1

PRACTICA – (1-40) x1 - CAZ CLINIC (psihopatologie)

1. Pacient, 42 ani, declară că este urmărit de niște bărbați și că aude o voce, care îi spune să
rănească pe alții. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Sindrom halucinator (vocile – sunt imperative – care poruncesc – rănească pe alșii) și paranoid
(idei delirantă de urmărire - urmărit de niște bărbați)

Să știti diferenta dintre halucinație si pseudohaluinație

Principii de tratament: psihoframacologic (antipsihotice injectabile sau pastile depinde de
starea pacientului – cind e vorba de simptome acute – voci, idei delirante, apoi cind starea
pacientului se amelioreaza – tratament de suținere cu antipsihotice si reabilitarea pacientului
prin diferite terapii ocupaționale
2. Pacientă, 18 ani, privește mereu în oglindă și spune că i s-a mărit nasul, că nu este frumoasă,
declară dificultăți de concentrare, se plânge mamei că colegii își bat joc de ea, o urăsc. Devine
neîncrezătoare față de mama sa, o controlează cum gătește, învinuiește rudele că o urmăresc. Ce
tulburări psihopatologice se notează în acest caz?

Tulburare dismorfică corporală

- idei delirantă de persecuție – își bat joc de ea , o urăsc – dar trebuie investigat,
nu se exclude să fie si un fenome de bullying
– idei delirantă de urmărire – rudele o urmăresc
- idei delirante de otrăvire ar fi posibil – o contolează pe mama cum gătește
Rs Tulburarea dismorfistică a corpului se caracterizează printr-o preocupare cu un defect
imaginat în aspect– nas mărit etc, evită fotografierea, poate apela la chirurgie, dar de fapt nu
este nici un defect,(în acest caz, pacienta crede că i s-a mărit nasul, că nu este frumoasă ).
Preocuparea trebuie să interfereze cu funcționarea zilnică normală și să provoace primejdie
semnificativă din punct de vedere clinic. Această tulburare are o distribuție aproximativ egală
între bărbați și femei, iar majoritatea pacienților au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani în
momentul diagnosticării.

Terapia cognitiv comportamentala este cea mai de succes in tratarea acestei afectiuni, prin
tehnicile de expunere si prevenire a raspunsului. De asemenea, psihoterapeutul poate utiliza,
combinat, exercitiile de constientizare, restructurarea cognitiva sau tehnica intrebarilor
Socratice.

Cum fiecare caz este diferit, de regula medicatia nu este eficienta in cazul tulburarii dismorfice
corporale. Pentru cei care au un nivel  crescut de anxietate se prescriu medicamente pentru
reducerea acesteia. antidepresante

3. Pacientă, 19 ani, agitată, impulsivă, gândirea incoerentă, vestimentația neîngrijită, repetă

cuvintele și mișcările celor din jur, uneori agresivă. Care este sindromul psihopatologic în acest
caz?
Presupusul diagnostic: Sindrom catatonic cu agitatie catatonica. agitată, fenomenele ecolalie

Definitie: Sindromul catatonic este unul complex, in care pe primul plan se afla
tulburarile comportamentului motor.
 2

Semne şi simptome:
Repeta cuvintele, ecopraxie – repetă mișcările, gesturile, ecomimie – mimica etc). Sindrom
cataton – agitație și neapărat stuportul cataton (flexibilotatea ceroasa, mutism și
toate semnele)

Tratament:

Simptomele specifice catatoniei se tratează cu ajutorul unor sedative (benzidiazepine, carbamazepine,

carbonat de litiu, relaxante musculare etc.), utilizate de regulă în caz de anxietate.

O altă variantă de tratament este terapia electroconvulsivantă (TEC),  o formă de stimulare a creierului

care constă în inducerea unei crize, similare clinic cu cea epileptică, prin transmiterea de impulsuri nervoase
la creier prin intermediul unor electrozi amplasaţi pe capul pacientului (care este sedat în acest timp).

4. Pacient, 23 ani, este adus în sala de urgență după ce acesta se apropiase de o doamnă
necunoscută într-un magazin și a început să o lovească, pretinzând că el „știa că ea a fost trimisă
să-l spioneze”. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?

Raspuns:
Debut de Schizofrenie paranoida. Sindrom halucinator-paranoid sindrom paranoid

Poate fi și un prim episod psihotic care ulterior să ducă la declanșarea unii schizofrenii, pentru asta trebuie sa
investigam mai multe date anamnestice: antecedentele heredocolaterale(prezenta unor afectiuni la membrii
familiei), cind au apărut primele tulburări în comportament etc

Avînd in vedere datele cunoscute putem presupune un sindrom paranoid- idei delirante de urmărire sau
persecuție, care trăid activ cu acestă idei si crezînd in ea a dus la un comportament agresiv

Un schizofrenic paranoic are un sistem complex de idei bizare, care este, de obicei, organizat în jurul
unor teme coerente care implică persecuţia sau conspiraţiile unor forţe puternice, secrete. Dacă
schizofrenicul paranoic aude voci, ele se referă de obicei la această temă.
Tratamentul este symptomatic

 medicamentele antipsihotice, adeseori în asociere cu suportul psihologic și social.

 Medicamente antipsihotice tipice sau atipice Ambele au rate egale de oprire și de revenire a
simptomelor
 inclusiv terapia de familie, tratament comunitar asertiv, angajare subsidiată, remedierea
cognitivă,școlile de meserii, terapia cognitiv-comportamentală 

5. Pacient, 45 de ani, în urma decesului subit a soției, devine deprimat, pasiv, pierde interesul
față de muncă, nu mai îngrijește de gospodărie, devine tăcut, inhibat. Periodic manifestă
insomnie,
idei de sinucidere, refuză alimentația, consideră că viața și-a pierdut sensul, și-a aplicat o
lovitură
de cuțit pe antebraț. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Sindrom anxios depresiv (depresie majoră)
Pentru a spune că este o depresie avem nevoie ca simtomele să fie minim 2 saptamîni zi de zi,
aceste date lipsec, dar totuși avînd in vedere simptomele enumerate este un sindron anxios-
depresiv cu tentativă de suicid (si-a aplicat o lovitură de cuțin pe antebrat).
 3

Citit tratamentul si grupul medicamentelor antidepresive, e clar că aici simtomele sunt marcate si
initiem tratament medicamentos, ulterior se poate recomanda una din psihoterapii
Raspuns

Avand in vedere simptomele enumerate este un sindrom anxios-depresiv cu tendinta de suicid

Tratamen - antidepresive(injectabile sau in pastile, in dependenta de starea pacientului) - Imipramina,

Amitriptilina, Doxepina

Psihoterapia

6. Pacient, 23 ani, este adus în sala de urgență cu acuze că în tot orașul sunt „agenți speciali” care îl
„supraveghează”. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Fiți atenți la întrebare: Sindromul psihopatologic în acest ca

Idei delirante de urmarire care sunt incluse într-un sidrom paranoid (citiți toate sindroame de baza: sindrom
paranoid, sindrom anxios, sindrom apato-abulic, sindrom halucinator, sindrom catatonic, sindrom anxios-
depresi, sindrom Coratd, sindrom Capgras etc) care sunt in suportul de curs

Diagnostic: Idei delirante de urmarire care sunt incluse în sidromul paranoid halucinant
Exista idei delirante :
1. sistematizate – au o singura tema (maxim doua), pe care subiectul incearca sa le sustina si sa le
argumenteze, aceste teme delirante sunt constante in timp;
2. nesistematizate – se manifesta prin prezenta mai multor teme delirante, tipuri de idei sau
fragmente de idei, a caror prezentare este dezordonata si lipsita de argumentatie, sunt prezente in
schizofrenie.
Din categoria ideilor delirante fac parte:
0Sindromul paranoic
1Sindromul paranoid
2Sindromul parafrenic
3Sindromul Kandinski-Clerambault
Un sindrom se considera un grup de semne si simptome care formeaza o conditie ce poate fi
recunoscuta (sindromul poate sa fie mai echivoc decat o tulburare sau boala
specifica).
Sindromul paranoid:
Acest sindrom se manifesta prin delir nesistematizat (politematic- de ex. urmarire, relatie, influenta,
persecutie) cu halucinatii auditive “pseudohalucinatii”.
Poate aparea in psihozele presenile, senile, epilepsie. Acest sindrom se depisteaza in schizofrenie, psihoze
reactive (psihogenii), psihoze exogene, etc. La fel poate aparea ca consecinta a consumului de amfetamine,
anemie pernicioasa.
Este caracteristic schizofreniei paranoide.
 4

7. Pacient, 56 ani, a fost spitalizat pentru infarct miocardic. Două zile după internare, se trezește
în toiul nopții și strigă că este un om care este lângă fereastra din salon. După intrarea asistentei
medicale și aprinderea luminii, pacientul se calmează, înțelegând că „bărbatul” de fapt era
draperia de la fereastră. Ce tulburări de percepție avem în acest caz?
Iluzie vizuala fiziologica

Să știți diferența între iluzie și halucinație, în care situații mai pot apărea iluzii si nu doar acetsea vizule –
oboseală, surmenaj, emoții negative, iluminare inadecvata daca e vorba de ceva visual

Raspuns:

-iluzie vizuala fiziologica.

O iluzie este interpretarea greșită a unui stimul senzorial real, spre deosebire de o halucinație, care este o
percepție falsă senzorială fără legătură cu orice stimul senzorial real.

Iluziile fiziologice, fizice pot aparea la persoanele sanatoase in conditii de oboseala,

emotii intens negative, iluminare
inadecvata.
Iluziile apar in stari confuzionale, sindroame delirant-halucinatorii, sindroame
de derealizare, depersonalizare, stari disociative psihotice.
Iluzie false recunoasteri-identificarea gresita a unor persoane. Aceasta forma de iluzii se intalneste in sindromul
Korsacov si in sindroamele dementionale senile, vasculare.

8. Pacient, 45 ani, prezintă dispoziție exaltată, accelerarea vorbirii, optimism exagerat, activitate
crescută, lipsa nevoii de somn, libidou crescut. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Sindromul maniacal sau sindrom hipomaniacal
Poate fi și cel hipomaniacal – citiți diferențele între sindromul maniacal și hipomaniacal, ele și nu
Poate fi întilnit in tulburarea afectiva bipolara tip 1 – daca e maniacal, tulburarea afectiva
bipolara tip II – daca e sindrom hipomaniacal și desigur in datele anamnestice trebuie să fie
episode depresiv pentru tulburarea afectiva bipolară.
În favoarea unui episod maniacal avea să fie si prezența ideilor delirante de grandoare, fuga de
idei, agitație psihomotorie mai marcată etc
Raspuns
Sindromul maniacal avea să fie si prezența ideilor delirante de grandoare, fuga de idei, agitație
psihomotorie mai marcată etc
Poate fi intalnit in ambele sindroame din cauza tobloului incomplet. Episoadele hipomaniacale au aceleași
simptome ca și episoadele maniacale, ȋntre cele doua fiind doar mici diferențe care țin de: starea de spirit a
pacientului , de obicei, nu este suficient de severǎ pentru a provoca probleme de socializare, și nu există niciodată
nicio caracteristicǎ psihoticǎ prezentǎ într-un episod hipomaniacal.

Tratamentul tulburarii bipolare urmareste

 in primul rand garantarea sigurantei pacientului.

 se efectueze o evaluarea completa pentru stabilirea unui diagnostic.
 al treilea factor important este alcatuirea unui plan de tratament pentru tratatarea simptomelor prezente, dar
si asigurarea mentinerii starii de bine.
Spitalizarea pe o sectie de psihiatrie se impune atunci cand exista tentative sau risc de suicid, ideatie psihotica
cu modificarea comportamentului, incapacitatea de a se hrani si a se proteja, simptome severe cu ciclicitate
crescuta, pierderea sistemului de suport familial. Alegerea tratamentului initial depinde de cronicitatea
afectiunii, evolutia si severitatea simptomelor, afectiunile somatice concomitente, raspunsul anterior la
tratament.

9. Pacientă, 25 ani, depresivă, răspunde cu întârziere, crede, că nu va putea educa singură copilul,
 5

este axată pe probleme financiare, simte un gol lăuntric, are insomnie, frică, periodic apar idei
suicidare. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Depresia (majora)
Descrierea clinică
Întrebarea este sindromul psihopatologic nu patologia – deci sindrom depresiv cu ideație
suicidară – doar are gînduri, daca ar fi încercat era să fie cu tentative sucidară

Pentru a pune diagnosticul de Depresie trebuie să intrunească criteriile:….., severitatea

evaluare clinică cu scale pentru depresie de ex Hamilton D, sau chestionarul PHQ9
10. Pacient, 68 ani, consumator de băuturi alcoolice, învinuiește soția de infidelitate, declară că copiii
nu sunt ai lui, dar ai vecinilor. Amenința atât soția, cât și „amanții” ei cu o exterminare fizică. Ce
tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
delir etilic de gelozie – citiți in care fază a a alcoolismului apare delirul de gelozie
Persoanele care suferă de iluzii de gelozie recurg adesea la violență pentru a obține confirmarea
corectitudinii lor.
Având în vedere că sunt predispuși să-și rețină patologia, mai ales din partea reprezentanților
medicinii, atunci când suspiciunea de iluzii alcoolice de gelozie se face deseori cu un eșantion de
alcool etilic. Introduceți pacientului intravenos 20% soluție de alcool etilic. După un sfert de oră,
intoxicația cu alcoolul începe cu o exacerbare a ideilor delirante, în timpul cărora pacientul se
confruntă cu medicul despre suspiciunile sale și dă dovadă de infidelitate.
Tratament
După stabilirea diagnosticului și diagnosticului, este necesar să se familiarizeze ambii parteneri cu
consecințele și complicațiile acestei stări de spirit. De obicei, pacientul trebuie să accepte tratamentul,
excepțiile sunt cazuri care amenință viața partenerului său.
Sunt luate măsuri preventive pentru a proteja victima și a crea condiții sigure pentru copii. Dacă gradul
de risc este ridicat, pacientul cu simptome de gelozie de delir trebuie plasat urgent în spital.
Tratamentul iluziei geloziei se desfășoară în două direcții: terapia bolilor mintale și reducerea riscului
de violență
Tratamentul include terapia prin medicamente, intervențiile psihosociale și spitalizarea (inclusiv
obligatorie). Terapia cu medicamente se efectuează cu ajutorul neurolepticelor și antidepresivelor
 PRACTICA – (1-40) x1 - CAZ CLINIC (psihopatologie)
11. Pacient, 28 ani, șofer taxi, declară frică de a nu călca accidental un pieton. Deși el încearcă să se
convingă că fricile sale sunt neîntemeiate, anxietatea sa continuă să crească până când el merge
înapoi la locul scenei „accidentului” și nu se convinge că nimeni nu stă culcat rănit pe stradă. Ce
tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Compulsie secundară unei obsesii
Citiți ce e aceea compulsie, ce e obsesie etc să știți diferența între ele și de exemplu in ce
patologie sunt obsesiile si compulsiile

Tulburare obsesiv-compulsivă -  este un tip de boala mentala care cauzeaza ganduri

nedorite, in mod repetat. Pentru a scapa de aceste ganduri, o persoana repeta anumite
gesturi la nesfarsit.
Obsesiile- sunt gandurile nedorite, ideile, impulsurile pe care le aveti in mod
constant. Nu vor disparea si vor interfera cu gandurile normale, cauzand anxietate sau
frica. Gandurile pot fi sexuale sau violente sau pot cauza ingrijorare cu privire la
anumite boli si infectii:
Compulsii- sunt comportamentele pe care le repetati pentru a incerca sa controlati
obsesiile. Unii oameni au comportamente rigide si organizate, in timp ce altii au
comportamente complexe, care se schimba.
(Spalatul rufelor/Aranjarea obiectelor intr-o ordine perfecta/Strangerea lucrurilor de
care nu aveti nevoie/Rugaciunea)
Etatea la debut este mai precoce la barbati - intre etatea de 6 si 15 ani, decat
la femei - intre etatea de 20 si 29 de an
Tratamentul: Tratamentul presupune atat medicamente, cat si consiliere.
Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de terapie cognitiv-
comportamentala numita expunere si prevenire a rapunsului. Aceasta terapie
creste, in mod lent, contactul cu lucrul care va cauzeaza griji sau convingeri
false.

tulburarea obsesiv-compulsiva este frecvent asociata cu alte boli psihice

care duc la necesitate unei consultatii psihiatrice si anume
:  depresia  majora,  anxietatea , fobiile,  tulburari de comportament
alimentar  si unele tulburari de personalitate
12. Pacientă, 23 ani, declară că aude voci de șapte luni. În afară de aceasta, are ideea că radioul îi
transmite mesaje speciale. Care este sindromul psihopatologic în acest caz?
Idee de referință sau delir de referinta.
tulburări de percepţie cu halucinaţii auditive

Sindrom halucinator (aude voci)-paranoid (idei delirantă de referință – radioul transmite mesaje
speciale)
Idee de referință sau delir de referinta.

O idee de referință este convingerea că un obiect, eveniment sau persoană în mediul său (de obicei,
televiziunea sau radioul) are o semnificație personală deosebită. O amăgire este o credință fixă, falsă și
amăgirea grandioasă are o temă care atribuie puteri sau talente special persoană delirantă. O iluzie este
interpretarea greșită sau interpretarea greșită a adevărului stimuli externi senzoriali. O asociere liberă
descrie o perturbare în continuitatea gândirii în care ideile exprimate nu par a fi legate în mod logic.
Înfundarea conștiinței se referă la o conștientizare generală redusă a mediului inconjurator.

În psihiatrie, iluziile de referință fac parte din criteriile de diagnostic pentru bolile psihotice precum
schizofrenia , tulburarea delirantă , tulburarea bipolară (în timpul stadiilor crescute ale maniei ), precum
și tulburarea de personalitate schizotipală. Într-o măsură mai mică, poate fi un semn distinctiv al
 tulburării de personalitate paranoică , precum și a tulburării dismorfice corporale. Astfel de simptome
pot fi, de asemenea, cauzate de intoxicație , cum ar fi stimulente precum metamfetamina .
-----------------------------------------------------------------------------

Clinic se contureaza tulburări de percepţie cu halucinaţii auditive.

Intalneste dificultati la nivelul gandirii abstracte, asa cum isi atribuie fiecare fraza, mesaj transmis de
radiou.
Observam o gândire concretă- gândire caracterizată nu de abstractizare, ci de lucruri şi evenimente reale
şi de experienţa imediată; se întâlneşte la copiii mici, la cei care au pierdut sau nu au dezvoltat abilitatea
de a generaliza (ca în unele tulburări mintale cognitive-retard mental, dementa) şi la persoanele cu
schizofrenie.

Aceste aspecte ne permite sa suspectam o schizofrenie.

Scizofrenia – tulburare mintală, care durează cel puțin șase luni și presupune cel puțin o luna existența
unei stări de boala ( faza activa) cu existența a doua sau mai multe simptome dintre următoarele și dintre
care cel puțin un simptom trebuie să fie din cele enumerate în p. 1,2 sau 3:
1. Idei delirante
2. Halucinații
3. Dezorganizarea vorbirii
4. Comportament profund dezorganizat
5. Simptome negative

Vârsta de instalare a schizofreniei de 25-30 ani pentru femei.

Tratament medicamentos pentru scaderea frecventei si intensitatii episoadelor psihotice

Tratamentul medicamentos reduce frecventa, dar si intensitatea episoadelor psihotice. Este important ca
acesta sa fie administrat asa cum recomanda medicul, de aceea pacientul trebuie sa fie sub atenta
supraveghere in permanenta. Tratamentul cu antipsihotice are rolul de a indeparta simptomele precum
halucinatiile, iluziile si delirul. Aceste medicamente actioneaza asupra structurii chimice a creierului,
influentand nivelul de dopamina si serotonina.
Antipsihotice tipice
Din categoria antipsihoticelor tipice fac parte medicamentele pe baza de:
• Clorpromazin
• Flufenazina
• Haloperidol
• Perfenazina
• Tiotixen
Antipsihotice atipice
Din categoria antipsihoticelor atipice fac parte medicamentele pe baza de:
• Aripriprazol
• Olanzapina
• Quetiapina
• Risperidona
Psihoterapia
Psihoterapia poate fi folosita, in paralel cu tratamentul medicamentos, pentru a normaliza tiparele
gandirii pacientului. Mai mult decat atat, terapeutul il va invata pe bolnav cum sa reduca stresul, dar si
cum sa identifice in timp util semnele unei crize schizofrenice, astfel incat acesta sa ia masurile necesare.
Socioterapia
Socioterapia are rolul de a il invata pe pacient cum sa se adapteze intr-un mediu social, dar totodata si de
a elimina tulburarile afective si comportamentale ale bolnavului astfel incat sa se integreze intr-un grup.
13. Pacient, 28 ani, din copilărie prezintă o atracție față de bărbați și ostilitate față de femei, îi place
să spele vesela, să facă curățenie la bucătărie. Ultimii ani sistematic intră în legături sexuale cu
 persoane de același sex. Tot timpul este în căutarea partenerilor. Ce tulburare psihopatologică se
notează în acest caz?

Deviație sexuală sau așa numitele prafilii – perturbarea orietării sexuale sau homosexualiatetea.
Să știți să numiți și alte parafilii – fetișismul, transvestismul, exhibiționismul, sadismul,
masochismul etc,
14. Pacient, 24 ani, este nemișcat ore în șir în poziții bizare în limitele patului. Pe parcursul
examinării, pacientul stă cu o mână ridicată deasupra capului, nu vorbește, nu răspunde la
întrebări, activ opune rezistență la încercările de a-i schimba poziția. Ce tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?

Schizofrenie catatonica cu stupor catatonic – citiți toate simptomele stupoarei catatonice.

Diagnostic – Schizofrinie catatonică cu suport catatonic
Menținerea unei poziții bizare pentru perioade lungi de timp se numește postură catatonică și este
prezentă, de obicei, în schizofrenie, mai ales în tipul catatonic. În postură catatonică, pacienții opun
rezistență încercărilor de a li se schimba poziția (negativism). De asemenea un simptom similar este
flexibilitate ceroasa, ce se referă la pacienții care mențin poziția corpului în care sunt plasați. Apraxia se
referă la incapacitatea de a efectua activitate voluntară motorie, deși nu există deficite motorii sau
senzoriale. Distonia se referă la contracția prelungită a unui grup de mușchi. În sinestezie, stimularea
unei modalități senzoriale produce o senzație care aparține unei alte modalități senzoriale. Trance-ul este
o stare de somn caracterizată printr-o stare redusă a conștiinței. Simptomele specifice catatoniei se
tratează cu ajutorul unor sedative (benzidiazepine, carbamazepine, carbonat de litiu, relaxante musculare
etc.), utilizate de regulă în caz de anxietate.; O altă variantă de tratament este terapia
electroconvulsivantă (TEC)
15. Pacientă, 36 ani, cu schizofrenie, declară că „ei încearcă să mă omoare”. La momentul examinării
este tensionată, suspicioasă, brusc începe să fixeze privirea într-un colț și să afirme, „nu, nu poți
să mă impui să fac asta!” Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Sindrom halucinator cu prezența halucinațiilor imperative ( fixează privirea, nu nu poți sa ma
pui să fac asta)
Halucinații - (Hallutinatio - delir, viziuni). Tulburări perceptuale în care apare imagini
aparente fără obiecte reale
Halucinațiile sunt o iluzie, o înșelăciune, un miraj care nu există în realitate.
Unii oameni de știință explică acest lucru prin faptul că semnalele din creier
apar în locuri diferite, din cauza cărora imaginile sunt amestecate și încep să
denatureze realitatea.

Ca tratament Se utilizează și psihoterapia individuală, care vizează restabilirea

sănătății mintale a unei persoane. Complexul de măsuri este individual, în funcție de
cauzele și simptomele halucinațiilor.
Tratamentul tuturor tipurilor de halucinații este exclusiv medicamente. Numai
medicii pot ajuta la restabilirea sănătății sau la îmbunătățirea acesteia lucrand
psihoterapeutic
16. Pacient, 56 ani, este adus în cabinetul medicului psihiatru de către soția sa deoarece aceasta a
remarcat o schimbare a personalității pe parcursul ultimelor trei luni. În timp ce pacientul este
chestionat, el răspunde la fiecare întrebare cu aceleași trei cuvinte. Ce tulburare psihopatologică
se notează în acest caz?
Tulburare de gândire: Perseverația – care se întilneșe mai mult în demență
Atrageți atenția la calsificarea tulburarilor de gîndire
Perseverația și circumstanțialitatea sunt forme de tulburare de gândire. În perseverație,
pacientul afișează o incapacitate de a schimba subiectul sau a răspunde la diferite întrebări.
Circumstanțialitatea este o perturbare în care pacientul se regăsește în detalii inutile înainte de
a comunica ideea centrală. Capacitatea de a generaliza și de a formula concepte este numită
 gândire abstractă. Inabilitatea de abstractizare se numește concretență și se vede în tulburările
organice și, uneori, în schizofrenie. Gândirea abstractă este evaluată de obicei prin testarea
asemănărilor, a diferențelor și a semnificației proverbelor. Simptomele negative includ
amotivarea, apatia și retragerea socială. Aceste simptome sunt adesea observate în schizofrenie.
Tulburari de gandire:

 După formă:
1. Tulburare de ritm
2. Tuburare de fluență
3. Distorsiune a gândirii
 După conținut
1. Idei delirante
2. Idei prevalente
3. Idei obsessive

17. Pacientă, 23 ani, relatează o frică copleșitoare, scurtarea respirației, palpitații ale inimii, teamă
de moarte și teamă că înnebunește, cu o durată de circa 20 minute. Pacienta a avut pe parcursul
ultimei luni 4 episoade similare și se îngrijorează că ele vor mai continua. Ce tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?
 Tulburare de panică
Acest pacient prezintă simptome tipice de atacuri de panică recurente. Atacurile de panică
pot apărea sub o mare varietate de afecțiuni psihiatrice și medicale. Pacientul este
diagnosticat cu tulburare de panică atunci când există episoade recurente de panică și
există cel puțin o lună de persistență de îngrijorare sau schimbări de comportament
asociate atacurilor. Simptomele tipice sunt
palpitaţii, dureri în piept, senzaţie de sufocare, ameţeală şi sentimente de irealitate
(depersonalizare sau pierderea contactului cu realitatea), frica de moarte și frica de a nu
înebuni.
Principalele optiuni de tratament sunt psihoterapia si medicamentele
(Benzodiazepinele).

18. Pacient, 47 ani, cu master în chimie, își câștigă existența prin cerșire și colectarea cutiilor
rambursabile. Zece ani în urmă și-a pierdut lucrul într-o firmă din cauză că a fost găsit că
furase banii companiei și i-a folosit pentru a miza în cursele de cai. Ulterior, a avut câteva
servicii, dar de fiecare dată ajungea să fie concediat. El de asemenea a furat și a împrumutat
bani de la prieteni și rude. Fiind întrebat despre acest comportament, pacientul a declarat că s-a
simțit foarte vinovat
în legătura cu asta, dar se părea că nu se poate „singur opri”. Ce tulburare psihopatologică se
notează în acest caz?
F63.0 Patologia jocurilor de noroc este o tulburăre de control al impulsurilor ce face parte din
din categoria tulburarilor de personalitate si de comportament la adulti.
Exista alte tușburări: piromania, cleptomania etc.
19. Pacient, 77 ani, ultimii ani scade memoria, atenția, cu greu îndeplinește lucrul casnic, acuză
dureri
de cap, amețeli, oboseală, iritabilitate. Devine agasant, împrumută bani de la persoane
necunoscute, nu găsește drumul înapoi spre casă, nu se poate bărbieri singur, nu-și poate aranja
cravata, vocabularul devine tot mai sărac. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Demenţa deja pentru a identifica tipul e nevoie de examinarea suplimentară – cel mai probabil
după vîrsta pacientei ar fi vorba de de tip Alzheimer, pentru o Dementa vasculara trebuie să
 investigam antecedentele patologice personale
Presupusul diagnostic: Demenţa de tip Alzheimer

Diagnostic, semne şi simptome:

0 Deficit de memorie
1 Afazie (tulburare a limbajului).
2 Apraxie (afectarea abilităţii de a efectua activităţi motorii, cu toate că funcţia motorie este
indemnă)

3 Perturbarea funcţionării executive (planificare, organizare, secvenţializare, abstractizare)

4 Tratament: Donepezilul (Aricept), rivastigmina (Exelon) şi tacrinul (Cognex) sunt inhibitori de
colinesterază care au fost aprobaţi de Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) din SUA ca
tratament al bolii Alzheimer. Aceste medicamente înbunătăţesc cogniţia şi încetinesc declinul cognitiv la
unii pacienţi cu boală Alzheimer uşoară până la moderată.

20. Pacientă, 24 ani, declară că stomacul ei se „descompune înăuntrul meu”. Relatează că în ultimele
șase luni plângea în fiece zi, s-a dereglat somnul, iar atenția, energia și interesul către hobby-urile
obișnuite au scăzut. De asemenea a slăbit cu circa 11 kg în perioada dată. În ultimele trei
săptămâni a devenit convinsă că moare de cancer și auzea voci. Ce tulburare psihopatologică se
notează în acest caz?

Tulburare depresivă majoră cu simptome psihotice.

Acest pacient prezintă o depresie majoră cu trăsături psihotice. Timp de peste două săptămâni (minimul
pentru diagnosticare), pacientul sa plâns de anhedonie, plâns, anergie, scăderea concentrației, scăderea în
greutate și insomnie. Ea are, de asemenea, iluzii somatice care sunt starea de spirit congruentă și o
halucinație auditivă. Prezența fenomenelor psihotice care urmează unei imagini clare a afecțiunii
dispoziției face ca diagnosticul depresiei majore cu trăsături psihotice să fie cel mai probabil.

În favoare diagnosticul avem perioada care e mai mare de 2 saptamîni, simptome intense, majore.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezenţa unuia sau mai multor episoade depresive. Daca sunt
cel puţin două diagnosticul va fi de tulburare depresivă majoră recurentă.
-------------------------------------------------------------------------------

Pacienta prezinta un tablou clinic cu idei delirante somatice, sindromul Cotard, halucinatii auditive,
dereglari de somn, de alimentatie.

Sindromul Cotard este o tulburare mentală în care oamenii suferă de iluzia nihilistă că sunt morți sau nu mai
există.
Sindromul cadavrului ambulant se poate intalni si ca simptom al altor tulburari psihice

- Psihoze tulburare depresiva de intensitate psihotica, tulburare bipolara, schizofrenie;

- Tulburari psihotice asociate cu depresia post-partum;
- Tulburare deliranta persistenta de tip somatic;
- Migrene;
- Leziuni temporo-parietale ale lobului nondominant;
- Dementa (stadiul 1 si 2);
 PRACTICA – (1-40) x1 - CAZ CLINIC (psihopatologie)
21. Pacientă, 21 ani, după ce a fost martor la un conflict violent între părinți, dezvoltă o cecitate
subită. La examinare pupilele reacționează normal la lumină, iar pacienta evită obstacolele în
timp ce merge spre ieșire. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Tulburarea conversivă de vedere.
Tulburare de conversie
Să știți ce e o tulburare de conversie, ce e specific, etc - am discutat la seminar
În tulburarea conversivă, elementul caracteristic este reprezentat de simptomele neurologice, care sunt
incompatibile cu fiziopatologia neurologică, fapt dovedit prin evaluare neurologică, care nu prezintă o
cauză structurală identificată. Persoanele cu această tulburare se prezintă de obicei în unități de medicină
generală și nu în centre de sănătate mintală sau spitale de psihiatrie, și privesc aceste diagnostice ca fiind
umilitoare, fiindcă sugerează că simptomele lor fizice nu sunt „reale”.
Acești pacienți fac în mod repetat teste inutile, administrează diferite medicamente, însă cu un succes
limitat.
Aceste probleme tind să fie prelungite și să reducă semnificativ calitatea vieții pacienților.
Medicii cu alte specializări prezintă dificultăți în stabilirea acestui diagnostic,
pentru că în tulburarea conversivă simptomele sunt în grade diferite, iar bolnavii
sunt frecvent recomandați pentru fizioterapie.
Pacienții cu tulburare conversivă se întâlnesc cel mai frecvent în practica
neurologică.
De aceea, o greșeală în recunoașterea acestora poate avea consecințe
importante pentru pacienți.
Etiologie : Dereglare multifactorială.
Evenimentele de viață stresante, atât recente, cât și cele din copilărie, pot fi factori de
risc pentru dezvoltarea bolii.
Sugestibilitatea pacientului.
Tulburarea conversivă este asociată cu evenimente traumatice, probleme insolubile și intolerabile sau
relații incomode, care s-au petrecut în trecutul apropiat sau chiar relații temporale strânse între simptom
şi un stres sau o emoţie intensă.
De cele mai multe ori în perioada premorbidă personalitatea este de tip evitantă sau histrionică, cu un
nevrotism crescut, tendința de a experimenta stări emoționale negative.
Simptomele sunt expresia simbolică a unui conflict inconștient, care este reprimat.
Impulsul (de ex., sexual sau agresiv) este inacceptabil pentru ego şi este deghizat prin simptom.
Persoana nu este conştientă de faptul că produce simptomul în mod intenţionat.
Este important istoricul familial, pentru că cel mai frecvent tulburarea conversivă se întâlnește la
membrii familiei. Deseori la acești subiecți are loc identificarea cu un membru al familiei, care are
aceleași simptome din cauza unei boli somatice reale.
Evenimentele adverse precoce, istoricul de abuz sexual sunt factori predispozanți pentru
tulburarea conversivă. În circa o treime din cazuri motivele simptomelor sunt mai degrabă
fizice decât psihologice.
Tabløou clinic cu anormalităţi motorii(pareză, paralizie, retenţia de urină, vaginism) si tablou clinic cu
simptome senzoriale(cecitate, ambliopie, diplopie monoculară, scotoame, îngustarea concentrică a
câmpului vizual „vedere în tunel”,triplopie)
22. Pacientă, 27 ani, se declară depresivă toată viața sa. În timp ce relatează că nu a fost atât de
depresivă ca să fie incapabilă să funcționeze social, totuși nu se simte cu adevărat bine mai mult
de o săptămână sau două la rând. Nu a prezentat comportament suicidar sau elemente psihotice
în anamneză, deși stima față de sine este permanent scăzută. Ce tulburare psihopatologică se
notează în acest caz?
Distimie
Presupusul diagnostic: Distimie

Definitie: Tulburarea de personalitate depresivă Nevroză depresivă

*Distimia este o tulburare afectiva caracterizata printr-o stare depresiva cronica, ce dateaza de
 foarte multi ani.
*Se dezvoltă de obicei devreme în viaţa adultă, şi durează mai mulţi ani, uneori indefinit. * Mai
frecventă şi mai cronică la femei decât la bărbaţi.
* Debutul este insidios. Apare mai frecvent la persoanele cu antecedente de expunere
îndelungată la stres sau de pierderi bruşte. n Simptomele tind să se accentueze în a doua parte a
zilei.
Tratament: antidepresive, psihoterapie

23. Pacient, 28 ani, prezintă voci care îl înjură, îl amenință, îi comentează comportamentul, afirmă
că este urmărit de cineva, că poate fi omorât. Ce sindrom psihopatologic se notează în acest
caz?
Sindrom halucinator-paranoid
Acest sindrom se manifesta prin delir nesistematizat (politematic- de ex. urmarire, relatie, influenta,
persecutie) cu halucinatii auditive “pseudohalucinatii”.
Poate aparea in psihozele presenile, senile, epilepsie. Acest sindrom se depisteaza in schizofrenie, psihoze
reactive (psihogenii), psihoze exogene, etc. La fel poate aparea ca consecinta a consumului de amfetamine,
anemie pernicioasa.
Este caracteristic schizofreniei paranoide.

24. Pacientă, 36 ani, pe parcursul ultimelor opt luni refuză să iasă din casă, crede că vecinii
încearcă să-i facă rău, lăsând coșurile lor de gunoi pe stradă ca ea să se împiedice,
parchează mașinile în drumurile de acces în așa fel ca să poată să se ascundă și să o
spioneze, merg în jurul casei ca să
poată trage cu ochiul unde ea se ascunde. Bolnava este sigură că ei uneltesc un complot „pentru a-
i cauza moartea.” Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Tulburare delirantă – citiți F22

 Tulburare delirantă de persecutie

Trăsătura principală a tulburării delirante este prezența uneia sau a mai multor iluzii
fără caracter bizar, fără deteriorarea funcționării psihosociale și în absența
comportamentului bizar sau ciudat. Halucinațiile auditive și vizuale, dacă sunt
prezente, nu sunt proeminente și sunt legate de tema delirantă. Halucinații tactile și
olfactive pot fi, de asemenea, prezente dacă sunt încorporate în sistemul delirator (cum ar
fi senzația de insecte care se târăsc peste pielea în iluzii de infestare). Tulburarea delirantă
se manifestă, de obicei, în viața adultă mijlocie sau târzie și are un curs fluctuant cu
perioade de remisiune și recădere.

 Delirul de persecutie
-pacientul construieste prin interpretari eronate un scenariu delirant cu tematica
persecutorie;
-exista una sau mai multe teme inrudite: conspiratie, inselaciune, urmarire, spionaj,
otravire,hartuire
-risc de agresivitate verbala sau fizica
Tratament: Medicaţia antipsihotică este singura care poate determina dispariţia
convingerilor fără temei, pe care pacienţii cu această boală le au; în cazul în care bolnavul
are şi simptome depresive utilizarea unui antidepresiv, în special inhibitorii recaptării
 serotoninei, este benefică.

25. Pacientă, 8 ani, în fiecare dimineață a zilelor de școală, devine plângăreață și afirmă că se simte
rău. Fiind la școală, deseori se adresează asistentei medicale, acuzând cefalee și dureri de stomac.
Cel puțin o dată pe săptămână, nu vine la școală sau este luată mai devreme de mama sa datorită
acuzelor. Pediatrul a exclus cauze organice a acestor simptome. Copilul este fără vre-un simptom
în weekend, cu excepția când părinții pleacă și o lasă cu bona. Ce tulburare psihopatologică se
notează în acest caz?
Tulburarea de anxietate de separare
Tulburarea de anxietate de separare se caracterizează prin manifestări de stres atunci când
copilul trebuie separat de cei dragi. Dificultatea duce adesea la refuzul școlar, la refuzul de a
dormi, la simptomele somatice multiple și la plângeri atunci când copilul este separat de cei
dragi și uneori poate fi asociat cu atacuri de panică pline. Copilul se teme de obicei că răul va
veni fie la cei dragi, fie la el însuși în timpul separării. Acesta este un comportament normal la
copiii de la 1 la 3 ani, după care se consideră că sunt patologici.

26. Pacient, 25 ani, acuză dispoziție depresivă cu durata de o lună. Mama sa, față de care era foarte
apropiat, a murit o lună în urmă și din acel moment s-a simțit trist și foarte plângăreț. El avea
dificultăți de concentrare, a slăbit cu 1,5 kg și nu poate dormi liniștit. Ce tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?
Doliu necomplicat, să știți etapele doliului
Pierderea unei persoane iubite este adesea însoțită de simptome care amintesc de depresie majoră, cum ar fi
tristețea, șuierarea, insomnia, apetitul redus și pierderea în greutate. Atunci când aceste simptome nu persistă
mai mult de două luni după pierderea ei, ele sunt considerate o manifestare normală a pierderii. Un
diagnostic de depresie majoră în aceste circumstanțe necesită prezența unei afectări funcționale marcate,
preocupări morbide cu vină nerealistă sau lipsit de valoare, ideație suicidară, întârzieri psihomotorii
marcate și simptome psihotice.
Simptomatologie. În doliul complicat, preocupările principale sunt pierderea și singurătatea, spre deosebire
de disforia persistentă și pervazivă din depresie. Durerea este în strânsă legătură cu pierderea persoanei
dragi, este dificilă acceptarea morții, ruminarea are ca temă principală moartea, iar eventualele emoții de
vinovăție au legătură cu ceea ce persoana i-a făcut sau nu celui decedat. Deși în ambele condiții poate să
apară ideația suicidară, în doliul complicat vine din dorința de a fi cu cel care a murit. Lipsa de valoare
specifică depresiei nu este un simptom în doliul complicat.

Tratamentul pentru doliul necomplicat include o formă de psihoterapie derivată din terapia cognitiv-
comportamentală și teoria atașamentului. Aceasta se centrează pe abordarea factorilor care împiedică
adaptarea: gânduri disfuncționale, comportamente dezadaptative, strategii ineficiente de reglare emoțională.
Ședințele au în centru ideea de pierdere, de vindecare, precum și elemente de expunere la pierdere.
Adaptarea presupune acceptarea pierderii și a consecințelor ei, revizuirea relației cu persoana decedată și
abilitatea de imaginare a unui viitor în care se întrevede posibilitatea fericirii, în ciuda faptului că persoana
apropiată lipsește.

27. Pacient, 52 ani, este mustrat la serviciu din cauză că permanent finisează lucrul mai târziu. El
insistă că nu va finisa nimic până când nu va fi face totul „perfect”. El are puțini prieteni pentru
că
îi plictisește cu cerințele sale de „precizie în timp” și din cauza lipsei sale de căldură emoțională.
Aceasta a fost un pattern pe parcursul întregii lui vieți, deși refuză să creadă că problemele au
ceva cu comportamentul său personal. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă
Să știți din ce cluster face pare si clasificarea tulburarilor de personalitate plus principii de
tratament
Diagnostic-Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă
 Trăsătura esențială a tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă este o preocupare cu
perfecțiunea, ordinea și controlul. Persoanele care suferă de această tulburare pierd punctul
principal al unei activități și își pierd timpul, deoarece acordă prea multă atenție normelor
și detaliilor și nu sunt satisfăcuți de nimic mai puțin decât "perfecțiunea". Ca și în alte
tulburări de personalitate, simptomele sunt ego-sintetice și creează interpersonale ,
dificultăți sociale și profesionale. Tulburarea obsesiv-compulsivă este diferențiată de
tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă prin prezența obsesiilor și constrângerilor.
Comportamentul pacientilor este adesea impulsiv și auto-dăunător. Pacienții cu tulburare
bipolară prezintă probleme de stabilitate a dispoziției; starea de spirit poate fi deprimată
timp de mai multe săptămâni la un moment dat, apoi euforică. Pacienții prezintă
anxietatea ca simptom principal, deși nu se potrivesc în mod special cu altă tulburare de
anxietate mai specifică, conform DSM-IV-TR. Tulburare de personalitate obsesiv-
compulsivă face parte din Clusterul C (anxios sau temător). Tratamentul pentru
TPOC include psihoterapia, terapia cognitiv comportamentală, terapia
comportamentală sau auto-ajutorul. Se pot prescrie medicamente.

28. Pacientă, 23 ani, relatează că în ultimele trei săptămâni nu poate merge la lucru pentru că are
nevoie de cel puțin patru ore ca să facă duș. Ea descrie un ritual complicat, în care trebuie să
aibă grijă ca fiecare parte a corpului să fie spălată într-o anumită ordine de fiecare dată de trei
ori. Ea remarcă că mâinile sale sunt rănite și însângerate de la atâta spălat. Ea declară că
urăște ceea ce- și face, dar devine foarte anxioasă de fiecare dată când încearcă să se
oprească. Ce tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?
Tulburarea obsesiv-compulsivă
nu uitați că Tulburarea obsesiv-compulsivă si tulburarea de stress posttraumatică sunt severe din
toate tulburările de anxietate (atac de panica, fobii specifice etc clasificarea tulb de anxietate)
29. Pacientă, 25 ani, relatează că de fiecare dată, când încuie ușa, trebuie să verifice de cinci ori dacă
ușa este într-adevăr încuiată. Ea neagă probleme cu prietenii sau la serviciu, decât numai aceste
probleme care o împiedică să ajungă la timp la lucru. Ce tulburare psihopatologică se notează în
acest caz?
Raspuns:
In cazul dat este vorba de o niste trasaturi mai accentuate a personalitatii.

Ca să fie vb de tulburarea obsesiv compulsivă trebuie să cauzeze disstres, problem de funcționalitate atit la
serviciu cît și viața socială, aici nu sunt , pacienta nu întrunește criteriile unei tulburari obsesiv-compulsive.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) este o tulburare de anxietate în care persoana are gânduri nedorite și
recurente (obsesii), care provoacă nevoia de a repeta anumite acțiuni (compulsii). Comportamente repetitive,
precum spălarea mâinilor, verificarea lucrurilor sau curățenia, pot interfera semnificativ cu activitățile zilnice ale
unei persoane, cât și cu interacțiunile sociale.

Această tulburare are 4 etape principale:

1. Obsesie – în minte apare frecvent un gând nedorit și intruziv;

2. Anxietate – obsesia provoacă un sentiment de anxietate intensă sau de suferință;
3. Compulsie – comportament repetitiv pe care persoana simte nevoia să îl manifeste ca urmare a anxietății și a
stresului cauzate de obsesie;
4. Alinare temporară – comportamentul compulsiv ce ameliorează temporar anxietatea, dar obsesia se întoarce
în scurt timp, ceea ce determină existența unui ciclu de stări.

Trăsăturile esențiale ale tulburării obsesiv-compulsive sunt obsesiile (gânduri recurente și persistente care sunt
 experimentate ca invazive și nepotrivite și care cauzează anxietate) și compulsii (comportamente repetitive pe
care persoana se simte conduse să le facă). În această tulburare, simptomele pacientului sunt ego-dystonice
pentru el / ea, spre deosebire de persoana cu o tulburare obsesiv-compulsivă de personalitate.

30. Pacient, 21 ani, pe parcursul ultimelor șase luni se încuie în camera sa, vorbește singur cu sine,
este convins că un coleg student îi fura gândurile și îl face incapabil de a învăța materialul. S-a
dereglat somnul, nu mănâncă, nu se îngrijește. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest
caz?
Raspuns
Schizofrenie paranoidă (fenomene halucinatorii, idei deliarante)
tulburare schizofrenică(schizoafectiva) – pentru schizoafectivă e nevoie de un episod depresiv care la
rîndul său aici la voi nu este specificat, dar in cazul varianta lunga pagina 2 este stipulat acel episod
depresiv în favoare unei tulburari schizoafective !!!farmacoterapia,  psihoterapia  și variate alte
intervenții psihosociale și educaționale, sunt utilizate pentru tratarea tulburării schizofreniforme.
Schizofrenie paranoidă (fenomene halucinatorii, idei deliarante)
Schizofrenua paranoida este cea mai comuna forma si simptomele predominante ale
acesteia sunt halucinatiile si iluziile. Spre deosebire de alte forma, aceasta forma poate
debuta la o varsta mai inaintate. Totodata, emotiile si discursul pot ramane neafectate.
 Tratamentul cu antipsihotice(Clorpromazin) are rolul de a indeparta simptomele
precum halucinatiile, iluziile si delirul
Psihoterapia  poate fi folosita, in paralel cu tratamentul medicamentos, pentru a
normaliza tiparele gandirii pacientului si pentru a reduce stresul
Socioterapia are rolul de a il invata pe pacient cum sa se adapteze intr-un mediu social
 PRACTICA – (1-40) x1 - CAZ CLINIC (psihopatologie)
31. Pacient, 28 ani, prezintă dispoziție ridicată, excitație psihomotorie, comportament nepăsător,
intră în discuții fără nici o dificultate cu persoane necunoscute, face abuz de alcool, muncește câte
13-15 ore pe zi, divorțează de soție, a comis o tentativă de viol. Ce sindrom psihopatologic se
notează în acest caz?

Pare a fi un sindrom maniacal sau sindrom depresiv in contextul unei tulburari afective bipolare,
insa pentru a sti cu certitudine ca este vorba de o tulburarea afectiva bipolara trebuie sa cunoastem
daca in anamneza a fost epiosod depresiv.

Tulburarea bipolara se poate trata si tine sub observatie. Medicatia are un rol fundamental in tratarea
tulburarii bipolare, intrucat actioneaza direct asupra stabilizarii functiilor cerebrale. Tipul medicatiei
depinde de aria de tratament pe care trebuie sa o acopere:

stabilizatoarele de dispozitie (litiu, antiepileptice, antipsihotice ca olanzapine) care pot impiedica

dispozitia sa „urce” spre manie sau sa „coboare” spre depresie;

32. Pacientă, 7 ani, nu vorbește un cuvânt de când a început școala, însă participă adecvat în
activitățile clasei și utilizează gesturi și desene, și dă din cap pentru a comunica. Părinții
declară că fetița vorbește doar în casă și doar în prezența celor mai apropiate rude. Ce
tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?
Mutismul selective – da

Mutismul selectiv este o tulburare psihică rară, încadrată în spectrul bolilor anxioase, care
afectează mai ales copiii mici. Se referă la inabilitatea acestora de a comunica verbal în anumite
situații sociale, deși în familie și-au demonstrat capacitatea de a vorbi.
Tratamentul se concentrează pe reducerea nivelulului de anxietate experimentat de copil în
legătură cu vorbitul în anumite situații sociale. Terapia comportamentală, cu diferite tehnici precum
desensibilizarea progresivă, expunerea gradată, recompensarea comportamentelor pozitive,
reprezintă principalul instrument terapeutic, mai ales la copiii mici. Terapia cognitiv-
comportamentală este mai potrivită pentru copiii mari sau adolescenți și se concentrează pe felul
în care percepția proprie despre lume și sine le influențează comportamentul. Odată cu
psihoterapia, pot fi recomandate și medicamente antidepresive. (1, 2, 3)

33. Pacient, 5 ani, nu arată nici un interes față de alți copii și ignoră orice adult în afară de părinți.
El
petrece ore întregi în alinierea jucăriilor sau învârtirea roților acestora, dar nu le utilizează
pentru jocuri „de-a cineva”. Rar folosește vorbirea pentru a comunica, iar părinții lui afirmă că
niciodată nu a făcut-o. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
 Tulburarea de spectru autist sau Autism
Tulburarea autistă este caracterizată de lipsa de interes pentru interacțiunile sociale, comunicarea verbală și
nonverbală severă, comportamentele stereotipice și o gamă foarte restrânsă de interese. Copiii cu autism nu se
implică în joc imaginativ și imitativ și pot petrece ore de căptușire și de filare sau de dezmembrare a jucăriilor și
punerea lor împreună.

Tratamentul pentru autismul infantil trebuie instituit cat mai precoce. Nu exista un tratament specific. Tulburarea
dureaza toata viata, nu dispare (copilul cu autism va deveni adult cu autism

Tratamentul psihofarmacologic se face cu medicamente din clasa antipsihoticelor antidepresivelor,

anticonvulsivantelor si amfetaminelor.

Interventia educationala specifica - este necesara o educatie speciala, scolarizare in clase cu un numar mic de
copii la un profesor.

Terapia comportamentala - s-a constatat o imbunatatire a IQ-ului (coeficientul de inteligenta) si a functionarii in

societate la 2 ani de terapie inceputa de la varste mici.

Metodele folosite in tratamentul autismului infantil sunt :

 ABA (Applied Behavioral Analysis) - se bazeaza pe principiul recompensei si are rezultate foarte bune la
copiii cu capacitate mare de imitare
 TEACCH (Tratament and Education of Autistic and Related Comunication - Handicapped Children) -
program care foloseste tehnici si metode variate, de inlocuire a comportamentelor incorecte cu altele
corecte
 PECS - (Picture Exchange Comunication System) - metoda care foloseste pictograme (cartonase desenate)
pentru ca un copil fara limbaj sa poata cere ceea ce-si doreste.
Scopul lor este cresterea comportamentelor deficitare si descresterea celor in exces. Terapia individuala asociata
sau nu cu medicatie se face la autistii cu o functionalitate inalta, inteligenta superioara, pentru a preveni depresia ce
apare datorita constientizarii faptului ca sunt diferiti de ceilalti.

34. Pacientă, 28 ani, acuză dispoziție depresivă, hipersomnie–până la 14 ore pe noapte, dar nu se
simte odihnită și că se simte obosită și ostenită pe tot parcursul zilei. Pe parcursul ultimei luni a
câștigat în greutate 6,5 kg, lucru care o indispune nespus, dar spune că acest adaos în greutate
este din cauza poftei puternice pentru dulciuri. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest
caz?
Tulburare afectivă de sezon
Tratament
medicamente antidepresive
ședințe de terapie, prin lumina, muzica, cognitiva, psihologică
Petrecerea timpului cu cei apropiați, pentru o stare spirituala buna, practicarea unui
sport sau pur si simplu alocarea a cel puțin 30 de minute exercițiilor fizice, ne ajuta sa
menținem echilibrul fizic si ajuta la eliberarea hormonilor responsabili cu starea de bine,
cat si a celor care ajuta la un somn odihnitor. 
35. Pacientă, 23 ani, acuză îngrijorare în legătură cu modul cum arată. Ea remarcă că „de când se ține
minte” era obsedată de faptul că ceva trebuia să fie în neregulă cu fața sa. Susține că ochii ei sunt
prea îndepărtați, iar nasul-deformat. Declară că aceste griji îi „distrug viața”, fiindcă ea cheltuiește
tot timpul, izolându-se de alții în așa fel ca alții să nu îi vadă fața. Specialistul nu a observat nimic
neobișnuit în fața pacientei, dar această afirmare nu a consolat pacienta. Ce tulburare
psihopatologică se notează în acest caz?
Tulburarea de dismorfie corporala (F45.2) –da

36. Pacientă, 18 ani, tensionată emoțional, anxioasă, fondul dispoziție diminuat. Afirmă că cumnata îi
vrea rău, îi face farmece, vrea s-o otrăvească, aude diferite voci, bărbătești și femeiești, care-i
spun că va muri, se simte neliniștită, are teamă, nu poate dormi. Ce sindrom psihopatologic se
notează în acest caz?
Raspuns

Sindrom halucinator (voci de femei si barbati), paranoid (idei dilerante de otravire) care poate fi in
cadrul primului epusod psihotic, care ulterior sa evalueze in schizofrenie

Tratament

Tratament psihoterapeutic in stationar

Antidepresante Imipramina, Amitriptilina, Doxepina

Antipsihotice - Clozapin

Benzodiazepine/anxiolitice - Diazepam, Lorazepam

37. Pacient, 18 ani, declară pe parcursul ultimilor doi ani că a fost depresiv și iritabil practic
mereu.
Afirmă că îi este dificil să se concentreze și că a slăbit cu 2,5 kg pe parcursul acestei perioade,
simte o deznădejde că ar putea să se simtă bine vreodată. Neagă categoric ideație suicidară sau
halucinații. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?

Distimie, daca erau si perioade cind se simte bine emoțional era vb de ciclotimie
38. Pacientă, 40 ani, agitată, impulsivă, cu greu poate fi examinată, strigă, gândirea incoerentă.
Trece de la o temă la alta, atenția distrasă, fondul dispoziției ușor ridicat, deseori răspunde
neadecvat, neagă agresivitatea de acasă, învinuiește rudele că au trimis-o nemotivat la spital.
Ce sindrom
psihopatologic se notează în acest caz?
S
39. Pacientă, 21 ani, la întrebări răspunde după pauze prelungite, frecvent cu întârziere. Conținutul
verbal scăzut. Nu poate numi vârsta, anul nașterii, nu poate să numere, să scrie, sensul indirect al
 proverbelor și zicătorilor inaccesibil. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Schizofrenie hebefrenica
Retard mintal, deja penvtru e gradul se fac test IQ, vedeți cum se clasifica retardul
mental in dependență de intervalul IQ
Retardul mintal sau dizabilitatea intelectuală reprezintă o condiţie diagnosticată înainte
de 18 ani care include funcţie intelectuală situată sub medie şi lipsa abilităţilor necesare
pentru a face faţă vieţii de zi cu zi. Dizabilitatea intelectuală afectează 1-3% din populaţie.

Retardul mintal se clasifică astfel:

• Retard mintal profund – IQ<20;
• Retard mintal sever – IQ=20-34;
• Retard mintal moderat – IQ=35-49;
• Retard mintal uşor – IQ=50-69;
• Funcţia intelectuală borderline – IQ=70-84.
Pentru detectarea precoce a anomaliilor cromozomiale, se folosesc în mod curent la gravide
testul dublu (PAPP-A, β-HCG; se efectuează între 10-14 săptămâni de sarcină) sau testul triplu
(α-fetoproteina, β-HCG, estriol; se efectuează între 15-18 săptămâni de sarcină). Imagistica
craniană poate releva atrofie corticală, hidrocefalie, anomalii de volum ale ventriculilor cerebrali,
zone neomogene ale encefalului.
Cauzele retardului se impart in 3 categorii: genetice (erori metabolice gen fenilcetonurie sau
boala Tay-Sachs, anomalii cromozomiale gen sindrom Down sau sindromul X-fragil),
psihosociale (daca un copil nu e stimulat intelectual – părinți bețivi, delicvenți, care il trimit la
păscut vitele singur, carora nu le pasa si nu inteleg ce sunt alea „nevoi ale copilului”, etc. –
acest copil nu va avea oportunitatea sa isi dezvolte inteligenta, pe principiul „funcția crează
organul” sau „ceea ce nu folosim se atrofiază sau nu se dezvoltă”) si tot felul de sechele ale
unor boli organice (infectii la creier (de exemplu meningite), encefalopatie infantila sechelara,
intoxicatii diverse, traumatisme (lovituri) la cap, rubeola (consecinta a iresponsabilitatii parintilor
care nu isi vaccineaza copiii)
Tratamentul, psihiatrul este solicitat doar in cazul in care pacientul este agitat, pentru a se
prescrie calmante (tranchilizante, neuroleptice sau stabilizatoare ale dispozitiei), sau daca
pacientul are tulburari de comportament (antidepresive, stimulante care se dau si in ADHD).
Altfel, tratamentul este in principal educativ (adica „scoala speciala”) si psihologic (terapie
comportamentala, consiliere a familiei pacientului, psihoterapie suportiva (functie de gradul de
inteligenta, mergand mai ales pe latura emotionala), terapie de grup, etc.).
40. Pacientă, 7 ani, din relatările părinților, fetița se ridică noaptea din pat, umblă prin casă câteva
minute înainte de a se întoarce în pat. Când este forțată să se trezească, este confuză și
dezorientată. Ce tulburare psihopatologică se notează în acest caz?
Parasomnie – somnambulism sau puteti gasi ca termen tulburare hipnică deambulatorie