CUPRINS:

INTRODUCERE.................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA
FINANCIAR-MONETARĂ INTERNAȚIONALĂ.........................................................................4
1.1.Evoluţia fenomenului financiar-monetar internaţional................................................................4
1.2.Economica fenomenului financiar-monetar internaţional...........................................................6
1.3.Instituții monetar-financiare internaționale.................................................................................7
CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII FINANCIAR-MONETARE A REPUBLICII
MOLDOVA ȘI ROMÂNIEI............................................................................................................13
2.1.Poziţia României în circuitul economic internaţional...............................................................13
2.2.Activitatea financiar-monetară internaţională a României........................................................16
2.3.Poziţia Republicii Moldova în circuitul economic internaţional...............................................18
2.4 Relația Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional..................................................20
CONCLUZII......................................................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................23

2
 INTRODUCERE
Astăzi, în secolul în care cultura reţelelor de consum şi a tranzacţiilor
instantanee prin internet s-a substituit actului de cultură clasic, nimic nu mai poate fi conceput fără
a lua în considerare factorul economic sau aspectul comercial şi financiar al fenomenelor. Tendinţa
ultimilor două decenii este aceea de a fundamenta orice decizie politică sau socială
pe baze economice, calculul costurilor devenind o religie prioritară tuturor sensibilităţilor
umanităţii. Din această perspectivă au fost consacraţi la nivel de notorietate, termeni precum
liberalizarea pieţelor financiare, globalizarea finanţelor internaţionale sau cooperarea şi integrarea
economică internaţională. Aspectele economice suferă modificări dinamice, de la simplu la
complex, de la evaziv la substanţial, de la autarhic la mondial şi de la naţional la global, arsenalul
argumentării teoretico-metodologice fiind substanţial îmbunătăţit într-un efort continuu şi de
proporţii, care dă semnificaţie voinţei generale de a crea şi controla, într-un echilibru
consistent, sistemul economiei mondiale.
Globalizarea relaţiilor monetar-financiare internaţionale a urmat trend-ul fenomenului
universal al globalizării economice în relaţie directă cu integrarea relaţiilor monetar-financiare la
nivelul pieţelor internaţionale şi cu universalizarea circulaţiei fluxurilor monetar-financiare dincolo
de graniţele naţionale. Deşi sesizabilă încă de la începutul epocii moderne, prin internaţionalizarea
comerţului şi diversificarea în paralel a metodelor de finanţare şi a tehnicilor de plată la nivel
internaţional, globalizarea relaţiilor monetar-financiare a devenit distinctă şi pregnantă începând cu
momentul căderii etalonului aur-devize şi odată cu instituirea principiului fundamental al libertăţii
pieţei.
În evoluţia generală a societăţii s-a conturat şi s-a dezvoltat fenomenul activităţii economice
pe plan internaţional, fenomen generalizat prin conceptul de Economie mondială. Derularea
operaţiunilor de natură economică, dar şi realizarea altor activităţi umane (culturale, politice,
militare etc.), aduc în primplan o activitate de mişcare a valorii in context internaţional, fie sub
forma fondurilor financiare şi de credit, fie sub forma unor creanţe mijlocite de semnele monetare.

3
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND
ACTIVITATEA FINANCIAR-MONETARĂ INTERNAȚIONALĂ
1.1. Evoluţia fenomenului financiar-monetar internaţional
Forma modernă a activităţii financiare internaţionale incepe, din punct de vedere istoric, o
dată cu incheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871; acest tratat impunea
Franţei o despăgubire de război enormă, despăgubire care va forma conţinutul unui flux financiar
monetar internaţional (La 1 martie 1871, Adunarea Naţională a Franţei votează cu 546 de voturi
pentru şi 107 contra, Convenţia semnată de Thiers cu Germania victorioasă. Convenţia cuprindea,
alături de cedarea Alsaciei şi a Lorenei şi "o indemnizaţie de război de cinci miliarde (franci) şi
ocuparea unei părţi a teritoriului pană la plata completă a acestei indemnizaţii, care părea
enormă.")
Pentru reglementarea acestor fluxuri se instituie, pentru prima dată in istoria relaţiilor
internaţionale, o instituţie specializată in coordonarea legăturilor financiar-monetare, Banca
Reglementelor Internaţionale, cu sediul in Elveţia, la Basel.
Fenomenul mondo-financiar şi monetar va continua să se dezvolte după primul război mondial.
Relaţiile economice dintre statele ieşite din conflictul mondial au continuat să crească, solicitand o
dezvoltare rapidă a activităţilor monetare, financiare şi de credit. Sub impulsul acestei dezvoltări, in
anul 1922, la Genova (Italia), se organizează prima Conferinţă monetară internaţională.
Dezbaterile din cadrul acestei conferinţe au avut ca efect propunerea ca la nivelul economiei
mondiale să se adopte un nou etalon, etalonului aur-devize (Gold Exchange Standard). Aceasta a
fost soluţia ieşirii din criza generată de desfăşurarea primului război mondial care afectase sistemele
monetare ale ţărilor implicate in această conflagraţie.
Ca urmare, pe fondul reducerii cantităţii de aur exploatate anual, s-a găsit o soluţie de
compromis, băncile centrale putand să-şi constituie rezerve atat in aur, cat şi in valute convertibile in
aur (avem in vedere valutele puternice ale vremii). Cu toate acestea abia in 1944 urma să se adopte
la nivel internaţional acest etalon. Conferinţa de la Genova a prefigurat regulile unui viitor sistem
monetar internaţional.
Anii care au urmat acestei conferinţe au fost plini de tensiuni ce au afectat serios sistemul
monetar internaţional. Criza economică din perioada 1929-1933, deprecierile monetare continue ale
principalelor monede şi, nu in ultimul rand, al doilea război mondial, au franat continuarea
eforturilor de organizare a activităţii financiar-monetare internaţionale şi, in acelaşi timp au

4
readus in primplan aurul monetar, importanţa acestuia ca etalon monetar. Totul se va amana pană
spre sfarşitul celui de al doilea război mondial.
Problema constituirii unui sistem monetar internaţional a revenit in prim plan la Conferinţa
Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods (intre 1 şi 12 iulie 1944). Aici s-au stabilit o serie de
“reguli de bună conduită” in domeniul activităţii monetare. De asemenea, s-au pus bazele unor
instituţii cu atribuţii financiare şi monetare pe plan internaţional (Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare).
Sistemul monetar instituit in anul 1944 se baza pe o activitate monetară referitoare la un
volum de circa 50 miliarde dolari, schimburi economice internaţionale. Mutaţiile structurale
intervenite in anii ’50 şi ’60 in domeniile economic, politic sau social au determinat schimbări
cantitative şi calitative in structura fenomenului financiar-monetar internaţional.
Astfel, în anul 1970 relaţiile economice internaţionale insumau peste 300 miliarde dolari, iar
fluxurile de fonduri financiare căpătaseră un caracter permanent. Pe fondul acestor creşteri
cantitative işi fac loc unele fenomene de criză; Sistemul monetar de la Bretton Woods este
confruntat cu probleme din ce in ce mai numeroase.

Evoluția relațiilor economice internaționale

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Relații valutar-financiare internaționale” de V. Fetiniuc, V. Lopotenco,
A. Belobrov, p.50
Figura 1.1 Evoluţia relaţiilor economice internaţionale
Anii ’70 sunt caracterizaţi printr-o preocupare constant de restructurare a relaţiilor
economice şi a celor financiar monetare. Crizele petroliere şi renunţarea treptată la principiile de la
Bretton Woods punctează un deceniu de maximă reconsiderare teoretică şi practică. Cu toate aceste

5
momente critice, relaţiile economice internaţionale sunt in creştere. In anul 1981 schimburile
economice ating 2100 miliarde dolari, iar in anul 1991 aceste schimburi depăşeau 3500 miliarde
dolari.
Nivelul schimburilor internaţionale aferent anului 2000 depăşind 6500 miliarde dolari
(Vezi fig. nr. 1). În aceeaşi perioadă, sunt abandonate principii cum ar fi fixitatea cursurilor,
stabilirea valorii paritare pe baza aurului, pentru a se trece la cursurile fluctuante şi la definirea
monedelor pe baza puterii lor de cumpărare. Apar sisteme monetare regionale şi modalităţi noi de
gestionare a cursurilor valutare, dar şi multe aspecte negative pentru serviciile pe care sistemul
monetar internaţional le presta economiilor naţionale.
Fluctuaţiile sistemului pregăteau schimbări structurale, schimbări care au conturat Sistemul
monetar internaţional actual, un sistem mult schimbat faţă de cel configurat la Bretton Woods.
Înţelegerea acestui fenomen nu poate fi lăsată doar la dispoziţia constatărilor empirice sau a
"rezolvărilor" de la o zi la alta pe care practica era nevoită să le realizeze pentru a face faţă
operaţiunilor curente. Această inţelegere a făcut obiectul unor cercetări şi discipline universitare din
ce in ce mai bine conturate şi fundamentate teoretic, punandu-se la indemana specialiştilor modele şi
tehnologii adecvate complexităţii fenomenului financiar-monetar internaţional.
1.2. Economica fenomenului financiar-monetar internaţional
Identificarea conţinutului, a cauzelor care determină dimensiunile cantitative şi calitative,
precum şi a mecanismelor intime ale fenomenului mondo-financiar şi monetar, a devenit obiectiv de
lucru pentru ştiinţele şi disciplinele universitare referitoare la finanţele şi activitatea monetară
internaţionale. Constatarea empirică, relativ lejeră a activităţii financiare, de credit şi monetare
internaţionale nu rezolvă cunoaşterea ştiinţifică a conţinutului fenomenului mondo.
Acesta a devenit obiect de studiu pentru discipline universitare denumite Relaţii financiar-
valutare, Relaţii monetare internaţionale etc.
Considerăm că nu putem rămane la modul de exprimare actual, termenul de "relaţie" generalizand
doar o latură a cauzalităţii activităţii financiar-monetare internaţionale. Rămân în afara
conceptului respectiv mecanismele intime ale fenomenului financiar-monetar, legile care pun în
starea de repartiţie şi de schimb sistemul economiei mondiale, şi chiar procesele decizionale care
ordonează activitatea concretă cuprinsă in Sistemul monetar internaţional.
De aceea, propunem conceptul de Economica fenomenului mondo-financiar şi
monetar. Economica are un sens de cercetare a mecanismelor interne ale proceselor in care intră
sistemul financiar şi monetar internaţional şi chiar economia mondială. Acest mod de abordare

6
asigură mai bine precizarea legilor, principiilor şi regularităţilor care explică cantitativ şi calitativ
existenţa fenomenului analizat.
Totodată, economica  cuprinde şi tehnologia de lucru pe care trebuie să o adopte activitatea
umană, precum şi tehnica necesară pentru a putea realiza repartiţia financiară şi de credit şi mişcarea
monetară internaţională in condiţii de eficienţă, siguranţă şi rapiditate maxime. Avand aceste
precizări, putem să conturăm definiţia disciplinei universitare pe care o prezentăm in lucrarea de
faţă:
Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale studiază mecanismele intime ale
proceselor care dau naştere activităţii respective, legile, regularităţile şi principiile ce o
guvernează, precum şi tehnologiile de lucru şi regulile proceselor decizionale după care se
ordonează activitatea mondo financiară şi monetară.
Disciplina Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale beneficiază de un
loc important in cadrul ştiinţelor economice, loc asigurat de poziţia din ce in ce mai privilegiată a
activităţii ce o studiază in mecanismele economice naţionale şi internaţionale. Instituţii naţionale,
regionale şi internaţionale au ca obiect de activitate repartiţia financiară şi de credit şi circulaţia
monetară internaţională, precum şi cercetarea ştiinţifică şi tehnică a domeniului in cauză.
Fondul de informaţii care reflectă evoluţia fenomenului financiar-monetar
internaţional este din ce in ce mai voluminous şi mai complex, iar activitatea economică, chiar la
nivelul firmei, nu se mai poate derula eficient şi eficace fără componenta financiar-monetară
internaţională a activităţii economice. Aceste schimbări, tot mai evidente şi in economia Romaniei,
impun prezenţa disciplinei respective in programul de pregătire a economiştilor şi, de ce nu, chiar a
celorlalte cadre angajate in conducerea intreprinderilor. Pentru a-şi realiza obiectivele
sale, Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale utilizează o gamă largă de
instrumente, procedee şi metode de investigare, dar şi de adaptare pedagogică a rezultatelor
cercetării ştiinţifice.
1.3. Instituții monetar-financiare internaționale
Fondul Monetar Internațional, cu sediul la Washington, este cel mai important organism de
cooperare din domeniul relațiilor valutar-financiare dintre state și prima încercare de
instituționalizare a lor. El numără în prezent 179 de țări membre și deține un capital total de 144,8
miliarde D.S.T. (circa 230 mld. dolari S.U.A.). România a devenit membră a F.M.I. la 15 decembrie
1972, o dată cu depunerea instrumentelor de ratificare la Washington. În conformitate cu prevederile
statutare, țările care adera la F.M.I. își asumă anumite obligații: renunțarea la restricții asupra

7
efectuării de plăti valutare și transferuri pentru tranzacțiile internaționale curente; renunțarea la
practici monetare discriminatorii; convertibilitatea, la cerere, a sumelor în moneda proprie deținute
de alte state (rezultat al unor tranzacții curente); furnizarea de date economice și financiare necesare
pentru operațiunile Fondului.
În privința resurselor financiare ale F.M.I., locul principal îl ocupă vărsămintele efectuate de
statele membre la dispoziția sa, numite cote de participare sau cote-părți, exprimate în D.S.T.,
efectuate integral la aderare. Aceste vărsăminte devin proprietatea Fondului și sunt plătite, potrivit
cu dispozițiile statutare. Ele se revizuiesc periodic (de regulă la 5 ani). Cotele-părți sunt vărsate în
proporție de 25% în D.S.T. sau valute convertibile, iar 75% în moneda națională. Contribuția
fiecărei țări membre este stabilită, la aderare, de către F.M.I., pe baza unei formule care ia în calcul
P.I.B., rezervele monetare, ponderea exportului în venitul național și alți indicatori care
caracterizează nivelul dezvoltării economice și financiare a țării respective. În funcție de mărimea
acestor vărsăminte și, respectiv, cote, depinde numărul de voturi al fiecărui stat în Consiliul
Guvernatorilor F.M.I., precum și volumul și natură creditelor de care poate el beneficia. Astfel, după
majorarea cotelor stabilite de Consiliul Guvernatorilor F.M.I. la 20 iunie 1990, cota țării era de
754,1 mil. D.S.T., iar numărul de voturi de care ea beneficia se ridică la 7791, reprezentând o
pondere de 0,52% din total. Resursele financiare ale F.M.I. mai includ: creditele puse la dispoziția
să de către unele țări industrializate sau țări arabe cu venituri mari din exploatarea resurselor
petroliere; veniturile provenite din dobânzile percepute pentru împrumuturile (facilitățile) acordate;
alte venituri provenind din investiții proprii ale F.M.I. etc.
Obiectivele principale urmărite de F.M.I., ca organism financiar internațional, sunt:
promovarea cooperării monetare internaționale, printr-o instituție specializată care să asigure cadrul
și mecanismele necesare consultării și colaborării între țările membre; facilitarea expansiunii și
creșterii echilibrate a schimburilor internaționale, care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor
statelor membre; promovarea stabilității valutare și evitarea practicilor de depreciere concurențială a
cursurilor de schimb; eliminarea restricțiilor valutare care frânează dezvoltarea comerțului
internațional; sprijinirea țărilor membre în corectarea deficitelor temporare ale balanțelor de plăti,
prin facilitarea accesului la resursele Fondului. Sistemul de creditare al F.M.I. este orientat spre
scopul sau principal, și anume, creșterea lichidității internaționale prin echilibrarea balanțelor de
plăti și consolidarea monedelor naționale. Trebuie precizat și faptul că, F.M.I., nefiind o banca
internațională, ci o instituție financiară internațională, nu acordă credite în sensul bancar al noțiunii.
F.M.I. pune la dispoziția țărilor membre o serie de facilități, unele fiind în limita cotelor de

8
participare, altele în cuantumuri ce depășesc aceste cote (facilități extinse), iar în unele cazuri,
facilități suplimentare.
Sistemul specific de acordare a creditelor este cel al tragerilor, instituit și promovat de F.M.I.
Acest sistem constă în aceea că, țară care recurge la tragere, procedează la cumpărarea de la F.M.I. a
unor cantități de monede (convertibile și utilizate în mod curent că mijloace de plata internaționale)
ale țărilor membre sau D.S.T., punând la dispoziția Fondului sume echivalente în moneda națională.
În acest mod, statele membre obțîn mijloace de plata pentru echilibrarea balanței de plăti externe. În
același timp, ele se obligă că, în termen de 3-5 ani (și în mod excepțional în 7 sau 10 ani), să
efectueze operația inversă, "de răscumpărare", adică să remită F.M.I. devize utilizate în mod curent
în plățile internaționale sau D.S.T., în schimbul monedei naționale echivalente. În acest mod, F.M.I.
joacă rolul de intermediar. Prin operațiunile respective nu se modifică valoarea totală a lichidităților
deținute de Fond, ci numai structura acestor resurse, pe diferite valute. Pentru a-și suplimenta
resursele lor de lichidități în vederea acoperirii nevoilor, țările membre pot beneficia de o tranșă,
numită "a rezervei" și de patru tranșe de credit curente (câte una pe an), proporțională cu cota de
participare. Tranșă prima ("a rezervei") este acordată fără nici o condiție, pe când celelalte se acordă
în condiții a căror complexitate sporește de la o tranșă la altă. Potrivit diferitelor mecanisme de
creditare, țările membre ale F.M.I. pot obține, în total, credite în volum de până la șase ori cota de
participare. În ultimul timp, a fost extins sprijinul financiar al F.M.I. pentru statele membre, prin
acordarea de împrumuturi specifice. Astfel, în cadrul facilităților de finanțare, asigurate de Fond,
țările membre pot beneficia, pe lângă tragerile pe tranșe, și de acorduri de credite speciale, denumite
stand-by, care se bucură de o largă utilizare, pe baza cărora beneficiarul-poate dispune de o linie de
credit. Acestea se acordă țărilor în dificultate, pe baza unui program de reforma economică.
De asemenea, activitatea programele de ajustare macroeconomică pe termen mediu ale
țărilor membre sunt sprijinite prin facilități de ajustare structurală și de facilități de ajustare
structurală de consolidare. Totodată, facilitățile de finanțare compensatorii sprijină statele în
asigurarea importurilor de cereale în situații excepționale, iar mecanismul de finanțare a stocurilor
tampon se acordă țărilor în dezvoltare pentru stocarea de produse primare, în scopul reducerii ofertei
pe piețele internaționale. Deoarece scopul principal al F.M.I. îl constituie crearea cadrului favorabil
intensificării schimburilor internaționale de bunuri materiale, servicii și fluxurilor de capital,
realizării stabilității cursurilor de schimb valutar, fiecare țară membră este obligată, prin statutul
F.M.I., să depună toate eforturile pentru că politică să economică și financiară să ducă la înfăptuirea
obiectivelor în direcția creșterii economice de durata, în condițiile unei stabilități relative a

9
prețurilor. Pentru a asigura îndeplinirea acestor obligații, Fondul exercită o supraveghere
permanentă asupra politicilor economice și financiare ale țărilor membre. În acest sens, el adopta
principii generale care să îndrume statele respective în direcția realizării obiectivelor F.M.I.
De aceea, facilitățile de finanțare care depășesc limita cotei de participare, respectiv
facilitatea extinsă, se acordă pe baza unor programe financiare pe termen mijlociu, în scopul
depășirii unor dificultăți generate de dezechilibre structurale ale balanțelor de plăti externe.
Disponibilizarea tranșelor de credit în valută are loc în funcție de îndeplinirea unorcriterii de
performanță convenite în cadrul acordului și cuprinse într-un memorandum privind politicile
economice ale țării respective. În cazul în care guvernul unei țări nu-și respectă angajamentele
asumate prin acest document sau refuză să realizeze programul de redresare și măsurile pe care el
însuși le-a propus, Fondul 'sancționează' prin blocarea împrumutului atât timp cât beneficiarul
tergiversează luarea măsurilor corespunzătoare, ori chiar sistează definitiv derularea împrumutului.
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) este cel de-al doilea
organism creat de către Conferință Monetară și Financiară Internațională din 1944 și care a început
să funcționeze din anul 1946. Ea este cunoscută mai mult sub denumirea de Banca Mondială,
deoarece, împreună cu cele două agenții specializate ale sale înființate ulterior - Corporația
Financiară Internațională (C.F.I.) și Asociația Internațională pentru Dezvoltare (A.I.D.) constituie, în
realitate, un sistem bancar, respectiv Grupul Băncii Mondiale. Cele două agenții, deși au
personalitate juridică și fonduri separate, au în fapt obiective comune că și B.I.R.D., o structura
similară și folosesc chiar același personal. La B.I.R.D. pot adera numai statele membre ale F.M.L,
deoarece desfășurarea activității băncii presupune respectarea anumitor condiții privind aporturile
monetar-financiare internaționale înscrise în statutul F.M.I. De aceea, o țară care a aderat la F.M.I.
devine, conform acordurilor de la Bretton Woods, și membră a acestei bănci.
B.I.R.D. are un capital important rezultat din cotele subscrise ale țărilor membre, dar
principalele resurse financiare provin din: venituri nete rezultate, din propriile operațiuni bancare;
mijloacele financiare obținute prin plasarea pe piețele financiare a obligațiunilor emise sau contracte
directe cu băncile centrale ale statelor membre; venituri obținute din dobânzi și comisioane
percepute la creditele acordate; împrumuturi de capital contractate pe piețele financiare (în general,
pe piețele țărilor membre și Elveția) etc. În consecință, B.I.R.D. utilizează atât capitalul propriu, cât
și - în mare măsură - capital împrumutat. De aceea, nivelul dobânzilor practicate depinde de însăși
condițiile în care sunt obținute resursele financiare de către banca. Cotele subscrise de țările membre
la capitalul B.I.R.D. sunt stabilite similar și după aceleași criterii că și în cazul F.M.I. Ele sunt

10
vărsate în proporție de 10%, din care o tranșă de 1% în aur sau în dolari liber utilizabili de către
banca pentru acordarea de împrumuturi, iar 9% se varsă în moneda națională și nu se poate da cu
împrumut decât cu acordul țării emitente a monedei. Restul de 90% nu este vărsat, B.I.R.D. având
dreptul să-l solicite atunci când va avea nevoie, constituind pentru banca o importantă rezervă.
B.I.R.D. sprijină reconstrucția și progresul țărilor în curs de dezvoltare, prin acordarea de
împrumuturi pe termen lung, până la 20 de ani și numai în valută convertibilă, coordonarea
împrumuturilor acordate de ea cu împrumuturile obținute pe alte cai, astfel încât să fie luate în
considerare cele mai urgențe și eficiente proiecte. Volumul împrumuturilor acordate nu depinde, că
la F.M.I., de cota de participare la capitalul social. Împrumuturile sunt acordate fie guvernelor, fie
unor organizații publice sau particulare, caz în care este necesară însă garanția guvernului.
Obiectivele creditate sunt diverse: în industrie, pot fi creditate construirea, reconstruirea,
modernizarea, retehnologizarea de unități pentru toate tipurile de activități în acest domeniu; în
agricultură, se creditează proiecte pentru realizarea de irigații, asanari, sporirea șeptelului, insilozari,
silvicultură etc.; în domeniul transporturilor se poate credita construirea de autostrăzi, șosele, cai
ferate, poduri, aeroporturi, conducte de aducțiune; în domeniul serviciilor publice se pot obține
credite pentru construirea de rețele pentru alimentarea cu apă, obiective pentru transportul energiei
electrice și termice, instalații de telecomunicații; în sectorul educației, banca creditează cheltuieli
pentru producția de manuale, servicii pentru toate treptele de învățământ etc. Deciziile de acordare a
creditelor de către B.I.R.D. se bazează pe considerente economice, urmărind scopuri productive și
stimularea creșterii economice în țările beneficiare în curs de dezvoltare. Ele au în vedere proiectele
bine fundamentate atât din punct de vedere economic, cât și tehnic, precum și existența siguranței
bunei lor administrări în fazele de execuție și în exploatare. De aceea, proiectele sunt analizate și de
experții B.I.R.D. pentru a fi aprobată acordarea creditului.
Asociația Internațională pentru Dezvoltare urmărește realizarea acelorași scopuri ca și
B.I.R.D., însă are în vedere țările cele mai puțîn dezvoltate și, în consecință, condițiile de acordare a
creditelor sunt deosebit de avantajoase: creditele nu sunt purtătoare de dobânzi, termen de
rambursare 50 de ani, cu o perioada de grație de 10 ani. Astfel de împrumuturi sunt realizabile,
pentru că resursele financiare respective provin din redistribuirea profitului B.I.R.D., din subvenții
ale membrilor (în special a țărilor celor mai industrializate) etc.
Corporația Financiară Internațională are ca principale obiective, de a asista țările cele mai
slab dezvoltate în promovarea sectorului privat în economie și în a le sprijini în mobilizarea, în acest
scop, atât a capitalului național, cât și străîn. Sprijinul financiar acordat țărilor în cauza se realizează

11
atât prin împrumuturi avantajoase, cât și prin investiții directe și de portofoliu. Totodată, acest
sprijin se materializează printr-un aport complex financiar, juridic, tehnic etc. De aceea, Corporația
Financiară Internațională a luat ființă, în scopul de a completă operațiunile B.I.R.D. în sprijinirea
țărilor membre cele mai puțîn dezvoltate.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.E.R.D.) este o nouă instituție
bancară internațională, care a luat ființă în 1989 și a început să funcționeze efectiv din anul 1991. Ea
are că membri fondatori 40 de țări - marea majoritate fiind țări europene - și două organisme
financiare, iar capitalul este stabilit la 10 mld. E.C.U. (circa 12 mld. dolari S.U.A.). România se află
în rândul celor opt state fondatoare din Europa Centrală și de Est. Această instituție bancară
internațională are că obiectiv declarat sprijinirea țărilor din Europa Centrală și de Est în procesul
tranziției la economia de piață. Ea îmbină funcțiile de organism financiar internațional cu cele ale
unei bănci de afaceri, sprijinind obiective publice destinate dezvoltării și extinderii sectorului privat
în aceste țări, încurajarea statelor occidentale de a investi în această zona a continentului european.
B.E.R.D. acordă împrumuturi numai pentru țările aflate în procesul tranziției la economia de piață
din Europa Centrală și de Est, asistență pentru privatizări, fuzionari, achiziții și pentru formarea de
societăți mixte. Destinația împrumuturilor este de 40% pentru sectorul public și 60% pentru cel
privat. România, țară membră a organizațiilor monetar-financiare internaționale prezentate mai sus,
și-a dezvoltat legăturile de cooperare cu acestea, îndeplinindu-și obligațiile în calitate de țară
membră, contribuind totodată la luarea deciziilor privind activitatea organismelor respective și la
restructurarea relațiilor monetar-financiare internaționale.
De asemenea, ca+ membră a F.M.I., B.I.R.D. și B.E.R.D., țara a beneficiat de credite, mai
ales pentru echilibrarea balanței de plăti externe, dar și pentru realizarea unor obiective economice și
sociale, s-a bucurat de asistență, în diverse domenii, din partea acestor organisme.

12
 CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII FINANCIAR-MONETARE A
REPUBLICII MOLDOVA ȘI ROMÂNIEI
2.1. Poziţia României în circuitul economic internaţional
În evoluţia sa, Economia mondială a determinat accentuarea interdependenţelor economice
dintre toate economiile naţionale. Dezvoltarea internă a unei economii nu mai este posibilă decat in
contact direct şi divers cu fluxurile economice internaţionale, atat in privinţa asigurării de intrări
(materii prime, utilaje, tehnologii, informaţii de produs sau economico-financiare etc.), cat şi in
privinţa valorificării unei părţi importante din ieşirile-rezultate (produse, servicii).
România nu poate rămane în afara acestor fluxuri de bunuri, mai cu seamă în perioada
actuală când refacerea şi restructurarea economiei presupun un volum mare de informaţii, utilaje,
tehnologii, energie ce trebuie importate; totodată, pentru a asigura mijloacele de plată pentru import,
se impune o accentuare a activităţilor de export.
Participarea la fluxul de bunuri de pe piaţa internaţională este premisa economică
a activităţilor financiar-monetare externe. De aceea, cercetarea modului de desfăşurare, a
evoluţiilor cantitative şi structurale referitoare la activitatea economică internaţională a ţării este
absolut necesară pentru a inţelege amploarea şi structura acţiunilor financiar-monetare care au avut
şi vor avea loc în economia românească.
În perioada care a urmat anului 2009, activitatea de comerţ exterior a inregistrat schimbări
cantitative şi structurale evidente. Astfel, pe fondul unei scăderi evidente a produsului intern brut
(P.I.B.), - l00% in 2010, 89,8% in 2011, 83,5% in 2012, 84,0% in 2014 - exportul şi importul au
înregistrat o evoluţie modestă; concomitent, s-a menţinut un deficit in balanţa comercială, deficit
care a înregistrat tendinţe ascendente în ultimii ani. (vezi fig.nr. 3. şi Tabelul nr.2)
Tabelul 2.1
Date privind Importul și Exportul din România
Indicatori 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Export 638 4995 7655 9648 8302 10367
Import 990 6583 7777 12503 11838 13055
Deficit 352 1588 582 2855 3536 2688
Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Relații valutar-financiare internaționale” de V. Fetiniuc, V. Lopotenco,
A. Belobrov. p.76

13
 În privinţa orientării geografice, schimbările sunt, de asemenea, importante. Orientarea
predominantă spre ţările foste socialiste, inainte de 2009, a fost modificată, în ultima perioadă
ponderea acestor ţări scăzând spre 20-25%, in timp ce locul principal revine ţărilor occidentale
dezvoltate cu aproape 50% (vezi fig. nr. 3).

Evoluția comerțului exterior

15000
9648
13000

11000 7777
2688
7655
9000

7000 3536

5000
6583 2855
3000 4995
582
1588
1000
Export Import Deficit

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Evoluții structurale ale exportului în România” de Gheorghe Zaman,
Valentina Vasile p.89
Figura 2.1 Evoluția comerțului exterior
Aceste schimbări au avut efecte şi in activitatea financiar-valutară a ţării; în primul rând, s-a
înregistrat o amplificare a repartiţiei financiare şi de credit pentru a acoperi deficitul balanţei
comerciale, instituţiile bancare şi financiare intensificandu-şi activitatea pe piaţa financiară
internaţională. În al doilea rând, majoritatea comerţului exterior a intrat în zona monedelor
convertibile, renunţându-se la modalităţile de plată specifice relaţiilor din zona ţărilor membre in
fostul C.A.E.R.
Toate aceste schimbări au modificat şi poziţia externă a Romaniei, poziţie redată atat prin
Balanţa creanţelor şi angajamentelor externe (Tabelul nr.2), cat şi prin contribuţia comerţului
exterior la formarea / utilizarea P.I.B. (vezi fig. nr.4).

14
 Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Evoluții structurale ale exportului în România” de Gheorghe Zaman,
Valentina Vasile p.95
Figura 2.2 Structura comerţului exterior al Romaniei pe grupe de ţări (2015)
În perioada în care se înregistrează un deficit (import > export), activitatea de comerţ exterior
majorează P.I.B., contribuind la o suplimentare a consumului (cum este cazul în anul 2015, redat in
Fig. nr.4); in cazul unui excedent, o parte din P.I.B. format în ţară intră in circuitul internaţional,
contribuind, fie la plata datoriei externe, fie la formarea de rezerve valutare. Prin valoarea activităţii
de comerţ exterior, Romania ocupă un loc mediu in clasamentul ţărilor lumii. În privinţa riscului
pentru afaceri, poziţia internaţională a Romaniei s-a imbunătăţit mult comparativ cu perioada
anterioară (Standard & Poor’s acordandu-i calificativul Bb+, comparativ cu calificativul Caa 1
acordat cu doi ani În urmă de Moody’s).
Tabelul 2.2
Angajamentele externe
Indicatori 2015
1. Active externe de rezervă din sistemul 8392,3
bancar
(Active valutare în luni de import 4,6)
2. Datoria externă pe termen lung și mediu
15084,0
3. Creanțe și angajamente pe termen scurt
-273,1
(sold, cu-, angajamente>creanțe, cu +,
creanțe>angajamente)
Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Evoluții structurale ale exportului în România” de Gheorghe Zaman,
Valentina Vasile p.105

15
 Conform Clasamentului făcut de revista EUROMONEY, la sfarşitul anului 2010 România
ocupa locul 74, cu un punctaj in jurul valorii de 40 puncte, faţă de punctajul maxim de 100 acordat
ţării cu cel mai redus risc în afaceri, S.U.A. Printre domeniile luate în considerare se
află performanţele economice, riscul politic, datoriile externe, accesul la finanţarea internaţională.

Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Evoluții structurale ale exportului în România” de Gheorghe Zaman,
Valentina Vasile p.105
Figura 2.3 Formarea şi utilizarea P.I.B. (2015)
2.2. Activitatea financiar-monetară internaţională a României
Realizarea activităţii de comerţ exterior, precum şi a activităţilor culturale, politice etc. pe
plan internaţional, solicită organizarea şi desfăşurarea unei activităţi financiare şi monetare
internaţionale de către un aparat specializat, cuprins in instituţii financiare, bancare, economice.
Principalele instituţii cu atribuţii financiar-monetare pe plan intern, cum ar fi Ministerul
Finanţelor, Banca Naţională a Romaniei, băncile comerciale, societăţile de asigurări, au şi atribuţii
in privinţa legăturilor financiar-monetare pe plan extern.
Ministerul Finanţelor reprezintă Romania in cadrul Fondului Monetar Internaţional,
participand direct la realizarea politicii financiar-valutare a ţării, la incheierea şi garantarea

16
acordurilor financiar-monetare externe etc. Rolul principal in organizarea şi desfăşurarea activităţii
financiar-monetare internaţionale revine Băncii Naţionale a Romaniei. In primul rand, B.N.R.
reglementează regimul valutar şi piaţa valutară in ţară, prin poziţia sa de bancă centrală şi prin
atribuţiile de supraveghere a intregii activităţi bancare.
Prin aceste atribuţii se precizează modalităţile de lucru cu moneda străină (valuta), regimul
schimbului valutar, formarea şi utilizarea rezervelor valutare etc. In al doilea rand, B.N.R. reprezintă
Romania in relaţiile financiar-monetare internaţionale, participă la incheierea şi realizarea
acordurilor financiar-monetare internaţionale, garantează fluxurile valutare şi financiare
internaţionale ale ţării etc.
Sistemul băncilor comerciale reprezintă aparatul operativ care realizează mişcarea
internaţională de fonduri şi sume de bani determinate de activităţile comerciale, de repartiţie, de
transferuri. Băncile comerciale au fost autorizate să facă operaţiuni cu valută; in acest scop ele au
format un sistem complex de legături bancare internaţionale (cu bănci corespondent), inclusiv sub
forma unor legături informaţionale prin S.W.I.F.T. (Society for Worldwide Interbank Financial
Telecommunication).
Activităţi financiar-monetare internaţionale au societăţile de asigurare, pentru a realiza
operaţiunile de asigurare pentru nerezidenţi şi pentru a participa la operaţiuni de reasigurare la
marile societăţi de asigurare din străinătate. Aparatul financiar-monetar internaţional trebuie
completat şi cu departamentele, serviciile şi birourile specializate in operaţiuni cu
valuta (evaluare, plăţi, transferuri, acorduri etc.) care funcţionează in cadrul unor ministere, firme,
instituţii.
Amploarea activităţii financiar-monetare internaţionale a determinat o extindere a
locurilor de muncă specializate in activităţi cu valuta, acestea fiind regăsite, tot mai mult, inclusiv la
nivel de firmă. Nivelul cantitativ al acestei activităţi este in creştere, el fiind reflectat de valoarea
rulajului Balanţei de plăţi externe din fiecare an (vezi Tabelul 3), de mărimea schimburilor valutare
la casele de schimb, de afluxul de informaţii specializate pentru acest domeniu care apar zilnic in
presă etc.

17
 Tabelul 2.3
Rulajele Balanței de plăți externe
Indicator 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Rulajul 8,5 11,353 15,97 17,439 19,055 22,753
Balanței de
plăți
externe
Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Relații valutar-financiare internaționale” de V. Fetiniuc, V. Lopotenco,
A. Belobrov. p.76
Aceste aspecte sunt un argument în plus pentru adancirea cunoştinţelor financiar-monetare
internaţionale, atât in cazul economiştilor, cat şi al agenţilor economici şi al populaţiei, în general.
2.3. Poziţia Republicii Moldova în circuitul economic
internaţional
Constituit ca stat independent în 1991, Republica Moldova a trebuit să se adapteze din mers
la schimbările intervenite în relaţiile economice internaţionale şi regionale. O primă schimbare s-a
referit la transformarea relaţiilor economice interne din cadrul fostei U.R.S.S. in relaţii economice
externe, cu toate consecinţele specifice şi lipsa de personal adecvat. O altă schimbare se referă la
încercările de reorientare geografică a legăturilor economice externe din spre est spre vest în intenţia
de a diminua dependenţa exagerată faţă de zona rublei.
A treia schimbare importantă se referă la intrarea directă a Republica Moldova în
zona relaţiilor financiar-monetare internaţionale, prin aderarea la instituţiile financiar-monetare
internaţionale şi regionale.
Toate aceste schimbări au pus numeroase probleme de cunoaştere, de personal, de logistică şi
chiar de politică. La nivelul anului 2010, Republica Moldova întreţinea relaţii economice cu 84
state. Exportul insuma 616 mil. USD, iar importul 694 mil. USD, la finele anului 2014 nivelul
exportului ajungând la 476,6 milioane USD, importul de 783,2 milioane USD conducând la un nou
deficit al balanţei comerciale. Cu toate schimbările intervenite, 72,6% din relaţiile externe ale
Republicii Moldova se realizau cu ţările membre ale C.S.I. (Comunitatea Statelor Independente),
situaţie care se menţine şi in continuare. In structura importului predomină resursele energetice, iar
in cea a exportului produsele alimentare, băuturile, tutunul. Evoluţia comerţului exterior a fost
contradictorie, inregistrand o scădere după anul 2009.

18
 Relaţiile economice externe ale Republicii Moldova cu Romania au cunoscut o creştere după
2009, fiind de circa 12,9% în 2010, 15,54% in 2011, pentru a se reduce la 10,02% din total, in anul
2013, exportul către Romania ajungand la 41 milioane USD, in timp ce importul a crescut simţitor,
la 142 milioane USD, la finele anului 2014 (vezi fig. nr.5).
În privinţa relaţiilor financiar-monetare internaţionale, Republica Moldova a devenit
membră la F.M.I., Banca Mondială, B.E.R.D. etc. Pană in 2010, Republica Moldova a contractat
credite externe in valoare de circa 600 mil.USD. Poziţia externă a Republicii Moldova, redată prin
rezerva monetară, era la sfarşitul anului 2012 de 178 mil. USD, la finele anului 2013 inregistrandu-
se o rezervă de 230,15 milioane USD.
Peste 72% din această rezervă este in USD, iar circa 23% in DST. Dezechilibrul Balanţei
comerciale şi creditarea externă au influenţat şi situaţia datoriei externe a Republicii Moldova,
aceasta apropiindu-se in 2010 de 300 milioane USD, aceasta situandu-se la finele lunii martie 2014
la peste 500 milioane USD.

Evoluția relațiilor economice ale RM cu România

140
120
100
80
60
40
20
0
2010 Import
2011
2012 Export
2013
2014
2015

Export Import

Sursa: Elaborat de autor în baza manualului “Relații valutar-financiare internaționale” de V. Fetiniuc, V. Lopotenco,
A. Belobrov. p.145
Figura 2.4 Evoluţia relaţiilor economice ale R. Moldova cu Romania

19
 2.4. Relația Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional

 Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o organizaţie internaţională care are obiectivul de a
promova cooperarea monetară internaţională, de a înlesni expansiunea şi creşterea echilibrată a
comerţului internaţional, precum şi de a promova stabilitatea valutară. Republica Moldova a
acceptat Statutul FMI prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1107 din 28 iulie 1992, iar la 12 august 1992
a devenit membru al FMI. BNM, în calitatea sa de agenţie fiscală a Republicii Moldova în cadrul
FMI, este împuternicită să efectueze, în numele Republicii Moldova, toate operaţiunile şi tranzacţiile
autorizate conform Statutului FMI.
În cadrul FMI, Republica Moldova face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include:
Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croația, Georgia, Israel, Luxemburg,
Republica Macedonia, Muntenegru, Olanda, România şi Ucraina.
Poziția de guvernator al Republicii Moldova în cadrul Consiliului de Guvernatori al FMI este
deținută de către dl Sergiu Cioclea, Guvernatorul BNM, iar cea de guvernator supleant – de către dl
Vladimir Munteanu, prim-viceguvernator al BNM.
Cota actuală a Republicii Moldova la FMI constituie 172.5 milioane Drepturi Speciale de
Tragere (DST), ceea ce reprezintă 0.04 la sută din capitalul FMI. Această cotă a intrat în vigoare la
17 februarie 2016 după ce Republica Moldova și-a majorat cota sa anterioară de 123.2 milioane
DST. Majorarea respectivă s-a produs în contextul a 2 reforme importante inițiate de FMI în anul
2010 – Cea de-a Paisprezecea Revizuire Generală a Cotelor și Reforma Consiliului Executiv al FMI.
În rezultatul implementării reformelor menționate, capitalul FMI a fost dublat (de la 238.5 miliarde
DST la 477 miliarde DST), cotele țărilor membre au fost ajustate pentru a reflecta mai exact poziția
acestora în economia globală, iar Consiliul Executiv al FMI a devenit mai reprezentativ. Pe 30 iunie
1995 Moldova a acceptat prevederile Articolului VIII al Statutului FMI. Prin aceasta, Republica
Moldova se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi
transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare
discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea / consultarea FMI.
Din momentul aderării la FMI, Republica Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu
FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor şi anume: Mecanismul de
finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale
(STF), Acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare extinsă (EFF) şi Mecanismele de

20
reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) - din 2009 numite Mecanisme de creditare lărgită
(ECF).
Anual FMI acordă Republicii Moldova consultări în domeniul politicii economice şi
financiare, conform prevederilor Articolului IV al Statutului FMI, care reglementează relaţiile de
cooperare dintre ţările membre şi FMI.
BNM este un participant activ în cadrul Standardului Special de Diseminare a Datelor
(SDDS), la care a aderat în luna mai 2006 şi prin intermediul căruia, în mod periodic, sînt puse la
dispoziţia publicului date privind indicatorii economici, financiari şi socio-demografici în scopul
asigurării transparenţei politicilor şi performanţelor macroeconomice ale ţării.
Urmare consecinţelor crizei financiare, FMI a extins proiectul cu privire la indicatorii
financiari de stabilitate Financial Soundness Indicators (FSI), lansînd invitaţia de participare la
proiectul nominalizat mai multor ţări, printre care şi Republicii Moldova. Astfel, BNM a fost
desemnată instituţia responsabilă de compilarea informaţiei aferente FSI şi transmiterea acesteia
FMI. Obiectivul de bază al FSI este de a promova analiza macroprudenţială şi de a evalua punctele
forte şi vulnerabilităţile sistemelor financiare.
În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în
domeniile relevante pentru activitatea FMI, Republica Moldova a participat la diverse programe,
inclusiv:
Programul FMI şi al Băncii Mondiale (din 2004) de evaluare a sectorului financiar (Financial
Sector Assessment Program - FSAP), fiind actualizat în 2007 și în 2014.
ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care
experţii FMI au realizat în iulie 2005 o evaluare a calităţii statisticilor macroeconomice elaborate în
Republica Moldova.
FMI a acordat Republicii Moldova asistenţă tehnică într-un şir de sectoare, inclusiv în cel al
politicii monetare/organizării băncii centrale, sistemului de raportare monetară, supravegherii
bancare etc.

21
 CONCLUZII
Prin intermediul acestui referat, am elucidat încă o data faptul că, orice schimb de
bunuri si servicii între economiile naționale da naștere unor raporturi bănești denumite generic relații
valutare și financiare internaționale. Relațiile financiar valutare cuprind atât legăturile derivate din
schimburile de mărfuri, cât și relațiile de credit internațional și transferurile de capital și asigurările
internaționale. Relațiile valutar-financiare internaționale contribuie la realizarea circuitului
economic mondial dintre economiile naționale și diferitele instituții și organisme internaționale.
Este de menționat faptul că identificarea conţinutului, a cauzelor care determină
dimensiunile cantitative şi calitative, precum şi a mecanismelor intime ale fenomenului mondo-
financiar şi monetar, a devenit obiectiv de lucru pentru ştiinţele şi disciplinele universitare
referitoare la finanţele şi activitatea monetară internaţionale.
Totodată, fondul de informaţii care reflectă evoluţia fenomenului financiar-monetar
internaţional este din ce in ce mai voluminous şi mai complex, iar activitatea economică, chiar la
nivelul firmei, nu se mai poate derula eficient şi eficace fără componenta financiar-monetară
internaţională a activităţii economice.
Ținând cont că relaţiile economice internaţionale, precum şi alte legături între state
nasc obligaţii reciproce de plată. Reese că toate aceste relaţii presupun funcţionarea banilor ca
mijloc universal de cumpărare şi plată.
În rezultat pot să afirm cu certitudine că relațiile monetar-financiare internaționale au
o importanță primordială pentru economia fiecărei țări, inclusiv cea a României și a Republicii
Moldova.

22
 BIBLIOGRAFIE
I. Lucrări științifice:

1. Gheorghe Zaman, Valentina Vasile.(2003) Evoluții structurale ale exportului în România.

Bucureşti, România: Editura Expert, 207 p.
2. V. Fetiniuc, V. Lopotenco, A. Belobrov. Relații valutar-financiare internaționale.(2005)
Chișinău: Editura A.S.E.M., 305 p.

II. Surse statistice și de date

3. https://www.bnr.ro/Balanta-de-plati---BPM6-11132.aspx
4. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&id=5963&idc=168
5. http://www.imm.gov.ro/adaugare_fisiere_imm/2019/01/RO-Comert-international-10-
2018.pdf
6. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/RELATIILE-
VALUTARFINANCIARE21.php
7. http://www.imm.gov.ro/adaugare_fisiere_imm/2019/01/RO-Comert-international-10-
2018.pdf?
fbclid=IwAR2y7i3txKvjWHjjIPdjh12d5HfKcKJmrbJY3QzXlB_p1KVmNoBAfwpE20k
8. https://conspecte.com/Relatii-Economice-Internationale/romania-si-republica-moldova-
activitatea-financiar-monetara-internationala.html?fbclid=IwAR0bFb8K9wZ7-P9Kk-
fccw38SS8npqArCTEM_p8wGaYfaQwlPyRsJo4tizo

23