CURS - 3 Mijloace profesionale de îndepărtare a plăcii dentare microbiene şi

a tartrului

Detartrajul - (scalling)
 Urmăreşte eliminarea plăcii non-aderente şi aderente(din film) precum şi a plăcii
calcificate (din punga parodontală), de pe componenta gingivală sau osoasă fără
să intervenim pe suprafaţa radiculară.
 reprezintă o manoperă stomatologică sângerândă pentru care se iau măsuri
speciale la pacienţii cu risc
Exemplu: boli generale cu risc de însămânţare microbiană, diabet zaharat, discrazii
sangvine, maladii cardiace congenitale, pacienti cu anticoagulante.
Instrumentar necesar:
 manual (instrumentar obişnuit, instrumentar special)
 mecanic (inserturile)
Indicaţii detartraj:
 tratament profilactic şi curativ al afecţiunilor acute şi cronice a parodonţiului
marginal
 manoperă de pregătire a câmpului operator înaintea altor intervenţii de la nivelul
cavităţii orale (intervenţii chirurgicale, intervenţii conservative de restaurare
odontala, intervenţii protetice)
Alegerea instrumentarului pentru detartrajul manual:
 instrumentar de examinare
 trusă clasică + sondă parodontală + sondă exploratorie
 instrumentarul propriu-zis
 clasic - foaia de mirt, instrumentar trapezoidal, seceri, săpăligi,
pile/razuse, dălţi şi chiurete
 instrumentar pentru netezire şi lustruire
 pâlnii de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive şi de lustruit
Instrumentarul pentru examinare
Sonda
Rol de a:
 localiza inserţia epitelială
 determinarea adâncimii pungii
 detectarea plăcii şi a tartrului

1
  determinarea sângerării
Sondă parodontală
 poate să fie convenţională sau electronică.
!!!Cele convenţionale au gradaţii fie din mm în mm sau 3-6-9-12, sau sondă OMS (capăt
rotund de formă sferică cu dimensiuni de 0,5 mm - prima gradaţie la 3,5 apoi 5,5; 8,5 ;
11,5.Între 3,5 -; 5,5 este o porţiune neagră).

A – marcaj din 3 in 3 mm
B – marcaj din mm în mm și colorat din 5 în 5 mm
C – sonda Michigan și Williams, marcaj – 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10
D – Michigan marcaj 3, 6, 8
E – sonda OMS 0,5 mm, 3,5 ; 8,5; 11,5 și codată color între 3,5 și 5,5

2
Sonda Nabers – marcaj 3, 6, 9 și 12 mm pentru determinarea afectării furcației
Sondajul parodontal
Tehnici :
 circumferenţială
 metoda verticală
 Tehnica circumferenţială: partea activă se poziţionează vertical în şanţul
gingival aproximal şi o deplasăm de-a lungul şanţului pe toată circumferinţa
dintelui.
 Tehnică vertical: partea activă se introduce tot vertical în şanţ în puncte
prestabilite (6 puncte - 3V, 3 O - M;D;C); Sonda trebuie să fie ţinută paralel cu
axul lung al dintelui (excepţie suprafaţa proximală unde există punct de contact,
acolo există o anumită angulaţie)
Instrumentarul clasic pentru detartraj
Gheară ( foaia de mirt)

3
  este instrument nepereche
 are 2 margini laterale active, vârf ascuţit
 este destinat pentru spaţii aproximale
 se angajează la baza locului de tartru şi se imprimă mişcarea de presiune uşoară
+ tracţiune.
Indicaţii:
 detartraj supragingival pentru depozitele mari
Instrumentele trapezoidale

 destinate pentru suprafeţele O şi V ale dinţilor laterali

 sunt instrumente pereche
 au partea activă în formă de trapez, ascuţit spre baza mare, muchiile laterale
sunt inegale, astfel încât baza mare e uşor oblică faţă de cea mică.
 unghiul ascuţit al părţii active este îndreptat spre aproximal.
Indicaţii:
 tartru supragingival
 pentru coloraţii rezistente.
Secera
 poate să fie universală sau cu dublă cudura.
 are partea activă în formă de seceră
4
  muchiile active sunt situate pe părţile concave care sunt orientate spre mâner
 vârful ascuţit care se insera sub locul de tartru.
Indicaţii :
 tartru supragingival, există varianta de instrument dublu pentru feţele aproximale
ale molarilor;
Instrumentarul pentru detartraj manual modern (chiuretele parodontale)
 sunt cele mai eficiente instrumente
 se adresează detartrajului subgingival şi planării radiculare.
 datorită formei, grosimii şi lăţimii reduse, permite insinuarea în forme variate de
pungi parodontale şi spaţii interdentare, interradiculare.
 suprafeţele pe care acţionează rămân mult mai netede
 au partea activă sub formă de lamă
 lama această pe secţiune transversală are formă de semicerc
 feţele laterale sunt curbe, se întâlnesc într-un unghi de 70-80o, cu marginea
activă ascuţită
 faţa lamei rezultă din întâlnirea celor 2 margini tăioase care se unesc într-un
capăt drept.
partea activă în 1/3 terminală se adaptează foarte bine pe suprafeţele curbe ale
rădăcinii.
Chiuretele Gracey

5
  sunt grupate într-un număr de 7 instrumente:
→1-2, 3-4, 5-6 (incisivi, C, PM)
→7-8, 9-10 (M şi PM, fete V şi O, faţă M şi D)
→11-12 (faţă M, M şi PM)
→13-14 (faţă D, M şi PM)
 Cele mai uzuale set-uri 5-6 codate cu galben, 7-8 gri, 11-12 roşu, 13-14 bleu.
 Pentru dinţii laterali există chiurete combinate 11-14, 12-13.
 Pentru feţele MV există chiureta 15-16.
Chiuretele Gracey profilactice

5/6 7/8 11/12 13/14

 Sunt în număr de 4
 sunt identice cu cele anterioare, mâner mai scurt şi mai rigid.
Indicate la îndepărtarea tartrului subgingival.

Chiureta Gracey universală G

6
  este biactiva
 se adaptează pe orice suprafaţă pe dinte
 mişcările utilizate:
 tracţiune în sens vertical pentru frontali şi suprafeţele aproximale
 deplasări oblice pe grupul lateral (V şi O)
 deplasări orizontale la JAC.
Exemple: Goldman-Fox, Columbia Mc-Call.
Chiuretele speciale
 concepute pentru grupe de dinţi şi pentru anumite suprafeţe.
 Suprafaţă facială face unghi de 70o cu mânerul, are 2 margini ascuţite, dar
numai una este activă.
 Partea inactivă protejează peretele moale al pungii.
Chiurete Gracey (After-Five)

5/6 7/8 11/12 13/14

 de la 5/6 la 15/16 , fără 9/10.
 gâtul lor este mai lung, decât cele plastice, mai lung cu 3 mm
 se adresează pentru pungi mai adânci de 5mm unde chiureta Gracey clasică nu
are acces.
Chiurete Gracey Mini-FIVE
7
 1/2 7/8 11/12 13/14
 Partea lor activă este mai scurtă, cu o jumătate de lungime faţă de cele standard
 partea pasivă e mai lungă cu 3 mm.
 Se utilizează în situaţiile de incongruenţă cu înghesuire, pentru zonele de
furcaţie, şi pentru pungi mai mari de 5mm.

Comparație între chiuretele after five și mini five:

8
Tehnica de lucru :
 Se alege chiureta potrivită grupului dentar (sextanţi)
 Se ia punct de sprijin pe dintele în sine sau pe dinţii vecini.
 Partea activă se introduce subgingival, blând
 faţă facială trebuie să fie paralelă cu suprafaţa rădăcinii
 se insinuează la baza pungii parodontale sub tartru
 se imprimă o uşoară mişcare de rotaţie, într-un unghi de atac 90-45o
 Se face tracţiune în sens vertical pe marginea liberă a dintelui cu presiune
controlată.
 Trebuie să existe contact permanent suprafaţă activă cu suprafaţa dintelui.
 Trebuie să nu traumatizăm partea cea mai decliva a şanţului dacă e parodonţiu
îndemn sau a pungii.

Detartroarele:

9
 1. Secera
2. Săpăliga
3. Dalta,
4. Pila, Razusa

1.Secera
 pentru tartru supragingival şi pungi de adâncime mică
 are o parte activă cu formă de triunghi pe secţiunea transversală
 marginile laterale se întâlnesc frontal într-un vârf ascuţit
 faţa activă este plată
 feţele laterale sunt curbe, se întâlnesc în 2 margini tăioase
 Aspectul este de gheară.
a) Secera dreapta (anterioară)
 partea activă face cu mânerul o singură curbură în acelaşi plan
 Se foloseşte la dinţii anteriori
b) Secera curbă (posterioară)
 indicată la PM, M
 partea activă are 2 curburi în planuri diferite.
Mişcările recomandate sunt de împingere şi tracţiune a blocului de tartru.
2.Săpăliga
 Partea activă face un unghi de aprox 100o faţă de partea pasivă.
 Are o margine ascuţită, rectilinie, care rezultă din întâlnirea feţei faciale cu
suprafaţa subiacentă.
 Unghiul lor de întâlnire este de 45o.
 Se recomandă pt dinţii anteriori
 partea pasivă e dreaptă şi scurtă.
 Pentru dinţii laterali, partea pasivă este mai angulata şi mai lungă.
Mişcări recomandate sunt de tracţiune spre marginea liberă pentru suprafeţele
aproximale ale dinţilor limitrofi edentaţiei.
3.Dalta
 Partea activă este în continuarea mânerului
 Are o muchie ascuţită dreapta, cu un bizou de 45o.
 Este indicată pentru suprafeţele aproximale ale frontalilor unde avem retracţie
papilară.
 Instrumentul se plasează orizontal dinspre V spre O, sub locul de tartru şi se
imprimă o mişcare în sens vertical.

10
4.Pila (razusa)
 are o parte activă de formă rotundă sau ovală
 Au o serie de margini tăietoare, în număr de 4-8
 marginile sunt tăioase, paralele între ele, au unghi de înclinaţie cuprins între 90-
105o.
 Partea pasivă a instrumentului diferă ca lungime şi înclinaţie în funcţie de grupul
de dinţi.
Indicata pentru netezirea suprafeţelor radiculare expuse chirurgical.
DETARTRAJUL SONIC ŞI ULTRASONIC
Detartrajul ultrasonic
Indicaţii:
 când detartrajul manual este prea traumatizant
 în afecţiuni acute ale parodonţiului
 gingivită ulcero-necrotică,
 în caz de ulceraţii ale parodonţiului de înveliş,
 la cei cu hemofilie,
 în caz de hiperplazie,
 tartrului supragingival,
 coloraţii ale smalţului,
 pungi cu adâncime de max 3 mm şi pentru zona furcaţiilor
Contraindicaţii:
 pacienţi cu boli infecţioase
 pacienţi cu pace-maker
 pacienţi cu afecţiuni generale, susceptibili la infecţii (cu depresie imunitară prin
boală sau medicaţie, diabet zaharat nemedicat, pacient cu transplant renal)
 pacienţi cu afecţiuni respiratorii (pacienţi astmatici, enfizem pulmonar)
 pacienţi cu reflex exagerat de vomă
 pacienţi cu dificultăţi de înghiţire
 pacienţi cu retractii importante gingivale
 la copii (sunt ţesuturi în plină dezvoltare, iar vibraţiile ultrasonice au efecte
negative pe camera pulpara şi se pot leza componentele organului pulpar prin
vibraţii)
 la gravide

Tipuri de aparate :

11
  magnetoscriptive
 piezoelectrice

Cele magnetoscriptive
 transformă energia electrică în energie mecanică
 acţionează sub formă de vibraţii active
 Sunt 25.000 vibraţii/sec
 mişcarea este de tip elipsoidal
 degajă o cantitate mare de căldură.

Cele piezoelectrice
 transformă energia electrică în vibraţie ultrasonică
 Între 25-50.000 vibraţii/sec iar mişcarea este liniară.
 Căldură care se degajă este mai mică
 nu generează câmp electromagnetic
 partea activă este reprezentată de anse interschimbabile de diferite forme, se
mai numesc inserturi miniaturale.
Au diferite forme:

12
  secera (se acţionează pe I până la M1 pe faţa M,D)
 sonda (accesibilă pe toate suprafetele dintelui + în pungi de adâncime mică şi
medie)
 spatula (pentru feţele V şi O ale incisivilor mandibulari)
!Pot fi confecţionate din materiale diferite, metal, carbon-compozit.
Avantajele detartrajului ultrasonic :
 Este o metodă ieftină, eficientă,
 mai puţin traumatizantă pentru ţesutul gingival,
 acţionează asupra pigmentărilor
 bine tolerat de pacient
 echipamentele necesită o ingrjire minimă
Dezavantaje:
 vibraţiile puternice timp îndelungat şi poziţionarea perpendiculară pe dinte pot
duce la desprinderea prismelor de smalţ şi a porţiunilor de cement
 poate să desprindă inserţia epitelială şi ligamentele supraalveolare mai ales la
copii tineri
 poate să apară hiperestezia dentinara (datorată căldurii şi vibraţiei)
 prin încălzire poate să ducă la afectarea organului pulpar datorită fenomenului de
cavitaţie sunt afectate trombocitele din vasele sangvine => necrozare
 cantitate mare de aerosoli (risc de infectare a personalului dacă nu poartă
echipamentul corespunzător de protecţie)
 mişcările pot produce dislocarea obturaţiilor, faţetelor sau a lucrărilor.
 datorită pulverizării apei este afectată vizibilitatea în câmpul operator
 afectarea auzului - datorită zgomotului produs de vibraţii.
Detartrajul Sonic

 Este reprezentat de instrumente care sunt montate în locul turbinei

 Utilizează un jet puternic de aer.
Avantaje:
 vibraţii de intensitate mai mică
 mai bine suportate de pacient
 cantitatea de căldură pe care o degajă este mai mică

13
  riscul de contaminare este mai mic
 consumul de energie este mai mic
Dezavantaje:
 au o singură treaptă de putere (2000-6500 cicli/sec)
Îndepărtarea iritanţilor iatrogeni
 Obturaţiile cu un contur inadecvat sau nelustruite
 mărgini coronare
 corpuri de punte inadecvate
 croşete depresibile sau şei de proteze, care pot afecta parodonţiul
Scopul îndepărtării acestor iritanţi:
 suprafeţele dentare supra şi subgingivale netede şi neretentive şi crearea unor
zone impecabile de trecere între structura naturală dentară şi marginile
restauratoare.
 Obturaţiile interdentare din amalgam care sunt în exces - se pot îndepărta cu
freze diamantate tip flacăra şi pile parodontale.
 Se finisează cu freze de lustruit şi discuri, benzi abrazive la obturatiile de
amalgam sunt din metal.
 Restaurările vechi şi debordante se înlocuiesc pentru a îndepărta sau preveni
caria secundară.
 Marginile largi ale coroanelor din metal - ablaţie→Se folosesc freze speciale.
 Îndepărtarea temporară a marginii coronare plasate profund subgingival se
acceptă doar ca măsură temporară.
 Corpuri de punte incorect realizate. Temporar se corectează tot cu freze de metal
diamantate şi se lustruiesc.
 Îndepărtarea zonelor retentive naturale de placă (furcaţii - acestea pun o
problema de acumulare a plăcii chiar în cazul pierderilor minore de ataşament,
incongruenţele dento-alveolare cu înghesuire, şanţurile de dezvoltare pe palat
(palato-gingivale)
 La nivelul incisivilor - supracingular.
 Zona de rădăcini fuzionate - acestea au şanţuri care merg până în dentina
subiacentă.
 Perlele de smalţ - localizate în dreptul furcaţiilor
!!!Se recomandă odontoplastia (deretentivizare cu freza diamantate, efilate,
conice cu granulaţii diferite, după care se face finisarea suprafeţei şi
fluorizare).

14