p neni. fe coferidte GVNONSORGR BVI DVMNGZEY 1 rredsdtort cu 0 distunsa ranard ve Tubirea nebund a tui Dumnere. Pars, 1973: beuye tle Lellefortaine. 1977: Dostoteuski $i problema ia gi mantutrea lumii. Parts, 1978, limba roména dupa 1990. ine teotogud rus c a s6eS BiblloPhil Asociatia filantropicd medicala crestina CHRISTIANA ISBN 979-95098-7 # Pr. Vasile Raducd PAYS GODORIMOD Say eesCoperta : Schimbarea la Fatd manuscris grec, secolul al XIV-lea Redactor sora Eugenia Vlad Consilier Editorial Gabriela Moldoveanu Toate drepturile asupra editiei de fat apartin Asocialiei CHRISTIANA ISBN 973-95098-7-8 1.9 £9 Paul Evdokimov CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU IN TRADITIA RASARITEANA Invataturd patristicd, liturgicé $i iconografica Traducerea, prefata si notele Pr. Lect. univ. Dr. Vasile Raduca Asociatia filantropica medicala crestina CHRISTIANA Bucuresti, 19959 £0 Paul Evdokimov LA CONNAISSANCE DE DIEU SELON LA TRADITION ORIENTALE Lrenseignement patristique liturgique et iconographique © DESCLEE DE BROUWER Col. Théophanie 1988 Prefata Cunoasterea este 0 necesttate. Omul nu poate tré fara sa cunoasea. Realitatea inconjurdtoare, vdzutd sau nevazutd, este obiect al cunoasterit. Not insine suntem obiect al cunoasterit pentru aliit, dar st obiect al propriei noastre cunoastert. Reaitta- fe din afara day, intr-un anume fel, si dinduntrul nostru, Dum: Rezeu a preocupat dintotdeauna si preocupa functta noastra cognitive. Adesea se uité cd El nu este un oblect care sa salisfacd aceasta functie, El este Subtectul (Subiectul scris cu majuscula) chiar si in procesul cunoasterii noastre. Niciodata Dumnezeu nu poate fi obiect de cunoastere. Considerarea tui Dumnezeu drept obiect al cunoastertt cu mintea constituie una dintre erorile fundamentale alé gandirit discursive. care tocmai de aceea Il va reduce pe Dumnezet ta nivelul de idee, motor nemiscat, principtu absolut. monada, principtu vital etc, care, de Japt, incerciind sd defineasca. scapa Ceea ce este si ramane totdeauna acelasi - Dumnezeul cel viu. Nu este de condammnat incercarea minii de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Dimpotrivd. Cunoasterea lut Dumnezeu este 0 po Tuned pe care o stim din Revelatia Sa culminanta in Fiul Sau Jacut Om: “Aceasta este viata vesnicd: sd Te cunoased pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, ¢{ pe lisus Hrisios pe care Lat trimis"(In.17.3). Pulem spune ca finalitatea tuturor formelor del 6 PREFATA cunoastere a necunoscutului din noi si din jurul nostru este cu noasterea lui Dumnezeu. Dar nu este suficienta numat cunoas- terea Lut mental? Putem cunoaste, in sferd simplu omeneascd, © persoand numat mental? Nicidecum! Mental, ne putem chiar indoi de existenta ef. Mental, 0 putem face chiar sd nu existe pentru not. Acesta este riscul pe care sit asuma fiinta umand atunci cand crede ca-L poate cunoaste si pe Dumnezeu numai cu mintea. Esecul unei mintt arse de orgotiul cunoasterti discur sive a lui Dumnezeu este cel care determing 0 asemenea minte sé-L nege pe Dumnezeu, ta fel cum un "Dumnezeu” cunoscut numai cu ratiunea logic nu mai este Dumnezeu, ct idol! auto: suficientei omenesti. Desi insetat sd-L cunoasca pe Dumnezeu, omul trebuie sd-L cunoased altfel decat cunoaste tucrurtie sau celelalte fiinfe create. Este falsd si inseldtoare corelatia, pe care © fac unit, intre modul de cunoastere a vreunut lucru oarecare, ai vreunet idei, cu cunoasterea lut Dumnezeu. Daca in cunoaste- rea lui Dumnezeu utilizam numai organele, functtile st metodele {folosite la cunoasterea celor relative, Dumnezeu ne va rémane pentu Wuleuuiu Maret Necuwoscut. Necunoscutul, impostbit de incorsetat in conceptele noastre limitative. Prin urmare, avem datoria sd-L cunoastem pe Dummezeu dar si constiinia ca, pertnir antimilé ai de abordare, de obicei, caile naturate, ETéste dé negasit 5 de necunoscut. Pentru ragtu nea iluminata de har,-curtoasiéréaa tul Dumnezeu este postbilé, dar splendorile ei ramiain négrdite. Numal cu mintea neluminata de har, atunci cand este cinstit cu sine insusi, omul poate sa spund cel mult ed Dumnezeu este, nu si-ce sawcum este. St aceasta, peniri ca una din cauzele impostbilitdtti cunoastert ui Dumnezeu cu minted rezida in adancul de nepatruns care sepa: ra cretura de Creator. Teologul ajirma atat cunoasterea; cat st necunoasterea lu Dumnezeu, infelegand prin “teolog” nu pe cet care studiaza Teologia ca disciplind, ct pe cel care crede $i se roaga. “Teolog este cel care se roaga, si cel care se roaga este teolog” spunea in secolul al V-lea Diadoh al Foticeit. Chiar si pentru un asemenea “cdutator” al lui Dumnezeu, desi cognoscibil in energitte“Sale-si th revelatie; tn fiinta Sa, Dumnezeu ramane de necunostil-St ateasta, nu pentru ca Et trebuie s@ rémand de necunoseut, ci ifitrucat, pentr ratiunea a PREFATA 7 umand care explica toate, Bl este si rdméane TAINA care justifica totul. Explicand, definindule cu ratiunea pe toate, le detimitam si fe ttreumseriem pe toate cele explicate. Or, este imposibil ca, prin obiéctivare, Dumnezeu sd ajunga “ceva intre realttatile creatiei Sale, inferior subiectulut cugetator - omul. Dumnezeu es- te Sabet viu in cel mat inalt grad, in flintarea Sa tretniea. Tre- buie sé-L cunéastem. Dar cunoasterea aceasta nu este legata de revoid de informatie, ct dé nevoia mantuirit, De aceea cur noasterea lui Duminezeu este un proces in care se implied activ Dumnezeu Iisust. Cum? Prin’ revelatie. Din creatie, stim ca Duminézeu este; prin imparfsirea din energiile Sale it atribuim lui Dumnezeu o serie de insusiri (fard aL reduce ta vreuna din ele sau la toate luate la un loc), tar din revelatia Sa cdtre noi re- cunoastem cu flinteazd El: in Tretme de Persoane. Jaté pentru ce cunoasterea lui Dumnezeu este dependenta Intnu totul de revelatte si nu de cugetarea subiectivd. De aceea ‘Sfantul Pavel spunea in Epistola cdtre Galatent (4,9) ca am fost cunoscuti de Dumnezeu. Prima cale a cunoasterti tut Dumnezeu const in recunoasterea revelatiet Sale. El Se reveleaza pentru ed vrea sd ne martutasea: Activarea acestet recurioastert const in acceptarea st paiticiparea la ea. Cuvalte cuvinte, mn credinta, infeleasd, la randiil ei: ca fidelitate activa fata de revelatie sinu simplé accepttunie ioreticd. De aceea cunoasterea religioasa este 0 cunoastere revelata si participativd, fin care comuniunea ‘st comunttatea au un rol determinant) nu rodul gandirti subtec- ttr-discursive. Cunoasterea tut Dumnezeu trebuie sd_fie activata intotdeau na pornind de la rétafia’care exista intre Tatal cel necunoscut st Ful Care-L face cunoscut, dar prin Care Tatal ne-a si cunoscut. Cerinfei insistente a lui Moise (Exod 33,13) de a-L vedea pe Dumnezeu { s-a raspuns “nu va vedea omul fata Mea $i sé tré- iasea” (33,20), pentru cd nimeni nu La vdeut pe Dumnezeu vreodata. Cu toate acesiea, in Fiul Sau. Dumnezeu ne-a dat da: nul cunoasterit Sale:"" Fiul cel Unul-Nascut Care este in sanul Tatatut, Acela La facut cunoscut” (In. 1,18), “Cet care M-a va zut pe Mine, a vazut pe Tatal” (In. 14,9). Prin textul dé mai sus, Scriptura ne confirma impostbilitatea cunoastertt imediate a lui Dumnezeu, dar si singura posibilitate de implinire a necesitatit8 PREPATA cunoasterit Sale, in, st prin Hristos, Ful tui Dumnezeu facut Om. Deci, in Hristos este posibil sa-L-cunoastem pe Diliinezeu, cu toatd inaccesibilitatea inet Sale, Fecunoscard pe Tatél in ceea ce Ela descoperit, a invatat si a poruncit. Asadar, intrebé: ii privind ce cunoastem din Dumnezeu t se réspufde tn Intru- parea Puului tui Dumnezet, Rdindinand tnaccesibil in Pinta Sa, in Piul Sau facut Om, Dumnezeu vine in nemifjlocita retatie cu noi, stabilind ct omut‘6 relatie diiamica. in Hristos inaccesibili- tatea lui Dumnezeu poate ft atinsd si putem spune “Domnul meu si Dumnezeul meu” (in.20.28). In acceptarea liberd a reve latiei ui Dumnezeu nt se deschide sansa cunoasterti partictpati- ve a lui Dumnezeu. in care, depasind limttele simple cugetari activam in not cea ce Dumnezeu Insust @ pus: dati revelatiet. Cunoasterea tui Dumnezeu st insistenta in aceasta cunoas tere nu trebute confundata cu cdutarea dovezilor despre exis: tenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu are nevoie de dovezi spre a proba cuiva ed exista. El este. De dauvedirea existentet au ne vote cele venite la existenta din neant st care azi sunt, dar ma ne, nu, Cunoasterea lui Dumnezeu este contribuia omulut in ca- drul raportului dinamie stabilit prin fidelitatea fata de revelaie inire om si Dunnezeu, RevelandwntSe, Dumnezett ne cultiva, ne feriitizeaza mintea. si not o lasdm sé fle “ferttlizatd’. colabo- rand activ in actul cuncastertt. Aceasta cunoasiere nu se prezin- f@ nici ca 0 a trela realitate, intre un subtect cunoscdtor si un obiect de cunoscut, nu este mifloc spre un scop. ct scop final. Cunoasterea tui Dumnezeu fitnd patrurderea continud in taina negraitet prezente a tut Dumnezeu cet tripersonal, este tot una. cu desavarsirea. ~ Acest tucru a incercat sé-l arate in lucrarea de fata marele teolog al diasporei ruse, Paul Eudokimov. Pentru él. teognosia nu este 0 problema. ci o taind. De aceea, nu putem teoretiza 0 faind. nu ne putem apropia de El prin categorille gandint discur: sive. Inceared sa-L prezinte, asa cum Périntii Bisertcti au facut-o la vremea lor, cand n-au folostt categoriile filosofice ca sa con- vingd, ci ca mod de explicare a fenomenului credintet. Lucrarea pe care 0 punem astazi ta dispozitia cititorului ro- man a constiuuit candva (1966) un curs sustinut ta Facultatea de Teologie din Lyon. Acolo, Paul Evdokimov a dat 0 dovada F PRERATA : 2 F pie despre modul in care concepe Ortodoxia cunoasierea {ut Dumnezeu. Stiiul oral este evident, la Jel si ipsa rigortt stint ce. Dar vigoarea doctrinara este tot aiat de evident. In integri tatea ei, cartea este mai putin un (ratat, si mai mult o marturist re. O marturisire $i o marturie ortodoxd privind modul in care Ortodoxia intelege cuncasterea lui Dumnezeu + 0 cunoastere nu rumai cu mintea, ci cu toate facultatile spiritului, cu toata linia. Prlectuniv.dr. Vasile RaducdCAPITOLUL T CATEVA CONSIDERATI ISTORICE ASUPRA SUBJECTULUI La sfarsitul secolului al V-lea, evenimentele politice separa Apusul de Rasarit. Prin forta imprejurarilor, Roma si Bizantul se gasesc in fata unor situalti diferite. Se formeaz’ tradilit lo- cale. iar cugetarea teologica se situeaz4 in climaturi eterogene din punct de vedere social, intelectual sf spiritual. Dar, oricum si in toate cazurile. putem afirma 4 fecare traditie, in tipul sau accentuat, prezinta totdeauna o anumita individualizare a Revelatiei unice, urmand geniul propriv fie- careia dintre aceste traditit. Dupa cum spune istoricul Bardy in studiul su Sensul unitdfii, “Rasaritul, mai mistic, se afl in intregime in contemplarea tainelor lui Dumnezeu si in cugeta- rea cu privire la mdumnezeire: Apusul. mai moralizator. se ocupa de modul in care omul va raspunde in fata Tui Dummezeu”. Apusul cugetd mat ales cu privire la har si libertate, ‘cu privire la pAcatul originar si predestinare. Astiel, teologia si mai ales antropologia Sfantului Augustin, mai tarziu soteriologia Hui Anselm de Canterbury. gnoseologia tui Toma d'Aquino sunt deja foarte diferite fata de teologia Sfan- tulu Atanasie cel Mare, a marilor capadocieni, a Sfantului Ma- xim Martunisitorul. a Sfantului loan Damaschinul. a Sfanuului Gnigore Palamas. La inceput, aceste diferente nu reprezentau decat aspecte complementare ale aceleiasi bogatii, atunei cand \sa Tui Dusmmezeu, Biserica, era una. Intr-un anumit_mo- ment, dragosiea pentru unitate. chiar dorinta de a fi una a in- cetat de ambele parti: actualmente Rasaritul si Apusul se cauta, ba mai mult, cauta fmpreuna unilatea altadatd foarte reald si atat de tragic pierduta de-a lungul istoriei12 PAU. ENDOKIMOY Termenii de “traditie rasariteana” sau “tradile apuseana ne fac $8 simtim imediat insuficienta lor formala astazi nouw nile pur geografice sunt depasite. Totusi, putem vorbi de unele “dominante” care se formeaza si se afirma. in ciuda coexisten: {ei unor Uipuri teologice accentuate diferit!, in sanul acelorasi Prin facultatile sale naturale, contemplind lumea, omul se poate ridica la cunoasterea, mu a Tui Duminezeu. ci a slavei hui Dunmezeu: ¢a filosol. el poate formula notiunea de Fiinta ab- soluta, Dar aici apare si limita de netrecut (data de deosebirea de lint. N.tr,), Dupa Sfantul Aposiol Pavel. cunoasterea vie a lui Dummnezeu ca Tata cerese este jucrarea gratuild a Revela- tied Mai mult ca oricdnd, astizi existenta umana manilesta 0 ineluctabild exigent pentru claritate, punand unica problema serioasa care s-ar putea adresa oricarui om. Dincolo de orice literatura catehetica sau apologetica la nivelul constiintes goli- le de orice prejudecata, omul credincios al secolului XX este invital sa spuna: ce este Dumnezeu, iar ateul, cel care neaga, este invitat 88 precizeze care este obiecttl negaliei sale. Intrebarea surprinde si, dacd raspunsul intarzie si vina chiar si tacerea poate reinviora. Intrebarea in sine este revela- toare find si o maniera de -i spune omului: cine esti tu? Cel care ar raspunde; Dumnezeu gste Creatorul. Pro niatorul, Mantuitorul ar trece in revista capttolele unut manu- al sau ar face dovada unei speculatif, unei distante dialectice intre Dumnezeu si el. in acest caz. Durmnezeu nu este Intregul inteles cu ardoare st spontaneitate intr-un dat nemijlocit al re- velatie!. Unul dintre cei mat severi asceti, Sfantul loan Seara- rul, spunea cé Dumnezeu trebuie iubit asa cum logodnicu) i iubeste logodnica, Un indragostit. un pasionat pentru objectul iubinii sale ar spune: "Dar, Acesia este totul... este viata mea! TRasditul a cunoscut tenloxg sl ear seal sub influenta lating sate protes tanta estiel, Academia Teolagies din Kiev. in secoleie al XVitea si al XVI-iea, punemie latinizanta (Mit, Petru Movila) sax Patriartaul Constantinopalal Chie Lukaris in secvii XVIb-tea, format Ja teolygia tut Calva, CUNOASTEREA LU DuntNEZeL 3 pu exist decal Ell... restul nu_mai are valoare. nu exisia’™ Sfantul Grigore de Nyssa. in culmea wimini, las s4-i seape pur si simplu cuvintele: “Tu, cel pe Care-L iubeste sufletul meu...", Traditia patristica renunta la orice definitie formala, c&ci Dumnezeu este dincolo de orice cuvant omenese: “Con- ceptele creeaza idoli ai tui Dummnezeu. numai umuirea pricepe ceva despre El”, marturiseste Sfantul Grigore de Nyssa. Cu- vantul Dusnnezeu? pentru Sfintit Parint), este vocativul prin care-I. chemim pe Cel negrait Dar (aina Creatorulut s-a oglindit in oglinda lumii create si] face pe Teofil al Alexandriei S4 spund: "Arati-mi omul iu si eu U-L vot arata pe Durmmezeul meu". Sfantul Apostol Petry vorbeste de homo cordis abscondtus (1P.3.4), ou] ascuns 2 inimit, Deus absconaitus. Dunmezeul tatnic. Si-a creat wn fai cAlre-fata ai Siu. homo abscondit:s. omul tainic, wea cea vie Viata duhovniceasea lasneste in “pasunile inimiy" in spa- {tile sale libere, de indata ce aceste doua fiinte taimee, Dummne 2eu si omul, se intalnese acolo. “Cel ntat minumat iucra care are loc intre Durmezeu si om este aceta de a tubi sia ii nbs” afirma mani induhovnicits ‘Nu-L putem vedea pe Dumnezeu si sa (aim, Acest aver- Usiment biblic inseamna pentrw Sfinti Paring cA nu-L putem vedea pe Dumnezeu cu jumina ratiunii noastre. nu-L putem niciodata defini. caci orice definire este o ltmitare. Si totsi. "El he este mat intim decat ne suntem noi insine noua”. Tocmai 1a nivel] acestet adancimi, al acestei uimitoare apropieri de El Duminezeu isi intoarce fata spre om st-1 spune: "Eu sunt Cel ce este” (Exod 3.14) si, in alla parte, “Eu sunt Cel Stint” El alege dintre denumin tocmai pe aceea care-l. ascunde mai mult. E) este chiar “Intreit Sfant” striga mgenii in Trisaghion, scotand astie\ in evidenta caracteral incomparabil. absolut unic al sfin {enies dumneveiests, Intelepciunea, puterea, chiar iubirea pot gasi alinilati si asemanari: dar sfintenia este singura care nu 2stantl Grigire de Naztune leauge etal em Ue avr ess wate hat. 06-90, 1S ade), Bumsrm PAUL EVDOKIMOV are analogit pe pamnt, nu poate fi nici masurata, nici compa- rata cu vreo realitate din lumea aceasta. In fata rugulut aprins, cu fata la focul mistuitor al lui Tu Solus Sanctus, orice fiinta o- meneasca nu este decat "praf si cenusa”. Indata ce se arata sfintenta lui Dumnezeu provoaca ace] misterium tremendum, sentimentu] infricosator si irezistibil fata de Cel ce este “cu to- tul altfel”, Imediat ce adancurile de netrecut au fost delimitate, Dum- nezeu le descopera si tainica lor conformitate: “adanc pe adanc cheama’. "precum in apa chipul raspunde chipului’. Dumne- zeu "Cel jubitor de oameni”, “prietenul oamenilor” trece dinco- Jo de propria Sa transceden{a spre om, il scoate din neantul Au si-] cheama sa treaca, la randul lui, dincolo de imanenta sa, spre Cel ce este Sfant. Omul poate aceasta, caci Sfantul dummezeiesc a voit $4-i ia chipul. Ba, mai mult, “Omul dureri- lor” face sa fie vazut "Omul dorit”; magnetul cel vesinic magne- tizeaz orice iubire si patrunde in noi, ca noi sa pulem trai in El. El spune oricdrui suflet: "Pune-ma ca pe o pecete pe inima ta, ca pe o pecete pe mana ta, c&ci jubirea este puternicd pre- cum moartea, flacarile ei sunt flacari ale focului arzator al lui Iahvé" (Cant. cant. 8. 6). Tocmai pentru aceasta Scriptura proclama: “Fiti Sfinti, precum Bu sunt Sfant”: st cand Sfintii Apostoli Petru si Pavel vor s& defineasc scopul vietii crestine, vorbesc despre partici- parea la sfintenia lui Dumnezeu (2 P.1,4: Ev.12,10). Dar ce inseamna sfinjenia in contextul istoric al lumii mo- deme. lume profund desacralizata? in cel mai bun caz, sfinte- nia este trimisa cu politete in manastini, departe de lumea oa- menilor, ceea ce inseam c4 omul de azi nu se mai interesea- 24 catusi de putin de ea, ca 0 considera ca pe un object inutili- zabil care-I stanjeneste si bun de pus in podurile istoriet. Dar mai este ceva: chiar si in mediile conformiste ale religiei stabi- lite, numele de Dumnezeu poate provoaca, intr-un suflet de altfel sincer, un reflex imediat de plictiseala. Frumoasa medio- critate a celor care "gandesc bine” si se iau in serios impune stilul apasator al regulilor si constrangerilor si mentalitatea (CUNOASTEREA 11/1 DUMNEZEU 3S Jor facuta din discursuri edificatoare si predici ale caror formu- Je goale de continut se elaleazd in mijlocul inflatiei verbale universale. O viata religioasa casnica, socializata, democratiza- ta da nastere celor mai putin atragatoare aparente, N-au altr- mal, oare, Parintii Conciliului Vatican Il. in modul cel mai clar- vazitor. c& cel mai mare vinovat pentru ateismul modem este crestinaitatea insasi, cu teologia ei scolastica, cu. predica sa ar- haica, cu catehismul sau neadecvat la obiect? Tocmai in ace- ste circumstanle rasuna chemarea puternicd s4 ne intoarcem la surse, sa auzim din nou vocea Sfintilor Parmti, s@ ascultam Taina Liturghiei si tcerea contemplativa a icoanei, s ne du- cem la scoala Tradiliel spre a pricepe ce ne spune insisi seva ei, cu privire la cunoasterea vie a lui Duninezeu,