Sunteți pe pagina 1din 3

Schimbă algoritmul

Hai să facem un exercițiu de imaginație: închipuie-ți o rețea de socializare, să îi


spunem Basedbook, la care tu controlezi complet Algoritmul. Pe Basedbook ai o
pagină cu toate configurările, tot ce se întâmplă e controlat de tine: ce să apară
în feed, unde să fie afișate reclamele, cine să apară la sugestii de prieteni, ce
elemente să activezi sau să dezactivezi, care sunt culorile, luminozitatea,
estetica, funcționalități, mod de afișare, gruparea notificărilor, ce se întâmplă
în grupuri, ce pagini te interesează, totul poate fi configurat. Vrei mai multe
tipuri de reacții? Bifează-le pe cele care îți plac. Poți controla cât de aleatoriu
să fie conținutul din feed, așa încât să ai parte și de surprize. Poți modifica
conținutul în funcție de interesele tale politice, culturale, religioase. Susții un
anumit partid, dar vrei să auzi ce debitează și alții? Cheia e la tine. Iar dacă nu
vrei să schimbi nimic, totul funcționează ca și pe celelalte rețele, Algoritmul are
grijă de toate.
Însă închipuie-ți că algoritmul merge mai adânc de atât, la nivelul emoțiilor, al
stărilor de spirit. Basedbook îți permite să configurezi ce stare să îți trezească
conținutul: ești amărât într-o seară? Învârte rotița și conținutul e vesel și mai
luminos. Te lupți cu anxietatea și singurătatea? Algoritmul învață și începe să
simtă ce ai nevoie, iar tu poți apăsa pe butoane și starea ta se schimbă. Dar
algoritmul ajunge și mai în profunzime. Simți confuzie în ce privește identitatea
ta? Nu știi prea clar cine ești, nu știi cum să acționezi? Să te vaccinezi sau nu?
Sunt băiat sau fată? Algoritmul e aici să te motiveze, să te sugestioneze, să te
ajute să găsești vocea care sună mai tare, cu care rezonezi mai ușor. Credințele
tale, valorile, idealurile, motivațiile adânci, le fabrici împreună cu algoritmul
de pe telefonul tău. Fără algoritm, nimic nu pare să mai aibă sens.
Cum sună o astfel de rețea de socializare? Poate suna bine la început, dar apoi
simți o răceală ce intră pe sub piele. Care e de fapt scopul Algoritmului?
Răspunsul poate fi formulat destul de simplu, deși implicațiile sunt fundamental de
adânci: Algoritmul îți schimbă cadrul de referință. Ce înseamnă asta?

Cadrul de referință
Conceptul cadrului de referință e foarte important și ajunge tot mai mult în
centrul atenției în lumea de azi, venind din mai multe direcții. Una dintre cele
mai vizibile și care ne afectează social foarte mult este problema fake news și a
manipulării informației. Pentru a ajunge la fondul problemei e necesar să înțelegem
că semnificația unor fapte care ne sunt prezentate nu stă în faptele însele, ci în
narațiunea în care sunt înrămate, în cadrul de referință în care ne sunt servite.
Astfel am ajuns să citim aceleași fapte în două ziare cu orientare diferită și să
primim de fapt două sensuri opuse. Nu faptele sunt mesajul, cadrul de referință e
mesajul. Narațiunea care le ordonează dă de fapt sens faptelor, iar când schimbi
narațiunea, schimbi și sensul faptelor. Asta e principală arma folosită de media și
media abuzează de ea tot mai mult, pentru că nu există mijloace de a o ține sub
control. Toate informațiile prezentate sunt construite în așa fel încât să
întărească narațiunea, să confirme că te afli în cadrul corect de referință. Iar
media are mâna pe butonul care trimite șocuri electrice morale prin grangurii care
se află la vârful marilor platforme tehnologice și a rețelelor de socializare: dacă
aceștia nu se încadrează, media îi demonizează instantaneu, și își pierd biznisul.
Astfel, media a ajuns să controleze indirect și algoritmul.
Algoritmul nu e neutru, nu se bazează doar pe interacțiunea ta cu rețeaua și
istoricul acțiunilor tale, ci are în spate și butoane care pot fi învârtite așa
încât curentul să meargă într-o anumită direcție. Iar principiul cadrului de
referință stă la baza manipulării algoritmului din rețelele de socializare: faptele
sunt filtrate și prezentate într-o anumită secvență, într-un anumit context, cu o
anumită intensitate, așa încât să te facă să obții și să ajungi să crezi un anumit
sens dat realităților din jur. Exemplele sunt numeroase mai ales în contextul
politic al ultimilor ani: dacă (media și) algoritmul vrea să îți modifice o opțiune
politică îți afișează în recomandări doar anumite postări și videoclipuri, cele
care nu se conformează sunt shadowbanned, mai greu de găsit, apoi chiar căutând
specific anumite informații îți aduce în față infirmări, deboonking și argumente
contra acelei opinii. Sunt afișate doar articolele din presa mainstream, tot ce e
dizident e prezentat ca ridicol, conspiranoid, extremist. Dacă problema devine
serioasă, apar mesaje de avertizare care să îți spună că ești într-o zona
neaprobată. Apoi conținutul e șters, utilizatori sunt blocați și respinși de pe
platformă. Iar miza e mereu aceeași: modificarea cadrului de referință așa încât să
ajungi să crezi că lucrurile nu sunt așa cum poate intuiești, ci așa cum ți se
spune pe toate canalele, răspicat, fără putință de contrazicere. Algoritmul a ajuns
un alt instrument major de nivelare ideologică.

Cadrul ideologic
Cadrul de referință poate porni de la lucruri foarte simple, de exemplu de la
senzația de foame. "Mi-e foame" - așa că lucrurile din jurul meu se organizează, se
prioritizează ierarhic în funcție de acest cadru: chiar dacă făceam ceva important,
îl voi lăsa deoparte pentru că în cadrul de referință al foamei, mâncarea e mai sus
în ierarhie. Oamenii sunt singurele ființe (de care știm) care sunt capabile să
schimbe, în mod voluntar și într-o anumită măsură, cadrul de referință: chiar dacă
mi-e foame, pot alege să termin lucrul început și abia apoi să mânânc. Dar cadrul
poate ajunge până la narațiuni foarte complexe, care vor să explice părți
semnificative ale existenței sau chiar realitatea însăși. Așa se nasc ideologiile.
O ideologie este un cadru de referință foarte vast, care include și explică
fenomene și procese complexe, ajungând până la a pretinde că explică natura umană,
sensul vieții naturale, existența în sine. O ideologie e un cadru care nu poate fi
schimbat atât de ușor, pentru că poate fi legat foarte adânc de identitatea și
existența ta. O persoană poate ajunge să nu mai mai vadă dincolo de cadrul ei
ideologic, să confunde ideologia cu realitatea, un captiv ideologic. O astfel de
persoană se va lupta să apere ideologia dintr-un instinct de supraviețuire, fără să
analizeze prea mult ce e dincolo, orice e străin, ce e diferit e un atac la
identitatea mea.
Scopul manipulării cadrului de referință de către media și de stăpânii algoritmului
este modificarea ideologiei indivizilor și grupurilor și închiderea într-o
captivitate cât mai sigură a celor prinși deja. Algoritmii social-media încearcă
tot mai mult să ne scoată din real în virtual, să ne virtualizeze existența, pentru
că în virtual e mult mai ușor să îl controlezi pe cel care ți-a intrat în capcană.
În virtual nu suntem persoane, oameni, ci utilizatori, iar utilizatorul poate fi
foarte ușor utilizat. Cu cât algoritmul devine mai puternic, cu atât poate limita
căile de ieșire, poate dezactiva mecanismele de apărare și de răspuns. Algoritmul e
o pânză de păianjen, un cadru de referință parazitar, care încearcă să-și slăbească
victima pentru a o putea controla mai bine. Matrix-ul, pânza de păianjen, e mai
puternic cu cât îi oferi mai mult din timpul, energia și emoțiile tale. Twitter
folosește mânia pentru a te stârni și a te implica în dispute fără sens, și te
leagă tot mai mult. Instagram te golește interior prin afișarea și glorificarea
superficialului, a filtrelor și imaginii, ațâță orgoliul și gâdilă ego-ul. Lenea,
pofta, lăcomia, sexualizarea, zâzania și certurile, bârfa, invidia sunt întrețesute
în Netflix, Facebook, Snapchat, Yelp, YouTube, Amazon (și altele) pentru a te
înfășura cât mai strâns într-un cadru care pare să fi umplut lumea, să fi acaparat
realitatea. Dacă ieși de acolo, parcă nu mai ești din lume. Care ar fi atunci
soluția? Lupt cu algoritmul? Facem un alt algoritm pe care să îl controleze
individul? Ies cu totul și mă rup de lume?

Conștiința
Există și un cadru de referință final, fundamental, și acesta este conștiența.
Conștiența în sensul percepției individuale a lumii, al ferestrei prin care ne
raportăm la existență. Conștiența e cadrul din care nu putem ieși, nu ne putem
imagina existența în afara conștiinței, iar conștiența e cea care organizează și dă
sens fenomenelor și lucrurilor cu care interacționăm. Fără conștiență, totul e doar
potențial nedeterminat și fără formă, e tohu wa-bohu. Conștiența nu e ceva exterior
sau un program pe care îl rulăm, nu e un algoritm, ci e întrupață, e corporală și
acționează prin corpul și creierul nostru. Conștiența poate intra în legătură cu
realitatea în mod direct, e prezentă și e în trup, și de asta poate fi folosită ca
o validare pentru orice alt cadru de referință și orice algoritm cu care
interacționăm. Virtualizarea excesivă, mutarea centrului emoțional în device-ul ce
luminează în mâna mea, descărnarea relațiilor și a interacțiunilor ne depărtează de
conștiința întrupată, de filtrul realității. În viața reală algoritmul nu are
aceeași viteză de reacție, nu te poate bombarda fără oprire, și poți să regăsești
acea pauză necesară, timpul în care să lași realitatea să valideze ce crezi, timpul
de răgaz ca să poți dezvolta o relație reală, cu greutățile și bucuriile ei, cu
sacrificiile necesare pentru a te integra, dar și cu binefacerea ajutorării
reciproce, a trăirii vieții împreună. Cu algoritmul nu te poți bate global, cel mai
probabil nu ai resursele să faci asta. Dar o poți face cu maximă eficiență local,
acolo unde ești, unde sunt și prietenii tăi pe care îi neglijezi, unde e familia
ta, biserica ta, localitatea ta. Aici se țese o altă pânză, nu una care să te
stoarcă și să te golească, ci una care te face mai puternic, mai conectat cu cei
din jur și cu realitatea, care poate fi trăită efectiv, nu doar în poze. Conștiința
prezentului și a sensului comun, a rolului fiecăruia acolo unde se află și
înțelegerea faptelor într-o narațiune care ne leagă de realitate și nu de o
ideologie, sunt arme devastatoare împotriva oricărui algoritm. Ești liber, schimbă
algoritmul pe ceva real, trăit, aici, acum, împreună.