Structura narațiunii orale

1. Prezentarea împrejurărilor acțiunii - unde, când, cum s-au petrecut întamplările și cine a participat
la ele?

2. Desfășurarea întâmplărilor – cuprinde seria de evenimente petrecute

3. Deznodământul – cum s-au terminat întâmplările?

4. Evaluarea – arată felul în care vorbitorul se raportează la întâmplările relatate: atitudinea lui și
semnificațiile pe care le atribuie celor întâmplate

Scopul narațiunii orale este mai degrabă să dea un sens unor întâmplări trăite, nu neapărat să
relateze acțiuni.

Ca să construim o narațiune orală, trebuie să avem în vedere faptul că:

- pentru a crea legături între idei, putem să apelăm la utilizarea unor conectori care exprimă:
confirmarea (într‐adevăr), explicația (pentru că, de aici, de aceea), concesia (totuși, cu toate
acestea), rectificarea sau clarificarea (de fapt, în fine, mai bine zis), obiecția (dar, păi), dezacordul
(dimpotrivă, însă), concluzia (așa că, așadar, deci), adaosul (în plus, mai mult, de altfel, și),
schimbarea temei de discuție (în schimb, iar) etc. 

- pentru a spori expresivitatea sau a accentua o idee, putem să repetăm anumite cuvinte

- pentru a nuanța o idee, putem reformula anumite enunțuri folosind sinonime