Initiere cu Zanele Dacilor,poze incarcate energetic,cu energia Zanelor Dacilor

Aceasta energie te conectează la aceste fapturi energetice, cu totul speciale

Zânele dacilor pentru ghidare și bucurie. Zânele dacilor aduc
binecuvântări celui care le cheama,sanatate,ghidare , noroc, armonie in casa si
familie și multe altele.
Lucrul cu ele vă va deschide ușile pentru a vă atinge obiectivele și
vi se vor indeplini dorințele Energiile lor sunt minunate și aduc
fericire și bucurie pentru viața ta.
Această initiere vă va învăța cum să contactați Zânele dacilor , cum să
lucrați cu ele și cu energiile lor și cum să permiteți bucuria și binecuvântările
lor aduc în viața ta.

Zânele dacilor sunt zâne românești si sunt foarte frumoase, ele ursesc la
nastere des bebelușii atunci când sunt născuți pentru a le oferi daruri de
frumusețe, noroc, bunătate, bucurie in viața lor. Sunt zâne bune și iubesc
natura. Ele exista de eoni,trăind perfect fericit cu oamenii atâta timp cât există
flori, copaci,plante în jur.

Sunt zâne ale naturii și de bunăstarea lor depinde Mama Pământ.

Zana dacilor pot apărea ca femei frumoase, oricum de cele mai multe ori
întâlnirea pe care o ai cu o Zână va fi în forma lor eterica. Ele au
frumoase aripi de fluture și sunt conectate la Zeita Fluturilor în alte
culturi. Sunt blande și amabile și orice ajutor acordat oamenilor este făcut
cu dragoste si bucurie! Dacă o Zână alege să rămână cu tine, sa iti fie ghid,ia
în considerare ca esti binecuvântat. Dacă aveți una în jurul dvs., va veți
deschide canalele către inspirație și cresterea abilitățile creative.

Zânele dacilor sunt spirite ale naturii care ajută de bună voie oamenii,
animalele și plantele. Aceste minunate zane te vor ajuta in vindecare, relatii și
încetinirea și inversarea îmbătrânirii, accesarea fericirii, a distracției, râsului
și creativității,ele sunt spirite minunate cărora le place să se fie vesele tot
timpul.
Dacă intenționați să lucrați mult cu Zana dacilor și doriți ca ele să ramana la
nga voi mai mult timp ,s-ar putea să vă placă să aveți niște flori proaspete,
plante vii, acasă sau pentru a avea o grădină de flori sau orice grădină de
legume afară. Dragostea lor de animale va va ajuta să vindecați toate
animalele care au nevoie de ajutorul lor,doar chemati-le
Tot ce trebuie să faceți este să vă conectați cu ele prin simbol ,care se
primeste in manual și să cereti=le să va ajute la vindecare. Vorbește cu ele așa
cum ai face oricine altcineva. In timp ce sunt jucăușe și au un simț al
umorului minunat, dau mult din energiilor lor pentru a vă ajuta pe
voi,animalele de companie și pe cei pe care îi iubiți. Tratați-le așa cum ați
face-o cu un bun prieten și oferiti-le ofrande de flori, miere și lapte sau
proaspete,mai ales daca sunt facute de voi
. Acesta este un mod de a le mulțumi pentru ajutor și onorarea
energiile lor. Fie ca Zânele să fie alături de tine și să aducă mereu o mare
bucurie vieții tale!Simbolul Zanelor Dacilor este mai jos,mediteaza cu el
pentru a primi initierea,lucreaza prin inintentie si vizualizare cu simbolul ,ca
la orice alta initiere,mergi in natura si cere sa te conectezi cu zanele prin
intermediul simbolului
Puteti lista simbolul sau salva in calculator,prin simpla intentie le chemati pe zane si le cereti sa va
asiste in vindecare

Zânele (Silfii) sunt semidivinităţi feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe
mitologii populare. În mitologia românească, acestea sunt de 2 categorii morale: bune şi rele.
Zânele bune sunt preponderente numeric şi categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte
tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit şi având totdeauna soluţiile esenţiale pentru
dificultăţile ori impasurile inevitabile de care este asaltat eroul arhetipal (de obicei Făt-
Frumos).

Legenda din Romania

Zânele bune sunt socotite ca născându-se din flori. Zonal, numărul lor e variabil: fie 3 (surori) sau 12,
fie nenumărate. Cazurile de hierogamie sunt rare, dar posibile: unele zâne îndrăgostindu-se de Făt-
Frumos, erou muritor, dispar şi lasă o chemare, iar însoţirea devine cu putinţă după ce el săvârşeşte
mai multe încercări supraomeneşti (sau iniţiatice); cazurile inverse se efectuează prin viclenia lui Făt-
Frumos, care fură veşmintele unei zâne aflate la scăldat. Totuşi zânele bune au limite în bunăvoinţă şi
uneori pedepsesc îndeosebi pe cel care le calcă un tabu declarat (de exemplu, intrarea neîngăduită
pe un teritoriu controlat de zâne), pedeapsa curentă fiind orbirea.

Zânele rele sunte uneori bătrâne, urâte, uscăţive, alteori tinere, ispititoare, dar sadice faţă de oamenii
îndrăzneţi. Acestea sunt adesea confundate cu Ielele, însă prin contaminare, căci sunt divinităţi
structural şi atributiv diferite.[1]

Zanele in mitologia generala

În alte mitologii populare, zânele diferă în funcţie de specificul etnografic local însă într-o arie
analogică apropiată. Tipologia europeană (franc. fée, germ Fee, engl. fairy) aparţine îndeosebi
basmului fantastic; mai bine individualizată este la francezi Mélusine, o zână mutantă. Mitologia
chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât prin frumuseţe: Mi
Fei, altele însă distinct individualizate: Makù, o magiciană longevivă, Lei Zu, zâna mătăsurilor. Victor
Kernbach considera că prezenţa zânelor indică un rafinament mitologic.

Zanele in religia crestina

Zânele sunt semidivinităţi reprezentate ca fături mitice tinere sau bătrâne, care de cele mai multe ori,
sunt puse sub conducerea Zânei Zânelor sau a Sânzienei. Ele sunt închipuite de popor în mod
obişnuit în două ipostaze: zâne bune şi zâne rele. De altfel, Dicţionarul explicativ al limbii române ne
spune: „zână= personaj feminin fantastic din basme, închipuit ca o femeie frumoasă şi de obicei foarte
bună, cu puteri supranaturale şi cu darul nemuririi”. În tradiţiile despre zâne ale poporului român
predomină zânele bune văzute ca fecioare zvelte, frumoase, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice
omului cinstit şi dispunând întotdeauna de soluţii pentru impasurile în care se află eroul pornit pe
drumul iniţiatic căci, despre un astfel de drum este vorba în toate basmele legate de zâne. Acest fapt
le atribuie un caracter de preotese care prezidau cultul iniţiatic al unei divinităţi feminine.

Primul care face referire la etimologia cuvântului zână este Dimitrie Cantemir care presupune ca
origine a numelui acestor personaje mitologice numele Dianei romane, remarcă realuată şi
implementată de M. Eliade, care consideră că sub numele Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o
zeiţă naţională dacă.
În tradiţia românească zânele sunt socotite a se naşte din flori. Ne vom lămuri imediat despre ce este
vorba pentru că în mitologia pelasgo-dacă supranumele Zeiţei Mame, Maris sau Marian însemna chiar
floare ( de măr). Mai mult, Mama Zeilor este identică cu Artemis/Diana din religia greco-romană, iar
Diana ca ipostază mai tânără a Zeiţei Mame a fost născută din flori, sub numele de Zâna Zânelor,
Irodiada (patronim semicreştininat) ea fiind tocmai Crăiasa Zânelor.

Chiar dacă în general zânele sunt binevoitoare, răbdarea lor are limite devenind urâcioase şi rele
atunci când este încălcat un anumit tabu strict impus de ele, cum ar fi încălcarea teritoriului pe care-l
au în stăpânire, motiv pentru care aplică pedepse, între cele mai fregvente fiind orbirea. Curios este
faptul că Diana Regina, sub aspectul ei zeiţă a nopţii şi a lumii subterane, patronă a farmecelor
cunoscută şi cu epitetul de „cea care leagă”, pare a fi o divinitate iniţiatică iar în mediile iniţiatice, omul
obişnuit, necunoscător al tainelor lumii, este socotit orb. De fapt în mediile iniţiatice creştine, de data
aceasta, trezirea spirituală dobândită la capătul iniţierii este exprimată foarte plastic : „ochii i s-au
deschis şi a văzut că…”
Să privim acum puţin la cele mai cunoscute dintre zâne: ielele. Independent de etimologiile uneori
fanteziste ale mitologilor români , trebuie observat că numele lor este în fapt, un pronume personal
feminin la persoana a treia: „ele”, fapt dovedit şi de denumirea lor olteneasca Dânsele care are acelaşi
sens. În unele locuri, Ielele apar şi cu numele de Irodiţe iar conducătoarea lor este Irodia/ Irodiada,
identificată cu Artemis Basileia şi Diana Regina, una si aceeaşi divinitate cu Marea Mamă a zeilor. De
cele mai multe ori Ielele apar dănţuind fie goale, fie îmbracate în voaluri străvezii şi uneori chiar în
veşmânt de zale. Acest veşmânt de zale şi horele pe care le întind la lumina lunii aduc ielele foarte
aproape de imaginea amazoanelor, care adorau pe Diana/ Artemis şi îşi aveau sălaşurile dincolo de
Dunăre în Dacia, fiind socotite a fi ori virgine, ori având foarte rar relaţii cu băraţii, după o seamă de
autori antici.

Uneori ielele apar în numar de trei ceea ce le aduce foarte aproape de ursitoare, zânele ce la
naştere sunt chemate pentru a stabili soarta viitoare a copilului.

Ori aceste ursitoare par a-şi trage numele atât din Ursa Mare, cele şapte stele ale Popului Getic, care
înconjoară la rândul lor capul Maicii Domnului în tradiţia creştină, cât şi din numele zeiţei ursoaice
Artemis.

Alte denumiri sub care sunt cunoscute zânele sunt: Drăgaice, Irodiţe, Şoimane, Sânziene, Măiastre,
Frumoase, Rusălci sau Rusalii, Vântoase. Toate par a fi semidivinităţi binevoitoare dar care atunci
când li se încalcă tabu-urile devin agresive şi pedepsesc pe curajoşi, devenind zâne rele şi pocind
intruşii.
Dacă până acum am vorbit despre planul mitologic făcând legătura între Marea Zeiţă şi preotesele
sale divinizate, acum vom trece în planul istoric pentru a arăta că într-adevăr aceste preotese au
existat.

Bunăuoară, ştim că zânele erau fete tinere şi frumoase, fecioare de cele mai multe ori. Herodot ne
spune că pelasgii/ hiperboreii aveau obiceiul de atrimite la Delos, unde alături de sanctuarul lui Apollo
se afla si un sanctuar al Mamei Mari, virgine care duceau ofrande şi rămâneau acolo sa slujească la
templu. Cunoaştem chiar şi numele lor: Hyperoche şi Laodiceea iar celelate două Arge şi Opis.

O altă mărturie legată de o preoteasă a Mamei Mari este legată de Sibilla Erythree sau dacică,
cunoscută în legendele româneşti şi sub numele de Roşiana sau Roşioara (acelaşi cu unul dintre
epitetele lui Artemis/ Diana), ce-şi avea reşedinţa în Munţii Apuseni, şi care prin calităţile sale
profetice, se integrează cultului Mamei Mari considerată prima profetitoare, dar şi numelui pe care
acesta îl poartă, Cybelle, nume care după părerea lui Densuşianu ar însemna chiar profetesă. Acest
caracter profetic al Sibilei o apropie, în aceeaşi măsură, şi de ursitoarele româneşti, profetese care
urz(s)esc /profetizează viitoarea viaţă a noului născut.
Deşi dovezile sunt puţine, noi credem că sunt edificatoare întrucât fiecare denumire a zânelor,
indiferent care ar fi aceasta (cu unele mici excepţii cărora noi nu le-am putut decoperi corespondentul
în faţetele zeiţei) este identică cu una sau alta dintre epitetele şi încheierile mitologice asupra marii
zeiţe a Daciei, care îşi avea patria de origine la nordul Istrului, unde Homer şi Hesiod plasează geneza
zeilor.

Drăgaicele sunt supuse Drăgaicei, perechea feminină a Dragobetelui, Sânzienele sunt supuse
Sânzienei / Iana Sânziana, perechea feminină a lui Ianus, Măiastrele, numite aşa pentru că sunt
năzdrăvane şi capabile să zboare, sunt supuse Păsării Măiastre/ Vulturului bicefal ce-l reprezenta pe
Zamolxe în dublă ipostază femină si masculină, Vântoasele sau Fiicele Vântului, patronate de o
presupusă divinitate feminină Eolia, paredra lui Eol, zeul vânturilor pe care mitologia greacă, îl descrie
ca avându-şi sălaşul la Dunăre. Am spus toate acestea pentru că Suidas ne spune despre o anumită
zeiţă ce purta numele de Zamolxe iar după cum Zamolxe era cunoscut în mai multe ipostaze de la
care au derivat numele preluate de greci şi romani, tot aşa şi marea zeiţă, al doilea Zamolxe, avea mai
multe epitete, identice cu cele ale lui Zamolxe, dar trecute la genul femin.

Zanele in Scotia si in alte colturi ale lumii

In judeţele din sudul Scoţiei, copii, inainte de a fi botezati, sunt considerati a fi lasati la mila zanelor
care le pot creea placeri sau neplaceri.

Femeile daneze, pentru a le oferi paza copiilor lor in aceasta perioada, inainte de botez, pune la usa
sau chiar in leaganul copilului, usturoi, paine si otel in forma unui instrument ascutit.

In Germania, se agata deasupra patutului copilului, flori de Gura-Leului, maghiran albastru, chimen
negru, in dreapta o camasa cu maneci, şi un ciorap in stânga. Doar astfel "Nickert" (cum le spun ei) nu
pot dăuna copilului.
Recomand Cartea scrisa de mine,pentru a te conecta prin povesti terapeutice cu zanele