele atunci când apar leziuni ale vaselor de sânge.
Insuficiența vitaminei K poate duce la sângerări excesive și vânătăi. De asemenea, se consideră că
vitamina aceasta joacă un rol important în prevenirea pierderii osoase. Nivelurile scăzute ale vitaminei
K din sânge au fost asociate cu densitate osoasă scăzută și există unele dovezi că nivelurile adecvate
de vitaminaK pot îmbunătăți sănătatea oaselor, reducând în același timp riscul de fracturi.
Vitamina K și coagularea sângelui
Vitamina K ajută la realizarea a 4 dintre cele 13 proteine necesare pentru coagularea sângelui, care
oprește sângerarea excesivă a rănilor, astfel încât acestea să se poată vindeca. Persoanele cărora li se
prescriu anticoagulante (numite și agenți de diluare a sângelui) pentru a preveni formarea cheagurilor
de sânge în inimă, plămâni sau picioare sunt adesea informați despre această vitamină.
Vitamina K și sănătatea osoasă
Vitamina K este implicată în producerea de proteine în oase, inclusiv osteocalcina, care este necesară
pentru a preveni slăbirea oaselor. Unele studii au arătat că aporturile mai mari de vitamina K sunt
asociate cu o incidență mai mică a fracturilor de șold și a densității osoase scăzute. În plus, nivelurile
scăzute de vitamina K în sânge au fost legate de densitatea osoasă scăzută. Se pare că există o
corelație între consumul scăzut de vitamina K și osteoporoză. Mai multe studii au sugerat că vitamina
K susține menținerea oaselor puternice, îmbunătățește densitatea osoasă și reduce riscul de fracturi.
Cu toate acestea, studiile nu au confirmat acest lucru.
Vitamina K și sănătatea inimii
Vitamina K poate ajuta la menținerea tensiunii arteriale în limite normale prin prevenirea
mineralizării, când mineralele se acumulează în artere. Mineralizarea apare natural odată cu vârsta și
este un factor major de risc pentru bolile de inimă. A fost demonstrat, de asemenea, că aportul adecvat
de vitamina K reduce riscul de accident vascular cerebral.
Forme de vitamina K
Există trei tipuri diferite de vitamina K:
Vitamina K1 (filochinonă sau fitomenadionă) este forma naturală de vitamina K ce provine din
alimente, în special legumele cu frunze verzi, dar și produsele lactate și uleiurile vegetale. Vitamina
K1 este considerată ca forma vegetală a vitaminei K, dar este de asemenea produsă comercial pentru a
trata unele afecțiuni asociate cu sângerarea excesivă.
Vitamina K2 (menachinona) este produsă de bacterii, flora normală din intestine. Bacteriile din
intestine pot transforma, de asemenea, vitamina K1 în K2. Vitamina K2 suplimentează K1 din dietă
pentru a satisface cerințele organismului.
Menadiona este un compus chimic ne-natural, produs în laborator, folosit în unele țări ca supliment
nutrițional datorită activității vitaminei K. Se numește uneori vitamina K3.
Vitamina K este solubilă în grăsimi, astfel încât consumul de grăsimi alimentare, cum ar fi untul sau
uleiurile vegetale, poate spori absorbția de vitamina K1 din plante. Bacteriile din intestin pot sintetiza
vitamina K1 in vitamina K2. De asemenea, alimentele fermentate, carnea și produsele lactate conțin
cantități modeste de vitamina K2.
Deoarece cantitatea de vitamina K din suplimente este mult mai mare decât cea din alimente, discutați
cu medicul înainte de a începe să luați un supliment. Prea multă vitamina K poate fi dăunătoare.
Semne de deficit de vitamina K
Deficitul de vitamina K la adulți este rar, dar poate să apară la persoanele care iau medicamente care
blochează metabolismul vitaminei K, cum ar fi antibioticele sau la cei cu afecțiuni care cauzează
malabsorbție a nutrienților. Un deficit este posibil și la nou-născuți, deoarece vitamina K nu
traversează placenta, iar laptele matern conține o cantitate mică. Iată care sunt semnele cele mai
frecvente ale unei deficiențe:
timp mai lung de coagularea sângelui sau un timp de protrombină prelungit (măsurat
medical),sângerare,hemoragie,osteopenie sau osteoporoză etc.
Deficitul de vitamina K este considerat relevant numai din punct de vedere clinic atunci când timpul
de protrombină crește semnificativ din cauza scăderii activității protrombinei din sânge. Astfel,
sângerarea și hemoragia sunt semnele clasice ale deficienței vitaminei K, deși aceste efecte apar doar
în cazuri grave. Deoarece vitamina K este necesară pentru carboxilarea osteocalcinei în os, deficitul
de vitamina K ar putea, de asemenea, să reducă mineralizarea osoasă și să contribuie la osteoporoză.
Deficitul clinic semnificativ al vitaminei K la adulți este foarte rar și este de obicei limitat la
persoanele cu tulburări de malabsorbție sau la cei care iau medicamente care interferă cu
metabolismul vitaminei
Doza zilnică recomandată
Vitamina K este măsurată în micrograme (mcg).

 Sugari (0-6 luni) – 2 mcg

 Sugari (de la 6 luni la 1 an) – 2,5 mcg
 Copii (1-3 ani) – 30 mcg
 Copii (4-8 ani) – 55 mcg
 Copii (9-13 ani) – 60 mcg
 Copii (14-18 ani) – 75 mcg
 Bărbați (cu vârsta de 19 ani și peste) – 120 mcg
 Femei (cu vârsta de 19 ani și peste) – 90 mcg
 Femeile gravide și care alăptează (14-18 ani) – 75 mcg
 Femei gravide și care alăptează (cu vârsta de 19 ani și peste) – 90 mcg