Băile Herculane (în latină Aqua Herculis, în germană Herkulesbad, în maghiară Herkulesfürdő) este un

oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din localitățile componente Băile Herculane
(reședința) și Pecinișca. Are o populație de 6.019 locuitori. Orașul este situat pe Valea Cernei, la 5 km de
DN 6 (E70), principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București.

Gara Băile Herculane se află pe Magistrala CFR 900, care leagă stațiile București Nord și Timișoara Nord
(Iosefin).

Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanța de

granița cu județul Mehedinți și doar 25 de km de frontiera cu Serbia.

Stațiune milenară menționată sub denumirea în limba latină: „AD AQUAS HERCULIS SACRAS AD
MEDIAM”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent;

ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții
chimice:

sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;

clorurate, sodice, calcice;

oligominerale.

Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și
sărate, în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de
hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, în bazine; inhaloterapie;
cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele Băilor Imperiale Romane, Grota Haiducilor
(Peștera Hoților), Grota cu aburi, Crucea Albă, și altele.[4]

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în
anul 102 d.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-
au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul
lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al
puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și
statui, închinate zeilor Hercules, Esculap și Higeea. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153
d.Hr., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus,
Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegate

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca
semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare

Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea,
împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852
împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar
împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și
încântătoare.
Statiunea Buzias
Datorită bogatelor izvoare de ape minerale şi a climatului blând, Buziaşul a fost recunoscut ca şi centru de
tratament din anul 1811, graţie actvităţii balneologului român Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început
amenajarea primelor izvoare, iar în anul 1911 Buziaşul este declarat oficial staţiune balneoclimaterică.
Apele minerale de la Buziaş au conţinut ridicat de dioxid de carbon ( 1311,6 mg/litru), calciu, fier şi
natriu. Sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecţiuni. De asemenea, sunt şi îmbuteliate pentru consum.

Arhitectura din Parcul dendrologic ( promenada acoperita) este realizată în stil bizantin, unica in
Romania. promenade similare găsindu-se doar la Karlovy Vary si Baden-Baden.

Unul dintre cei mai importanti factori terapeutici naturali ai statiunii Buzias îl reprezinta varietatea de ape
minerale utilizate pentru cura externa - ape carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice,
magneziene, hipotone, cu un grad de mineralizare de pâna la 6,6 g/l. Acestora li se adauga mofeta si
bioclimatul sedativ.

Principalele categorii de proceduri pe care le punem la dispozitia pacientilor nostri:

hidroterapie – bai calde la cada cu apa minerala carbogazoasa ;

electroterapie – curenti de joasa frecventa (curenti diadinamici, exponentiali, Trabert, Tens), curenti de
medie frecventa (interferentiali), curenti de înalta frecventa (unde scurte, ultrasunet) ;

masaj terapeutic, kinetoterapie si gimnastica medicala. magnetoterapie ;

laserterapie ;

aerosoli si inhalatii ;

bai galvanice patru-celulare ;

termoterapie ;

Dupa Herculane, Baile Buzias sunt cele mai insemnate bai din Banat, cu ape feruginoase, clorurate,
bicarbonate si carbogazoase, avand puteri miraculoase in vindecarea anemiilor si a boabelor cardio-
arteriale. Buziasul a fost declarat localitate balneara in anul 1819, fiind atestata documentar din anul
1369. Apele minerale binefacatoare si miraculoase au fost folosite de catre daco-romani.

Baile se gasesc in la est de Timisoara, pe terasa superioasa a raului Timis, la poalele Dealului Silagiului,
la o altitudine de 130 m deasupra nivelului marii, intr-o regiune mirifica, de tranzitie intre Campia
Banatului si dealurile vestice.

Renumele terapeutic al apelor de la Buzias il constituie bogatia lor mare in acid carbonic, care in izvorul
Mihai ajunge pana la 3 gr. la litru.

Iata cateva beneficii si indicatii terapeutice:

· afectiuni cardiovasculare, stari dupa infarct, cardiopatie ischemica, insuficienta mitrala si aoertica
compensata, hipertensiune arteriale, boli ale aparatului respirator, boli ale sistemului nervos central, boli
de nutritie, nevroza astenica, boli renale, boli ale tubului digestiv, boli de nutritie, nevroza neuro-psigcica
sau neuro-endocrina, afectuni ginecologice, afectiuni reumatismale degenerative spondiloze cervicale,
dorsale si lombare, artroze, polatroze, afectiuni reumatismae articuar epostraumatice, stari dupa operatii
pe muschi, oase si articulatii, stari dupa entorse, luxatii si fracturi, etc. Ca si contraindicatii, amintim
cazurile de infarct miocardic, accidentele vasculare cerebrale, feblitele acute sau subacute.