SEMIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

PRINCIPALELE SINDROAME

A. TULBURĂRILE DE RITM ŞI DE CONDUCERE ALE INIMII

B. SINDROMUL ENDOCARDIAC
C. SINDROAME VALVULARE
D. SINDROMUL DE ISCHEMIE MIOCARDICĂ

A. TULBURĂRILE DE RITM ŞI DE CONDUCERE ALE INIMII

Sistemul excitoconductor al inimii este alcătuit din:
Nodul sinusal – situat la joncţiunea atriului drept cu vena cavă superioară. Este pace-makerul fiziologic
al inimii, emite stimuli cu frecvenţa de descărcare de 60-100 bătăi/minut.
Căile internodale atriale – prin care se transmite excitaţia la nivelul atriilor. Acestea permit ca
impulsul sinusal să ajungă într-un anumit timp la nivelul nodului AV, facilitând astfel sincronismul optim
atrioventricular.
Nodul atrioventricular (AV) – reprezintă singura legătură electrică între atrii şi ventriculi.
Sistemul de conducere ventricular (fasciculul Hiss şi reţeaua Purkinje).
I. TULBURĂRILE DE RITM
Clasificarea se face în funcţie de frecvenţa cardiacă:
 Tahiaritmii – frecvenţa cardiacă peste valoarea celei normale (80 bătăi/min.)
 Bradiaritmii – frecvenţă cardiacă scăzută (sub 50 bătăi/min.)
Semiologia generală a aritmiilor
Unele dintre aritmii pot fi complet asimptomatice, în timp ce altele au un răsunet clinic important
manifestându-se prin:
a. Palpitaţiile sunt cele mai întâlnite manifestări. Bolnavul percepe bătăi cardiace anormale sau
pauze în activitatea cardiacă.
b. Ameţelile, presincopa şi sincopa sunt cele mai dese simptome cauzate de ritmurile
bradicardice extreme < 40 bătăi/minut. Ameţelile şi sincopele din aritmii sunt determinate de
ischemia cerebrală.
Sincopa: pierdere a cunoştinţei de scurtă durată (maxim 3-4 min.), în timpul căreia se constată:
 incapacitatea menţinerii tonusului postural
 lipsa pulsului, a tensiunii arteriale şi/sau a respiraţiei spontane
c. Durerea precordială, dispneea, fatigabilitatea
d. Moartea subită poate fi primul şi unicul simptom al unei aritmii (tahicardie sau fibrilaţie
ventriculară).
1. TAHIARTIMIILE sunt:
a. supraventriculare
b. ventriculare
a. Tahiaritmiile supraventriculare
 Aritmia sinusală respiratorie – creşterea alurii ventriculare în inspir şi scăderea acesteia în
expir. În inspir scade tonusul vagal, şi deci, creşte frecvenţa cardiacă. În expir creşte tonusul
vagal şi frecvenţa cardiacă scade sau revine la normal. Este asimptomatică.

1
  Aritmia extrasistolică atrială.Extrasistolele atriale reprezintă contracţii atriale premature, ce
pot apărea atât la indivizii sănătoşi, cât şi în variate condiţii patologice.
Frecvent sunt asimptomatice, alteori pot apărea simptome variate: palpitaţii, senzaţie
de oprire a bătăilor cordului, ameţeli şi cefalee.
 Tahicardia sinusală – reprezintă o accelerare a ritmului sinusal la peste 100 bătăi/minut, bătăi
regulate.
 Tahicardia paroxistică supraventriculară – frecvenţă 150-230 bătăi/minut, bătăi regulate
 Flutterul atrial – frecvenţa atrială este cuprinsă între 250-350 bătăi/minut, bătăi regulate
 Fibrilaţia atrială – caracterizată prin apariţia de impulsuri atriale neregulate, cu o frecvenţă de
peste 350 bătăi/minut. Pulsul este neregulat, cu pulsaţii inechidistante şi inechipotente.
Forme clinice:
 fibrilaţia atrială paroxistică: debut brusc, durată de minute, ore, zile putându-se converti
spontan în ritm sinusal.
 Fibrilaţia atrială cronică este considerată astfel la peste trei săptămâni de la debut.
b. Tahiaritmiile ventriculare
 Aritmia extrasistolică ventriculară (EV) – de obicei este urmată de o pauză postextrasistolică
(pauză compensatorie).
Prognosticul EV: cu cât substratul organic al EV este mai sever şi funcţia cardiacă este
mai alterată, cu atât semnificaţia EV este mai severă.
 Tahicardia ventriculară – reprezintă o succesiune de cel puţin trei extrasistole ventriculare cu
o frecvenţă de peste 120 bătăi/minut (140-220/min.).
 Fluttlerul şi fibrilaţia ventriculară:
 flutterul ventricular: aritmie ventriculară foarte rapidă (> 250/min.)
 fibrilaţia ventriculară: activare ventriculară foarte rapidă şi neregulată, haotică a
miocardului ventricular
Tablou clinic. Este dat de stopul cardiac cu:
o pierderea cunoştinţei
o cianoza
o absenţa pulsului periferic
o după cinci minute intervine decesul.
2. BRADIARITMII
 Bradicardia sinusală – scăderea frecvenţei sinusale sub 50 bătăi/minut, de regulă între 30-50
bătăi/minut.
 Oprirea sinusală sau pauza sinusală – o încetare pe o anumită perioadă de timp a emiterii de
impulsuri sinusale.
II. TULBURĂRILE DE CONDUCERE
1. Blocurile sinoatriale – sunt tulburări de conducere caracterizate prin întârzierea sau întreruperea
transmiterii impulsului sinusal la atrii.
2. Bocurile atrioventriculare - reprezintă tulburări de conducere ale impulsului de la nivelul atriilor
la nivelul ventriculilor, cu caracter intermitent sau permanent.

2
 B. SINDROMUL ENDOCARDIAC
ENDOCARDITA INFECŢIOASĂ – reprezintă o boală caracterizată prin leziuni patologice produse de unele
microorganisme la nivelul aparatului valvular sau endocardului valvular.
Grefarea bacteriană pe valve naturale prezintă două momente:
 unul în jurul vârstei de 30 de ani, cu afectarea predominantă a pacienţilor mitrali, în special de sex
feminin
 altul în jurul vârstei de 50 de ani, cu localizare aortică şi afectând în majoritatea cazurilor bărbaţi.
 endocardita infecţioasă ce complică protezele valvulare.
Etiologie:
 streptococus viridans (alfa hemolitic), saprofit orofaringian, ce produce bacteriemie la bolnavii cardiaci
după extracţii dentare, curăţirea danturii, amigdalectomie, bronhoscopie cu bronhoscop rigid, biopsie
bronşică.
 Streptococus fecalis (enterococ)
 Staphylococus aureus
Clinic:
Subiectiv:
 febră
 frisoane
 transpiraţii nocturne
 inapetenţă
 scădere ponderală
 mialgii
 redoare articulară
 afazie motorie şi hemipareză
Obiectiv:
 paloare
 hipocratism digital
 peteşii cutanate mucoase
 splenomegalie
 purpură

C. SINDROAME VALVULARE
VALVULOPATIILE – reprezintă alterări:
 structural-funcţionale (îngroşări, scurtări, perforări)
 numai funcţionale (dilatarea inelului de inserţie al valvelor) ale uneia sau mai multor valve ale
inimii. În esenţă, valva afectată nu se închide ermetic sau nu se deschide suficient în anumite
faze ale revoluţiei cardiace.
I. AFECTAREA VALVEI MITRALE – între atriul şi ventriculul stâng.
1. Insuficienţa mitrală – „incompetenţa” închiderii ermetice a valvei mitrale cu producerea refluxului sistolic
sanguin din ventriculul stâng în atriul stâng (regurgitare mitrală).
Tabloul clinic din insuficienţa mitrală.
Insuficienţa mitrală cronică:
 dispnee
 tuse

3
 2. Prolapsul de valvă mitrală (PVM) – deplasarea în sistolă a valvelor mitrale dincolo de planul inelului mitral
spre atriul stâng.
Cazurile uşoare de prolaps sunt asimptomatice.
3. Stenoza mitrală – micşorarea relativă sau absolută a suprafeţei orificiului mitral determinând un obstacol la
trecerea sângelui în diastolă din atriul stâng în ventriculul stâng.
Tabloul clinic. Poate rămâne asimptomatică mai mulţi ani.
 Dispneea apare la diferite grade de efort, în funcţie de severitatea stenozei, până la dispnee de
repaus şi chiar dispnee paroxistică nocturnă
 Tusea seacă sau cu puţină expectoraţie
 Hemoptizia – foarte caracteristică pentru stenoza mitrală. Uneori poate fi prima manifestare a
bolii.
 Palpitaţiile
 Răguşeala (disfonia) prin compresia nervului recurent stâng de către atriul stâng dilatat
 Dureri precordiale
 Cianoza buzelor. Intervine „faciesul mitral”, palid, cu pomeţii roşii-cianotici, eventual cu mici
teleangiectazii, împreună cu cianoza buzelor.
4. Boala mitrală – starea patologică ce asociază în proporţii variabile o stenoză mitrală cu o insuficienţă
mitrală.

II. AFECTAREA VALVEI AORTICE – între aortă şi ventriculul stâng.

1. Insuficienţa aortică – închiderea incompletă a orificiului sigmoidian aortic, ceea ce determină regurgitarea
sângelui din aortă în ventriculul stâng, în diastolă.
Simptomatologie:
 Este asimptomatică în cazurile uşoare sau medii.
 Simptomatologia poate fi grupată astfel:
 cele mai importante: dispnee de efort, angină pectorală, astenie fizică
 palpitaţii, ameţeli, cefalee
 senzaţia de presiune, apăsare, distensie, de „prea plin” în cap, gât şi chiar în
întregul corp
 zgomote subiective (percepute numai de bolnav): vâjâituri sau bătăi pulsatile în
cap, „zgomot de bălăceală” în epigastru.
2. Stenoza aortică – existenţa unui obstacol în calea de ejecţie a sângelui din ventriculul stâng în aortă.
Simptomatologie:
 dispneea
 oboseala
 angina pectorală de efort
 sincopa de efort, ameţeli ori lipotimii de efort
 moartea subită, în cazurile severe.

III. AFECTAREA VALVEI TRICUSPIDIENE – între atriul şi ventriculul drept

Insuficienţa tricuspidiană – închiderea incompletă a orificiului tricuspidian, cu producerea unei regurgitări de
sânge din ventriculul drept în atriul drept.
Stenoza tricuspidiană – caracterizată prin strâmtorarea orificiului tricuspidian, determinând obstacol la
trecerea sângelui din atriul drept în ventriculul drept.
Simptomatologia nu este specifică insuficienţei tricuspidiene, ci aparţine, de regulă, cardiopatiilor asociate.

4
 IV. AFECTAREA VALVEI PULMONARE – între ventriculul drept şi artera pulmonară
Insuficienţa pulmonară – caracterizată prin închiderea incompletă a orificiului sigmoidian pulmonar
determinând regurgitarea sângelui din artera pulmonară în ventriculul drept.
Simptomatologia este nespecifică.
Stenoza pulmonară – se caracterizează prin prezenţa unui obstacol în calea de efecţie a ventricului drept în
artera pulmonară.
Simptomatologie: formele uşoare şi medii pot fi asimptomatice, în timp ce formele strânse prezintă:
 dispnee
 palpitaţii
 sincope
 cianoză

D. SINDROMUL DE ISCHEMIE MIOCARDICĂ

Definiţie: Toate modificările produse la nivelul circulaţiei coronariene care au drept rezultat dezechilibrul dintre
necesarul şi aportul de oxigen.
Clasificarea OMS vizează ca element central durerea coronariană.
Cardiopatia ischemică dureroasă:
 angina pectorală (AP)
 infarctul miocardic acut (IMA)
 angina instabilă (AI)
Cardiopatia ischemică nedureroasă:
 moartea subită (MS) coronariană
 tulburările de ritm şi de conducere de cauză ischemică
 insuficienţa cardiacă (IC) de cauză ischemică

ANGINA PECTORALĂ (AP) – caracteritată prin durere:

 retrosternală şi/sau precordială cu iradiere în urmărul şi/sau pe faţa cubitală a mâinii stângi.
 având o durată de 1-2-15 minute
 apare brusc la efort, emoţii, mese copioase
 dispare la fel de brusc la repaus şi coronarodilatatoare.

Angorul:
a. tipic – durerea este percepută ca o constricţie/presiune retrosternală/precordială
b. atipic – durerea debutează epigastric, interscapulovertebral etc. sau într-o zonă în care, în mod
normal, iradiază.

INFARCTUL MIOCARDIC (IM) – reprezintă necroza miocardului cauzată de ocluzia coronariană şi, consecutiv,
ischemia acută a teritoriului respectiv.
Clinic.
 Durerea – simptomul cardinal:
 are caracterul durerii anginoase
 are intensitate mare
 prelungită (12-24 ore)
 nu răspunde la nitraţi
 însoţită de agitaţie
 este frecvent însoţită de anxietate, paloare, transpiraţii, greaţă, vărsături, dispnee, palpitaţii.
5
 Dispneea de intensitate mică sau de intensitate mare.
 Hipotensiunea arterială apare în 70-80% dintre cazuri.
 Palpitaţii
 Tulburări digestive – dureri epigastrice însoţite de:
 vărsături
 meteorism
 sughiţ – iritaţie frenică.
 Astenie fizică marcată