Mediul de afaceri

Lumea afacerilor- caracteristici, tendinţe, dinamică

Abordând retrospectiv evoluţia fenomenului

antreprenorial, considerăm ca se pot delimita,în cei
peste 18 ani de la căderea comunismului, mai
multe etape de dezvoltare :
 1990-1995 perioada de dezvoltare relativ
accelerată a IMM-urilor
 1996-2000 perioada de temporizare a
dezvoltării IMM-urilor.
 2000-2018 perioada de stabilitate si
extindere a activitatii IMM-urilor
Caracteristicile perioadei actuale
privind activitatea IMM-urilor

 situaţia economică nefavorabilă

 acordarea unui tratament nediferenţiat
IMM-urilor, în condiţiile renunţării la
facilităţile acordate în perioada anterioară
pentru primii ani de funcţionare
 se constată o scădere a numărului de IMM-
uri care se înfiinţează, concomitent cu o
sporire a celor care îşi încetează activitatea
 majoritatea IMM-urilor care continuă să
funcţioneze posedă un potenţial economic
diminuat comparativ cu anii anteriori
Masuri necesare situatiei actuale
 acceptarea ideii unei legi a IMM-urilor
 înfiinţarea Agenţiei de IMM-uri şi
punerea în operă a primelor
programe speciale speciale
consacrate asistării IMM-urilor-
marketing, finanţării de dezvoltare,
fonduri de garantare, etc
1 Legea 133/1994 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea si
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Rolul si dinamica IMM in economia
romanesca
În structura actuală a economiei, sectorul IMM-urilor
constituie o prezenţă notabilă, cu contribuţii deosebite
la susţinerea bugetului statului, dar cu situaţie şi
rezultate modeste, comparativ cu omologii lor din alte
state dezvoltate, mai ales dacă avem în vedere
potenţialul de care dispune România.
În România se constată o dinamică accentuată a înfiinţării
de IMM-uri( numeric), favorizată,fireşte,de inexistenţa
lor înainte de 1989. Din informaţii rezultă că sporurile
au fost inegale, maximele fiind In 1992 şi 1994,şi că
după acest an, se constată o reducere, numărul cel
mai redus fiind în 1998.
IMM-urile – spatiu de manifestare si dezvoltare a
fenomenului antreprenorial
 Rezultanta acestor evoluţii este înregistrarea în România a unui număr de
peste 800.000 societăţi comerciale private înmatriculate, ceea ce reprezintă
87.3% din totalul agenţilor economici din România.
 Structura IMM-urilor în funcţie de mărime indică, cum este şi firesc,
predominarea microîntreprinderilor, care reprezintă peste 92% din totalul
IMM-urlor, exprimând potenţialul economic redus al întreprinzătorilor
români, cea mai mare parte înregistrând o cifră de afaceri extrem de
modestă- sub 10.000$ anual.
 În ceea ce priveşte structura pe domenii de activitate, se constată o
mare eterogenitate. Majoritatea firmelor şi-au manifestat disponibilitatea la
înfiinţare pentru foarte multe tipuri de activităţi. Astfel, din totalul de agenţi
economici 91.9% au declarat că fac comerţ, 86.6% servicii, 70.5%
producţie, 73.5% import, etc.
O asemenea decizie indică :
 un mare grad de indecizie economică ,
 absenţa unui plan de afaceri, o abordare de tipul” să văd ce se poate face”
 reflectia unui stadiu incipient de dezvoltare a fenomenului antreprenorial
şi de maturitate a întreprinzătorilor.
Odată intrate în acţiune, IMM-urile s-au profilat de regulă pe un anume domeniu
de activitate. Edificatoare din acest punct de vedere sunt informaţiile oferite
de Comisia Naţională de Statistică referitoare la situaţia de la finele anului
2007 care indică predominarea absolută a IMM-urilor din comerţ şi
servicii, împreună ele reprezentând 89%.
Problemele actuale ale IMM
Schimbările în ceea ce priveşte modul de abordare şi soluţionare a problemelor
economice, la nivel micro, mezo şi macroeconomic, vizând accelerarea
reformei şi mai ales efectele întârziate ale gravelor greşeli economice şi
sociale din anii anteriori, au pus IMM-urile în situaţia de a se confrunta cu
probleme grave, de dimensiuni sensibil diferite fată de perioada precedentă
sau inexistente anterior. :
 IMM-urile private din România sunt decapitalizate la jumătate, ceea ce
înseamnă şi reducerea cu ½ a cantităţii de materii prime, materiale,etc. pe
care le poate cumpăra şi, implicit, a productiei şi vânzării acestora.
 Circa 90% din IMM-uri nu-şi pot permite economic să ia credite de la bănci
datorită dobânzilor mari ce trebuie plătite. Practic, nu există activitate
economică atăt de rentabilă care să permită rambursarea unor asemenea
dobânzi. Ca urmare, IMM-urile nu se pot recapitaliza.
 20-25% din IMM-urile care fac importuri au intrat în pierderi imense
datorită creşterii monedei americane ş a celei europene, fapt ce a dus la
reducerea la jumătate a valutei obţinute din vânzarea produselor importate
şi distribuite.
 Blocajul financiar puternic la nivelul întregului sistem economic naţioanl.
 Absenţa resurselor proprii pentru investiţii la cvasitotaliatatea IMM-urilor.
 Comprimarea pieţei interne datorită procesului anevoios de tranziţie la
economia de piaţă.
Criza IMM in perioada actuala

Principalele cauze care au generat actuala criză a IMM- urilor private,

manifestate pe fondul întârzierii reformei economice, privatizării şi
restructurării economiei naţionale:
 deprecierea leului în raport cu dolarul şi euro;
 nivelul ridicat al dobânzilor la creditele bancare;
 neluarea în considerare, în cadrul reformei economice, a specificului IMM-
urilor private, care necesită o abardare economică diferită substanţial de cea
aplicată sectorului de stat, format în cvasitotalitate în prezent din
întreprinderi de dimensiuni mari;
 concurenţa în creştere a produselor străine, mai ales cele subvenţionate şi
venite prin contrabandă; această concurenţă este favoriztă şi de renunţarea
sau reducerea substanţiala de către românia a taxelor vamale pentru
numeroase produse, fără ca,adesea, ţările partenere să practce o politică
similară faţă de produsele exportate de noi;
 absenţa unei strategii de investiţii şi de relansare a economiei per ansamblu,
şi în sectorul IMM-urilor în special.

Concluzia principală care se degajă din examinarea aspectelor prezentate este

scăderea substanţială a potenţialului IMM-urilor private, reflectată în
diminuarea volumului produselor şi serviciilor comercializate, cât şi în
compromiterea apreciabilă a şanselor de relansare rapidă şi semnificativă a
activităţii economice, dacă nu se intervine rapid şi substanţial asupra
cauzelor care generează această situaţie.
Forţele economice şi influenţa
asupra afacerilor
 Cadrul instituţional pentru IMM-uri este asigurat,în primul
rând,de administraţia publică. Menţionăm că în acest
domeniu s-a înregistrat o mare instabilitate în perioada
1990-2000, producându-se numeroase şi incoerente
modificări atât structurale,cât şi funcţionale care nu au o
influenţă benefică asupra IMM-urilor. O dezvoltare
crescândă înregistrează şi sistemul instituţional
neguvernamental pentru IMM-uri. În prezent semnalăm ca
un fapt pozitiv că atât la nivel naţional cât şi local s-au
dezvoltat organizaţii de reprezentare specializată ale IMM-
urilor, ceea ce creionează premisa luării în considerare la un
nivel superior a specificităţii acestora. Pe acest plan
semnalăm în mod special eforturile şi –parţial- efectele
pozitive ale Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii Private din România (CNÎMMPR), organizaţie
specializată, cu 53 de filiale teritoriale şi peste 50.000 IMM-
uri ca membri titulari şi asociaţi.
Cadrul instituţional
Alte organizaţii,din mediul ambiental al IMM-urilor, care au preocupări în domeniul sprijinirii şi dezvoltării
acestora sunt:
 Asociaţii ale întreprinderilor mici şi mijlocii
 Camerele de comerţ şi industrie.
 Centre de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii
 Incubatoare de afaceri pilot
 Instituţiile financiar bancare

Referitor la cadrul instituţional, relevăm că sunt necesare numeroase perfecţionări evidenţiate de mai multe
studii realizate de organizaţiile de IMM-uri, fundaţii şi institute de cercetare ale Academiei.
Cadrul legislativ procedural, semnificativ pentru sectorul IMM-urilor, încorporează două categorii de
reglementări generale, valabile pentru toate firmele, şi reglementări specifice, ce vizează
exclusivitatea activităţilor firmelor mici şi mijlocii.
Reglementările generale sunt, fireşte, deosebit de numeroase, însa vom menţiona doar domeniile principale în
care se încadrează aceste reglementări :
 regimul juridic al proprietăţii private;
 înfiinţarea societăţilor comerciale;
 modificarea activităţilor constitutive ale societăţilor comerciale;
 dezvoltarea şi lichidarea societăţilor comerciale;
 reglementării fiscale;
 reglementări contabile;
 legislaţia financiar-bancară;
 reglementarea raporturilor de muncă;
 reglementarea contractelor de muncă şi a litigilor.

De menţionat că unele din aceste reglementări aparţin legislaţiei antebelice- Codul Comercial, Codul Civil
Român, Codul de Procedură Civilă- nefiind suficient armonizate cu reglementările care se menţin încă
din perioada comunistă şi cele foarte numeroase de după 1989
Ciclul de viata al micilor afaceri
Viata I.M.M. este similara cu cariera profesionala;
adesea ea se identifica cu persoana creatorului
si managerului, in 4 etape mari:
 entuziasmul inceputului,
 cresterea si starea de euforie,
 confortul si autosatisfactia
 starea de amorteala.

Prima, entuziasmul, este generat de faptul ca initiatorul I.M.M.

devenit patron si manager, si-a plasat de cele mai multe ori
economiile fara un plan de afaceri, ignora pronosticurile
uneori alarmante, acumuleaza cu maximum de entuziasm;
de regula intreprinzatorii nu au studii de specialitate, invata
pas cu pas din greselile savarsite.
Prima etapa, entuziasmul
Initiatorul I.M.M. – antreprenorul -devenit
patron si manager, si-a plasat de cele mai
multe ori economiile fara un plan de
afaceri, ignora pronosticurile uneori
alarmante, acumuleaza cu maximum de
entuziasm.
De regula intreprinzatorii nu au studii de
specialitate, invata pas cu pas din greselile
savarsite.
A doua etapa – cresterea si
starea de euforie
 afacerea continua sa se dezvolte,
 patronul incepe sa angajeze
 incidente legate de plati
 antreprenorul se inconjoara de simpli
executanti, carora le cere un singur lucru:
sa faca ceea ce vrea seful si sa nu se ocupe
de nimic altceva;
 structura afacerii seamana cu o ,,grebla”:
patronul este manerul, iar executantii pot fi
asemanati cu dintii greblei.
Incidentele in legatura cu
platile
Incidentele in legatura cu platile paradoxal apar in momentele
cand cifra de afaceri pare sa creasca intr-adevar; un
intreprinzator poate avea succese uneori si fara cunostinte
de management, dar nu ignorand principii cunoscute in
toata lumea, ca de pilda, acela ca o intreprindere se
finanteaza din capitaluri permanente, necesitatile din fondul
de rulment. Cand a pornit afacerea, intreprinzatorul a apelat
la un credit pentru a-si acoperi o parte din stocuri, dar
banca i-a semnalat ca ea nu poate accepta drept garantii
elemente nesigure, asa cum sunt considerate stocurile,
propunandu-i sa-i revina dupa o anumita perioada.
In acest timp, intreprinderea descopera ca necesitatile in
fonduri de rulment cresc cel putin la fel de repede ca si cifra
de afaceri si ca bancherii nu accepta sa finanteze o nevoie
permanenta prin credite bancare acordate pe termene
scurte. Este situatia care face ca in mai multe randuri
intreprinzatorul sa se vada in situatia incapacitatii de plata.
A treia etapa – confortul si
autosatisfactia
 caracteristic este un venit confortabil
 se castiga mult, patronul devine membrul
unui club, sponzorizeaza anumite activitati,
este membrul al unei Camere de Comert,
nu pentru contacte, ci in ideea de a-si
mediatiza succesele
 Cifra de afaceri creste;
 incep angajarile specialistilor,
 se elaboreaza felurite organisme fara a
sesiza ca structura I.M.M. se apropie de cea
a unui atom.
A treia etapa – confortul si autosatisfactia-
rolul intreprinzatorului
La centru se afla patronul, iar distanta dintre el si
colaboratori depinde de capacitatea acestora de a
intelege ceea ce vrea managerul si a-i indeplini
dispozitiile
Patronul modifica responsabilitatile, scurtcircuiteaza
ierarhiile si daca cineva incearca sa intervina., sa
ceara explicatii, este trimis pentru informatii la
“conducere”, unde de cele mai multe ori este sfatuit
sa-si vada de treaba, sa nu se amestece in ceea ce
nu-l priveste. Se impune astfel o mentalitate care
poate deveni in scurta vreme grava.
Etapa a patra - starea de amorteala
intreprinzatorul, cand priveste spre trecut se simte mandru de ceea ce
a realizat, dar devine nelinistit cand se uita spre viitor: firma se
anihileaza, colaboratorii sunt dezinteresati, unii au pierdut
speranta intr-o redresare, altii sunt prea tineri pentru a se
pensiona si prea batrani si bine platiti pentru o alta alternativa.
Dorinta de angajament a pierit aproape la toti.
 Patronul devenit si manager incepe sa-si dea seama ca s-a rupt de
mediul sau economic; depasind unele mici dificultati are totusi
impresia ca a ramas un om eficient. Este poate prea tarziu sa
inteleaga de ce ajuns in aceasta stare cand oamenii nu mai au
incredere in el, care nu a avut nici un moment in vedere viitorul. E
obosit si mai spera ca lucrurile se vor aranja de la sine, dar
realitatea este alta: un tanar dinamic ii va lua locul, un concurent
puternic va decide sa se ocupe serios de aceasta firma
imbatranita.
Constata ca a devenit insolvabil, bancile i-au suprimat creditele. Sunt
posibile multe variante dar cu acelasi sfarsit: disparitia
intreprinderii de pe piata in beneficiul alteia mai dinamica, mai
flexibila si mai adaptata la noile conditii.
Efectele internaţionalizarii activităţilor
economice asupra micilor afaceri
Asupra întreprinderilor mici şi mijlocii internaţionalizarea are o dublă
influenţă, atât negativă-concurenţa superioară, turbulenţa
economică,etc-, cât şi pozitivă. Dintre elementele asociate
activităţilor economice cu influenţă benefică asupra întreprinderilor
mici reliefăm următoarele:
 accesul la noi pieţe de vânzare innaccesibile anterior;
 accesul la materii prime şi la materiale cu un raport superior calitate-
preţ;
 posibilitatea utilizării unei forţe de muncă superior pregătită, cu costuri
salariale mai reduse;
 accelerarea înnoirilor tehnologice,comerciale,manageriale, etc;
 şanse sporite de a obţine, cumpăra şi comercializa licenţe pentru
produse şi tehnologii noi şi modernizate;
 amplificarea şi accelerarea transferului de know-how managerial
internaţional în toate domeniile de activitate ale firmei;
 posibilităţi superioare de parteneriate şi alianţe strategicela nivel
internaţional;
Efectele internaţionalizarii activităţilor
economice asupra micilor afaceri
Valorificarea acestor avantaje potenţiale ale internaţionalizării de către
firmele mici se reflectă în multiplicarea acestora şi în consolidarea lor
economică. Sunt evidente aceste efecte îndeosebi la firmele din
economia de vârf, purtătoare de progres, aparţinând industriei,
transporturilor, comerlui,serviciilor,etc. Evoluţiile din ultimul deceniu al
firmelor mici şi mijlocii, îndeosebi pe plan managerial şi cultural,le
situează într-o postură net superioară pentru a contracara
impedimentele internaţionalizării economice şi a valorifica oportunităţile
de afaceri şi de dezvoltare care îi sunt asociate. Întrucât
internaţionalizarea activităţilor economice se menţine-şi chiar se
accentuează-şi impactul său asupra firmelor mici şi mijlocii va
înregistra aceeaşi dinamică, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării
acestui sector major al economiei mondiale.
Efectul cumulativ al factorilor prezentaţi succint, ca şi al altora asupra
cărora nu ne-am oprit, îl constitue puternica dezvoltare a sectorului
IMM-urilor. Deja ele contribuie în cvasitotalitatea ţărilor cu mai mult de
50% la creearea PIB şi a locurilor de muncă din economie. În perioada
următoare contribuţiile IMM-urilor vor înregistra creşteri substanţiale.
Aşa cum sublinia un studiu OCDE , în anii următori” dinamismul
sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii va reprezenta motorul
amplificării productivităţii şi a creşterii economice globale .
Conceptul de mediu extern şi
trăsăturile sale
Indiferent de mărimea sa sau alte caracteristici proprii,
orice organizaţie este afectată, într-o măsură mai
mare sau mai mică, de modificările a ceea ce este
denumit mediul extern(mediul înconjurător).
Considerăm că mediul extern poate fi definit ca
totalitatea factorilor, stărilor, evenimentelor şi
informaţiilor ale căror manifestări continue, periodice
sau aleatoare sunt susceptibile să modifice echilibrul
întreprinderii.
Analiza mediului extern trebuie să se axeze pe două
direcţii principale:
 -analiza mediului extern general;
 -analiza mediului extern competiţional.
Mediul extern
Mediul extern prezintă o serie de trăsături caracteristice.
El este dinamic, complex şi incert.
Dinamismul mediului se referă la ritmul în care se succed
schimbările. Mediul cu un ritm de schimbare scăzut
este considerat a fi stabil iar când ritmul este
accelerat mediul este caracterizat ca instabil.
Mediul este complex atunci când numărul de actori ce-l
compun este mare , relaţiile dintre aceştia sunt
puternice şi influenţele exercitate asupra lui sunt
multiple şi dificil de decelat.
Incertitudinea derivă din faptul că fenomenele ce pot
afecta evoluţia agentului economic nu sunt detectabile
uşor. Gradul de incertitudine este rezultatul
interacţiunii între nivelul de complexitate şi
dinamismul mediului
Componentele mediului

Mediul Mediul
Mediul tehnologi c
social
general cultural
C o n c u r e nţ i

C l i e nţ i Furnizori
FIRMA

M ed i u l Grupuri sociale Mediul

ec o n o m i c de presiune politic
Mediul
concurenţial
Mediul
legisl ativ
Gradul de incertitudine al mediului în funcţie de

complexitatea şi dinamismul său

STABIL INCERTITUDINE INCERTITUDINE

SCĂZUTĂ MODERAT
Dinamismul SCĂZUTĂ
mediului

INCERTITUDINE INCERTITUDINE
INSTABIL MODERAT RIDICATĂ
RIDICATĂ

OMOGEN ETEROGEN
Complexitatea mediului
Mediul extern general
Mediul extern general cuprinde elementele externe(tendinţe
şi condiţionări) care afectează in mod relativ uniform un
număr mare de organizaţii şi au o influenţă indirectă asupra
organizaţiei de referinţa, in timp ce influenţa inversă este
nesemnificativă. Organizaţiile afectate prezintă una sau mai
multe caracteristici comune, cum ar fi poziţionarea
geografică, utilizarea unor resurse (naturale sau de altă
natură ), dar fără a fi necesară apartenenţa la acelaşi
domeniu de activitate.
Aceste elemente, ca factori cauzali, sunt clasificate pe baza
naturii influenţei exercitate asupra organizaţiei, în
următoarele categorii, constituite ca medii specifice :
 factorii politico-legali, ce formează mediul politico-legal;
 factorii economici, ce formează mediul economic;
 factorii socio-culturali, ce formează mediul socio-cultural;
 factorii tehnologici, ce formează mediul tehnologic.
Analiza mediului extern competiţional
Analiza mediului extern competiţional a fost fundamentată la începutul
anilor ’80, liderul necontestat al abordării ce se numeşte acum “şcoala
analizei strategice sau poziţionării” fiind Michael Porter.
Mediul extern competiţional defineşte vecinătatea imediată a organizaţiei, fiind
constituit din acele elemente –indivizi, grupuri sau alte organizaţii -ce o
influenţează direct şi asupra cărora poate exercita o influenţă semnificativă.
Vecinătatea imediată presupune faptul că relaţiile sunt uzuale şi consistente,
iar influenţele sunt reciproce. Acţiunile organizaţiei sunt recepţionate de
către elementele acestui mediu, chiar dacă acestea nu apar in acelaşi sector
de activitate şi în care operează organizaţia de referinţă. Michael Porter
defineşte sectorul de activitate “un grup de firme care realizează produse ce
se pot substitui unele cu altele”. Pe de alta parte, competitorul sau
concurentul poate fi definit ca fiind acea organizaţie care luptă pentru
acelaşi tip de resurse ca şi organizaţia dată. Cea mai generală resursă
pentru care se luptă organizaţiile este reprezentată de banii clienţilor.
Se conturează două probleme ce trebuie abordate în derularea analizei mediului
concurenţial:
 analiza structurală a sectoarelor de activitate;
 analiza concurenţei;
Analiza concurentei
Intensitatea competiţiei diferă de la industrie la industrie sau de
la un grup strategic la altul. Intensitatea este determinată
de un număr de factori ce au fost grupaţi de M. Porter in
cinci “forţe”. Rezultanta acestor forţe va condiţiona
performanţele potenţiale într-o industrie, măsurate in
indicatori ai profitabilităţii.
In funcţie de această rezultantă vor fi formulate anumite
strategii in încercarea de a dobândi o poziţie mai
avantajoasă în competiţie.
Cele 5 forţe ce constituie modelul Porter sunt următoarele:
 a) ameninţarea venită din partea noilor intraţi;
 b) ameninţarea venită din partea produselor de substituţie;
 c) puterea de negociere a furnizorilor;
 d) puterea de negociere a consumatorilor;
 e) nivelul rivalităţii între firmele existente.
Forţele care influenţează concurenţa
dintr-un sector de activitate

CONCURENŢII
POTENŢIALI
Ameninţarea
noilor intraţi

Competitori
Puterea de
negociere a
furnizorilor
FURNIZORII CUMPARĂTORII
Puterea de
Rivalitatea între negociere a
firmele existente cumpărătorilor
Ameninţarea
produselor de
substituţie
PRODUSE DE
SUBSTITUŢIE
Determinarea capacitatii de a face faţă
ameninţărilor detectate şi de a valorifica
oportunităţile

Evaluarea potenţialului întreprinderii sub toate aspectele

 comercial,
 productiv,
 inovativ,
 financiar,
 organizatoric,
 uman