Medicina în secolul al XX-lea și în prezent

Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecțioase prin vaccinări în

masă, introducerea antibioticelor, prin măsuri sanitare și îmbunătățirea
condițiilor de viață.

Tratamentul medicamentos specific cu substanțe chimice al bolilor infecțioase a

început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 - 1915). În 1932 Gerhard
Domagk (1895 - 1964) descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming
(1881 - 1955) constată acțiunea bacteriostatică a ciupercii Penicillium, din care
biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicillina în formă pură,
inițiindu-se astfel era antibioticelor.

Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii, descoperindu-se modul de

transmitere a caracterelor, structura cromozomilor și rolul genelor precum și
structura chimică a acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informației
genetice.

După ce se cunoșteau deja anticorpii serici ca factori esențiali în mecanismele de

apărare ale organismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în
evidență rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară și producerea de
anticorpi.

La începutul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce în medicină termenul de

alergie. Studiul științific al bolilor alergice, început de Pirquet, va continua în
decursul secolului XX, odată cu creșterea prevalenței bolilor alergice în
populație, ducând la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinei, numit astăzi
Alergologie și imunologie clinică.

Aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)

RMN: Imagine medio-sagitală a creierului

Ca metode de investigație sunt de menționat introducerea Tomografiei computerizate,
a Tomografiei de Rezonanță Magnetică Nucleară și a examenelor cu Ultrasunete.

În domeniul chirurgiei, transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african

Christian Barnard efectuează primul transplant de inimă) dau speranțe de
supraviețuire multor bolnavi altfel incurabili.

După ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra

funcționării sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cercetează
funcțiile scoarței cerebrale prin stimulări directe ale suprafeței creierului în
timpul unor intervenții chirurgicale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în
special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) și Walter Dandy (1886 - 1946).

Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia,

cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker,
operațiile by-pass în obstrucțiile coronariene, operații în afecțiuni valvulare,
medicamentele beta-blocante, dar și prin cunoașterea și adoptarea măsurilor de
combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea
arterială, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul rămâne mai departe o problemă
dificilă, dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme, ca leucemia și
altele.

Din toate aceste progrese rezultă însă și o serie de probleme de etică medicală,
cele mai multe controversate.

Avem dreptul să prelungim suferința unui bolnav incurabil când el își dorește un
sfârșit cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menținem într-o stare de viață
vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcțională a scoarței
cerebrale (sindrom apallic) ?

Este morală întreruperea sarcinii la cerere, sau numai în caz de boli grave ale
mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau
religioase ?

Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a țesuturilor recoltate

de la embrioni umani ?

La niciuna din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu șanse reale de a fi

unanim acceptat.