POIANA VISELOR PIERDUTE

Biciuc Ionela,clasa a VIII-a

IP Gimnaziul Schineni

r.Moldova,r.Soroca,s.Schineni

Eram la bunici, într-un sătuc mic și uitat de lume, un adevărat colțișor de

rai. Priveam în sus norii pufoși atât de albaștri, păsările mă încântau cu
glasul lor viu, fluturii mă alintau voioși … Cât de frumoasă poate fi natura.Cu
acest gând după drum lung m-am așezat puțin pe iarba fragedă, mă simțeam 
obosită dar totodată împăcată. Compania dulce îmi era scăldată de lumina
blandă a soarelui,adormisem.

Simțeam că eram vegheată… Am deschis un ochi și am zărit,un pui de

cerb,cu înfățișare semeață,care pași victorios în poiana adormită luminată de
un bulgăraș de aur. Privieam mirată în jur admirând pătuțul de flori pe care
dormeam, el, veghea conștiincios asupra grădinii, ne despărțea doar pârâiașul
vesel.Nu am vrut să-l deranjez,deaceea stăteam nemișcată și îl urmăream pe
ascuns, era atât de frumos și mândru că nu te mai săturai să-l privești,deodată
se întorsese și încet plecă parcă chemându-mă,fiind copil și foarte curioasă
imediat l-am urmat vrăjită ascunzându-mă ba după un copac ba după un
tufiș până am ajuns la marginia pârăului,acolo cred că m-a zărit. S-a întors
mă privea,vroiam foarte mult să-l mângâi și am întins palmele spre el,cred că
a înteles semnul meu și venea spre mine, cu fiecare pas mă cuprindea o frică
tot mai mare,mă temeam că se va speria. Era un tablou atât de perfect,
mă privea drept în ochi de parcă vroia să-mi vorbescă.Vântul verii șoptea
armonia,bucuria de a fi împreună în poiana vrăjită.Deodată se auzi un zgomot și
puiul de cerb o luă la fugă în zare.Am privit în urmă, eram foarte mâhnită, căci
înțelegeam,nu ne vom mai revedea nici odată. Bunica îmi asculta povestea cu un
surâs,destăinuindu-mi un mic secret despre o fetiță care semăna foarte mult cu
mine și cu mulți ani în urmă exact în acest loc aștepta vrăjită un pui de cerb…