Medicina în perioada greco-romană

La vechii greci, la început, zeul artei medicale era Apollo. Mai târziu zeul
medicilor a devenit Esculap. Începând din secolul al VI-lea a.Ch. - sub influența
școlilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din
patru elemente: foc, apă, pământ și aer) - medicina capătă trăsături științifice,
în special prin persoana lui Hippocrate din Cos, considerat părintele medicinei
moderne. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se mai întâlnesc
remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor
empirice.

În epoca elenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devine orașul

Alexandria, unde Herophilos practică primele disecții a unor cadavre omenești.

Odată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus

din Pergamon - grec de origine - dezvoltă teoria umorilor și descrie cele patru
manifestări cardinale ale inflamației: roșeață, căldură, umflătură și durere
(rubor, calor, tumor, dolor), valabile și în zilele noastre.