Dincă Ioan-Casian

Teologie Pastorală
Anul III – Grupa IV
Casiandinca98@yahoo.com
0728341612
Examen scris ls disciplina Istoria si filisofia religiilor
Semestrul al II-lea

Subiecte:

1.Explicați momentele și etapele pătrunderii elementelor alogene în religiozitatea romană,

precum și efectele sociale și spirituale ale acestora, până șa răspândirea si afirmarea religiei
creștine.

a. Religia romană e intrat in contact cu religia si cultura grecească prin sudul Italiei si Sicilia.
Încă din perioada regalității, religia romană a asimilat unele elemente religioase grecești ce vor fi
importante în cadrul religiei romane ulterioare. Odată cu introducerea Cărților sibiline au introdus
in listele de divinități romane și divinități grecești. În timp, mulți zei romani s-au contopit cu
divinități grecești corespunzătoare , multe însușiri ale zeilor greci fiind transferate celor romani.
La Roma se ridică altare reprezentând forme de cult dedicate unor divinități grecești.

După bătălia de la Cannae 216 Î.d.Hr.,în urma consultării carților sibiline, începe elenizarea
oficială a religiei romane, dorindu-se salvarea țării la cermonii de rit grecesc. În forul din Roma
au fost ridicate 12 statui aurite pentru cele 12 divinități principale grecești, așezate două câte două,
după modelul grecesc. Pe masură ce relațiile culturale si politice cu grecia au evoluat, elementul
religios grecesc a devenit foarte puternic in viața religioasă romană, contribuind la păstrarea și
revigorarea panteonului si vechilor credințe religioase romane.

b. Cultele orientale pătrund in Italia mai ales in sud si la Roma. În anul 204 î.Hr., sfătuiți de un
oracol sibilin, romanii aduc din Pergam la Roma statuia zeiței Cybele din Frigia, Magna Mater,
zeița mamă a Asiei Mici. Ei îi dedică un templu palatin și deschid calea sincretismului religios
profund. Pătrunde in Roma cultul zeilor egipteni Isis si Osiris. Cultul zeiței siriene Attargatis s-a
răspândit mai puțin desi fusese susținut de împăratul Nero. Cultul zeului războinic Mithra cunoaște
mare răspândire fiind cunoscut de către romani in Asia Mică unde fusese adus de stăpânirea
iraniană.

Indiferent de unde au fost aduse, divinitățile orientale întâlnite in Imperiul Roman, au trăsături
identice: sunt zei care suferă,mor și înviază, îmbrațișează cosmosul și încearcă să îi explice
misterul.

c. Împăratul Octavian Augustus începe un proces de revigorare a vechii religii romane,

impunând ca formă de guvernământ Imperiul. S-a adresat mai întâi religiei, începând o activitate
de restaurare a tuturor templelor romane căzute in ruină, în urma războaielor civile și indiferenței
religioase. Au fost reintroduse vechile sărbatori religioase, a sporit numărul preoților, restabilind
demnități sacerdotale. Poporul religios îmbrățișează cu entuziasm măsurile adoptate. Împaratul
Aurelian în 270-275 d.Hr. s-a autoproclamat “domn și Dumnezeu” fiind adorator al zeului sirian
al Soarelui, demonstrând legatura sa cu zeul Soarelui prin purtarea unei coronae cu raze din metal.
Politeismul greco-roman, evoluează spre un pronunțat sincretism religios, un amestec de credințe
și rituri orientale cu credințe si rituri greco-romane, predominând elementele astrale din religia
siriană pe care mithraismul care pătrunsese in spațiul roman , rămânând aproape unic spre sfârșitul
religiei romane , și le asumase. Deși ceremoniile se desfășurau de secole după acelasi ritual ,
spiritul oamenilor nu mai era in concordanță cu acest obicei.

Deși unii împărați au încercat să reacționeze împotriva declinului vechii religii romane, noua
religie a Mântuitorului Hristos, cu o morală superioară și un duh nou , avea să încheie definitiv
păgânismul greco-roman. Persecuțiile împotriva creștinilor nu au distrus creștinismul, ci au
contribuit la răspândirea lui.

2.Care considerați că au fost elementele religiozității geto-dace ce au favorizat înțelegerea și

răspândirea creștinismului în spațiul nord-dunărean și cum au fost ele convertite în spiritualitatea
și cultura creștină românească.

Datorită tranformării Daciei în provincie romană, au loc schimbări în viața geto-dacilor pe plan
politic și spiritual. Împăratul Traian, duce o politică preventivă neobișnuită, dispunând la
distugerea cetăților și sanctuarelor geto-dacice. Motivul acestei hotărâri a fost faptul că împăratul
aflase că sanctuarele geto-dacice si religia zamolxiană reprezentau fundamentul unității morale și
politice a poporului geto-dac. Prin distrugerea acestora, dorea o integrare cât mai bună a provinciei
în marele Imperiu. A urmat desființarea confreriilor religioase. Din cauza pierderilor umane
suferite, a strămutărilor forțate a populației autohtone și a climatului social creat de cătra cuceritori,
ethosul zamolxian va fi destrămat, însemnând sfârșitul religiei geto-dacice. Coloniștii romani, au
adus cu ei proprii lor zei, favorizând apariția unui sincretism religios , afectând unitatea religioasă
a geto-dacilor.

Modificări în plan religios :

a. Apar temple noi,consecrate lui Jupiter, Iunonei și altor divinități romane.

b. Pătrund diferite culte orientale: iraniene (mithraismul),frigiene (Cybele), celtice, egiptene,

siriene.

Sincretismul religios pe teritoriul Daciei Romane va duce la o stare indiferență religioasă, de

care va profita benefic creștinismul. Creștinismul pătrunde ușor în inima geto-dacilor datorită
alementelor zamolxiene ca : ideea de jetrfă,credința în nemurire, relația jertfă-mântuire,
ascetismul.

Deși religia geto-dacică a dispărut de mult , multe elemente, practici și obiceiuri religioase,
există si astăzi în tezaurul credințelor populare românești.

a.Obiceiul Caloianului, legat de fertilitate,își are originile în mitoligia geto-dacică a Marelui

Zeu. Presupune îngroparea și dezgroparea Caloianului, semnificând moartea simbolică.

b.Jocul călușarilor-ritual coregrafic- e legat de cultul Soarelui și de fertilitate. În cadrul

ritualului, unul din călușari ,,moare” și ,,reînvie” simbolic, semnificând biruința asupra morții.

c.Dansul paparudelor provine din străvechiul cult traco-geto-dacic al fecundității pământului și

fertilității ogoarelor. E practicat între Paște si Rusalii, marțea și joia, sau imediat după Rusalii, când
e secetă. E un ritual coregrafic în care 3-5 tineri și tinere acoperiți cu salcie și mascați în paparude
dansează pentru aducerea ploii ,Paparuda fiind zeița ploii în religia geto-dacă.

d.Sânzienele sau Drăgaica-ritual coregrafic practicat de către fete la 24 iunie in fiecare an- are
ca scop asigurarea prosperității holdelor, ferindu-le de secetă și grindină.
 e.Obiceiul maramureșan de origine dacică Tânjaua este legat de cultul fecundității ogoarelor.
Ritualul are loc pe 23 aprilie de Sfântul Gheorghe, când cel mai harnic gospodar al satului (primul
care iese la arat) este dus cu alai la râu, spălat și dus acasă pentru a-l sărbători.

f. Jocul Nuneasca are și el reminiscențe geto-dacice, arătând integrarea deplină a omului in viața
comunității. Lovirea mirilor si nuntașilor cu boabe de cereale simbolizează rodnicirea viitoarei
gospodarii dar și bucuriile și necazurile vieții.

Așadar, creștinismul în evoluția sa pe teritoriul geto-dacic și-a însușit obiceiuri și ritualuri

preluate din vechile religii de mistere, dar a trebuit să găsească un numitor comun pentru reînnoirea
totală a lumii din punct de vedere spiritual. Această unificare a fost propovăduita tuturor
popoarelor, misterul creștin fiind deschis tuturor, Învierea Mântuitorului Hristos deschizând o nouă
eră în istoria religioasă.