A fi nebun fără să fii nebun.

Uită-te la animale: sunt pur şi simplu conduse de 4 nevoi(frica ,foame,egoism,supravietuire).

Uită-te la oamenii care comit cele mai josnice lucruri şi gândeşte-te la nevoile care au condus
la acele lucruri şi o să-ţi dai seama că au fost conduşi de creierul reptilian. În principiu, noi
trebuie să ne gândim aşa: avem două creiere, reptilianul şi celălalt care se ocupă de ideile
nobile, visurile noastre şi dorinţele de provocări noi.Creierul reptilian e de obicei ţinut sub
tăcere. Însă reacţionează atunci când faci ceva ce nu ţine de cele 4 lucruri enumerate mai sus.
E ca un fel de alarmă: în momentul în care începi să faci ceva neobişnuit, se porneşte Şi
încearcă să-ţi spună: nu eşti destul de bun, nu vei reuşi niciodată, n-ai nicio şansă, e imposibil
ce vrei să faci  ş.a.m.d.De ce trebuie să învingi creierul reptilian?Trebuie să învingi creierul
reptilian pentru că dacă vei continua să asculţi de el, vei duce o viaţă mediocră. O viaţă
mediocră e perfect definită de nevoile acestui creier: o viaţă în care mănânci, bei, reacţionezi
la frică, esti dominat de instincte. Suntem o rasă avansată. Ideea e simplă: dacă singurul
nostru scop e supravieţuirea, atunci trăim o viaţă mediocră.Acum, vorba vine “să învingi
creierul reptilian”. Acesta nu poate fii niciodată redus definitiv la tăcere. Însă în momentele în
care nu avem avem nevoie de el, putem să facem ca acesta să nu se mai bage în lucrurile de
care avem nevoie.Şi e foarte important ca atunci când eşuăm să îndeplinim o provocare, să nu
ne mai învinuim pe noi şi competenţele noastre.Cum putem învinge creierul reptilian?Vrei să
mergi la un interviu. Însă când aştepţi pe hol, începi să crezi că nu eşti destul de bun şi ţi-e
frică. În acel moment ar trebui să realizezi că eşti suficient de bun, iar frica ce-ţi spune să dai
înapoi e creierul reptilian şi nu pregătirea ta.Şi chestia asta merge şi la o competiţie sau orice
alt lucru provocator.Cu cât faci mai multe lucruri grele, cu atât încrederea şi stima de sine vor
creşte. Toată lumea are un creier reptilian. Însă unii îl ignoră. Instinctele primare își au sediul
în creierul reptilian. Acesta este locul tuturor instinctelor primare de supraviețuire și luptă
împotriva agresiunilor .Toate funcțiile cognitive și raționale îți au sediul în neocortex, locul
rezervat sarcinilor de tip intelectual, logic. În lumina celor mai recente descoperiri, se pare că
acest ultim strat în evoluția creierului are un rol inhibitor al unor instincte primare generate de
creierul reptilian. Creierul reptilian oferă în primul rând răspunsuri înnăscute la orice fel de
amenințări,(vezi conpiratii peste tot ) care pune în acțiune întregul corp și oferă răspunsurile
de bază necesare pentru supraviețuire, de tipul ”lupta sau fugi”.Exista oameni care sunt
condusi numai de creierul reptilian . Studiile relevă că o persoană din 100 este un psihopat.
A fi psihopat presupune eșec în a se conforma regulilor sociale, ipocrizie , nervozitat si lipsa
remușcărilor.. Sensibilitatea care pe noi ne face să ne simțim vulnerabili nu se manifestă la ei,
pentru că nu există. Pentru structurile de tip psihopat, rușinea, sentimentele de vinovăție, de
remușcare nu funcționează, pur și simplu. Ei trec prin viață fără frică de consecințe, fără
remușcare, rușine.Psihopați pot fi unii membri ai societății pe care îi găsim în funcții de
conducere. Ei pot fi lideri politici, manageri , întrucît capacitatea de a-și asuma riscuri le este
specifică, Impulsivitatea de a acționa le aduce beneficii, au capacitatea de fi persuasivi,
manipulativi, sînt detașați emoțional, au o putere de concentrare cu mult peste obișnuit, fiind
capabili să se concentreze pe sarcina pe care și-o propun cu o intensitate demnă de un sportiv
de performanță.Ei se simt superiori față de restul oamenilor, considerîndu-i naivi și nefiind
capabili să înțeleagă cum să nu îți urmărești propriile ambiții indiferent de metodele pe care le
utilizezi (cum ar fi prin manipularea, indiferent că-i rănești pe ceilalți). . Ppsihopații sînt doar
victimele unei copilării nefericite.. Cercetările au arătat că ei suferă anomalii în zona
amigdalei cerebrale, răspunzătoare cu empatia. Cu cît ești o persoană mai empatică, cu atît
această zonă este mai activă și mai mare. La psihopați, acesta este deficientă, ceea ce duce la
un comportament imoral și la lipsa empatiei.Trăsăturile de tip psihopat se află în fiecare dintre
noi. . Carl Gustav Jung vorbește despre Umbra din noi, în opoziție cu Lumina din noi. Eu cred
că măsura și orientarea către un scop sînt cele care ne oferă direcția. Pentru alegerea directiei
sunt importante mediul familial și cel social în care creștem. Freud, părintele psihanalizei, este
cel care are marele merit de a fi făcut lumină în înțelegerea faptului că simțul moral ține de
complexitatea relațiilor din familie și societate. Freud a scris că respectul pentru reguli nu este
ceva exterior nouă, ci vine dintr-un simț al nostru interior, care își are sorgintea în copilărie și
se dezvoltă constant pe parcursul vieții noastre.Un mare neurochirurg spunea ca se detașeaza
de tot zgomotul de fond care apare în momentul în care operează, fiind extrem de precis și
clar în starea mentală pe care o are, avînd o concentrare reptiliană și detașare totală. Această
stare implică beneficii reale și măreție cînd este folosită în facerea Binelui. Așadar, aceste
trăsături pot fi utile în anumite meserii, dar devin nesănătoase în momentul în care nu sînt
puse în slujba Binelui. În chirurgie, medicul are în mîini viața și moartea cuiva.Același lucru
este valabil și pentru cei care intră în sfera politicului, lucrează în armată, pentru geniști,
manageri nascuti nu facuti , avocați ,chirurgi etc. În armată, spiritul de turmă, execuția
ordinelor cu strictețe, lipsa încălcării acestora sînt specifice și predominante. Scopul de a
asculta și de a executa ordine fără a le trece neapărat prin propriul filtru al gîndirii îl face pe
soldat să fie unul bun atunci cînd trebuie să elimine un terorist, dar atunci cînd atacă o
mulțime pașnică , vorbim de o patologie periculoasă pentru sănătatea unei societăți evoluate.
Există o linie subțire între un erou și un psihopat.La liderii politici psihopați putem observa
incapacitatea de a respecta legea, de a ține cont de drepturile altora prin înșelăciunea dată de
minciunile repetate, folosirea de avantaje în scop personal, indiferență față de nevoile celor
din jur, în special ale celor care sînt vulnerabili, iresponsabilitate și lipsa remușcărilor. Lumea
este un loc periculos nu din cauza oamenilor care sînt răi, ci din cauza oamenilor care nu fac
nimic în această privință“.În sfera managerilor de succes, a avocaților, a agenților de bursă,
politicienilor ,trăsăturile specifice sînt capacitatea de a sta la masa negocierilor cu detașare și
de a negocia fuziuni care implică destine umane. Ei sînt cei care au nevoie de putere și control
asupra celorlalți, dar și de cîștig material. Nu își permit nici o emoție, nu au ezitări
emoționale, execută chirurgical, ancorați doar în prezent. Aceștia joacă pentru plăcerea
jocului, banii sînt scopul, iar cu cît crește averea, crete satisfacție. Satisfacția vine din statut,
din puterea și plăcerea negocierii. Singurele emoții sînt reacții afective de natură primitiva.