D E S P R E A U T O R

Jim Dornan este un veritabil lider. Instructor, strateg şi mentor

pentru unii dintre cei mai de succes oameni de afaceri de pe planetă,
combină bogata sa experienţă cu o perspectivă unică de viaţă pentru a
oferi informaţii valoroase tuturor celor interesaţi. Tată a trei copii şi
prieten devotat al partenerei sale de viaţă, Nancy, Jim Dornan
prezintă în această carte experienţele sale, atât pe plan personal cât şi
profesional.
Absolvent al Universităţii Purdue, specializat în aeronautică,
Jim a făcut trecerea de la mediul ştiinţelor aplicate la afaceri acum mai
bine de treizeci de ani. Compania sa internaţională, Network 21, şi-a
propus ca principal obiect de activitate educaţia continuă şi
informarea oamenilor de afaceri din întreaga lume. Despre ea s-a scris
în termeni elogioşi în publicaţii cu reputaţie ca Succes Magazine şi
Wall Street Journal, Jim Dornan este autorul mai multor cărţi de
succes, inclusiv Becoming a Person of Influence (Cum să devii o
persoană cu influenţă), scrisă împreună cu John Maxwell. Jim este şi
un reputat orator, vorbind în faţa a zeci de mii de persoane din
Europa până în Africa, din Asia până în Australia şi America. El îşi
împarte timpul între cele doua reşedinţe, din Georgia şi Florida, dar
se simte acasă în oricare dintre cele douăzeci şi cinci de ţări în care
Network 21 are reprezentanţe şi parteneri de afaceri.

9
9
 MULŢUMIRI

Ca în orice proiect ambiţios şi la acesta, care urmăreşte să

prezinte principii şi experienţe menite să ajute pe oricine în
încercarea de a avea o viaţă plină de semnificaţie şi de sens, au
contribuit foarte mulţi prieteni căror trebuie să le mulţumesc:

• In primul rând, soţiei mele şi partenerei mele de

viaţă, Nancy. Pasiunea şi spiritul ei m-au susţinut
continuu şi m-au făcut să merg mai departe.
• Fiicei mele, Heather, care mi-a fost partener pre-
ţios la realizarea acestui proiect şi care cu entuzi-
asmul ei pentru conceptele pe care aşterneam pe
hârtie mi-a stimulat creativitatea şi m-a ajutat să
birui amânările inerente unei asemenea iniţiative.
• Celorlaţi copii ai mei, David şi Eric, izvor de
nenumărate poveşti şi experienţe pe care le-am fo-
losit ca ilustrare a teoriilor mele despre viaţă, con-
ducere şi influenţă.
• Nepoatei mele, Ashley-Kate care, cu seriozitatea
celor patru anişori ai ei, are abilitatea de a-mi rea-
minti adevărurile esenţiale şi priorităţile vieţii
umane.

7
9
 PIANUL DE PE PLAJA

Sunt etern recunoscător atâtor oameni obişnuiţi şi lideri din

lumea întreagă încât nu mi-ar ajunge o carte întreagă să-i menţionez.
Sunt cei pe care am avut marea şansă de a-i influenţa, beneficiind la
rândul meu de influenţa lor. Clipele de disperare şi cele de fericire
prin care am trecut de-a lungul existenţei mele, ca şi observarea
triumfului sau decăderii altora, m-au făcut să conştientizez adevăratul
potenţial al fiecărei persoane indiferent de circumstanţe. Nu încetează
să mă uimească curajul, setea de cunoaştere, creativitatea şi
optimismul oamenilor pe care-i întâlnesc. Ii mulţumesc neîncetat lui
Dumnezeu pentru ca mi-a dat şansa de a fi un actor în acest imens şi
surprinzător spectacol al lumii.

9
 CUPRINS

Introducere 11
Sculptura 19
Aisbergul 37
Buddha cel de aur 49
Copilul bolnav 71
Zidul gol 81
Peştişorul auriu 95
Băiatul şi îngheţata 107
Peştele înfometat 119
Becul de trei dolari 129
Aligatorul 141
Pasărea colibri 1S3
Marele blond 165
Pianul de pe plajă . 175

9
 INTRODUCERE

O imagine face cât o

mie de cuvinte

S e spune pe bună dreptate că o imagine face cât o mie de cuvinte.

Prin această carte vreau sa sădesc câteva imagini în mintea ta —
şi voi folosi câteva mii de cuvinte pentru a-ţi explica ce reprezintă
fiecare dintre ele! Unele dintre lecţiile de viaţă care m-au inspirat şi
mi-au fost de cel mai mare folos sunt câteva imagini care zugrăvesc
principii. Sunt absolut entuziasmat de perspectiva de a-ţi împărtăşi
aceste lecţii de viaţă în imagini.
Nu există nici un fel de formule magice în această carte. Sunt
numai principii simple care şi-au dovedit eficienţa în practică. Cu cât
capăt mai multă vechime în profesiune - şi, poate, cu cât îmbătrânesc
mai mult, - cu atât mai simplu mi se pare să atingi succesul. Nu mai
uşor, ci mai simplu.
Pe când aveam douăzeci de ani şi eram student la facultatea de
inginerie, mi-am construit o serie de teorii şi convingeri despre
succes. Toate s-au dovedit greşite. Dar cine să ştie asta? La şcoală nu
existau cursuri despre conducere, despre cum să devii un adevărat
lider sau despre succesul în afaceri. Cursurile de bază în liceu erau:
engleză, istorie, matematică, ştiinţe şi educaţie fizică. Mai târziu, în

9
 PIANUL DE PE PLAJA

facultate, programa includea cursuri de termodinamică, analiză

matematică, propulsia rachetelor, statistică şi fizică cuantică. Colegii
mei studiau finanţe, asistenţă socială, litere, drept sau medicină. Erau
specializări grozave dar nici una dintre ele nu te învăţa cum să trăieşti
o viaţă plina de semnificaţie şi satisfacţii.
Pe parcursul vieţii am ajuns la concluzia că exista patru teorii
generale ce reflectă convingerile oamenilor despre succes:

1. Oamenii de succes se nasc înzestraţi cu talente sau

calităţi speciale. Este o convingere foarte răspândită în
rândul oamenilor care nu nu au un scop precis în
viaţă sau care nu-şi înţeleg propriile talente ori
calităţi. Ei îi văd pe alţii ca fiind mai
_, , inteligenţi sau mai buni şi comparandu-se
Dorinţa de a avea
cu ei ajung la concluzia că aceasta este sursa
succes este
succesului scuzandu-şi asttel propria lipsa
întotdeauna mult
de hotărâre in utilizarea calităţilor pe care
mai importanta
ei înşişi le au. Cu cât ii studiez mai mult pe
decât talentul.
oamenii de succes, cu atât mai mult îmi dau
seama că talentul, calităţile sau aspectul
fizic au foarte puţin de a face cu succesul.
Dorinţa de a avea succes este întotdeauna mult mai
importantă decât talentul.

2. Oamenii de succes au fost favorizaţi de circumstanţe.

Sunt extrem de mulţi oameni care invocă diferite
scuze: nu au instruirea necesară sau instruirea pe
care o au este insuficientă, nu au bani sau cei pe
care îi au sunt insuficienţi, nu au experienţă sau nu
au suficientă experienţă. Dau adesea vina pe
concurenţa acerbă, pe diverse probleme de
sănătate, pe un faliment prin care au trecut sau
chiar pe conflictele internaţionale pentru a-şi scuza
lipsa de succes sau chiar lipsa oricărei strădanii de a
reuşi. Unii spun că sunt prea tineri — încearcă să-i

12

9
 INTRODUCERE

spui asta lui Bill Gates care a pus bazele companiei

Microsoft la nouăsprezece ani — alţii că sunt prea
bătrâni — atunci ce mai zici de colonelul Sanders,
care a început afacerea cu lanţul de fast-food
Kentucky Fried Chicken la vârsta de şaizeci şi
cinci de ani. Când visele şi dorinţele sunt
suficient de mari circumstanţele chiar
nu mai contează.

3. Oamenii de succes sunt norocoşi.

Unii oameni consideră că atunci când s-a împărţit
norocul ei nu au fost luaţi în calcul. Sunt convinşi
că doar dacă ar fi fost la locul potrivit şi în
momentul potrivit alături de persoana potrivită
viaţa lor ar fi fost fundamental diferită. Succesul nu
este o loterie şi nu există un număr limitat de
oameni norocoşi care izbutesc să aibă succes. Toţi
cei care se bucură de succes îţi vor spune că devin
cu atât mai norocoşi cu cât sunt mai pregătiţi din
punct de vedere mental să folosească orice şansă,
"Norocul" a venit în momentul în care au început
să-şi urmeze visul cu toata inima, mintea şi sufletul
şi să facă toate eforturile necesare pentru a-şi
îndeplini acel vis. Nu există vreun praf magic care,
să cadă ca în poveşti numai pe unii dintre noi.
Visurile măreţe, ţelurile nobile, atitudinea
pozitivă, principii corecte şi munca asiduă sunt la
dispoziţia tuturor!

4. Oamenii de succes au obţinut totul pe căi ilicite.

Sunt foarte mulţi aceia dintre noi care cred că toţi
oamenii de succes au devenit bogaţi furând,
înşelând, minţind sau manipulând. Pur şi simplu
unii refuză să creadă ca un om care munceşte cinstit
 P I A N U L DE PE PLAJA

poate avea succes. Realitatea însă îi contrazice.

In Statele Unite ale Americii majoritatea
covârşitoare a milionarilor este formată din
familişti care muncesc asiduu sau proaspăt
emigranţi în America ce deţin o mica afacere
pentru care muncesc din greu în fiecare zi şi
economisesc bani pentru a-şi extinde afacerea.
Este adevărat că lăcomia şi ambiţia au dis-
torsionat personalităţile unora dintre cei care
au acumulat averi impresionante dar de
cele mai multe ori aceştia s-au prăbuşit. Sunt
bogaţi în sensul că au conturile garnisite cu
sume care se scriu cu multe zerouri dar cu
siguranţă nu sunt la fel de bogaţi când vine
vorba despre aspectele cele mai importante ale
vieţii, cele care ţin de spirit şi armonie.

Dacă vrei cu adevărat să ai succes trebuie să respingi din

start cele patru teorii pe care tocmai le-am enunţat. Trebuie să
cauţi adevărurile şi principiile REALE, acelea care îţi conferă
linişte în suflet şi în minte... siguranţă şi independenţă...
dragoste şi onoare... şi o viaţă plină de sens care îmbogăţeşte şi
viaţa celor din jurul tău.
Aventura vieţii mele a început într-un mod absolut
neimpresionant. Nu a fost nimic spectaculos în anii mei de
început. Am absolvit cursurile facultăţii tehnice din cadru
Universităţii Purdue şi m-am mutat în California împreună cu
soţia mea, Nancy, pentru a ne clădi fiecare o carieră. Ea era
logoped la o şcoală din district iar eu proiectam avioane
comerciale pentru compania McDonnell Douglas (acum Boeing).
Lucram atât de mult încât abia ne vedeam — şi asta constituia un
şoc imens pentru că în facultate eram mai tot timpul împreună.
Mă simţeam constrâns şi limitat de circumstanţe. Când priveam
în sus, spre vârful piramidei profesionale, nu-mi doream deloc
să am ce aveau cei din vârf. Am descoperit curând că tot ceea ce
învăţasem în atâţia ani nu făcuse decât să mă conducă spre un
14 mediu în care mă simţeam prizonier.
Atunci am decis să ne clădim propria afacere. Era o
provocare pe care o acceptam bucuroşi, începutul a fost timid dar
am descoperit
 INTRODUCERE

o nouă lume. Ca întreprinzător independent, trebuia să-mi edific o

echipă şi să-mi formez o bază de clienţi. Noţiunile astea îmi erau stră-
ine. Nancy îmi observa comportamentul în preajma celorlaţi şi m-a
sfătuit curând să adopt o nouă atitudine dacă vreau să am succes. Avea
perfectă dreptate!
Am început să citesc o grămadă de cărţi pentru a mă reeduca.
Primele două pe care le-am citit au avut un impact foarte puternic
asupra mea - The Magic of Thinkîng Big (Puterea magica a gândului)
de David Schwartz şi How to Win Friends and lnfluence People (Cum
să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent) de Dale Carnegie.
Am început să învăţ despre ce îi motivează pe oameni şi despre
importanţa atitudinii, despre fixarea obiectivelor, despre comunicare
şi despre cum îţi poţi învinge teama. Mă simţeam triumfător, ca şi
când descoperisem harta spre o comoară ascunsă. Am citit cărţi scrise
de Maxwell Malz, Napoleon Hill, W. Clement Stone şi Norman Vin-
cent Peale — apoi de Zig Ziglar, John Maxwell, Dennis Waitley,
Anthony Robbins... . Pe lângă lecturi, am
participat la nenumărate seminarii şi am ascultat
o mulţime de înregistrări audio.

Am descoperit cu uimire ca lumea afacerilor

se bazează mai mult pe sentimente decât pe
principiile logicii.

Oamenii îşi doresc mai mult sa

fie inspiraţi decât informaţi. Ei nu vor decât ca l ucrurile să fie simple:
vor să fie respectaţi, ascultaţi şi să le fie recunoscute meritele şi
realizările.
Erau atâtea de învăţat! Şi în momentul de faţă
continuu să învăţ. Încă ascult CD-uri, citesc noile
apariţii editoriale şi discut cu oameni care au realizat deja ceea ce eu
îmi propun să realizez sau care îmi pot oferi sfaturi şi perspective
concrete despre următorii paşi pe care am de gând să îi fac.
In timp, am observat şi consiliat mii de oameni cărora circum-
stanţele le-au fost aparent nefavorabile, care păreau să nu aibă nici un
talent, oameni copleşiţi de teamă şi de nenoroc şi care au refuzat să
înşele... şi i-am văzut bucurându-se de un succes incredibil. Din
contră, am văzut oameni plini de talent, cărora soarta le-a surâs şi care

15
 PIANUL DE PE PLAJĂ

se complăceau în slujbe care nu le exploatau nici un sfert din potenţial

sau care nu au avut ambiţia să treacă peste obstacole şi să ducă la bun
sfârşit ceea ce şi-au propus. Ce păcat!
Am fost martor la modul în care lipsa de integritate poate afecta
pe cineva cu un talent imens.
Am văzut pe viu ce curaj extraordinar poate avea o persoană
fără prea multă educaţie dar cu o motivaţie puternică, atunci când se
confruntă cu o problemă majoră.
Cu fiecare experienţă mi-am întărit convingerea că fiecare
dintre noi are un potenţial care poate fi scos la lumină şi exploatat.
Companiile noastre produc milioane de înregistrări audio în
mai mult de cincisprezece limbi. Edităm cărţi şi avem siteuri de
Internet care pot fi accesate de oriunde din lume, susţinem seminarii
pe toate continentele. Toate
aceste produse şi programe au la bază un mesaj
extrem de SIMPLU:
să trăieşti cu adevărat înseamnă sa-i
iubeşti, sa-i motivezi, sa-i încurajezi şi sa-i ajuţi
pe cei din jurul tau.
Trebuie să începem prin a-i iubi, motiva,
încuraja şi ai ajuta pe cei din familia noastră
iar apoi vom face acelaşi lucru cu prietenii, colaboratorii apropiaţi.
Succesul nu este doar o destinaţie ci un întreg proces. Este un mod
de gândire şi de viaţă.
Şi este la îndemâna ta ... dacă îl vrei.

Această carte nu pretinde că ar conţine toate principiile

succesului dar cu siguranţă le conţine pe cele absolut necesare pentru
a construi o bună fundaţie. Dacă abia ai pornit la construirea unei
afaceri sau la îndeplinirea unui vis atunci această carte îţi va servi drept
combustibil pentru un demaraj în forţă. Dacă vrei să devii un adevărat
lider atunci vei găsi în această carte principii pe care să le aplici şi să
le transferi celor pe care îi conduci. Dacă eşti părinte, aici sunt
principiile de care ai nevoie pentru a-i modela şi educa adecvat pe
copiii tăi.

16
 INTRODUCERE

Principiile, atunci când mesajul lor este corect, pot fi aplicate

tuturor oamenilor, indiferent de cultură, naţionalitate sau situaţie
financiară. Noi am constatat că principiile prezentate în carte
îndeplinesc această condiţie.
Vei vedea că nu este nimic complicat sau dificil

• Să ai visuri măreţe;
• Să te străduieşti să devii înţelept şi modest;
• Să munceşti asiduu;
• Să râzi mai mult;
• Să-ţi menţii o atitudine pozitivă;
• Să crezi în posibilităţile tale;
sau
• Să-ţi urmezi un ţel cu toată inima, mintea şi
sufletul.

Şi dacă oricine poate avea succes... de ce să nu fii tu acela?

17
 ■ ■ .

Viitorul pe care ţi-1 poţi imagina este, cel mai adesea,

viitorul de care vei avea parte!
 S CULPTURA

E xistă o poveste despre o statuie din granit ce înfăţişa un armăsar

maiestuos cu copitele în aer, gata să se avânte în bătălie.
Oamenii s-au minunat de îndemânarea şi talentul celui din mâinile
căruia ieşise o asemenea operă de artă şi au fost inspiraţi de pasiunea
şi dăruirea sculptorului. Era greu de imaginat că minunăţia pe care o
priveau, îmbinare de frumuseţe şi sălbăticie, fusese odată doar o
simplă bucată de piatră fără formă.
O dată sculptorul a fost întrebat: "Cum de ai putut crea o
asemenea operă de artă având la îndemână doar un simplu ciocan şi o
daltă?".
Răspunsul a venit imediat: "Ei bine, totul a început de la o
bucată mare de piatră. Am vizualizat rezultatul cu ochii minţii. Apoi
am început să îndepărtez bucăţile ce nu corespundeau viziunii mele.
La sfârşit, bucata de piatră a devenit armăsarul pe care mi-1
imaginasem.".
Ca şi sculptorul, de câte ori începem un proiect sau ne angajăm
într-o misiune ca şi lideri, trebuie mai întâi să ne creăm în minte
 PIANUL DE PE PLAJĂ

imaginea finală a ceea ce ne dorim. Trebuie să fim capabili să

VEDEM cât este de excelent, satisfăcător şi eficient rezultatul
întreprinderii noastre. De-abia atunci putem spera că vom avea
tăria de a parcurge întreg drumul de la proiect la rezultat
"îndepărtând" ceea ce nu se potriveşte cu imaginea finală şi ne
distrage sau ne împiedică să ajungem la rezultat.
Acest principiu de bază se aplică atât pentru obiectivele
ce vizează viaţa personală cât şi cea profesională, atât pentru
proiectele pe termen scurt cât şi pentru deciziile majore privind
viaţa şi cariera noastră. Trebuie să ne întrebăm:

• Ce îmi doresc să obţin pentru a avea sentimentul

că
am reuşit?
• Cum ARATA pentru mine obiectivul final?
• Ce detalii se vor clarifica odată cu rezultatul
final?
• Ce ar trebui să includă descrierea cea mai potrivită?

Acum mulţi ani am auzit o poveste despre un tânăr care îi

cerea sfatul unui profesor respectat şi înţelept. Tânărul îşi
exprimase dorinţa ca viaţa sa să fie plină de sens şi să-i aducă
împlinire — o viaţă care chiar să conteze. Mentorul 1-a întrebat:
"Care sunt planurile tale, tinere?".
"Voi termina liceul iar apoi voi merge la facultate.", îi
răspunse tânărul,
"Şi apoi?", continuă profesorul.
"Apoi îmi voi construi o carieră şi mă voi căsători."
"Şi apoi?", îl întreba din nou învăţătorul,
Tânărul era plin de entuziasm, "Apoi voi munci din greu,
îmi voi consolida situaţia financiară şi îmi voi întemeia o
familie."
Profesorul nu se lăsă: "Şi apoi ce se va întâmpla?"
Tânărul se simţi dintr-o data puţin stânjenit de întrebarea
pe care mentorul său o repeta cu obstinaţie. "Cred că voi încerca
să fac avere, îmi voi creşte copiii cât mai bine şi apoi mă voi
20 pensiona."
"Bine, bine, şi după aceea?"
 SCULPTURA

Tânărul îi răspunse exasperat: "Ei bine, cred că după aceea voi

îmbătrâni şi voi muri.".
Mentorul îl privi şi întrebă cu un suspin: "Şi după asta?".
Tânărul era de-a dreptul nedumerit acum şi după câteva lungi
clipe de gândire spuse cu glas sfârşit: "Nu ştiu ce va fi după asta.".
Mentorul replică: "Tinere, până când nu vei găsi răspunsul la această
ultimă întrebare, celelalte nu vor conta prea mult,".
Această viaţă reprezintă oare întreaga existenţă a unui om?
Asta-i tot? Atunci, înseamnă că propria plăcere şi succesul material
sunt singurele ţeluri pe care ar trebui să le avem în viaţă. Dar ar fi
trist. Dacă frumuseţea, banii şi puterea reprezintă ţelurile supreme
atunci mijloacele prin care ne îndeplinim aceste obiective sunt clare
dar lipsite de semnificaţie. Dar... daca există ceva după viaţă... un ţel
mai profund... ceva mai important decât a câştiga bani şi a urca în
ierarhia profesională... atunci marea provocare a vieţii noastre este să
răspundem la întrebarea: "Şi după viaţă...?".
Multe definiţii ale succesului se concentrează pe cei patru P din
viaţa noastră: plăcere, putere, prosperitate şi popularitate. Companiile
de publicitate şi media îi promovează pe "oamenii frumoşi" şi de-
scriu puterea şi bogăţia ca fiind "tot ceea ce îţi poţi dori". Şi totuşi
avem zi de zi dovezi că tocmai aceşti "oameni frumoşi şi puternici"
sunt covârşiţi de necazuri şi nelinişti. Procese, sinucideri, droguri,
divorţuri, toate sunt considerate „normale" în viaţa oamenilor pe care
societatea îi promovează ca simboluri ale succesului.
Asta înseamnă că succesul este ceva rău?
înseamnă oare că nu este bine sa ai bani şi succes?
Oare să fie acesta un semn că preţul succesului
este prea mare?
Nu. Am convingerea că poţi avea un scop
nobil şi poţi folosi banii ca pe o unealtă pentru
îndeplinirea acelui scop. In mâinile cuiva
care are principii sănătoase şi scopuri
nobile, banii şi influenţa vor deveni
unelte în slujba binelui. Succesul trebuie
redefinit în concordanţă cu cele

21
 PIANUL DE PE PLAJA

mai înalte valori morale. Trebuie să ne fixam priorităţile având

permanent în minte rezultatul final. Este absolut necesar ca
alegerile pe care le facem în fiecare zi şi obiectivele intermediare
sa fie în acord cu rezultatul final pe care mintea noastră 1-a
vizualizat.
În cele din urmă, succesul nu se măsoară atât în importanţă
cât în semnificaţie. Trebuie să începi să te gândeşti din ce în ce
mai mult la semnificaţiile acţiunilor tale. Ce CONTEAZĂ cu
adevărat? Ce este IMPORTANT? Care sunt atributele care vor
face ca viaţa ta să aibă SEMNIFICAŢIE şi după ce tu nu vei mai
fi şi care este REPUTAŢIA ta?
Aproape orice persoană pe care o cunosc ar considera
următoarele aspecte ca definitorii pentru o viaţă plină de
semnificaţie:

• Credinţă puternică;
• Căsnicie solidă;
• Sănătate bună;
• Strânse relaţii de familie;
• Succes material bazat pe muncă cinstită
şi
convingeri corecte;
• Un profund sentiment al satisfacţiei că ţi-ai
folosit
timpul şi eforturile pentru realizarea unor
scopuri
nobile.

O persoană care se ghidează după astfel de principii s-ar

putea sau nu să se poziţioneze în vârful ierarhiei profesionale. O
asemenea persoană poate fi sau nu un milionar, poate fi sau nu
recunoscută ca un lider de către societate. Un lucru este cert: cel
care dă prioritate aspectelor enumerate mai sus va fi cu siguranţă
un învingător atât în mintea şi sufletul său cât şi în cele ale
membrilor familiei sale şi ale prietenilor săi.
Fără a avea o imagine clară a ceea ce vrei să fii şi unde vrei
22 sa ajungi, viaţa ta va deveni în cel mai bun caz un şir nesfârşit de
reacţii la circumstanţe, iar în cel mai rău caz, o lungă succesiune
de împlinire a unor ţeluri superficiale. Te vei simţi gol pe
dinăuntru, nemulţumit şi neîmplinit.
 SCULPTURA

Viaţa este o sumă de alegeri

Viaţa este într-adevăr plina de alegeri. Unele sunt neimportan-
te. Altele, dimpotrivă, ne marchează toată viaţa: "Cu cine mă voi că-
sători?", "Voi avea copii?", "Ce carieră sau profesiune să îmi aleg?",
"Care sunt convingerile mele spirituale şi valorile mele fundamenta-
le?". Aşa cum bine spunea cineva: "Nu putem şti care dintre alegerile
pe care le avem de făcut de-a lungul vieţii sunt mici şi care sunt mari
decât după ce le-am făcut.". Atunci când alegi să virezi cu maşina la
stânga în loc de dreapta, într-o intersecţie foarte aglomerată, se poate
dovedi la fel de important ca alegerea de a merge la facultate sau nu.
Unele alegeri se schimbă de-a lungul timpului. Altele ar trebui
să nu se schimbe indiferent cât de mult variază circumstanţele. Aces-
tea din urmă ar trebui să includă în mod necesar opţiunile privitoare
la convingerile noastre spirituale şi la valorile fundamentale.
Unele opţiuni sunt REZULTATUL circumstanţelor — cu alte
cuvinte, am fost determinaţi să facem alegerea respectivă numai după
ce un anumit lucru pe care nu îl puteam controla s-a întâmplat. Alte
opţiuni sunt CREATOARE de circumstanţe.
Cred că una dintre cele mai importante alegeri pe care o poate
face cineva este aceea a persoanei cu care se va căsători. Cred că pen-
tru a avea succes în căsătorie trebuie sa iei o decizie şi sa-ţi iei anga-
jamentul de a nu precupeţi nici un efort pentru a-ţi pune în valoare
partenerul. Dedicându-ne celor pe care-i iubim şi înconjurându-i cu
dragostea noastră, vom descoperi că sentimentul iniţial devine din ce
în ce mai profund şi ne aduce tot mai multe satisfacţii. Sunt foarte
mulţi oameni care divorţează pentru simplul motiv că percepţia lor
despre iubire se rezumă la sentimente şi circumstanţe şi nu văd căsă-
toria ca pe un angajament asumat ca rezultat al propriei alegeri.
Cu ani în urmă am citit un articol despre un star de cinema, un
erou al filmelor de acţiune, care a divorţat de soţia sa imediat după
naşterea copilului lor. Copilul era autist şi avea grave probleme de
sănătate. Când acest om a fost întrebat despre motivul divorţului său,

23
 P I A N U L DE PE P L A J Ă

a răspuns nonşalant: "După ce s-a născut copilul şi cu toate proble-

mele apărute... nu mai era distractiv.".
Ce motiv cutremurător de divorţ! Nu ştiu ce se întâmpla cu
adevărat în viaţa sau familia starului de care am pomenit dar, comen-
tariul său este tipic pentru o anumită categorie de
-------|------------- oameni care nu se sfiesc să spună: "nu mai simt ce

O viaţă în care simţeam la început" sau „am găsit pe cineva care

alegerile sunt mă face să mă simt mai bine" sau „mă distrez mai
ancorate în valori mult cu altcineva".
concrete, ţelurile O viaţă în care opţiunile sunt determinate
sunt precis e şi de circumstanţe sau emoţii nu te poate duce
angajamentele decât în situaţia de a face salturi de la o relaţie la
nealterate de alta, de la o carieră la alta şi, de cele mai multe
circumstanţe este ori, de la un eşec la altul.
caracterizată prin
stabilitate şi
trăinicie.

O viaţă în care alegerile sunt ancorate în valori concrete,

ţelurile sunt precise şi angajamentele nealterate de circumstanţe este
caracterizată prin stabilitate şi trăinicie. Ea conferă semnificaţia
necesară pentru atingerea succesului în toate aspectele vieţii:
spiritual, relaţional, emoţional şi material-financiar.
Când fiul nostru Eric s-a născut, viaţa noastră a devenit extrem
de complicată pentru câţiva ani, Eric a avut de la naştere spina bifîda
— o malformaţie congenitală care constă în dezvoltarea incompletă a
coloanei vertebrale, respectiv lipsa sudurilor arcurilor vertebrale. De
obicei, un copil care se naşte cu spina bifida are şi alte afecţiuni. Starea
lui Eric a fost agravată de faptul că medicul care a asistat naşterea sa
nu a observat din start malformaţia şi astfel coloana şi lichidul cefalo-
rahidian au fost contaminate. Asta a dus la meningită şi a atras după
sine un şir lung de intervenţii chirurgicale, Eric a suferit unsprezece
operaţii pe creier încă înainte de a împlini vârsta de un an. I-a fost
montat un şunt arteriovenos pentru a-i dirija lichidul direct din creier
în zona abdominală iar acest sistem de tuburi este necesar încă şi
astăzi. Noi, părinţii acestui copilaş, nu am avut voie să îl ducem acasă
noua luni de la naştere. A fost aproape un an!

24

■
 SCULPTURA

Fiica noastră, Heather, avea patru ani şi jumătate atunci când

Eric s-a născut. Situaţia noastră financiară era extrem de instabilă
pentru că eram abia la începutul afacerii. Vieţile noastre păreau să se fi
disipat în mii de direcţii şi eram foarte vulnerabili la orice factor
perturbator. Trebuia să ne împărţim viaţa între grija pentru Heather
care stătea acasă şi cea pentru Eric, micuţul internat în spital, între
afacerea care nu putea fi neglijată şi copiii noştri care erau mai presus
de orice. Aveam nevoie de bani mai mult ca oricând şi mult mai puţin
timp pentru a-i câştiga. Aveam de plătit sume colosale spitalului pentru
că asigurarea nu mai putea acoperi nici un cost după prima săptămână
de spitalizare. Presiunea ce se exercita asupra căsniciei noastre era
enormă. Statisticile spun că naşterea unui copil cu handicap într-o
familie atrage divorţul părinţilor în peste optzeci şi cinci la sută din
cazuri. Dar noi eram hotărâţi SĂ NU RENUNŢĂM!
Nancy şi cu mine am avut de făcut o serie de alte alegeri. Eram
hotărâţi să NU renunţăm la NICI UN aspect al vieţii noastre comune.
Ne-am propus să muncim asiduu şi să nu ne lăsăm covârşiţi de durere,
greutăţi sau sentimente de vinovăţie, să folosim ce este mai bun în noi
şi să ieşim învingători din această criză. O parte importantă a rezul -
tatului final pe care ni l-am propus a fost să asigurăm copiilor noştri
un cămin stabil în care să fie înconjuraţi de dragoste şi să ne respectăm
angajamentul de a avea o căsnicie în care dragostea şi dăruirea să fie
cuvintele de ordine.
A fost uşor?
Nu.
A meritat?
DA!
A fost o alegere personală bazată pe valori şi dăruire?
Cu siguranţă.
Am fost nevoiţi să facem nu numai alegeri referitoare la căsnicia
şi familia noastră dar şi la situaţia noastră financiară. Şi eu ca şi Nancy

25
 PIANUL DE PE PLAJĂ

îmi doream un trai decent pentru familia noastră. Nu ne doream o

viaţă împovărată de datorii către medici şi spitale. Nu voiam o viaţă
marcată de faliment sau sărăcie. Ştiam însă că trebuia să facem nişte
alegeri extrem de importante în aşa fel încât să putem asigura cel mai
bun tratament pentru copilul nostru şi un trai decent pentru noi toţi.
Apoi ne-am confruntat cu opţiuni referitoare la organizarea timpului
nostru.

Am OPTAT să ne concentrăm întotdeauna pe soluţii şi nu pe

obstacole.
Am OPTAT să ne proiectăm în minte un viitor în care aveam
în egală măsură tot ceea ce preţuiam în viaţă.
Am OPTAT sa acceptăm ceea ce ni s-a dat ca şi circumstanţă şi
să transformăm, în acelaşi timp, totul în succesul pe care ni l-am
imaginat.
Ceea ce ne-am propus s-a îndeplinit până la urmă: o viaţă plină
de semnificaţie şi abundenţă. Nu s-a întâmplat peste noapte dar s-a
întâmplat. La momentul în care scriu această carte Nancy şi cu mine
avem treizeci şi şapte de ani de căsnicie. Copiii noştri sunt mari acum.
Avem vieţi profesionale care ne aduc împlinirea şi nu vorbesc numai
de confortul financiar ci şi de satisfacţie şi de sentimentul de împlinire
spirituală.
Nu vreau, desigur, să minimalizez importanţa banilor. Banii nu
aduc fericirea... dar nici nu sunt o povară. Am
experimentat şi sărăcia şi bogăţia. O spun cu
mâna pe inimă: prefer sa fiu bogat. Având resur-

Aşa cum succesul nu sele financiare necesare ai mai multe opţiuni şi îţi
este acelaşi lucru cu petreci mult mai puţin timp încercând să asiguri
o viaţă plină de strictul necesar familiei tale sau luptând cu
semnificaţie tot frustrările izvorâte din lipsa de opţiuni. Sunt
astfel nici banii nu fericit că viaţa mi-a dăruit amintiri atât de
sunt acelaşi lucru cu frumoase şi că am putut asigura bunăstarea
bogăţia. familiei mele dar şi a oamenilor din jurul meu.
Banii reprezintă o unealtă extrem de utilă pentru
realizarea unor ţeluri nobile. Aşa cum succesul

26
nu este acelaşi lucru cu o viaţă plina de semnificaţie tot astfel nici banii
nu sunt acelaşi lucru cu bogăţia.
Împreună cu Nancy am ales să trăim o viaţă plină de semnifi-
caţie şi bogată în VALORI reale: credinţa în Dumnezeu, familia,
prietenii, dorinţa de a-i ajuta pe cei în nevoie. Dacă ar trebui să rezum
trei principii pe care se bazează alegerile faţa de care ne-am luat un
angajament total cred că ar suna astfel:

Convingerea că Dumnezeu ne iubeşte.

Concentrarea pe un mod de viaţă
pozitiv şi productiv.
Refuzul de a ne lăsa în voia
circumstanţelor.

Nu am absolut nici o îndoială că aceste principii pot funcţiona

pentru orice om care şi-a propus un set de obiective în viaţă şi care
este dispus să facă întotdeauna alegeri corecte bazate pe valorile
fundamentale.

Ce anume crezi că îţi va aduce

împlinire şi satisfacţie în viaţă?
Opreşte-te câteva momente pentru a reflecta la ce îţi poate
aduce ţie împlinire şi satisfacţie în viaţă. Cum crezi că arată pentru
tine o viaţă împlinită şi plină de satifacţii peste vreo zece, douăzeci sau
chiar treizeci de ani? Cum ai defini o viaţă plină de
SEMNIFICAŢIE... nu doar de succes?
Cineva spunea odată că nu obţinem de la
Nu obţinem de la
viaţă ceea ce merităm ci ceea ce ne aşteptăm să
viaţa ceea ce
primim. Biblia spune acelaşi lucru: "Cui i s - a dat
merităm ci ceea
mult, i se va cere mult.". (Luca 12:48)
ce ne aşteptăm să
primim
Te sperie? Nu ar trebui. Sper că ai gânduri
pr
măreţe şi te aştepţi să fii fericit şi să trăieşti în
abundenţă o viaţă plină de semnificaţie. Cred că

27
 PIANUL DE PE PLAJA

este minunat şi nobil să-ţi doreşti să trăieşti o viaţă EXTRAOR -

DINAR de bogată, nu material ci moral şi sufletesc.
Creează-ţi în minte o imagine a ceea ce îţi doreşti tu să fie viaţa
ta peste cinci ani şi peste zece. Cum va arăta viaţa ta? Nu te imagina
doar ferit de necazuri şi având un trai confortabil. Imaginează-te
depăşind provocări şi obstacole pentru că în viaţa reală te confrunţi cu
o grămadă de probleme — şi nu trebuie să ai nici un fel de regrete
pentru că nu există victorii obţinute fără luptă.
Apoi ghidează-ţi viaţa de fiecare zi după alegerile personale şi
imaginea pe care ţi-ai construit-o în minte.
Nu-ţi lăsa viaţa influenţată de circumstaţe şi nu te lăsa distras,
îndepărtează cu fermitate tot ce nu este în armonie cu viziunea ta
despre sens şi valoare în viaţă.

Cum să-ţi creezi o imagine în minte

Dar cum, mă vei întreba, să-mi creez în minte acea imagine
despre viaţa mea din viitor?
Dacă nu ştii în mod exact ceea ce vrei de la viaţa ta în viitor,
poate că ar trebui să te întorci în timp la imaginea pe care ţi-ai creat
-o cândva despre viitorul tău. Poate că, la un moment dat, ţi-ai ima -
ginat trăind într-o anume casă... înconjurat de familia şi prietenii
t ăi .. . realizând un anumit obiectiv... lucrând într-un anume loc...
dând sens şi valoare vieţii tale.
Acea viziune din trecut este posibil să fie şi actuala ta viziune – numai
că s-a estompat un pic! Poate că ar trebui să scoţi acea viziune din acel
cotlon al minţii în care s-a refugiat şi să îi dai din nou strălucirea şi
puterea unui obiectiv major pentru viaţa ta.
O viaţă cu adevărat semnificativă poate include probleme, dar
nu trebuie să includă regrete.
Poate că nu ai avut niciodată vreo viziune clară despre propriul
tău sens în viaţă. Ei bine ASTĂZI este ziua cea mare; ziua în
care îţi vei făuri această viziune.

28
 SCULPTURA

Ţine cont că imaginea pe care ţi-o construieşti mental despre

viitorul tău se va accentua şi va fi tot mai explicită cu trecerea
timpului.
Acum vreo cincisprezece ani, am vorbit la o conferinţă în faţa a
peste douăzeci şi cinci de mii de oameni — femei şi bărbaţi, care şi-au
pornit propriile afaceri. Le-am vorbit despre ce înseamnă să fii cu
adevărat un lider şi despre principiile pe care se clădeşte succesul.
După conferinţă, mi-am dorit foarte mult să am posibilitatea de a
forma un grup de 25.000 de persoane din asociaţii şi colaboratorii
mei.
Este un efort colosal de timp organizarea unei conferinţe cu
douăzeci şi cinci de mii de ascultători. Chiar aşa stând lucrurile, mi-
am dorit să-i prezint lumii pe acei oameni minunaţi şi sclipitor de
inteligenţi cu care lucram. Până atunci nu reuşisem să strâng mai mult
de două mii de colaboratori la o convenţie dar am început să visez la
un auditoriu de peste douăzeci de mii de oameni. Puteam VEDEA
evenimentul cu ochii minţii... era fenomenal, aşa mi-1 imaginam!
Viziunea mea era puternică, cu extrem de multe detalii şi foarte clară.
Tot cam în timpul acela, frenetic încurajat fiind de soţia şi
eterna mea susţinătoare, Nancy, am hotărât să ne extindem aria de
desfacere a produselor şi pe piaţa internaţională. Primele noastre
colaborări pe plan internaţional au fost timide şi marcate de dificultăţi
dar chiar şi în aceste condiţii am reuşit să ne deschidem birouri în
câteva ţări iar numărul lor creştea. Am început sa VĂD o extindere
internaţională a afacerii noastre şi să prospectez piaţa spre alte ţari.
Ca să rezum, am reuşit în cele din urmă să deschidem reprezen-
tanţe în peste douăzeci de ţări din Europa, Africa, Asia şi Australia.
Am început să susţinem seminarii şi să edităm materiale de instruire
în limbile fiecărei ţări. Numărul celor dornici şi însetaţi de informaţii,
recunoscători pentru şansa pe care le-o ofeream a crescut mereu.
Poveştile lor constituie o sursă de inspiraţie pentru mine.
Şi am avut parte de un public format din cincizeci de mii de
oameni la primul seminar pe care l-am susţinut în Ungaria! Apoi am
vorbit în faţa a douăzeci de mii de oameni în Polonia. Şi ne mândrim
cu auditorii asemănătoare în multe alte ţări din Europa de Est.

29
 PIANUL DE PI

Am văzut douăzeci de mii de oameni participând la

seminarul nostru ţinut pe un stadion din Indonezia. Apoi
patruzeci de mii în Bombay, India. Şi lucrurile au mers tot aşa.
Îmi aduc aminte în mod special de un seminar din
Indonezia. Mă uitam împreună cu Nancy şi nu ne venea să
credem! Şapte mii de oameni care stăteau de două zile în
incinta unui stadion neacoperit, pentru a se întâlni cu noi, în
condiţiile în care vremea ne blagoslovise cu una dintre cele mai
straşnice furtuni tropicale pe care o văzusem până atunci. Acesta
da, angajament!
Sunt zeci de mii de membri ai echipei noastre împrăştiaţi
pe toate continentele, care îi învaţă pe semenii lor cum să aibă
succes în viaţa şi afaceri. Visul meu s-a împlinit!
Ne bucurăm să avem în echipa noastră oratori de prestigiu.
Materialul educaţional este de cea mai bună calitate iar noi am
făcut un scop din crearea unui mediu care să constituie o sursă de
inspiraţie pentru toţi cei care ne ascultă sau ne citesc. Te asigur
că atunci când mă uit la auditoriu îmi dau seama că sunt exact la
fel cu cei pe care i-am văzut cu ochii minţii acum cincisprezece
ani!
Realitatea este, de fapt, mult mai măreaţă decât viziunea
mea. Instruim mai mult de 250.000 de oameni la fiecare câteva
luni, nu numai 25.000. Ne desfăşurăm activitatea pe plan global.
Materialele noastre au fost traduse în mai mult de cincisprezece
limbi — de la hindusă la chineză, de la turcă la rusă.
Ceea ce am văzut o dată cu ochii minţii pot vedea acum
în realitate. Ceea ce mi s-a întâmplat mie ţi se poate întâmpla şi
ţie!

Viata pe care DOREŞTI să o trăieşti

Principiul VIZUALIZĂRII îndeplinirii propriilor
obiective funcţionează pentru orice aspect al vieţii.
Timp de mulţi ani, am visat împreună cu soţia mea,
Nancy, să ne construim o căsuţă pe plajă. Era mai mult o dorinţă
30 a lui Nancy. Viziunea acestei de-a doua casă era pentru ea
simbolul liniştii, libertăţii şi a unui loc de reflecţie.
 SCULPTURA

Mai mulţi ani la rând am închiriat o casă în Hawaii, lângă

Diamond Head, la numai câţiva kilometri de plaja de la Waikiki. Casa
era frumoasă iar copiii se distrau de minune. Pe
plajă însă, era o casă MAGNIFICA. Era unică prin
faptul că avea o peluză cu iarbă deasă, tunsă Princimul
artistic, care se prelungea până lângă nisipul cald VIZUALIZĂRII
al plajei. Curtea casei arăta ca un parc. Nancy fadenlinirii
avea acum o imagine concretă despre o casă pe propriilor obiective
plajă. funcţionează pentru
Lui Nancy îi plăceau la nebunie terasele al vieţii.
largi de pe care să poţi admira în tihnă oceanul
stând sub o umbrelă de soare. Ea a adăugat
viziunii ei terasa, iarba grasă şi moale care să se întindă până la nisipul
cald şi apoi oceanul nesfârşit. Am început să avem un moto: "terasă,
iarbă, nisip, apă".
In următorii ani, am călătorit în diverse locuri exotice: Hawaii,
Caraibe, Marea Barieră de Corali, am vizitat ţări care de care mai
frumoase: Grecia, Italia şi Franţa şi o mulţime de locuri de pe litoralul
Mediteranei. Am căutat case în Hawaii, Florida şi Calfornia. De câte
ori vizita un loc frumos, Nancy îşi aducea aminte de motoul nostru şi
întreba: "Dar unde-s terasa-iarba-nisipul-apa?". În unele dintre
locurile vizitate găseam terasa şi nisipul... în altele apă şi iarbă... sau
apă şi o terasă... unele aveau iarbă dar nici un pic de nisip. Nici unul
dintre locurile vizitate nu corespundea viziunii ei. ÎNTREGII viziuni,
vreau să spun. Aşa că a continuat să caute.

Şi a venit o zi, acum câţiva ani, când ne uitam într-o revistă

pentru a găsi o casă de vacanţă în Florida. Voiam să o închiriem pentru
un an. Am fost conduşi la o reşedinţă şi nu mică ne-a fost surpriza
când am văzut-o. Am intrat pe o poarta impunătoare care dezvelea
privirii un adevărat domeniu situat pe malul oceanului. Am mers pe
o terasă spre curtea din spate a casei şi ceea ce am văzut era chiar mai
frumos decât în viziunea lui Nancy: o peluză imensă cu iarbă proaspăt
tunsă întinzându-se de la pragul casei până pe buza oceanului. Terasă,
iarba, nisip, apă — Nancy găsise în sfârşit casa visurilor ei.

31
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Din acel moment nu am mai avut încotro. TREBUIA să

cumpărăm casa. Dacă proprietarul sau agentul imobiliar ar fi ştiut
cât de mult ne doream casa asta, ar fi mărit preţul şi l-ar fi
obţinut fără efort. Pur şi simplu TREBUIA să fie a noastră, pentru
că se potrivea perfect cu viziunea pe care ne-o creasem în minte.
Partea amuzanta a poveştii este că, după ce am cumpărat casa, i-
am schimbat complet interiorul, mutând pereţii şi refăcând
aproape complet bucătăria şi baia. De fapt, singura parte a casei
care a rămas neschimbată a fost terasa şi peluza cu iarbă deasă
ducând spre nisip şi apă. Părţile din casă care erau de neînlocuit au
rămas la fel. In rest, totul a fost supus schimbării.
Tot astfel trebuie să se întâmple şi în viaţă atunci când
este vorba de atingerea unui ideal moral şi al veritabilei bogăţii.
Sunt anumite opţiuni şi aspecte ale vieţii care sunt de neînlocuit.
Acestea nu trebuie schimbate. Celelalte aspecte care nu au mare
însemnătate pot fi modificate — în anumite cazuri este imperativ
să fie modificate pentru că viaţa presupune şi adaptare.
Care este viciul vieţii tale?
Poţi să vezi o imagine clară a ceea ce vrei să realizezi?
Ce crezi că ar da sens vieţii tale? Ce crezi că îţi va conferi
sentimentul că ai realizat TOT ceea ce ţi-a fost sortit să realizezi
în această viaţă? Ce crezi că te va face să te simţi cu adevărat
"bogat" — indiferent cât de mulţi bani izbuteşti să agoniseşti?

Ai o DECLARAŢIE
RELEVANTĂ pentru
propia viaţă?
Atunci când visul tău s-a conturat clar până la cel mai
mic detaliu, ar trebui să îl poţi rezuma într-o propoziţie.
Gândeşte-te o clipă. Într-o zi, când oamenii vor discuta despre
tine la o reuniune de familie sau într-o şedinţă a companiei, ce
crezi că vor spune? Care a fost scopul tău în viaţă? Care au fost
pasiunile tale? Ce vor spune ei despre tine?
Nepoata mea, Ashley-Kate este pasionată de puzzle.
32
 SCULPTURA

Are doar patru ani aşa că nu poate rezolva încă un puzzle de o

mie de piese dar îi place să le rezolve pe cele simple, destinate
copiilor de vârsta ei. Întotdeauna începem rezolvarea unui puzzle
privind întâi fotografia întregului model, îmi place să o văd cum caută
piesele potrivite şi se străduieşte să le asambleze. Ii place în special un
puzzle care înfăţişează un iepuraş mergând pe bicicletă. Are doar
douăzeci de piese.
Ashley-Kate începe cu piesele care compun figura iepuraşului,
de vreme ce el este personajul central al imaginii. Cerul albastru şi
florile sunt mai greu de asamblat. De fiecare dată când ia o piesă se
uită cu atenţie la modelul întreg pentru a vedea cum sunt dispuse
culorile. Am observat că de fiecare dată când asamblează acest joc
Ashley-Kate îşi îmbunătăţeşte timpul de rezolvare. Îţi poţi imagina cât
de greu este să asamblezi un puzzle complicat fără a avea imaginea
modelului întreg? Cu cât modelul este mai complicat cu atât este mai
important să ai la îndemână imaginea finală.
Asamblând "piesele" diverselor experienţe prin care ai trecut
vei vedea că se conturează o viaţă... aproape din nimic. Trebuie să
recunoşti că o asemenea experienţă este mult mai măreaţa decât
rezolvarea unui puzzle, oricât de complicat ar fi el! În viaţă, o
viziune clară este absolut vitala pentru În viaţă, o viziune
realizarea lucrurilor cu adevărat semnificative. clară este absolut
vitală pentru
realizarea lucrurilor
cu adevărat
semnificative.
Cu cât ai mai curând o imagine clară a ceea ce vrei să devii şi să
faci în viaţă cu atât existenţa ta va deveni mai frumoasă şi lucrurile se
vor simplifica. Deciziile vor fi mai uşor de luat, tu vei fi mult mai greu
de distras, obiectivele îţi vor fi mai concrete iar pasiunea ta va fi mai
mare. După ce vei decide alături de cine îţi vei trăi viaţa şi ce îţi doreşti
să realizezi în carieră sau în afaceri şi valorile fundamentale îţi vor
direcţiona existenţa vei observa că toate celelalte decizii vor fi mult
mai simplu de luat. Ele pur şi simplu se vor "potrivi", îşi vor găsi locul
în viaţa ta, exact ca piesele unui puzzle. Vei ştii ce să păstrezi şi ce
trebuie modificat.

33
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Lasă-mă să-ţi dau câteva idei la care să meditezi chiar astăzi:

• Hotărăşte care sunt lucrurile cu adevărat

importante.
• Crează-ţi o imagine clară a ceea ce vrei să fii şi unde
vrei să ajungi.
Nu lăsa ca nimic şi nimeni să te distragă.
• Modifică şi înlătură tot ceea ce nu se potriveşte cu
imaginea finală,
• Nu-ţi lua privirea de pe imaginea finală a viziunii
tale despre viaţă pentru a şti în permanenţă dacă
păstrezi direcţia corectă.

34
 ■

Ceea ce este mai important este ascuns vederii.

 A I S B E R G U L

P rima dată când am văzut un aisberg în realitate a fost în timpul

unei croaziere la bordul unui luxos iaht privat în largul coastelor
Alaskăi, lângă Juneau. Iahtul era impresionant: avea treizeci
şi şase de metri lungime şi navigând cu el nu te puteai simţi altfel
decât "regele mărilor". Am pornit spre Gheţarul Mendenhall trecând
pe lângă extraordinare aisberguri. Simţeam forţa acestor munţi de
gheaţă care doar puteau fi bănuiţi în întunecata mare.
Peretele de gheaţă era covârşitor pentru noi, bucăţile de gheaţă
desprinse din el atingeau uneori mărimea iahtului nostru. Ştiam însă
ca puterea reală, adevăratul pericol, se afla în partea pe care noi nu o
puteam vedea a gheţarului — cea care era ascunsă vederii, în adâncuri.
Toată lumea a auzit despre tragica poveste a Titanicului. Deşi
de-a lungul anilor s-au născut extrem de multe controverse privitoare
la cauza pentru care o navă care se pretindea de ne scufundat a putut
avea o asemenea soartă tragică, realitatea amară este că o mie cinci
sute trei suflete şi-au găsit sfârşitul la bordul ei în acea noapte fatidică
de 14 aprilie 1912. Rapoartele indică faptul că au fost date în acea
 PIANUL OE PE PLAJA

noapte senină de aprilie cel puţin cinci avertismente înainte ca nava să

lovească aisbergul cu cele patruzeci şi şase de mii de tone de oţel.
Doar treizeci de minute au fost suficiente pentru ca acea minune a
tehnicii să se scufunde în apele îngheţate ale Atlanticului de Nord.
Am văzut un aisberg de foarte aproape şi te pot încredinţa că este
minunat să priveşti cum soarele se reflectă în acel munte sclipitor de
gheaţă. Ceea ce nu vedem — cele nouăzeci de procente din aisberg
care se ascund sub suprafaţa apei — se poate dovedi mortal.

Oamenii sunt ca aisbergurile

Din multe puncte de vedere oamenii sunt ca aisbergurile. Ceea
ce o persoană arată — inclusiv instruirea şi talentul său evidenţiate prin
munca sa şi performaţele obţinute — reprezintă
aproximativ zece la sută din valoarea sa persona-
lă. Caracterul — cea mai importantă şi mai impunătoare
parte a unui om — este ascunsă vederii. Şi tocmai această
parte poate distruge o viaţă.

Trebuie să acordăm atenţie şi respect lu-

crurilor de dincolo de aparenţe. Trebuie, de
asemenea, să ne petrecem mult mai mult timp
explorând şi utilizând cele nouăzeci de procente
pe care ceilalţi nu le văd şi mai puţin timp cu acele atribute de
suprafaţă care se dovedesc mult mai puţin importante pe termen
lung. Ceea ce este vizibil la suprafaţă nu este şi nu va fi niciodată atât de
important ca "substanţă" ce se găseşte în profunzimea noastră. Iţi
recomand să reflectezi la unele dintre cele mai mari scandaluri din lumea
afacerilor din America: incidentele ce au implicat companiile Enron,
Tyco şi MCI/WorldCom. Directorii acestor mari corporaţii, abilitaţi să
fie mandatarii asociaţilor şi administratorii bunurilor angajaţilor au avut
o atitudine dezgustătoare. Aceşti directori au avut talentul, instruirea şi
forţa de a ajunge în vârful piramidei dar s-au lăsat mânaţi de lăcomie şi
egocentrism ghidându-se după un

38
 AISBERGUL

sistem de valori distorsionat care i-a determinat

să adopte o atitudine dezonorantă. Rezultatul
Ceea ce este vizibil
acţiunilor lor a fost catastrofal: miliarde de dolari
la suprafaţa nu
sustraşi şi nenumăraţi oameni care şi-au pierdut
este şi nu va fi
locurile de muncă. Este incredibil cum câţiva
niciodată atât de
lideri cu caracter slab au reuşit să doboare mari
important ca
corporaţii şi s ă - i împingă pe cei de a căror
"substanţa" ce se
soartă au fost legaţi în pragul falimentului,
găseşte în
ruinând cariere şi pierzând în investiţii hazardate
profunzimea
fondurile de pensii ale atâtor oameni.
noastră.

În cazul Enron, firma de expertiză contabilă a lui Arthur

Andersen nu a raportat neregularităţile constatate ba, mai mult,
chiar a validat multe dintre acestea printr-un set de operaţiuni care
aveau să poarte numele de "contabilitate creativă". A încuraja
deficienţele de caracter ale altei persoane reprezintă în sine o lipsă de
caracter!
Succesul de moment a fost supraevaluat. Caracterul şi valorile
reale au fost ascunse vederii. La sfârşit, "corăbiile" unei corporaţii
uriaşe au fost scufundate.
Hai să ne gândim un pic şi la cazul lui Dennis Koslowski de la
Tyco, director general al corporaţiei, binecunoscut în lumea aface -
rilor pentru stilul său de viaţă iresponsabil şi luxul epatant. Capetele
de acuzare în procesul intentat lui Koslowski de către United States
Securities and Exchange Commission (SEC) au fost în legătură cu
împrumuturi ilegale în valoare de 315 milioane de dolari. SEC 1-a
acuzat pe Koslowski că a utilizat aceşti bani în scopuri personale,
pentru achiziţionarea unor costisitoare opere de artă, iahturi, bijuterii
şi proprietăţi exorbitante cum ar fi cea din New York şi palatul din
Nantucket Island.
Alte sume pe care Koslowski le-a utilizat ilegal au fost cheltuite
pentru organizarea de recepţii de un lux sfidător, cum ar fi petrecerea
dată în cinstea soţiei sale pe o insulă din Sardinia. Anchetatorii au
obţinut un e-mail în care Koslowski îi scria organizatorului petrecerii:
"La intrare, oaspeţii vor fi întâmpinaţi de doi gladiatori într-un car tras

39
 PIANUL DE PE PLAJĂ

de lei sau armăsari, pentru a-i impresiona pe cei prezenţi". In

conformitate cu rapoartele anchetatorilor, Koslowski a sustras dintr-
un fond special destinat de compania Tyco pentru suportarea
cheltuielilor de mutare a noilor directori suma de şapte milioane de
dolari pentru a-i cumpăra primei sale soţii, Angie, un luxos aparta-
ment în Park Avenue. Un alt director de vârf şi-a cufundat mâna în
acelaşi fond pentru a-şi cumpăra cu 6,5 milioane de dolari un apar-
tament în Upper East Side Manhattan iar un altul a folosit 14 milioane
de dolari pentru a achiziţiona o cabană de ski în Utah şi un apartament
în Central Park West.
Anchetatorii au demonstrat că Dennis Koslowski a îndatorat
Tyco cu 72.042 dolari pentru cumpărarea de bijuterii, 155.067 dolari
pentru articole de vestimentaţie, 96.943 dolari pentru flori şi
aranjamente florale, 60.427 dolari pentru legitimaţii de acces în cele
mai exclusiviste cluburi, 52.334 dolari pentru vinuri şi 110.000
dolari pentru întreţinerea iahtului personal.
Ceea ce mi se pare cu deosebire trist în această poveste este
faptul că Dennis Koslowski şi ceilalţi directori sunt oameni cu un
adevărat potenţial, înzestraţi cu talent, ambiţie şi disciplină. Ei au
atins vârful ierarhiei unei corporaţii — nu printr-o
întâmplare fericită ci prin muncă asiduă,
motivaţie puternică şi obiective precise. Sunt
oameni care şi-au dezvoltat şi folosit simţul
afacerilor la maxim. Ceea ce NU AU REUŞIT ei
Să faca a fost sa-şi dezvolte la maxim caracterul şi
integritatea. Ei s-au pus pe primul plan pe ei înşişi şi dorinţa lor
de lux şi confort în detrimentul responsabilităţilor pe care le aveau ca
lideri.
Oamenii cu caracter puternic nu abuzează de poziţie şi putere.
Oamenii cu caracter puternic nu pun interesele lor pe primul
loc în detrimentul administrării corespunzătoare a companiilor sau
a banilor publici.
Oamenii cu caracter puternic nu încalcă grav valorile funda-
mentale numai pentru a avea petreceri cu lei, cai şi gladiatori.

40
 AISBERGUL

Pericolul deficienţelor de caracter

Acum o sută de ani, un băiat pe nume Schicklewuber a crescut
în Europa fără a fi învăţat să facă diferenţa între bine şi rău. A fost
insultat şi luat peste picior atunci când şi-a exprimat ambiţia de a
deveni preot iar mai apoi artist. Nimeni nu l-a susţinut şi nu a încercat
să îi arate adevăratele valori şi de aceea a crescut fără să le fi asimilat.
Acest băiat era convins că părinţii săi nu-l iubesc şi s-a hotărât să fugă
de acasă, marcat emoţional şi având un caracter labil. Uimitor, ţinând
cont de mediul din care provenea, dar acest băiat a devenit un om cu
putere şi influenţă incredibilă. Şi-a schimbat numele, din raţiuni
politice iar istoria îl cunoaşte ca fiind Adolf Hitler.
Hitler avea multe aptitudini şi, mai ales era extrem de talentat
în comunicare. Era foarte ambiţios şi carismatic şi izbutea să se facă
plăcut. Dar deficienţele majore de caracter au făcut din el autorul
moral al crimelor abominabile din cel de-al doilea război mondial,
crime soldate cu moartea a milioane de oameni.
Studiind istoria am fost şocat să constat că mai toţi oamenii care
au avut o influenţă nefastă asupra popoarelor erau înzestraţi cu o
fenomenală abilitate de a atrage şi influenţa mari mase de oameni.
Talentul lor era pus în slujba obiectivelor lor şi uneori au fost chiar
autorii unor fapte eroice. Apoi, brusc, adevăratul lor caracter ieşea la
iveală dezvăluind egocentrismul extrem şi valori personale necon-
forme cu raţiunea şi normele morale. Marile deficienţe de caracter pe
care le aveau aceşti oameni cauzau în final o adevărată "implozie" şi
conduceau la un comportament distructiv şi chiar autodistructiv.
Talentul, carisma şi ambiţia fără caracter formează o combinaţie
periculoasă, nu numai pentru individul marcat de aceste trăsături
dar uneori şi pentru nenumăraţi alţi oameni.
 PIANUL DE PE PLAJA

Cât de solidă este fundaţia caracterului tău?

Ai văzut vreodată un zgârie-nori? Atunci când vizitez metropole ca
NewYork sau marile oraşe asiatice ca Kuala
Lumpur, Malaysia sau Shanghai, China, admir cu uimire
aceste construcţii gigantice. Am observat că turnarea fundaţiei unei
asemenea clădiri durează luni, uneori chiar ani. De ce? Pentru că
înălţimea clădirii este direct proporţională cu adâncimea fundaţiei
turnate. Se fac nenumărate calcule minuţioase destinate să arate dacă
acea clădire va rezista unui cutremur de o anumită magnitudine
sau unei furtuni puternice, se instalează dispozitive special create pentru
a absorbi unda de şoc şi a preveni fisurarea ori prăbuşirea colosului.
După ce fundaţia este turnată, sunt necesare de obicei doar
câteva luni pentru a construi ceea ce se află peste nivelul solului. Ceea
ce se vede la suprafaţă nu reprezintă deloc ÎNTREAGA clădire.
Adevărata putere, forţa ce menţine colosul de beton rămâne ascunsă
vederii.
Acelaşi principiu se aplică pentru marii lideri şi pentru cei care
îşi împlinesc întregul potenţial.
Talentul, carisma şi ambiţia fără caracter formează o
combinaţie periculoasă.

Ştim cu toţii povestea celor trei purceluşi. Unul a costruit o

casă din paie, unul din beţe şi unul din cărămizi. Casa din cărămizi a
necesitat mai mult timp pentru a fi construită dar atunci când lupul
cel rău a venit şi a suflat din rărunchi, ea a fost singura care a rămas în
picioare. Şi noi avem nevoie de mult timp pentru a ne construi un
caracter din "cărămizi" solide.
Biblia ne povăţuieşte să ne zidim casa pe stâncă şi nu pe nisip.
(Matei 7:24-25)
Furtunile şi cutremurele sunt inevitabile în viaţă. Lupi mari şi
răi se găsesc peste tot. Nu vom supravieţui şi prospera decât dacă ne
 AISBERGUL

vom clădi vieţile pe fundaţia solidă a unui caracter puternic şi demn

de toată lauda.
Unii cred că un caracter puternic se modelează în copilărie şi
odată depăşit acest stadiu, devenind adult, nu se mai poate face nimic.
Nu este deloc aşa. Cea mai bună fundaţie se poate pune într-adevar în
copilărie dar o dată cu anii se poate eroda sau poate căpăta forţă. Când
devenim adulţi avem responsabilitatea de a ne
îmbunătăţi caracterul, de a-i conferi forţă, tot
---------------------------------------------------------------------------------------
timpul vieţii! Nimeni nu te poate OBLIGA să-ţi
TU trebuie să fii
dezvolţi un caracter ales şi să devii o persoană cu
arhitectul
înalte valori morale şi integritate. TU trebuie să
desăvârşirii
fii arhitectul desăvârşirii propriului caracter.
propriului caracter.
Cât timp am studiat la Universitatea Pur-
due nu am auzit de vreun curs care să se ocupe de
problemele de caracter. Eram învăţaţi formule matematice complexe
şi principii ale aerodinamicii dar nu ne spunea nimeni cum să devenim
nişte persoane cu caracter puternic şi integru. Se părea că nu conta
caracterul sau poate se pornea de la premiza că ori oamenii au un
caracter bun ori unul rău. De fapt, caracterul nici măcar nu era
enumerat vreodată printre "componentele succesului".
Sunt mii de cărţi care stau aliniate pe rafturile librăriilor şi bibli -
otecilor special concepute ca să ne înveţe cum să vindem, să nego -
ciem, să administrăm sau să comunicăm. Se acordă nenumărate licenţe
şi diplome pentru cunoştinţe de informatică, contabilitate,
medicină, drept şi finanţe. Există cursuri despre cum să ne îmbrăcăm
pentru a avea succes, cum să vorbim în public, cum să ne compunem
un curriculum vitae de succes, cum să susţinem un interviu în mod
inteligent, cum să ne stabilim obiective sau cum să ne planificăm viaţa
pe termen lung sau scurt. Dar dacă stăm să ne gândim, fără fundaţia
unui caracter puternic toate aceste calităţi şi abilităţi ne vor aduce doar
un succes temporar şi vom sfârşi prin a eşua la cel mai mic obstacol.
Pentru a-şi dezvolta şi menţine un caracter puternic o persoană
trebuie să-şi definească propriile valori şi să-şi însuşească o atitudine
bazată pe adevăruri esenţiale şi pe respectul pentru semeni. Procesul
durează o viaţă şi trebuie să fie voluntar. Un caracter puternic nu

43
 PIANUL DE PE PLAJĂ

apare peste noapte. Integritatea nu se formează de la sine, o dată cu

trecerea timpului. Trebuie să alegi în mod conştient să devii un om
integru şi să-ţi desăvârşeşti caracterul.
De unde să începem atunci când iniţiem desăvârşirea propriului
caracter? Cred că secretul este excelent sintetizat în această veche
zicală:

Sădeşti un gând... culegi o faptă,Sădeşti

o faptă... culegi un obicei, Sădeşti un
obicei... culegi un caracter, Sădeşti un
caracter... culegi un destin.

Calităţile, Formarea caracterului începe cu ceea ce

personalitatea, gândeşti. Caracterul se reflectă în obiceiurile tale
motivaţia zilnice, inclusiv în modul în care eşti obişnuit să
puternica şi talentul gândeşti. Caracterul este rezultatul a ceea ce gân-
te pot propulsa în deşti şi a modului în care acţionezi în fiecare zi a
vârf dar ai nevoie existenţei tale. Caracterul exprimă modul tău de
de gândire şi atitudinea ta în timp.
un caracter integru Calităţile, personalitatea, motivaţia puter-
pentru a te menţine nică şi talentul te pot propulsa în vârf dar ai ne-
acolo. voie de un caracter integru pentru a te menţine
acolo.

44
Trebuie să gândeşti pe termen lung
Nu te lăsa niciodată păcălit de succesul aparent al unei
persoane care a ajuns în vârful ierarhiei fulgerător sau şi-a obţinut
cumva cele cincisprezece minute de faimă. Succesul rapid este
urmat adeseori de un rapid eşec răsunător.
 D
acă vrei
să
constru
ieşti un
castel
din
cărţi de
joc o
poţi
face
foarte
repede
dar
acesta
se va
prăbuşi
la fel
de
repede
la
prima
pală de
vânt.
Împlini
rea
profun
dă,
reputaţi
a de
lungă
durată
şi
recuno
aşterea
 AISBERGUL

ca lider necesită efort şi dăruire pentru că toate acestea se construiesc în

timp.
Soţia mea, Nancy, obişnuieşte să spună: "Distanţa cea mai lungă
între două puncte este o scurtătură". Când ignorăm regula valorii
consolidate în timp şi ne adaptăm comporta -
mentul pentru a obţine succesul instantaneu, de
obicei repurtăm eşecuri dureroase. Ce determină
Distanţa cea mai
o persoană să caute scurtaturile? Sunt cel puţin
lungă
b între două
trei motive:
puncte este o
1. Egocentrismul. Un spirit de compe- scurtătură
titor scăpat de sub controlul raţiunii ---
sau dorinţa de a reuşi cu orice preţ.

2. Vanitatea. Teama de ridicol sau de eşec. Asta poate

determina o persoană să falsifice rezultatele sau să
denatureze adevărul numai pentru a rămâne în top.

3. O falsă definiţie a succesului. Unii cred că

aparenţele sunt totul. În acest caz, de multe ori
manipulează o situaţie sau adoptă o atitudine gen
"câştigătorul ia totul", pentru că par convinşi că
scopul scuză ÎNTOTDEAUNA mijloacele. Această
atitudine poate crea aparenţa succesului. O
persoană care şi-a creat o falsă definiţie a succesului
crede, de obicei, că acela care are cele mai multe
jucării câştigă.

Adevărul este că oamenii cu ego supradimensionat... vani -

toşii... cei care în mod curent îi manipulează pe ceilalţi pentru a-şi
asigura victoriile... aproape sigur vor eşua pe termen lung. O atitu -
dine înşelătoare şi scurtăturile menite să hrănească propria vanitate îi
fac pe unii oameni să nu descopere niciodată adevăratul sens al vieţii.
Priveşte-i pe cei care au încercat "scurtăturile" în viaţă şi vei
vedea că eşecurile lor morale, rezultatele nemeritate, lipsa de

45
 PIANUL DE PE PLAJĂ

integritate, erorile nerecunoscute i-au împins spre un sfârşit distruc-

tiv şi dezastruos. Numai cei oneşti, cei ce se ghidează în viaţă după
principii morale solide, vor trăi demn şi îşi vor clădi o reputaţie ce va
constitui o sursă de inspiraţie şi pentru generaţiile viitoare.

Evaluează-ţi caracterul
Cum poţi şti dacă ai sau nu nevoie să-ţi îmbunătăţeşti carac-
terul? Evaluează cu sinceritate toate obiceiurile şi acţiunile tale. Iţi
prezint un set de întrebări la care va trebui să răspunzi:

 Ai exagerat vreodată caracteristicile sau

beneficiile produselor sau serviciilor pe care le
oferi numai pentru a vinde?
 Ai discreditat vreodată concurenţa pentru ca
inducând în eroare un client acesta să cumpere de
la tine?
 Ai prezentat vreodată eronat diverse date în curri-
culum vitae pentru a-ţi ascunde eşecuri majore?
 Ţi-ai atribuit vreodată meritul unei reuşite la locul
de muncă (cum ar fi atingerea unui obiectiv în
vân-
zări, o economie substanţială din buget sau găsirea
unui nou client) ştiind foarte bine că rezultatele nu
sunt încă sigure sau că meritul NU îţi aparţine în
exclusivitate sau nici măcar nu i-ai ajutat pe cei care
au atins obiectivul respectiv?
 Ai falsificat vreodată cifre sau statistici în favoarea
ta?
 Ţi-ai supradimensionat, exagerat sau distorsionat
realizările pentru a părea celorlalţi mai interesant
sau mai de succes decât eşti.în realitate?
 Ai falsificat vreodată venitul pe care l-ai realizat sau
cheltuielile făcute într-o declaraţie de venit pentru
a micşora taxele pe care le aveai de plătit?
 AISBERGUL

 Ai "omis" să declari vreun bun la vamă după o

călătorie în străinătate?
 Ai mers vreodată undeva şi apoi ai minţit privind
destinaţia?
 Ai divulgat vreodată un secret care ti-a fost
încredinţat?
 Ai acceptat vreodată bani sau cadouri care nu ţi se
cuveneau?

Aceste întrebări par dure sau cel puţin stânjenitoare, nu-i aşa?
De fapt, caracterul este ceea ce suntem şi ceea ce facem atunci când
nu ne vede nimeni!
Caracterul reprezintă baza respectului de sine. Chiar dacă
"scapi" de pedeapsă, TU ştii ce ai făcut. Caracterul este ceea ce te face
să ai încredere în tine însuţi iar calitatea de a fi de încredere în proprii
tăi ochi este esenţială pentru un lider. Încrederea
este un factor mult mai important pentru credibi- ----------1-----------
litatea unui lider decât poziţia, personalitatea sau
Caracterul
capacitatea de influenţare. Încrederea este, de
reprezintă baza
fapt, elementul cheie al caracterului unui ade-
respectului de sine.
vărat lider.
Dacă ştii în sufletul tău că nu poţi avea în- ----------1-----------
credere în tine însuţi, în timp, vei proiecta această imagine pe care o ai
despre tine asupra celorlalţi. Indiferent cât de mult te vei strădui să
ascunzi adevărul despre caracterul tău, până la
urmă totul va ieşi la iveală!
■

Ca şi în cazul unui aisberg, nouăzeci la sută din caracterul tău

reprezintă baza ascunsă vederii pe care se construiesc calităţile,
talentul şi toate celelalte aspecte exterioare, acele zece procente din
ceea ce eşti care sunt vizibile. Caracterul rămâne însă cel care îţi
conferă strălucire durabilă — în vremuri bune sau rele.

47
 ■

Descoperă comoara din interior.

 BUDDHA CEL DE AUR

M ulţi ani, o statuie din beton de aproape trei metri înălţime

înfaţişându-1 pe Buddha a stat aşezată în centrul oraşului
Bangkok, Tailanda. Nu a fost nici admirată ca obiect de artă şi nici
nu i se acorda prea mult respectul cuvenit pentru o sculptură cu
semnificaţie religioasă. Vizitatorii din toate colţurile lumii îşi lăsau
deseori cutiile goale de suc pe postament, sau îşi sprijineau aparatele
de fotografiat când schimbau filmul, ori pur şi simplu o ignorau.
Intr-o zi, acum aproape patruzeci de ani, un călugăr budist a
luat statuia ca să o aşeze în templul în care slujea. In timpul tran-
sportului, statuia a crăpat. Pe măsură ce bucăţile de beton cădeau,
ceva strălucitor ieşea la iveală. Călugărul a înlăturat învelişul cenuşiu
şi nu mică i-a fost mirarea să descopere dedesubt cea mai mare statuie
sculptată vreodată în aur masiv.
Statuia avea o valoare incomensurabilă! Şi când te gândeşti că
fusese la fel de valoroasă tot timpul!
Iată încă un caz clasic de frumuseţe ascunsă... potenţial ne-
exploatat. .. semnificaţie nedezvăluită!
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Ce exemplu de valoare subapreciată doar pentru că a

fost
ascunsă vederii!
Fiecare dintre noi cunoaşte oameni care ascund aur
înlăuntrul lor, sub un înveliş din beton. Poate că eşti chiar tu o
astfel de persoană.

Valoarea ta personală este extraordinară

Fiecare dintre noi se naşte cu o zestre unică de talent şi
potenţial. Una dintre cele mai dificile sarcini de realizat este
aceea de a preţui şi a pune în valoare ce avem şi ce suntem.
Milioane de oameni de pe această planetă au o părere foarte
proastă despre ei înşişi tocmai pentru că nu vor să recunoască
valoarea care se găseşte înlăuntrul lor. Pun prea mare preţ pe
aspectele exterioare şi nu evaluează niciodată propria valoare
interioară. Ei au lăsat ca talentul şi calităţile să le fie acoperite de
un strat gros de îndoială şi nesiguranţă. Ei au tendinţa de a-şi afişa
capriciile în loc să se înfăţişeze ca nişte persoane încrezătoare şi
puternice.

O imagine de sine sănătoasă nu depinde de părerea altora,

sau de modă ci de capacitatea ta de a aprecia cu sinceritate cine
eşti cu adevărat, de structura ta morală, de direcţia pe care ţi-ai
ales-o în viaţă şi de obiectivele tale. Pentru a ţ i cunoaşte şi
desăvârşi adevăratul eu trebuie mai întâi să-ţi descoperi calităţile
ca să pui în valoare ceea ce te face puternic şi să înveţi cum să-ţi
accepţi şi să-ţi controlezi slăbiciunile.
O imagine de sine sănătoasă nu trebuie să te arate perfect
ci să reflecte ceea ce este mai bun la tine.
O imagine de sine sănătoasă nu înseamnă să câştigi vreo
competiţie sau să te compari în permanenţă cu alţii ci să te
străduieşti ca în tot ce realizezi să foloseşti la maxim
capacităţile tale. Când o persoană are o imagine sănătoasă
despre sine atunci are şi:
50  Un dezvoltat simţ al echilibrului;
 Dorinţa de realizare;
 BUDDHA CEL DE AUR.

 Simţul umorului, indiferent că este vorba

despre succese sau eşecuri;
 O tărie de caracter care este mult mai
profundă şi mai puţin fragilă decât simplul
capriciu.

Ce atitudine adopţi din punct de

vedere psihologic?
Lucrând cu atâţia oameni de culturi diferite de-a lungul
carierei, am observat că există trei atitudini psihologice de bază care
ne marchează comportamentul zi de zi:

1. Superioritatea. Cei care se consideră superiori nu

admit nici un fel de slăbiciune sau defect. Ei se
comportă de parcă ar fi cei mai puternici, cei mai
inteligenţi, cei mai populari şi cei mai de succes
oameni dintr-un anumit grup.

Această atitudine poate că este pozitivă dar nu este deloc

sănătoasă.

2. Inferioritatea. Aceia care se consideră inferiori văd

calităţile celor din jur dar niciodată pe ale lor. Ei au
convingerea că sunt mai puţin talentaţi, atrăgători
sau plini de succes decât cei cu care se compară. Ei
îşi doresc să fi fost dăruiţi cu aceleaşi calităţi pe care
le observă la alţii dar nu fac nimic pentru a le pune
în valoare pe ale lor. Văd întotdeauna calităţile şi
talentele lor ca fiind nesemnificative.

Această atitudine nu este nici pozitivă, nici sănătoasă.

3. Echilibrul. Persoanele echilibrate ştiu că s-au

născut înzestrate cu un set de calităţi pe care le pot
 PIANUL DE PE PLAJĂ

folosi pentru atingerea scopurilor urmărite. Ei

recunosc calităţile semenilor lor fără să-şi simtă
ameninţată valoarea personală. Ei încearcă în
permanenţă să-şi mărească performanţele dar nu-şi
fac iluzii că ar putea atinge perfecţiunea.

Această atitudine este sănătoasă şi pozitivă şi ne va aduce

satisfacţii şi o viaţă plină de sens.

Nevoia de a te compara cu ceilalţi

Fiecare dintre noi are o anumită măsură de vanitate. Avem un ego.
Ne dorim ca ceilalţi sa ne perceapă ca fiind puternici, atractivi şi plini
de succes. Inamicul nostru cel mai mare suntem însă noi înşine
pentru că avem tendinţa de a ne concentra asupra slăbiciunilor
Persoanele noastre şi de a ne minimaliza meritele.
echilibrate recunosc
calităţile celorlalţi
fără să-şi simtă
ameninţată valoarea
personală.
Unii dintre noi par chiar să fie dureros şi continuu conştienţi
de propriile slăbiciuni şi eşecuri. Şi le repetă mereu nevoind parcă
să uite vreun defect pe care îl au. Exagerează calităţile pe care le văd
la semenii lor. îi pun pe ceilalţi pe un piedestal şi compară în
permanenţă cu eşecurile lor cu succesele celorlalţi. In acest tip de
scenariu este imposibil să ajungi să corespunzi imaginii cu care te
compari.
Cei care sunt marcaţi de părerea negativă despre ei înşişi
trebuie să devină conştienţi că această părere nu a apărut din neant.
Nu s-au născut cu această părere proastă despre sine. Unii cred că
experienţele din copilărie sunt cele care generează o astfel de
atitudine... alţii că părinţii sunt de vină... sau că pur şi simplu unii
oameni au mai multe calităţi decât ceilalţi... sau poate poziţia lunii sau
a soarelui are ceva de-a face cu convingerile lor.
Adevărul este că acest tip de atitudine apare Ai primul rând
datorită propriilor noastre experienţe de viaţă — ceea ce înseamnă

52
 BUDDHA CEL DE AUR

succese şi eşecuri toate la un loc — şi modului în care noi evaluăm

aceste experienţe.
Primele semne ale subaprecierii apar, de obicei, când suntem
foarte tineri, chiar în copilărie, atunci când suntem stânjeniţi de anu-
mite comentarii jignitoare. Cei mai mulţi dintre noi pot face uşor o
listă cuprinzând diverse "aprecieri" la adresa noastră. Le-am auzit de
la părinţi, colegi de clasă sau profesori. Ai fost vreodată numit "ardei
umplut" sau "sac de oase" (când vine vorba de greutate, "compli-
mentele" de genul acesta sunt foarte dureroase)? Ai fost vreodată
numit "aragaz cu patru ochiuri", "ratat" sau "ciudat"? A râs cineva de
părul tău, de ochii, pielea, urechile tale? S-au distrat pe seama tăcerii
tale, a râsului tău, a dinţilor, picioarelor sau nasului tău? Acum ţi se
pare prostesc dar atunci sufereai profund. Purtând în suflet aceste
experienţe, ajungem să adoptam despre propria persoană imaginea pe
care ne-au atribuit-o alţii. Din păcate această atitudine este frecventă
şi rezultatele sunt dezastruoase.
Tindem să ne aducem aminte de orice situaţie în care am fost
respinşi şi făcuţi de râs, de fiecare poreclă pe care ne-au dat-o cei din
jur şi le târâm după noi de-a lungul vieţii. Ironia este că, de cele mai
multe ori, persoana care ne-a dat o poreclă sau ne-a pus într-o situaţie
jenantă nici măcar nu-şi mai aminteşte să fi făcut aşa ceva!

Pe cine încercăm să mulţumim?

In cele din urma trebuie să ne întrebăm: "Pe cine încerc să mul-
ţumesc?".
Foarte mulţi oameni sunt preocupaţi excesiv de ceea ce gândesc
alţii despre ei. De fapt, ceilalţi îşi pierd mult mai puţin timp decât ai
crede gândindu-se la noi. Te-ai surprins vreodată uitându-te la o
Fotografie de grup şi spunând: "Am ieşit groaznic în poza asta!"? Nici
un cuvânt despre ceilalţi din grup. Suntem obsedaţi de propria ima-
gine. Petrecem multe ore în fiecare an gândindu-ne: "Părul meu nu
stă cum trebuie.", "Sunt prea gras.". Foarte rar ni se întâmplă să ob-
servam persoanele dintr-o fotografie de grup şi să spunem: "Arată

53
 PIANUL DE PE PLAJA

grasă.", sau "Are o coafură urâtă.". FIECARE dintre noi are tendinţa
de a se concentra asupra propriei imagini şi ne pasă foarte puţin de
cum arată cei din jurul nostru. In acelaşi timp, avem senzaţia că toată
lumea nu se uită decât la cum arătăm. Putem fi foarte critici cu
propria persoană iar acest lucru chiar nu are nici o logică!
Obsesia noastră pentru propria imagine
este legată de definiţia noastră a succesului. Dacă
Dacă vom considera vom considera perfecţiunea ca măsură a succesu-
perfecţiunea ca lui atunci ne vom compara permanent cu un ideal
măsura a succesului intangibil. Vom fi întotdeauna deosebit de
atunci ne vom preocupaţi să răspundem la întrebarea: „Sunt
compara permanent perfect sau nu?".
cu un ideal Dacă vom considera victoria ca măsură a
intangibil. succesului atunci ne vom compara mereu cu alţii
şi vom fi permanent în competiţie cu cei din jur.
-------■------------ Ne va preocupa prestaţia noastră DOAR în
comparaţie cu a unui rival sau competitor. La urma urmei, nimeni
nu este perfect şi nimeni nu poate câştiga de fiecare dată. Obsesia
de a ne compara permanent cu alţii nu poate duce decât la profunde
sentimente de frustrare şi descurajare! In loc să ne concentrăm
atenţia asupra celorlalţi sau asupra atingerii perfecţiunii, va trebui să
ne dezvoltăm acele valori interioare care ne pot aduce adevăratul
respect şi admiraţia celor din jur. Pentru a ne construi succesul de
durată şi fericirea ar trebui să fim preocupaţi de ceea ce SUNTEM
utilizând criterii bazate pe valorile interioare care ne desăvârşesc
caracterul şi nu pe ceea ce PĂREM a fi în ochii altora în baza unor
criterii exterioare. Este necesar să ne asumăm responsabilitatea de a
ne defini în raport cu ceea ce considerăm noi cu
La urma urmei,
adevărat important şi să ne dezvoltăm calităţile
nimeni nu este
pentru ca ele să devină dominanta caracterului
perfect şi nu poate
nostru, depăşind orice slăbiciuni.
câştiga de fiecare
dată.
Imaginea pe care ne-am creat-o despre noi
poate fi influenţată de ceea ce alţii au spus sau nu
au spus despre noi - sau de ceea ce alţii au făcut

54
 BUDDHA CEL DE AUR

ori nu au reuşit să facă. Trebuie să recunoaştem însă că nu ceilalţi au

ULTIMUL cuvânt ci noi. Noi suntem cei care hotărâm asupra valorii
nostre personale. Noi determinăm rezultatul final pe baza a ceea ce
alegem să facem.

Redefineşte-te
De unde să începem în dezvoltarea unui adevărat sentiment al
valorii? Există patru principii de bază care ne ajută să adoptăm o
atitudine corectă, generatoare de respect de sine:

1. Asumă-ţi responsabilitatea propriei redefiniri.

Depinde de tine şi numai de tine modul în care
alegi să fii. Trebuie sa înţelegi faptul că dacă îi laşi
pe alţii să hotărască cine eşti tu, vei trăi conform
unor concluzii dezastruoase şi nefondate despre
tine pentru că NIMENI nu te poate cunoaşte mai
bine şi nu îţi va vrea binele mai mult ca tine însuţi.

2. Redefineşte-te având în permanenţă ca puncte de

reper caracterul, integritatea şi reputaţia. Aceste
aspecte sunt cele care DUREAZĂ, nu se depreciază
în timp. însuşirile de suprafaţă sunt temporare,
chiar momentane.

3. Nu mai pune atât de mare preţ pe încurajările

celorlalţi. Unii dintre noi sunt devastaţi daca nu
primesc aprecieri, complimente sau recompense
din partea celor din jur. Singurul mod în care ne
putem feri de o astfel de slăbiciune este să ne tran
sformăm în persoane care FAC complimente,
aprecieri şi recompensează. Atunci când nu te mai
concentrezi asupra propriei persoane ci pe a oferi
celorlalţi, vei constata că ceea ce oferi se va întoar-

SS
 PIANUL DE PE PLAJĂ

ce la tine înzecit. Pe de altă parte, dacă implori

mereu sprijinul emoţional şi aprecierea celor din
jurul tău, de multe ori te vei simţi dezamăgit.
■

4. învaţă să faci deosebire între însuşirile native şi

caracter. Concentrează-te pe caracter. însuşirile
native nu sunt şi nu pot fi subiect de laudă. Te-ai
născut cu ele, nu ai nici un merit şi ar trebui să le
foloseşti pentru a-i ajuta pe ceilalţi, O persoană
poate avea ureche muzicală, poate fi frumoasă,
inteligentă, atletică sau poate avea o serie întreagă
de însuşiri native. Aceste însuşiri însă nu au prea
mare VALOARE dacă nu sunt cultivate şi apoi
împărtăşite celor din jur.
Dimpotrivă, caracterul nu este un dat nativ. El
trebuie cultivat. Caracterul nostru este cel care
hotărăşte CUM şi CÂT ne folosim însuşirile native
în slujba semenilor noştri. El este factorul
determinant în dezvoltarea noastră ca fiinţe umane.
Aş vrea să îţi dau un exemplu. O persoană poate sa
nu fie prea inteligentă sau talentată dar poate avea
un CARACTER bun. Nu întârzie niciodată la ser-
viciu şi munceşte mai mult decât toţi. Respectă
legea şi toate regulile specifice locului de muncă. îşi
ajuta colegii cum şi de câte ori poate. Este respon-
sabil şi respectuos. Face tot ce-i stă în putinţă pen-
tru a ş i realiza sarcinile de serviciu şi este dispus în-
totdeauna să depună mai mult efort şi să stea peste
program. încearcă să-şi dezvolte talentul şi inteli-
genţa cu care a fost hărăzit. In concluzie acea per-
soană va fi cu siguranţă respectată, admirată şi
plăcută. Ţi-ai dori o asemenea persoană în echipa
ta, sunt sigur!
Acum, hai să presupunem că o altă persoană are din
naştere mult talent şi inteligenţă. îi LIPSEŞTE însă

56
 BUDDHA CEL DE AUR

caracterul. Este leneş, neglijent şi inconsecvent în

tot ce întreprinde. Este nepoliticos cu colegii săi şi
încalcă repetat şi cu bună ştiinţă regulile locului de
muncă. Atitudinea sa lasă mult de dorit. Nu acceptă
sugestii de la superiorii săi. Munceşte în silă şi,
atunci când greşeşte, nu se sfieşte să dea vina pe
ceva sau cineva. Are convingerea că le este superior
celor din jur. Concluzia? Această persoană va fi
evitată! Nu va obţine niciodată respectul, admiraţia
sau încrederea noastră.
Ce contează mai mult? Inteligenţa, talentul, poziţia
socială sau caracterul? Până la urmă, caracterul
rămâne cel mai important.

Găseşte domeniile în care eşti cel mai bun

Pe lângă însuşirea conştientă a unei atitudini care să constituie

baza respectului de sine, este foarte important să identifici şi sa
dezvolţi unul sau mai multe domenii în care crezi tu că poţi ajunge să
excelezi. Aceste domenii s-ar putea să nu fie legate direct de cariera
pe care ţi-ai ales-o.

Când eram în facultate, am învăţat să cânt la chitară. Iubeam

muzica şi chiar dacă nu avea nimic în comun cu ingineria sau cu
cariera pe care mi-o alesesem la momentul respectiv, eram mândru că
puteam cânta bine la chitară iar acest sentiment mi-a hrănit respectul
de sine. Mi-a dat curaj să cred că puteam să învăţ sau sa realizez
aproape orice îmi planific. Am văzut că asta nu mi s-a întâmplat numai
mie ci multor altor persoane din anturajul meu.

Te pricepi la gătit?
Cânţi bine?
Ai ceva înclinaţii artistice?

57
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Ştii să încurajezi, să acorzi suport moral oamenilor de lângă

tine?
Eşti o persoană de încredere, creativă,
I onestă şi responsabilă? Concentrează-te pe ceea
_. ,. . . ce poţi face bine, pe punctele tale de rezistenţă.
r s r r
Fiecare dintre noi „ „
_j « / . » i .. Fiecare dintre noi ştie să facă cel puţin
r r
ştie sa iaca cel puţin '
--,,, r , ,. CEVA foarte bine. Găseşte acel ceva şi dezvoltă-
i
CEVAfoarte bine. *
™ , . 1! Priveşte-te ca pe o persoană care este capabilă
j , v ii să realizeze şi să înveţe tot ce şi-a propus.
Vei observa că respectul tău de sine va
----------f l ---------- creşte apreciabil dacă:

• Vei continua să îţi urmezi visul chiar dacă cei din

jurul tău abandonează.
Vei găsi motivaţia potrivita pentru a continua, chiar
cu paşi mici şi atunci când ai îndoieli. Te vei bucura
sincer de succesele repurtate de colegii tăi;
văzând asta şi ei vor reacţiona în acelaşi fel,
bucurându-se pentru tine.
• Iţi învingi temerile, una câte una, (poţi să începi de
exemplu, cu teama de a vorbi în public).
Vei renunţa la un obicei dăunător, cum ar fi
fumatul sau mâncatul în exces.
Vei rezolva o problemă cu propriile puteri.
Vei face ceva bun, chiar dacă este vorba de ceva
aparent nesemnificativ.

Discută cu tine în termeni pozitivi

Discuţia pozitivă cu tine însuţi poate avea beneficii majore în
procesul de câştigare a respectului pentru propria persoană. îmi
permit să îţi dau câteva sugestii deosebit de practice.
Scrie undeva trei sau patru însuşiri pe care ai vrea să le ai şi
citeşte-le zilnic ca pe adevăruri verificate. Ai putea sa pui hârtia pe

58
 BUDDHA CEL DE AUR

care le-ai scris pe oglinda de la baie, pe bordul maşinii sau pe

monitorul computerului. Mintea omenească funcţionează după un
principiu simplu: ce semeni, aia culegi. Dacă vei semăna teamă, critici
negative şi concepte greşite ceea ce vei culege va fi pe măsură: teamă,
negativism, convingeri eronate. Dacă, în schimb, sădeşti sentimente
pozitive vei vedea ca tu însuţi te vezi într-o lumina mult mai pozitivă.
Identifică-ţi calităţile şi concentrează-te pe ele. Spune-ţi cu voce tare:

• Sunt o persoană integră.

• Sunt loial şi de încredere.
• Sunt perseverent şi energic.
• Sunt sensibil şi plin de compasiune.
• Sunt hotărât, optimist şi creativ.
• Sunt deschis noilor perspective şi însetat de
cunoaştere.

Dacă sunt anumite aspecte ale vieţii tale de care nu eşti pe

deplin mulţumit, învaţă să vorbeşti despre asta într-o lumină pozitiva:

• Fac eforturi pentru a-mi ţine sub control

nervozitatea şi gelozia.
• Devin pe zi ce trece mai încrezător, hotărât şi
optimist.
Pe zi ce trece devin un tată şi un soţ din ce în ce mai
bun.
• Ii încurajez şi îi susţin din ce în ce mai mult pe cei
din jurul meu.

59
 P I A N U L DE PE PLAJĂ

UN AVERTISMENT PRIVITOR LA DISCUŢIA

POZITIVĂ CU TINE ÎNSUŢI

Gândirea pozitivă şi autoîncurajarea prezintă şi un potenţial risc

pe care nu vreau să-1 ignori. Dacă încercăm să ne convingem că
suntem suficient de buni şi ca nu mai este nevoie de îmbunătăţiri, vom
cădea în capcana "autovenerării". Atunci când o persoană are senzaţia
că este „numero uno"... sau că este singurul geniu
------------■------------ din oraş... sau cea mai frumoasă şi fermecă
toare... deja a trecut limita spre aroganţă. Auto-
™ " încurajarea este utilă şi eficientă atât timp cât nu
pozitivă cu tine -,
* ni se urca la cap.
însuti sunt m . i. . • i. -
r
1 oţi avem limite şi este bine sa recunoaş-
redutabile si i i• • i
* tem deschis ca avem nevoie de semenii noştri.
Toţi ştim că există un prag de care nu
timp ca nu cepem pUtem trece, oricât ne-am strădui... şi asta este
bine pentru că putem conta pe ajutorul celorlalţi
autoidolatrizăm. r

pentru ceea ce nu putem race singuri.

_________H_________ Sunt numai douăzeci şi patru de ore într-o
zi.., şi asta este bine pentru că astfel înţelegem că
trebuie să fim recunoscători pentru ce avem la dispoziţie şi ne putem
concentra pe ceea ce putem realiza.
Personal cred ca cea mai bună expresie a gândirii pozitive şi a
unei imagini mulţumitoare despre noi înşine este aceasta: suntem cu
toţii creaţii ale lui Dumnezeu, care ne iubeşte şi nu poate face greşeli.
Aşa cum bine a spus un celebru artist american, „operele lui Dum -
nezeu nu sunt încercări nereuşite!". Asta înseamnă că ar trebui să-i fiu
recunoscător lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt pentru că El a fost cel
care mi-a dat „materia prima" pe care s-o modelez. Tot El este cel
care mi-a dat timpul necesar şi ocazia de a-mi şlefui însuşirile native,
de a lega relaţii şi de a-mi forma un caracter ales. Eu a trebuit doar să
descopăr şi să dezvolt ceea ce mi s-a dat atunci când m-am născut,

60
 BUDDHA CEL DE AUR.

Autoîncurajarea ne ajută să ne concentrăm pe potenţialul nostru

pentru succes şi pe nevoia de a ne folosi punctele forte pentru a
învinge slăbiciunile. Niciodată nu ne vom autoîncuraja astfel încât să
ne dovedim nouă înşine că suntem nişte mici zei dacă vrem să avem o
existenţă fericită. Dacă vom folosi greşit autoîncurajarea ne vom face
mai mult rău decât bine.

Cei trei R pe care să te concentrezi

Am descoperit recent un concept extrem de important care
poate ajuta orice persoană să-şi construiască respectul de sine. în
fiecare zi concentreză-te imediat după ce te trezeşti asupra celor trei

1. REPUTAŢIA. Cum îţi poţi câştiga o bună

REPUTAŢIE? Fiind foarte bun într-un anumit
domeniu, desigur. începe cu un lucru pe care ştii
cu siguranţă că îl poţi face cu succes. Poate fi un
lucru foarte simplu dar concentreză-te asupra lui
încă de la începutul zilei.

2. RECUNOŞTINŢA. Pentru ce poţi fi recunoscător?

Concentreză-te în fiecare zi asupra unui singur
lucru pentru care te simţi sincer recunoscător.
Poate fi sănătatea ta, dragostea familiei, domeniul
în care excelezi, viciul de care ai reuşit să scapi, o
relaţie care îţi aduce numai satisfacţii sau o ocazie
care ţi se oferă.

3. REALIZARE. Identifică o sarcină de REALIZAT în

ziua care abia începe. Gândeşte-te la ceva ce poţi
realiza sau la ce poţi contribui în ziua aceea.

61
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Gândindu-te la reputaţia pe care o vei obţine excelând într-un

domeniu te vei simţi stimulat să investeşti constructiv întreaga ta
creativitate şi putere de muncă.
Adoptând o atitudine de recunoştinţă vei deveni mai prietenos
şi mai iertător cu cei din jurul tău.
Stabilindu-ţi un obiectiv de realizat vei vedea că îţi vei cheltui
timpul şi energia cu mai multă înţelepciune.
Cel care desfăşoară o activitate de calitate, are relaţii bune cu
toţi cei din jurul său şi este productiv va avea cu siguranţă sentimentul
propriei valori, adică va avea un sănătos respect de sine.

Protejează-te împotriva negativismului

întotdeauna vei întâlni oameni care parcă sunt hotărâţi să îţi
strice ziua. Unii dintre ei poate chiar au senzaţia că este de datoria lor
să o facă. Aceştia sunt "bine-intenţionaţii". Viaţa este plină de "Gică
Contra", de critici cărora nu le-a cerut nimeni părerea, de experţi
auto-numiţi şi de specialişti în porecle. Ei par să ştie întotdeauna ce
este mai bine pentru tine. Uneori chiar oamenii care ne sunt
apropiaţi, în dorinţa de a ne proteja, ne induc sentimente de îndoială:
"nu poţi face asta", "tu nu eşti făcut să fii lider", "nu ai mai făcut aşa
ceva înainte", "îţi aduci aminte ce s-a întâmplat ultima dată când ai
încercat să faci aşa ceva?"... şi altele chiar mai rele. Uneori chiar cei
care te iubesc îţi pot împiedica progresul pentru că ei înşişi se tem de
schimbări, pentru că ţelurile şi valorile lor sunt diferite de ale tale sau
pentru că se tem de perspectiva de a ieşi din cercul lor de influenţă în
cazul în care devii un om de succes.
Acum mulţi ani am ajuns la concluzia că trebuie să mă apar
cumva de negativismul celorlalţi. Am decis să fiu foarte atent în
alegerea persoanelor cărora să le permit să mă influenţeze. Am
început prin a-mi răspunde la trei întrebări înainte de a urma sfatu!
cuiva:
 BUDOHA CEL DE AUR

• A făcut vreodată ceea ce vreau eu să fac?

• Are informaţii suficiente şi corecte?
• Sunt ţelurile acelei persoane asemenătoare cu ale
mele, ca viziune sau ca standard?

Să presupunem că fiecare dintre noi a primit de la viaţă un pahar

cu apă şi că, până la un anumit nivel, apa este colorată în roşu.
Culoarea roşie simbolizează experienţele noastre negative. In unele
pahare roşul este mai închis decât în altele. Experienţele negative par
să nu ţină de opţiuni şi unii dintre noi au parte de mai multe sau mai
grave astfel de experienţe.
Cum putem dilua roşul din paharul nostru? Simplu, prin
ADĂUGAREA de apă pură, necolorată. Dacă adăugăm foarte multă
apă curată în vas, roşul va deveni atât de diluat încât se va vedea cu
greu sau poate că va fi de-a dreptul invizibil.
Orice persoană, printr-un efort de voinţă, poate dilua nuanţa
roşului din paharul său, îşi poate schimba percepţia despre sine însăşi.
Trăieşte-ţi viaţa având o imagine pozitivă despre tine însuţi. Nu
te lăsa influenţat de alţii şi consolidează-ţi convingerea că ceea ce ai
este suficient pentru a trai o viaţă plină de sens. Leagă relaţii cu cei
care te încurajează şi te susţin de-a lungul vieţii. Crede că există un
plan minunat pentru viaţa ta iar tu eşti dator să descoperi şi să urmezi
drumul ce ţi a fost menit.

Permite-le celor din jur să te susţină

Uneori devenim prizonierii viciilor, a limitelor auto-impuse sau
a concepţiilor noastre greşite. Ne cunoaştem slăbiciunile şi de aceea
ne este teamă să explorăm noi posibilităţi. In aceste situaţii, avem
nevoie de cineva care să ne dea avânt, cineva care să vadă lucrurile mai
clar şi mai obiectiv decât noi.
Sunt foarte norocos să o am alături pe Nancy, care îmi este
soţie, prieten şi partener deopotrivă. Ea a fost exact ceea ce mi-a
trebuit. Când neam cunoscut, în facultate, nu gândeam în per-
 PIANUL DE PE PLAJĂ

spectivă şi eram un negativist şi un inginer tipicar. Eram ambiţios

şi aveam ceva talente neexploatate dar, în deşteptăciunea mea,
nu observam decât calităţile celorlalţi. Eram forte bun la şcoală şi
căpătasem încredere în abilitatea mea de a putea asimila
informaţii din orice disciplină academică dar nu aveam deloc
convingerea că i-aş putea conduce pe alţii.
Nu realizam pe atunci cât de important poate fi caracterul,
nu eram conştient de necesitatea ţelurilor personale şi nici nu
ştiam ce important este să crezi în tine însuţi. Convingerile pe
care le aveam despre mine însumi îmi limitau posibilităţile.
Ca inginer aeronaut ştiam că aş putea avea succes în
selectiva lume a ştiinţei şi tehnologiei. Dar eram convins că nu
voi repurta niciodată succese în afaceri şi conducere. Nu am fost
niciodată lider în liceu sau în colegiu. La facultate, toate premiile
pe care le obţinusem erau pentru performanţe academice şi nu
pentru că fusesem căpitan al echipei de fotbal sau preşedinte al
vreunei frăţii.
Când m-am convins că evoluţia mea profesională era
limitata şi că îmi doream mai mult de la viaţă decât îmi puteau
oferi şefii mei, am ştiut că trec printr-o criză. Trebuia să mă
conving întâi pe mine că pot avea succes într-un alt domeniu.
Trebuia să devin un întreprinzător, un lider, un om care să
influenţeze vieţile oamenilor. Trebuia să capăt curajul de a vorbi
în faţa unor grupuri mari de oameni... şi asta era cel mai greul

Arma mea secretă a fost şi este soţia mea. Optimismul,

hotărârea şi încrederea necondiţionată în mine mi s-au părut
întotdeauna uimitoare. Singurele ei puncte slabe erau că nu punea
prea mult accent pe detalii şi că nu era foarte comunicativă. Dar
era şi a rămas o visătoare! O optimistă şi un om de acţiune!
Nancy mi-a tot repetat convingerea ei că aş putea avea succes în
orice domeniu, inclusiv într-o profesiune care presupunea lucrul
cu oamenii şi pentru oameni. îmi spuneam că-i cam nebună dar
mă străduiam să ţin pasul cu ea şi să-mi aduc contribuţia la
realizarea obiectivelor pe care mă convinsese că le putem
atinge împreună. Ea a adoptat o strategie cu eficienţă garantată
M care consta în a-mi lăuda prestaţiile chiar şi atunci când ceea ce
reuşisem era
 BUDDHA CEL DE AUR

de-a dreptul patetic. Considera că era mult mai important ca eu să cred

în mine decât să mă ajute să-mi îndrept cine ştie ce greşeală. Unul din
motourile ei este: "Este mai bine să-i lauzi decât să încerci să-i conduci
spre perfecţiune.". Pe măsură ce încrederea în mine însumi creştea,
creşteau cunoştinţele şi eficienţa mea..,. Avea dreptate!

Iţi aduci aminte de povestirea Pygmalion (cunoscută mai bine

datorită premiatului muzical My Fair Lady), scrisă de George Bernand
Shaw? Pretenţiosul profesor Higgins pune pariu cu prietenul său că o
va putea transforma pe biata vânzătoare de flori,
Eliza Doolittle, într-o veritabilă doamnă. Teoria
lui era că oamenii vor deveni aşa cum îi tratezi.
Domnişoara Doolittle, fiind tratata ca o doamnă, Este mai bine să-i
va sfârşi prin a deveni o doamnă. kuzi decât să încerci
Unii părinţi şi şefi sunt specialişti în a scoate să-i conduci spre
ceea ce este mai bun dintr-o persoană. Ei spun perfecţiune.
deseori: „eşti atât de bun la"... sau „de la tine mă
_______________________________________________________________
aştept întotdeauna numai la lucruri bune"... sau "faci asta atât de
bine". Alţi părinţi sau şefi se pricep de minune să sublinieze ce este
mai rău: „nu faci nimic bine".
Ceea ce spun ceilalţi despre noi îşi face loc în sufletul nostru şi
poate deveni realitate. Nu permite niciodată vreunui om să-ţi
minimalizeze meritele! Eu am răspuns POZITIV încurajărilor lui
Nancy. Am devenit ceea ce ea a spus mereu că sunt.
.-■

începe de azi
Prietenul meu, "Extraordinarul" Charlie Jones are o vorbă:
"Cum eşti acum, aşa vei fi şi peste cinci ani, cu două excepţii: cărţile
pe care le-ai citit şi oamenii pe care i-ai întâlnit".
De-a lungul anilor, am citit zeci de cărţi care aveau ca scop
îmbunătăţirea atitudinii şi construirea respectului de sine. Am ales să-
mi consolidez relaţiile numai cu acei oameni care au contribuit în mod
pozitiv la clădirea convingerilor şi la realizarea obiectivelor mele.

65
 PIANUL DE PE PLAJA

Mi-am ignorat eşecurile facându-mi un principiu din expresia

lui John Maxwell, "a cădea înainte". Mi-am clădit o imagine pozitivă
despre mine însumi făcând permanent paşi mici.
Pentru mine, şase paşi sunt deosebit de importanţi şi vreau să
ţi-i împărtăşesc:
,
1. Adopta părerile celor care cred
B în tine. Nancy a fost pentru mine versiunea
Nu sunt ceea ce feminină a profesorului Higgins. Cineva a
S US
cred EU că sunt P °dată: "Nu sunt ceea ce cred EU că
nu sunt ceea ce crezi sunt- • ■ nu sunt ceea ce crezi TU câ sunt- ■ •
sunt ceea ce cred eu că tu crezi ca sunt
TU că sunt... sunt "-
ceea ce cred eu că Devenim, vrând-nevrând, reflecţia modu-
lui în care suntem
tu crezi că sunt. dataţi şi percepuţide cei
din jur. Adoptă părerile celor care cred în
I tine şi în posibilităţile tale. Dacă nu ai un
susţinător... fa-ţî rost de unui!

2. Alege cărţi şi înregistrări care promovează într-un

mod pozitiv respectul de sine. Există pe piaţă multe
cărţi motivatoare scrise de oameni de succes.
Ascultă casete audio sau CD-uri care să-ţi spună
cum au reuşit alţii să-şi învingă temerile,
nesiguranţa sau problemele şi cum au dobândit o
atitudine pozitivă şi cunoştinţe solide.

3. Crează-ţi relaţii cu persoane pozitive. Stai alături

de oameni care cred în tine, sunt dispuşi să te
susţină şi să se bucure pentru tine nu să te pună la
pământ pentru cea mai mică greşeală. Evită mediile
care încurajează competiţia şi astfel comparaţia cu
ceilalţi prentru că de aici rezultă mai mereu animo-
zităţi. Intră în mediile care încurajează legăturile
interumane bazate pe colaborare şi completare.

66
 BUDDHA CEL DE AUR.

4. Paşii mici sunt cheia succesului. Sunt un fervent

susţinător al paşilor mici. Chiar şi cei mai mici
dintre ei pot contribui la succesul tău ulterior.
Trăieşte-ţi viaţa pas cu pas.

5. învaţă să te autoîncurajezi. Nu-ţi mai spune că nu

corespunzi, că nu eşti suficient de bun sau că eşti
incapabil. Asumă-ţi propriile scopuri şi bucur a-te
de micile succese. Insuşeşte-ţi calităţile persoanei
care AI VREA să fii.

6. Priveşte din perpectivă spirituală. Aminteşte-ţi că

eşti o creaţie unică şi nu ai apărut din greşeală. Eşti
special şi te-ai născut cu un scop. Ai calităţi unice,
puncte forte şi talente care fac parte din Marele
Plan. Nimeni nu-ţi poate lua locul. Talentele pe
care le ai sunt darul lui Dumnezeu pentru tine... ce
faci cu ele reprezintă darul tău către Dumnezeu.
■ i

De-a lungul anilor am adoptat nişte reguli foarte simple la

activitatea mea:

Nu trebuie sa concurez cu nimeni. Nu

trebuie sa mă compar cu nimeni. Nu

trebuie să cer nimănui scuze.

Trebuie doar să mă accept şi să mă perfecţionez... pas cu pas, zi

de zi.

67
 PIANUL DE PE PLAJA

Eul tău cel mai atrăgător

Oamenii par să îşi dorească întotdeauna să fie "atrăgători".
Nu realizează că cel mai atrăgător om este acela care are o bună
imagine despre sine, este sigur pe el şi îi încurajează permanent
pe ceilalţi. Cu cât o persoană este mai stabilă din punct de vedere
emoţional, cu cât are un caracter şi un respect de sine mai
puternice, cu atât atrage mai mulţi oameni în jurul său. Ca un
magnet. Oamenii vor să se găsească în preajma unei asemenea
persoane.
Undeva înlăuntrul tău se găseşte o sculptură de aur.
Sparge crusta cenuşie a unei proaste imagini despre tine şi lasă
să iasă la lumină adevăratul eu. Dă frâu liber frumuseţii,
potenţialului şi adevăratului sens al vieţii tale!

68
 ■■

Atitudinea este totul.

 COPILUL BOLNAV

A m auzit odată ce i s-a întâmplat unui jucător profesionist de

golf când tocmai pleca de la club după ce câştigase un mare
turneu. El, întâlni în parcare o femeie care îi spuse cu lacrimi în ochi 71
că fiul ei era internat în spital. Nu avea bani suficienţi pentru
acoperirea costului tratamentelor şi îl ruga să o ajute donându-i o
parte din banii câştigaţi în turneu. Omul a fost mişcat de povestea
femeii şi s-a gândit să o ajute: aşa că i-a donat întreaga sumă câştigată
sperând să o ajute astfel pe femeie să plătească operaţia de care avea
nevoie copilul pentru a fi salvat.
La o zi sau două după episodul acesta, jucătorul vine la club şi
povesteşte celor prezenţi ce i s-a întâmplat. Mai mulţi dintre cei care
ascultaseră au fost şocaţi: „Nu se poate! Şi tu ai fost păcălit? Femeia
asta a încercat acelaşi scenariu lacrimogen şi cu noi. Suntem aşa de
supăraţi că ai devenit şi tu o altă victimă a ei! Totul este inventat
pentru a putea scoate bani de la naivi ca noi.".
jucătorul îi privea năucit: „Adică nu există nici un copil
bolnav?".
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Ii răspunseră în cor: „Exact!".

Atunci omul exclamă spre suprinderea celor din jur: „Asta-
i cea mai bună veste pe care am primit-o săptămâna asta!".
Când am auzit prima dată povestea mi-a trebuit ceva timp
ca mesajul ei să ajungă integral în mintea mea. Mă întrebam cum
aş fi reacţionat eu într-o situaţie ca asta, în care un artist al
disimulării m-ar fi tras pe sfoară în halul ăsta. Aş fi fost în stare să
răsuflu uşurat că nu mai trebuie să-mi fac griji pentru un copil
bolnav sau aş fi plâns după banii pierduţi?
Ce perspectivă minunată asupra vieţii avea acel jucător de
golf! Ce test reuşit al abilităţii sale de a vedea jumătatea plină a
paharului în orice situaţie! Ce priorităţi admirabile îl conduceau
prin viaţă! Mă îndoiesc că există multe persoane care ar fi trecut
atât de senine acest test de atitudine.

Asupra căror aspecte te concentrezi

tu?
Aşa cum ţi-am spus şi mai devreme, fiul nostru, Eric, a
avut partea lui de încercări în viaţă. A suferit în total treizeci de
operaţii pe creier — unsprezece numai în primul an de viaţă — şi
a trebuit să depăşească o mulţime de dificultăţi. In mod cu totul
miraculos, a devenit un exemplu de atitudine pozitivă pentru
noi toţi. Eric s-a concentrat tot timpul asupra a ceea ce POATE
să facă şi asupra calităţilor cu care a fost dotat din naştere nu
asupra "handicapului" său. Are crize dese, şunturi (tuburi
pornind de la creier pentru a regla cantitatea de fluid), este
condamnat să trăiască într-un scaun cu rotile şi nu are
posibilitatea de a se aşeza ori ridica fără ajutor. Chiar în această
situaţie, Eric are o viaţă activă, plină de satisfacţii şi nu se
plânge niciodată. Uimitor! Şi-a petrecut o mare parte din
existenţă în spitale şi prin cabinetele medicilor dar asta nu a fost
de ajuns pentru a-1 înfrânge. Schiază, călătoreşte şi strânge bani
pentru a-i ajuta pe alţi oameni cu diferite infirmităţi.
L-am întrebat odată pe Eric: "Dacă ai putea schimba
72
ceva în viaţa ta, ce anume ar fi?". Mi-a răspuns că nu îi vine
nimic în minte.
 COPILUL BOLNAV

Am insistat: "Dar dacă ai putea să mergi?". Mi-a răspuns cu seninătate;

„Nu m-am gândit la asta dar nu cred... cine ar mai fi jucat acum
parafotbal şi cine i-ar mai fi ajutat pe cei pe care-i ajut eu acum? Şi mai
rău... dacă aş putea să merg ar trebui să stau la coadă pentru a lua un
bilet la Disneyland.".
Eric îşi acceptă cu nonşalanţă soarta şi merge înainte. El găseşte
câte ceva bun în tot ceea ce i se întâmplă. Vede jumătatea plină a
paharului şi nu pentru că îşi forţează mintea ci pentru că aşa este el.
Nu-şi consumă timpul, energia, inteligenţa sau extraordinarul lui simţ
al umorului plângându-şi de milă sau dorindu-şi ceva ce nu poate
realiza ci se concentrează asupra a ce poate pune în practică.
John Maxwell povesteşte despre un băieţel care îşi dorea cu
ardoare să devină jucător de base-ball într-o ligă superioară. Ca mulţi
alţi băieţi, visa să doboare recordul de puncte marcate prin lovirea
mingii. Intr-o zi se antrena pe teren. Ridică mingea în aer, îşi luă avânt
şi... rată. "Prima lovitură", îşi spuse. Ridică în aer a doua minge,
balans şi... ratează din nou. „A doua lovitură." Apoi, cu multa
hotărâre, din nou ridică mingea în aer. Balans şi... o nouă ratare. „A
treia lovitura, eşti ELIMINAT!", exclamă. Se opri un moment pentru
a analiza ce i se întâmplase şi apoi îşi spuse: „Se pare că voi fi cel mai
mare aruncător din lume!".
Băiatul, ca şi Eric, şi-a adaptat perspectiva la condiţiile existente
dar atitudinea a rămas aceeaşi, de învingător. Era hotărât să găsească
aspecte pozitive în împrejurări pe care alţii le-ar considera total
negative. Cum poţi tu ajunge la o asemenea performanţă?

Te naşti cu un anumit tip de atitudine?

Anumiţi oameni sunt pozitivi şi optimişti indiferent de
circumstanţe iar alţii, dimpotrivă, veşnic au corăbiile scufundate. S-au
născut ei aşa? Ceva înnăscut există în ce priveşte atitudinea, asta este
sigur. Eu, de exemplu, m-am născut extrem de "realist". Soţia mea
zice că sunt dea-dreptul negativist şi are dreptate câteodată. Ca un
adevărat inginer, am avut întotdeauna convingerea că a fi pozitiv este
 PIANUL DE PE PLAJA

un indiciu de inteligenţă limitată. Dacă stăm să ne gândim, nu tot ce

există este bun şi benefic. Am convingerea că uneori este bine să iei
în calcul scenariul cel mai sumbru. De exemplu, avocaţii, medicii sau
chiar piloţii de încercare nu pot merge înainte sperând să se întâmple
ce este mai bun. Ei trebuie să deschidă larg ochii la posibilele
consecinţe, chiar dacă asta presupune ce este mai rău şi să acţioneze
ca atare.
Pe de altă parte, am constatat din propria
-----------B------------ experienţă că având o atitudine optimistă poţi
., „ , „ influenţa pozitiv rezultatele acţiunilor tale. Mă
Adevărul este ca . „ *• „
. . .. cam
b enervează cei care se îngrijorează din orice,
optimiştii sunt
., v . . pesimiştii incurabili şi cei care au o constantă
r
rareori dezamăgiţi
atitudine de negare. Aceştia au o versiune proprie
-------------£------------ asupra modului în care trebuie trăită viaţa.
Atitudinea lor parcă spune că sunt singurii
suficient de inteligenţi încât să NU fie optimişti sau naivi. Adevărul
este că optimiştii sunt rareori dezamăgiţi — poate că nu vor obţine
TOT ceea ce şi-au propus dar cu siguranţă vor avea parte de mult mai
mult decât cei care nu şi-au propus nimic de teama eşecului.
Soţia mea, în comparaţie cu mine, pare să se fi născut cu o
atitudine pozitivă de nezdruncinat. întotdeauna presupune ca se va
întâmpla ce este mai bun. Se aşteaptă ca lucrurile să meargă bine. Este
foarte inteligentă dar seamănă foarte bine cu jucătorul de golf a cărui
poveste ţi-am spus-o mai devreme. Refuza instinctiv să devină o
victimă şi caută mereu luminiţa de la capătul tunelului.
îl ştii pe măgăruşul numit Eeyore din cărţile cu Winnie the
Pooh? Acesta se gândeşte mereu la probleme şi vorbeşte despre
posibilele eşecuri. La extrema cealaltă se găseşte veşnic-optimistul şi
ilarul personaj Tigger, care nici nu acceptă ideea unui eşec cel pentru
care toate-trebuie-să-meargă-strună-şi-dacă-nu-merg-nu-i-nimic.
Raţionamentele lui sunt bizare iar concluziile cam prosteşti. Nimeni
nu vrea să fie Eeyore — este depresiv şi nu poate fî un model demn de
urmat. Dar nu sunt nici mulţi care să vrea să fie Tigger pentru că pare
de cele mai multe ori cam prostănac. Chiar şi aşa, situaţia lui Tigger
este mult mai bună decât cea a lui Eeyore. Tigger nu se descurajează

74
 COPILUL BOLNAV

niciodată chiar dacă lucrurile nu merg întotdeauna foarte bine! în

lumea lui Eeyore nu te poţi simţi DECÂT descurajat.

O boală numită victimită

Societatea noastră pare a fi fost condiţionată să găsească vinovaţi
pentru toate situaţiile negative care intervin. Am fost învăţaţi de
psihologi, pedagogi şi politicieni că NICIODATĂ nu este vina
noastră. Suntem încurajaţi să îi învinuim pe părinţii noştri, pe şefi,
guvernul, rudele, soţul sau soţia, copiii, gruparea de opoziţie din
politică, fosta logodnică, soacra, un vecin recalcitrant sau pe
CINEVA... uneori chiar pe ORICINE... pentru tot ce se întâmplă
anapoda în viaţa noastră. Societatea noastră, în care litigiile cu orice
obiect au devenit un lucru natural are tendinţa de a găsi pe cineva
vinovat, pe cineva care să PLĂTEASCĂ. (Dacă nu te-ai aflat în litigiu
cu nimeni, nu eşti în rândul lumii!)
Există, evident, situaţii în care unii oameni îi rănesc cu bună-
ştiinţă pe alţii. Sunt unii care acţionează din neglijenţă sau neştiinţa.
Atunci vinovatul trebuie găsit. De aici însă până la adevărata epidemie
de "găsire a vinovaţilor" este cale foarte lungă. Această atitudine de
constantă învinuire a cuiva mi se pare profund antiproductivă şi
dăunătoare atât pentru individ cât şi pentru societate. Adevăraţii
lideri şi oamenii de succes se concentrează asupra viitorului şi nu au
timp să-şi plângă de milă sau să găsească vinovaţi. Ei înţeleg foarte
bine că învinuind pe cineva şi obligând vinovatul îa plata în orice
formă a celor pe care le-a înfăptuit nu fac decât să le consume timpul
şi s ă i secătuiască de energie. Adevăraţii lideri şi oamenii de success
preferă să îşi consume energia pentru construirea unui viitor mai bun.
Foarte rar se întâmplă ca o persoană sa nu-şi realizeze un
obiectiv sau să nu aibă succes datorită faptului că a fost în mod real
"victima" cuiva. Există, desigur, circumstanţe nefavorabile şi ghinion
dar o simplă circumstanţă nu poate influenţa în mod hotărâtor
succesul sau sensul unei vieţi. In unele cazuri, chiar o circumstanţă
negativă ne poate catapulta spre succes.

75
 P I A N U L DE PE PLAJĂ

Am avut cu toţii parte de circumstanţe care NE-AM FI

DORIT să fi fost diferite. Am fost cu toţii în situaţii care NE-
AM FI DORIT să fi fost diferite. Acele circumstanţe şi situaţii,
trecute ori actuale, nu trebuie să ne oprească sau să ne tragă
înapoi. O vor face însă dacă adoptăm o mentalitate de "victima".
La începutul afacerii noastre, aveam resurse limitate.
Multe dintre primele noastre contacte se dovediseră fără succes.
Nici în plan personal nu o duceam tocmai bine în sensul că
trebuia să creştem un copil cu severe probleme de sănătate a
căror tratare presupunea cheltuieli uriaşe. Au reprezentat
problemele de sănătate ale lui Eric şi facturile de la spitale o grea
încercare? Categoric. Problema reală pe care o aveam era însă
atitudinea noastră şi modul cum reacţionam la acele cumplite
încercări. La început ne-am lăsat covârşiţi de probleme. Apoi
am început să ne concentrăm pe soluţii şi, cu cât ne concentram
pe soluţii mai mult cu atât problemele deveneau mai uşor de
suportat şi încercările mai simplu de trecut.
Pe ce ne-am concentrat în mod concret?

Pe faptul că aveam şansa de a rezolva prin

intermediul afacerii pe care o puneam pe picioare
problemele pe care le întâmpinam în plan personal. •
Pe faptul că Eric era în viaţă şi că avea şanse să
trăiască o viaţă normală.
Am ales să sprijinim cu toate eforturile şi
resursele medicii şi întreg personalul spitalului
în care se afla Eric pentru tratament în loc să ne
cheltuim energia şi banii dând în judecată
spitalul pentru lipsa diagnosticului corect la
naştere. Am ales să binecuvântăm soarta pentru
că ne-a dat un fiu şi pentru că făceam ceea ce ne
plăcea în viaţa profesională.

Intr-un fel, nevoia imperioasă de resurse financiare ne-a

dat forţa să transformăm ceea ce la început era o afacere
mediocră într-o afacere prosperă care ne poate asigura un trai
76 confortabil nu numai
 COPILUL BOLNAV

nouă şi fiului nostru dar încă unei generaţii după

el. Problema a constituit în acest caz un imbold
pentru stabilirea unor noi obiective. Circumstanţele în
Circumstanţele în care ne-am aflat au fost care ne-am aflat au
catalizatorul ideal pentru schimbarea motivaţiei, fost catalizatorul
viziunii şi visurilor noastre. ideal pentru
schimbarea
motivaţiei, viziunii
şi visurilor noastre.

Dacă primeşti lămâi... atunci alege să-ţi faci o limonada! Nu-ţi

pierde timpul frângându-ţi mâinile şi spunând, „Vai, mie!". Nu-ţi
irosi energia căutând un ţap ispăşitor pentru tot ce ţi se întâmplă sau
plângându-te că viaţa nu este dreaptă. Ridică-te şi acţionează! După
ce ai făcut o limonada, caută un mijloc de a o comercializa şi apoi
vinde patentul! Concentrează-te asupra viitorului, nu a trecutului.
îmi place mult o poezie care a circulat mulţi ani sub numele de
"Poruncile paradoxale". Ţi-o ofer, ca pe un exemplu excelent de a
privi viaţa dintr-o perspectivă potrivită.

PORUNCILE PARADOXALE
de Dr. Kent M. Keith

Oamenii sunt iraţionali, de neînţeles şi foarte egoişti.

Iubeşte-i oricum ar fî.

Dacă faci un bine, vei fi suspectat că l-ai făcut din cine ştie ce
motive egoiste.
Fă bine orice ar spune lumea.

Dacă ai succes, dobândeşti imediat o mulţime de falşi prieteni şi

duşmani adevăraţi.
Fă tot ce pop ca să ai.
 P I A N U L DE PE PLAJĂ

Binele pe care îl faci astăzi va fi uitat

mâine. Fă bine în continuare.

Sinceritatea şi cinstea te fac

vulnerabil. Continuă să fii sincer şi
cinstit.
Cei mai mari oameni, cu cele mai strălucite idei, pot fi anihilaţi de
cei mai mici oameni, cu cele mai înguste minţi. Continuă să
gândeşti grandios.

Oamenii îi simpatizează pe cei umili dar îi urmează

pe câştigători.
Ocroteşte-i pe cei umili.

Ceea ce te străduieşti să construieşti într-o viaţă se

poate spulbera într-o clipită.
Continuă să construieşti.

Oamenii au cu adevărat nevoie de ajutor dar s-ar putea să te

atace dacă încerci să îi ajuţi. Ajută-i totuşi.

Dăruieşte lumii ce ai mai bun şi poţi primi ca răsplată o

lovitură sub centură.
Dăruieşte lumii ce ai mai bun indiferent de consecinţe.

Circumstanţele sunt neutre

Problema pe care crezi tu că o ai s-ar putea să nu fie ADE-
VĂRATA problemă! De cele mai multe ori, problema ţine de
interiorul tău şi nu de exterior. Ea ţine de atitudinea pe care o
adopţi în anumite situaţii sau circumstanţe.

78
 COPILUL BOLNAV

Ai o adevărată problemă dacă atitudinea te împiedică... te

paralizează... sau te distrage de la a trata o problemă ca pe un obstacol
ce trebuie întotdeauna trecut.
Când te prăbuşeşti... ridică-te.
Dacă te prăbuşeşti din nou... ridică-te din nou.
Nu devenim victime decât dacă singuri permitem să devenim
astfel datorita unei atitudini greşite sau u- nei perspective
inadecvate asupra vieţii. Secretul succesului nelimitat NU stă în ce ni
se întâmplă ci în felul cum REACŢIONĂM la ceea
Secretul succesului
ce se întâmplă.
nelimitat NU sta
în ce ni se întâmplă
ci
în felul cum
REACŢIONAM la
Jucătorul de golf şi-a irosit banii, dar era ceea ce se întâmplă.
fericit că NU EXISTA NICI UN COPIL BOL-
NAV!
Priveşte întotdeauna numai jumătatea plină
a paharului atunci când ceva ţi se întâmpla şi
poate că vei ajunge şi tu sa reacţionezi la fel ca
jucătorul de golf.

79
înfloreşte acolo unde ai fost plantat.
 Z I D U L G O L

P ovestea următoare este despre doi bărbaţi grav bolnavi, imobili-

zaţi la pat, împărţind aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i
se permitea să stea aşezat în fiecare zi câte o oră pentru a facilita
drenarea fluidului din plămâni, Patul său era poziţionat în dreptul
singurei fereastre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie
culcată şi îi era inaccesibilă ipotetica privelişte pe care o oferea unica
fereastră.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi
vorbeau la nesfârşit: despre soţiile lor, despre carierele lor, despre
serviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţele. In
fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea aşezat, îi descria
celuilalt ce vedea afară.
Omul ce nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru
ora aceea din zi când i se descria în amănunţime ce se întâmpla în afara
spitalului. Perspectiva sa se lărgea şi căpăta substanţă datorită acestei
descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un minunat lac.
O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră cămin în acel lac iar

81
 PIANUL DE PE PLAJA

copiii se jucau lansând la apă bărci în miniatură, îndrăgostiţii

se plimbau îmbrăţişaţi admirând florile în toate culorile
curcubeului ce creşteau din belşug în parc. Copaci seculari
mărgineau aleile iar pe cer se profilau clădirile oraşului ce se
vedeau în depărtare.
Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu
detalii minuţios alese tot ce parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa
purtat de povestire închizând ochii şi imaginându-şi toate scenele.
într-o după-amiază călduţă omul de la fereastră povesti despre
parada care tocmai trecea prin parc. Deşi bolnavul imobilizat nu
putea auzi muzica, reuşea să-şi imagineze clovnii, carele
alegorice, caii împodobiţi şi maşinile decorate de sărbătoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastră
începu să fie invidios pe şansa celuilalt. Aprecia efortul celui de
Ia fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afara dar şi-ar
fi dorit să fie el cel care putea admira priveliştea. începu să-şi
antipatizeze colegul de cameră şi, în cele din urmă, ajunse să-şi
dorească cu disperare să fie el aşezat în locul aceluia.
într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată
că bolnavul de la fereastră murise liniştit în somn. Cu tristeţe,
chemă asistenţii să ia trupul neînsufleţit.
Curând după aceasta, bolnavul ce tânjise după patul de
lângă geam întrebă dacă nu poate fi mutat în locul pe care şi-1
dorise atât. Infirmiera îl transferă imediat şi se asigură ca stă
confortabil apoi îl lăsă singur. încet şi cu mare greutate
bolnavul nostru reuşi să se proptească într-un cot şi să încerce
să arunce o primă privire afară. în sfârşit se putea bucura
nemijlocit de priveliştea de afara! Se căzni să se întoarcă şi privi
pe fereastră.
în locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera şi
o întrebă: "Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră,
vedea un parc cu un lac şi îmi descria totul atât de fidel? Cum
putea să-mi spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el
nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?".
Sora îi răspunse surprinsă: "Vai! Nu ştiai ca bietul tău coleg
de cameră era orb? Nu putea vedea nici măcar zidul darămite
82 altceva". Apoi adăugă, tristă: "Poate că voia să te încurajeze".
 ZIDUL GOL

Ai auzit o poveste mai emoţionantă decât aceasta? Ai simţit vreo-

dată ceva asemănător sentimentelor pe care această povestire le invocă?
Ai simţit vreodată invidie cruntă faţă de o persoană căreia ai fi
vrut s ăi iei locul? Ai fost vreodată foarte dezamăgit — poate ceva care
ai crezut ca va fi minunat s-a dovedit ulterior a fi mult mai puţin de
atât? Ai primit vreodată încurajări fără rezerve şi nu ai apreciat la acel
moment importanţa lor?
Dacă trăieşti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au alţii şi tu nu
ai, cu siguranţă vei rata bucuria de a primi ceea ce alţii încearcă sa-ţi
dăruiască.

Invidie şi comparaţie
Recunoştinţa sau gratitudinea reprezintă o calitate căreia nu i se
acordă prea multă importanţă în zilele noastre. Invidia şi spiritul de
competiţie sunt mult mai des prezentate în programele de
televiziune, în filme sau în textele cântecelor. Victoria nu este privită
decât rareori din toate aspectele ce o înnobilează şi mentalitatea de tip
"câştigătorul ia totul", egocentrismul excesiv, sunt privite perfect
normale. Dacă nu putem învinge pe cont propriu atunci cu siguranţă
vrem să facem parte din echipa câştigătoare vom călca în picioare
echipa care pierde!
Preocuparea constantă pentru a câştiga ne poate determina să
devenim nerecunoscători, urâcioşi şi chiar foarte invidioşi atunci când
circumstanţele ne plasează de partea celor care pierd. Dacă suntem
însă cinstiţi cu noi înşine vom recunoaşte că a pierde este o experienţă
prin care vrând-ne vrând trebuie să trecem cu toţii la un moment dat.
Nimeni nu poate câştiga TOT TIMPUL.
Descoperim uneori că şi atunci când, în sfârşit, ne găsim pe lista
celor învingători nu ne simţim uşuraţi sau împăcaţi. De ce? Pentru că
ducem cu noi un bagaj de spirit de competiţie excesiv, nerecunoştinţa
şi invidie.
Mai sunt multe victorii de repurtat şi multe bătălii de purtat.
Apar mereu noi inamici ce trebuie învinşi. Un invidios va fi rareori
 PIANUL DE PE PLAJĂ

mulţumit — întodeauna se iveşte un nou inamic, o nouă ţintă de

doborât, o nouă teamă de înfruntat, încă ceva de dobândit.
Un invidios poate deveni uşor avar şi răutăcios. Lăcomia şi
pizma sunt emoţii cu un înalt nivel distructiv care îi împiedică pe
mulţi să îşi atingă scopurile. Invidia şi lăcomia ne determină să privim
în stânga şi în dreapta pentru a ne compara cu nişte potenţiali
"competitori" în loc să ne concentrăm asupra scopului nostru final.
Nu-i de mirare că una dintre cele zece porunci biblice îndeamnă "să
nu râvneşti la bunurile aproapelui tău".
Sunt atât de mulţi oameni în zilele noastre care îşi doresc ceea ce
au alţii! Poate fi vorba de soţia, slujba, recunoaşterea, faima sau popu
laritatea, casa, poziţia socială, sau orice altceva
I deţine altcineva. Foarte des îşi doresc ceea ce cred
•i w ţ.. că ceilalţi posedă în interior — fericirea, scopurile,
„. echilibrul interior, dragostea sau împlinirea.
& v
recunoscător pentru '
,. Adevărul este că orice om are şi partea Iui de
T r
ceea ce ai... chiar
„. probleme şi necazuri, orice relaţie are şi dificultăţi,
orice ocazie este însoţită de o încercare sau o
------------■------------ problemă. Pentru flecare aspect pozitiv, există şi
unul negativ pentru că legea echilibrului
funcţionează chiar foarte bine. Nici unul dintre noi nu este scutit în viaţă
de probleme.
Care ar trebui să fie abordarea noastră? Să alegem să fim
recunoscători pentru ceea ce avem.,, chiar acum.. .astăzi.
De multe ori, când călătorim cu maşina pe distanţe foarte lungi,
soţia mea îmi spune dintr-o dată: "Nu-i aşa că suntem recunoscători că
Eric nu este acum în spital?". Eu îi răspund întotdeauna: "Da, suntem
recunoscători — dar niciodată nu vom fi îndeajuns de recunoscători".
Trebuie ca întotdeauna să fim recunoscători pentru lucrurile
bune ce s-au întâmplat azi şi să nu ne mai comparăm cu alţii. Să nu
sperăm sau să ne dorim ca ceva să meargă şi mai bine sau să dobândim
şi mai mult. Un om recunoscător va înflori şi îi va atrage pe ceilalţi
spre el. Va putea astfel să se concentreze la realizarea scopurilor pe
care şi le-a propus.

84
 Z I D U L GOL

Circumstaţele nu sunt decât...

circumstanţe!
Au fost anumite situaţii, în drumul meu spre succes, când am
simţit şi eu ghimpele invidiei străpungându-mi inima. La începutul
afacerii, vedeam cum alţii progresau mult mai repede decât mine.
Eram frustrat că cele mai multe dintre contactele mele iniţiale
-membrii de familie şi prietenii — nu mă sprijineau. De multe ori îmi
spuneau că eram nebun să cred că ceea ce îmi propusesem s-ar putea
întâmpla. Şi uite aşa m-am trezit gândind:

• Alţii par să aibă rezultate mai bune.

• Ceea ce fac pare mai uşor de făcut pentru alţii.
• Ceilalţi sunt sprijiniţi şi ajutaţi mai mult ca mine.
• Faima mă ocoleşte pe mine în timp ce alţii au parte
din belşug de ea.

împreună cu soţia mea am bătut în lung şi în lat ţara pentru a

găsi oameni care să fie alături de noi şi să ne sprijine viziunea dar
demersurile noastre păreau că nu stârnesc nici un ecou. Asta în timp
ce concurenţa prospera. Eram supărat şi jenat. Când am început, în
sfârşit, să avem rezultate, am ajuns la conluzia că ne dezvoltam mult
mai lent decât cei care îşi începuseră afacerile cam în acelaşi timp cu
noi. Acum îmi este ruşine să o recunosc, dar au fost destule momente
în care mă gândeam că aş fi reuşit dacă aveam mai mult noroc, ajutor
sau alţi prieteni, O persoană invidioasă încearcă întotdeauna să
găsească un ţap ispăşitor sau devine foarte supărată pe circumstanţe.
Eram invidios. La ce te-ai gândit azi? Te-ai surprins gândind că:

• îmi doresc să fi avut lista ALTUIA de contacte.

• îmi doresc să fi avut cercul ALTUIA de prieteni.
• îmi doresc să fi avut personalitatea ALTUIA.
• îmi doresc să fi avut mentorul sau liderul ALTUIA.

85
 PIANUL DE PE PLAJĂ

• îmi doresc să fi avut teriroriul ALTUIA.

• îmi doresc să fî avut soţia ALTUIA... sau
copiii
ALTUIA (sau să nu fi avut copii).

Adevărul este ca nici unul dintre aceste motive nu te

trage înapoi. Atitudinea ta, invidia şi pizma sunt vinovate de
eşecul tău. Circumstanţele nu sunt nici bune, nici rele; pur şi
simplu sunt.
Ia aminte la următoarea poveste:

Un bărbat înstărit din Orientul Mijlociu avea

un singur lucru cu adevărat de preţ: o iapă pur sânge
arab despre care toată lumea spunea că este simbolul
pefecţiu-nii cabaline. Vecinii se opreau adesea să
admire frumosul animal şi să-i spună omului nostru
(pentru cine ştie a câta oară) că este norocos să fie
proprietarul lui, Omul nu se gândea dacă a avea
animalul acesta atât de râvnit de toată lumea este un
noroc sau un ghinion. Ştia doar că este al lui.
într-o noapte, iapa rupse gardul ţarcului şi
fugi. O-mul se trezi dimineaţă şi constată cu durere că
iapa lui dispăruse. Toţi vecinii veniră să-i spună câte
un cuvânt de alinare. Omul nu se gândea dacă era
bine sau nu că vecinii se adunaseră acolo... ştia doar
ca iapa lui pur sânge arab nu mai era.
Peste vreo săptămână iapa se întoarse aducând
cu ea şi şapte minunaţi armăsari. Aceştia o urmau
parcă vrăjiţi de frumuseţea-i neasemuită. Vecinii
veniră din nou să-i spună cât de norocos poate fi.
Acum avea o herghelie întreagă. Ei exclamară într-
un glas: „Acum nu numai că ţi-ai recăpătat
frumoasa iapă dar ai şi şapte armăsari de toată
frumuseţea!". Omul nu se gândea daca ce i se întâm-
pla era bine sau rău... ştia doar că iapa era din nou
acasă şi cu ea erau şapte armăsari ce galopau mândri
86 în ţarc.
Oamenii se uitau minunaţi la animalele
superbe. Intr-o zi, fiul cel mic al omului nostru
hotărî că ar trebui
 Z I D U L GOL

să îmblânzească unul dintre armăsari ca apoi să îl vândă.

De îndată ce îl încalecă, armăsarul îl zvârli cât colo iar
băiatul se alese cu un picior rupt. Vecinii se înfiinţară
imediat: "Acesta-i semn rău!", buhuhuiră ei. Omul nu se
gândea dacă era un semn bun sau rău... el ştia că fiul său
avea un picior rupt.
Cam prin aceaşi vreme, regele ţinutului îşi trimise
cei mai de încredere slujitori pentru a strânge tinerii în
putere la oaste. Vecinii veniră imediat şi-i spuseră omului
nostru cât de norocos era că fiul său îşi rupsese piciorul şi
astfel scăpa de plecarea la război. Omul le răspunse:
"Nu ştiu dacă este bine sau este rău... tot ce ştiu este că
fiul meu are piciorul rupt şi nu trebuie să plece la război".

Şi povestioara noastră ar putea continua la infinit! Ceea ce vreau

să demonstrez este că nu ştii ce ţi se va întâmpla în viitor şi nici în ce
mod anumite circumstanţe ce ţi se par defavorabile acum se pot
întoarce în favoarea ta,Viaţa este o înşiruire de evenimente şi este
important să înţelegem că aceste evenimente sunt esenţial neutre —
semnificaţia pe care le-o acordăm noi şi atitudinea noastră faţă de ele
determină reacţia pe care o avem şi, în consecinţă, modul în care
acţionăm datorită lor.

Eu şi Nancy, soţia mea, ne-am confruntat de-a lungul anilor cu

multe situaţii care păreau a fi net în defavoarea noastră. Am luptat din
răsputeri şi lupta ne-a călit, ne-a pregătit pentru bătăliile pe care le
aveam de dus în viitor.
Situaţia noastră financiară şi nesiguranţa au reprezentat doar o
stare de fapt sau au fost motivul care ne-a îndârjit, ne-a obligat să
muncim şi mai mult şi să ne dezvoltăm?
Vreau să-ţi spun că unele dintre întâlnirile de afaceri pe care le
creditam cu zero şanse s-au terminat cu succese răsunătoare. Unele
dintre întâlnirile la care mergeam sigur de succes s-au soldat cu un
fiasco dureros. Sunt extrem de puţine lucruri în viaţă care pot fi
prevăzute... şi mai puţine sunt cele care ne determină viitorul.
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Prea des ne întrebăm referitor la circumstanţe: "De ce mie?" De

fapt, întrebarea corectă este: "De ce nu mie?" Circumstaţele apar şi
dispar. Momentele grele şi cele fericite apar şi dispar. Viaţa... ei
bine, viaţa... viaţa este pur şi simplu o serie de ÎNTÂMPLĂRI.
Poate că am întâmpinat dificultăţi atunci când afacerea noastră
era la început dar, în următorii trei ani de după naşterea lui Eric, reu -
şisem să achităm toate datoriile (plătind mai mult de ISO.000 $ numai
facturile spitalului). Ne mutasem într-o casă nouă, mai spaţioasă decât
cea dinainte, aveam maşini noi şi trăiam la un standard pe care cu greu
ni l-am fi putut imagina la început, când aveam de înfruntat un munte
de facturi neplătite. In fapt, câştigam atât de bine încât mă număram
printre cei mai bogaţi oameni din Statele Unite ale Americii.
Aveam acum posibilitatea de a achiziţiona cele mai bune
aparate şi tratamente petru Eric, de a călători împreună cu el şi ceilalţi
copii ai noştri, de a angaja personal medical care să-l supravegheze
permanent. Uimitor! Dar şi mai uimitor pentru mine era că nimeni
nu a trebuit să piardă pentru ca noi să câştigăm.
Toate circumstanţele negative cu care ne-am confruntat nu îşi aveau
originea în vreo competiţie în care ne aflam şi nici cele pozitive nu
erau rezultatul doborârii celor din jur. Noi pur şi simplu am trăit tot
ce ne-a fost dat, cu bune şi cu rele. Am transformat problemele în
motive de a munci şi mai mult, mai productiv şi cu mai multă
pricepere.
Niciodată nu mi-aş fi dorit problemele de
sănătate pe care le-a avut şi încă le mai are Eric
dar, privind înapoi, pot spune că ele au fost
probabil principalul motiv pentru care acum ne
bucurăm de succes în afaceri. Nevoile Iui speciale
au fost ca un ceas cu alarmă pentru noi, ne-au
trezit, ne-au impulsionat şi ne-au împins înainte.
Problemele sale de sănătate au fost exact ce
aveam nevoie pentru a ne reaminti că trebuie să
fim recunoscători pentru ce avem şi că suntem cu
toţii atât de vulnerabili.

88

Ceea ce FACEM,
GÂNDIM şi
CREDEM într-o
anumita
circumstanţă azi
determină ceea ce
ne aşteaptă mâine.
 ZIDUL GOL

Situaţia lui specială a fost cea care ne-a făcut să conştientizăm că

nici o circumstanţă nu determină în mod automat viitorul — ceea ce
FACEM, GÂNDIM şi CREDEM într-o anumită circumstanţă azi
determină ceea ce ne aşteaptă mâine.
Dar problemele lui Eric nu s-au sfârşit numai pentru că noi doi
ne-am autoimpulsionat şi am progresat în afacerea pe care o începu-
sem. Evident că nu. Eric a mai suferit şi alte operaţii pe creier, o
intervenţie chirurgicală de corectare a coloanei vertebrale şi a avut de
înfruntat o mulţime de complicaţii ce decurg de obicei din astfel de
intervenţii, în anii ce au urmat. Şi totuşi.,, am fost întotdeauna foarte
recunoscători pentru că Eric este fiul nostru şi l-am iubit la fel de mult
ca şi pe ceilalţi doi copii ai noştri, Heather şi David. Am mai fi fost
atât de determinaţi să mergem înainte dacă nu ar fi existat problemele
de sănătate ale lui Eric? Cine ştie? Ceea ce ştiu însă foarte sigur este
că dacă ne-am fi scufundat în invidie şi am fi dat vina pe circumstanţe
nu am fi ajuns nicăieri!

Este cursa ta!

Fiecare dintre noi trebuie să decidă cursa pe care o are de
parcurs... şi apoi să pornească în cursă investindu-şi întreaga energie,
putere şi perseverenţă. Trebuie să adopţi o atitudine care să spună:
"VOI învinge în această cursă folosind la maxim calităţile, inteligenţa
şi resursele mele".
Fiecare dintre noi trebuie să fie conştient că nici o cursă nu se
sfârşeşte decât atunci când ne oprim. Din păcate, dacă ne oprim
înseamnă că abandonăm.
Turul Franţei este considerat cel mai dificil eveniment sportiv
existent. In lumea ciclismului profesionist este testul suprem de
forţă şi rezistenţă fizică. Cursa este compusă, de fapt, din douăzeci de
etape care se desfăşoară pe durata a douăzeci şi două de zile. In timpul
cursei se parcurg mai mult de trei mii cinci sute de kilometri pe
teritoriul Franţei, incluzând etape de ciclism montan de o dificultate
aproape diabolică. Finalul cursei îi poartă pe învingători (poţi fi

89
 PIANUL DE PE PLAJA

considerat un învins după o asemenea cursă în care numai să

participi reprezintă o demonstraţie de eroism?) pe vestitul
Champs-Elysees din Paris. Cursa este extrem de solicitantă atât
fizic, cât şi psihic. în 2004, americanul Lance Armstrong a
devenit primul ciclist din istorie care a câştigat consecutiv
ŞASE titluri de campion al Turului Franţei.
Povestea lui Armstrong a început într-un orăşel numit
Plano, din Texas. In adolescenţă a devenit campion Ia înot şi
triatlon. In cele din urmă a descoperit că ciclismul este adevărata
sa pasiune. A început să se antreneze în echipa naţională de
juniori chiar înainte de a absolvi liceul. Ulterior Armstrong a
câştigat Campionatul Naţional de Amatori iar această victorie
a reprezentat o rampă de lansare în ciclismul profesionist. In
1993, era membru al echipei naţionale de ciclism şi era cotat al
cincilea din lume ca performanţe. Toţi experţii se întreceau în
pronosticuri privind anul în care va câştiga Turul Franţei şi cei
mai mulţi considerau că va câştiga în 1996. Exista un singur
precedent în istoria ciclistică a Americii, Greg LeMond, care
câştigase Turul Franţei de trei ori.
întreaga lume era cu ochii pe Lance.
în 1996 însă, când toţi se aşteptau ca Armstrong sa
declare public că va participa la Tur, acesta se simţea din ce în ce
mai rău. A făcut o vizită la medic pentru un control de rutină.
Au urmat nenumărate teste şi în cele din urmă s-a confirmat
ceea ce nimeni nu este dispus să accepte: avea cancer. Nu numai
că avea o tumori de dimensiuni foarte mari dar cancerul se
răspândise în diverse organe: testicule, abdomen, creier şi
plămâni. Cancerul era într-o fază foarte avansată şi, iniţial,
medicul său i-a dat puţine şanse de supravieţuire. Numai în
plămâni avea unsprezece mase tumorale, unele de mărimea unei
mingi de golf.
în 1996, Armstrong a fost internat la Spitalul Universitar
din Indiana unde a suportat o operaţie pe creier şi a fost
supus unui lung şir de şedinţe de chimioterapie. A petrecut mai
mult de un an în spital luptând împreună cu medicii şi cu toate
mijloacele posibile împotriva cancerului. Armstrong a
90 supravieţuit, în ciuda tuturor pronosticurilor pesimiste, şi după
un an a fost declarat vindecat.
 ZIDUL GOL

Arrnstrong a luat în acel moment o decizie remarcabilă: sa-şi

redobândească forma fizică şi sa se antreneze pentru Turul Franţei din
1999. Antrenamentul pentru acest tip de competiţie este extrem de
greu de suportat chiar de către un trup tânăr şi viguros. Să supui la un
asemenea antrenament un corp devastat de cancer şi chinuit de
chimioterapie părea nebunie curată! Cu toate acestea, Armstrong a
participat la Turul clin 1999 şi, când toţi se aşteptau ca el sa piardă, a
revenit spectaculos şi a câştigat cursa! De parcă nu ar fi fost suficient,
«i continuat să câştige cel mai înfricoşător eveniment sportiv al tuturor
timpurilor....şase ani la rând!
In cele două cărţi în care îşi povesteşte viaţa, Armstrong
sfârşeşte prin a concluziona: nu ar fi câştigat Turul dacă nu ar fi trecut
prin cumplita experienţă a cancerului. El explică cititorilor că trupul
său a fost atât de sfărâmat de tratamente încât nu a avut altă soluţie
decât să şi-1 "reconstruiască" din temelii. El a pus Ia punct o metodă
de creştere a masei musculare şi de intensificare a
forţei care nu poate fi aplicată cu uşurinţă nici H
măcar de cei mai tineri şi mai viguroşi atleţi. T »
s fo
* ' Lance Armstrong
Mulţi atleţi, în special culturi.şti. îşi "distrug" „ .. , w
J
» *' i ^ spune ca niciodată
structura musculară pentru a putea "lucra" o alta, « A .
1 1
nu ar ti câştigat
de o mai mare forţă şi rezistenţă. Armstrong ab n -, ,~ ..j »
* ' ^ 1 urul Franţei daca
putut să-si remodeleze muşchii fără să si-i c „_
; s (
r nu ar n trecut pnn
"distrugă" în prealabil. Cancerul şi chimiotefapia u. .«
o r v t- cumplita expenenţă
au făcut treaba asta pentru el. i .
r
a cancerului.
De multe ori, pe parcursul unor chinuitoa
re etape de ascensiuni montane, poţi vedea ciclişti ----------— H
-----------------------------------------------------------------------------------
ridicaţi de pe şaua bicicletei, de-abia răsufiând.
Efortul le contorsionează muşchii, le lasă urme adânci pe faţă. Abia
reuşesc să se mişte. Armstrong trece pe lângă ei pedalând cu 20-30 de
kilometri pe oră stând în sa\ Lance Armstrong este dovada vie că
spiritul uman poate depăşi ceea ce mulţi pot considera a fi obstacole
insurmontabile.
Poţi spune că boala a fost bună sau rea pentru el? Nu, Doar a
fost. A devenit însă baza unor realizări remarcabile datorită alegerilor
pe care le-a făcut. A fost impulsionat să lupte împotriva bolii cu o

91
 PIANUL DE PE PLAJA

nouă viziune şi cu mai multă hotărâre decât oricând. Nu şi-a

irosit timpul Kdorindu-şi" ca lucrurile să fi stat altfel. Nu s-a
scufundat în păreri de rău, nu şi-a plâns de milă, nu s-a
descurajat şi nu a devenit depresiv. Nu şi-a ruinat viaţa
invidiindu-i pe ceilalţi ciclişti ca erau sănătoşi. Pur şi simplu a
acceptat provocarea încercând să transforme tot ce era negativ în
coordonate pozitive.
Lance Armstrong şi-a parcurs PROPRIA cursă.
Provocarea este să-ţi găseşti şi TU propria cursă şi să lupţi
cu toată inima, mintea şi forţa ta.
Nu încerca să fii altcineva.
Nu-ţi dori să fi avut parte de circumstaţele sau calităţile
altora.
Nu te compara cu alţii şi nu lăsa invidia să prindă rădăcini
în sufletul tău.
Patul de la fereastră s-ar putea dovedi chiar mai rău decât
cel în care stai deja. Şi chiar dacă este mai bun, nu este AL TĂU.
Caută binele acolo unde eşti. Aleargă cu toată forţa în propria
cursă; cu încredere şi entuziasm. Şi niciodată, dar niciodată să
nu te opreşti!

92
Concentrea?ă-te asupra recompensei şi nu asupra obstacolelor.
 PEŞTIŞORUL AURIU

C a mulţi dintre colegii mei de liceu, m-am înscris la facultate

pentru a căpăta ceea ce credeam a fi pregătirea şi abilităţile
necesare unei vieţi de succes, Am ales ca specializare ingineria
aeronautică. Motivul este lesne de înţeles: eram interesat de ştiinţe iar
programul spaţial era de-abia la început în America, Când ruşii au
lansat pe orbită primul satelit, Sputnik se numea, m-am simţit sti-
mulat să găsesc un mod în care aş fi putut contribui la cucerirea acestei
ultime frontiere, spaţiul. Am ales Universitatea Purdue din două
considerente care mi se păreau hotărâtoare: primul, că era cea mai
dotată şi mai respectată universitate de pe teritoriul Statelor Unite în
ceea ce priveşte cercetarea aeronautica şi al doilea, că fusese opţiunea
primilor nouă astronauţi americani, inclusiv Neil Armstrong, care a
fost, după cum ştii, primul om care a păşit pe Lună.
Eram captivat de cursurile de termodinamică, analiză
matematică şi fizică cuantică. Pe vremea aceea eram sigur că asta va fi
"viaţa" mea — mă şi visam obţinând tot felul de diplome, apoi o slujba
bună jntr-o mare corporaţie şi, nu în cele din urmă, având o viaţă de

95
 PEŞTIŞORUL

)rtantă şi utilă în viaţă

stomacului meu. Dar... suferisem ati
eram dispus să cedez tocmai la final!
aşti care ajungeau la
Te scutesc de detalii... ideea es
grez" în viaţa socială a
orice preţ să devin membru. Mă
cam douăzeci şi cinci
ridicolă, dar mă simţeam atât de bine
mod de a mă integra
mi se părea că nu exista nici o altă s
ai văzut filme despre
temerile şi să accept provocarea.
ste întodeauna foarte
Privind înapoi, sunt conştient d
l vieţii de huzur unde
Dar atunci, în acel mediu în care tea
iderea mea, am avut
forţa recompensată, nu vedeam alt
ai cunoscute frăţii din
provocările, indiferent cât de prosteş
işa cum ţi-am povestit
A meritat să înghit peştişorul
frăţie făceau parte cei
calitatea de membru? Nu prea. Cred
•au chiar nişte ţipi de
supraestimată. Singurul beneficiu rea
a mană cerească şi m-
ă o fac. frăţiei a fost că unul dintre colegii r
Doar trecând în revistă cei treizeci şi
m-am înscris era că
cy, sunt fericit că mi-am învins tem
atât de proaste încât
auriu.
inţarea. Frăţia avea
Dar, vei spune, ce legătură ar<
să-i salveze reputaţia I
succesul tău ulterior în afaceri?
pe linie am devenit i,
Ca multe alte lucruri în viaţă,
am crezut că m-au
frunţi şi pe care îl treci, orice temere
idevăratul motiv,
spre un nivel superior al viziunii des]
egulamentul oricărei
fel. Poţi folosi orice experienţă pen
', Un obicei în cadrul
succes.
zile amare novicilor
fie recompensaţi cu
au durat câteva săp-
île pe care le presu- Cu toţii ne
dintre ultimele teste
Frica este o emoţie cu care fi<
un peştişor auriu, n că
un mecanism de protecţie. Probabi
aş fi putut pune simt
fugi", expresie care se referă la răspu
în stomac! Mă va mai
în cazul unui pericol.
mişca sau nu, uni va
Datorită acestei reacţii, oamer
avea asupra
a lupta şi a încerca să fugă de siti
 PIANUL DE PE PLAJĂ

pentru ei. Ameninţarea nu trebuie să fie reală. Chiar şi un

pericol presupus poate declanşa o reacţie de tip "luptă sau fugi".
Uneori frica noastră nu este legată de un factor extern
ci de
o

unul intrinsec — de exemplu, frica de eşec sau de penibil.

Aceste temeri nu ne ameninţă viaţa dar pot declanşa puternice
reacţii emoţionale. Vom constata că, uneori, temerile ne
determină să ne retragem — cel puţin emoţional dacă nu fizic —
şi să nu ne asumăm o acţiune riscantă care ar putea să ne
îmbunătăţească viaţa. Uneori frica ne paralizează, astfel că nu vom
acţiona în nici un fel. Vom observa că, atunci când suntem
provocaţi, adoptăm imediat o atitudine ofensivă sau găsim tot
felul de scuze pentru a nu accepta provocarea sau dăm vina pe
toţi şi pe toate că suntem nevoiţi să ne confruntăm cu acea
provocare.
Oamenii au diverse tipuri de temeri, de la teama de
schimbare până la cea de a lua o decizie, de la asumarea unor noi
responsabilităţi pe care le implică o promovare până la
adoptarea unui nou mod de viaţă, de la teama de disconfort până
la cea de a risca.
Acum mulţi ani, când am început afacerea, ştiam exact că
există riscul de a eşua şi de a mă face de râs. Mulţi dintre cei care
mi-au văzut proiectele au remarcat sceptic: "Nu va merge
niciodată.". Mă temeam în special să le vorbesc potenţialilor
parteneri; teama includea jena mea de a le spune despre afacerea
pe care vreau să o pun pe picioare dar, în mod deosebit, ruşinea
de a mă exp\ine unui refuz direct. Ca inginer, am fost învăţat să-
mi folosesc mintea în lumea relativ sigură şi exactă a ştiinţei.
Ecuaţii matematice, formule ştiinţifice, programe de computer,
toate sunt mult mai previzibile decât fiinţele umane! începerea
unei noi afaceri, deşi părea un demers interesant, era înţesată
cu necunoscute. Am devenit temător şi ezitant.
Te-ai simţit şi tu vreodată astfel când ai avut de înfruntat o
provocare? Sunt sigur că da.

98
 PEŞTIŞORUL AURIU

Care este peştişorul tău auriu?

De ce îţi este cel mai teamă astăzi — şi nu mă refer numai la viaţa
profesională ci la viaţă în general? Care sunt obstacolele pe care crezi
că nu le vei trece niciodată?
Ţi se pare dificil:

• Să-ţi fixezi un obiectiv şi apoi să îl realizezi?

• Să ierţi pe cineva care te-a rănit?
• Să te umileşti cerând ajutor?
• Să vorbeşti cu oameni din afara cercului tău de
prieteni?
• Să depăşeşti aşa-zisele momente penibile?
• Să ceri iertare cuiva pe care l-ai jignit?
• Să renunţi la emoţiile dăunătoare cum ar fi invidia
şi furia?

Orice întreprinzător are de înfruntat obstacole la începutul

afacerii sale. Finanţarea insuficientă, timpul limitat, pregătirea
necorespunzătoare, competiţia acerbă sau lipsa informaţiilor sunt
numai câteva dintre obstacolele evidente. Dar cel mai de temut
rămâne FRICA.
Frica ne determină să anulăm o întâlnire
pretinzând că a intervenit "ceva ce nu suferă
amânare".
Din cauza fricii amânăm la nesfârşit o Oamenii de succes
sarcină, în special când vine vorba despre îşi înving temerile şi
telefoanele de abordare. realizează ceea. ce
Frica este cea care ne împiedică sa ne oamenii fără succes
valorificăm calităţile la maximum, să facem tot ce nu sunt dispuşi sa
putem sau să dăm tot ce avem mai bun. încerce măcar!
Mica mea experienţă cu peştişorul auriu
m-a învăţat o valoroasă lecţie de viaţă: oamenii

99
 PIANUL DE PE PLAJĂ

de succes nu abandonează când situaţia se complică. Oamenii de

succes îşi înving temerile şi realizează ceea ce oamenii fără succes nu
sunt dispuşi să încerce măcar!

Să iei decizia de a acţiona

O dată luată decizia de a acţiona, vei putea trece peste
obstacolul creat de frică. Aceasta este una dintre lecţiile preţioase pe
care le-am învăţat trecând prin experienţa cu peştişorul. O dată ce am
luat decizia că voi înghiţi peştişorul auriu totul a fost uşor. Nu am mai
ezitat nici un moment. L-am înghiţit pur şi simplu!
Cred că cele de mai sus se aplică tuturor oamenilor care se
confruntă cu temeri. Dacă ai luat decizia că VEI acţiona, vei lăsa în
urmă temerile şi vei avea în minte doar realizarea ţelului pe care ţi 1-
ai propus... totul se va derula cu mult mai multă uşurinţă. Vei începe
să cauţi răspuns la întrebări cu răspuns constructiv: "cum?", „când?",
„ce voi face prima dată?", "de cine am nevoie şi unde pot găsi persoana
respectivă?"
Când am decis să-mi lansez afacerea pe piaţa
-------■----------- internaţională, am avut de înfruntat numeroase
obstacole. Temerile asociate cu acest pas pe care
O dată ce am luat
mă hotărâsem să-1 fac erau diferite de ceea ce
decizia că voi înghiţi
simţisem atunci când începusem: puteam să
peştişorul totul a
rezolv aspectele legate de legislaţie în condiţiile în
fost uşor.
care îmi desfăşuram activitatea în mai multe ţări?
______mt________ Puteam trece peste barierele de comunicare
cauzate de cultura şi limbile diferite ale naţiunilor
cu care urma să colaborăm? Aveam suficient capital pentru a construi
infrastructura şi a achiziţiona materialele necesare? Oare tehnicile care
dăduseră rezultate atât de bune în America vor fi la fel de eficiente şi
în alte ţări? Cum îmi voi putea recruta echipele care să sprijine această
întreprindere şi cum le voi putea coordona dat fiind că activitatea se va
desfăşura pe o arie geografică atât de întinsă? Voi putea găsi lideri cu
iniţiativă şi talent care să coordoneze activitatea în fiecare ţară?

100
 PEŞTIŞORUL AURIU

Toate aceste temeri m-au făcut să ezit pentru o perioadă, dar o

dată ce arn luat decizia de a acţiona totul a devenit mult mai simplu.
Frica reprimă creativitatea şi ne pune în situaţia dificilă de a-nu-merge-
înainte-dar-nici-înapoi. Luarea unei decizii eliberează creativitatea şi
energia impulsionându-ne să acţionăm imediat. Capacitatea de decizie
ne creează un ascendent asupra celor nehotărâţi şi ne conferă forţă.

Ce te stimulează?
Autorul Tony Robbins a susţinut întotdeauna că unul dintre
următoarele două lucruri ne stimulează cel mai puternic: căutarea
plăcerii sau evitarea durerii. Teoria s-a verificat şi în cazul meu când
am fost nevoit să înghit peştişorul auriu.
Eram în căutarea plăcerii pe care o consideram o certitudine în
cazul în care deveneam membru al frăţiei şi brav erou ce a trecut toate
testele la care fusese supus. Am considerat cooptarea în frăţie ca pe
biletul meu de intrare într-o viaţă socială plină de satisfacţii şi eram
sigur că "frăţia" cu băieţii aceia plini de succes va fi benefică pentru
imaginea mea. Eram naiv, dar căutam cu orice preţ plăcerea pe care
o credeam chiar în faţa mea.
Când mi-am început afacerea, tot în căutarea plăcerii m-am
aflat, plăcerea de mă număra printre proprietarii unei companii.
Perspectiva de a-mi schimba modul de viaţă şi de a avea mai mulţi bani
era tare ispititoare. Dar nu căutam numai plăcerea ci îmi doream şi să
fug de durere. îmi doream cu disperare să scap de acel spaţiu
ideologic închis ermetic în care îmi desfăşuram activitatea. Modul de
viaţă al colegilor mei ingineri care lucrau de mai mult timp decât mine
la companie nu era ceea ce îmi doream pentru mine şi familia mea.
Această teorie a plăcerii-sau-durerii se aplică în orice aspect al
vieţii noastre. Să ne gândim, de exemplu, la persoanele care se
confruntă cu problema excesului de greutate. Cei mai mulţi dintre
noi urâm dietele şi am face orice să nu începem una! Avem în minte
doar faptul că trebuie să renunţăm la cele mai bune mâncăruri în loc
să ne gândim că putem mânca din când în când o bucată de pizza
 PIANUL DE PE PLAJĂ

delicioasă, numai să nu o facem zilnic. Ce ne face atunci să acţionăm

şi să începem o dietă?
Unii sunt motivaţi de durere. Sunt sătui să se simtă tot timpul
obosiţi şi să acuze mereu dureri de spate şi genunchi. Şi sentimentul
de frustrare că nu pot încăpea în hainele lor favorite poate să doară la
fel de mult ca o durere fizică. Sau poate că au făcut o vizită la medic
şi li s-a spus că, dacă vor să mai trăiască, trebuie să slăbească; ba mai
mult, să slăbească ACUM! Poate că au avut un accident vascular sau o
altă boală datorată obezităţii.
Alţii sunt în căutarea plăcerii de a avea un corp suplu şi a stârni
admiraţia fără rezerve a celor din jur. Unii găsesc că este plăcut să
îmbrace haine cu unul sau două numere mai mici decât cele pe care le
aveau înainte de dietă. Alţii vor să dobândească o formă fizică
perfectă, mai multă energie sau suficientă forţă.
Este foarte important să recunoşti că nu orice durere reprezintă
un lucru rău. Uneori durerea te poate motiva şi te poate stimula să
acţionezi. De asemenea, nu toate plăcerile sunt benefice. Plăcerea te
poate face leneş, te poate face să amâni realizarea unui obiectiv sau te
poate determina să renunţi la un obiectiv cu adevărat grandios.

Oamenii de succes METODE MULŢUMITOARE SAU

sunt influenţaţi de
dorinţa de a avea
REZULTATE MULŢUMITOARE?
rezultate
mulţumitoare. în 1940, Albert E.N. Gray a ţinut un
Oamenii care discurs pentru un grup de specialişti în asigurări
renunţa sunt de viaţă. Am dat peste acest discurs şi am
influenţaţi de constatat, citindu-1, că este deosebit de actual.
dorinţa de a avea M-a motivat puternic conţinutul său şi de aceea
metode de lucru ţi-1 voi împărtăşi. Discursul purta titlul
mulţumitoare. Numitorul comun pentru succese. Gray pornea
de la premiza (am menţionat şi eu acelaşi lucru,
dacă îţi aminteşti) că oamenii de succes dezvoltă
anumite obiceiuri şi fac anumite lucruri pe care

102
 PEŞTIŞORUL AURIU

cei fără succes nu sunt dispuşi să le facă. Vorbind despre oamenii de

succes, Gray spunea:

Dar dacă nu le place să facă aceste lucruri (cele pe

care oamenii fără succes nu sunt dispuşi să le facă), atunci
de ce le fac? Pentru că doar fâcându-le pot ajunge să
obţină rezultatele pe care şi le doresc.
Oamenii de succes sunt influenţaţi de dorinţa de a
avea rezultate mulţumitoare. Oamenii care renunţă sunt
influenţaţi de dorinţa de a găsi metode de lucru
mulţumitoare şi sunt dispuşi să se mulţumească cu
rezultatele obţinute făcând numai ceea ce le place.
Oamenii de succes au o motivaţie îndeajuns de
puternică încât să-i determine să-şi formeze obiceiul de a
face ceea ce nu le place dacă asta le asigură atingerea
obiectivelor.
Gray a fost întrebat: "Dar dacă am o familie de
întreţinut, nu este asta o motivaţie îndeajuns de
puternică?". El a răspuns:
Nu, nu este. Pentru simplul motiv că... este mai
uşor să ne adaptăm la greutăţile unui trai în pauperitate
decât la eforturile pe care le presupune strădania de a trăi
mai bine.

Acestea sunt adevăruri simple dar profunde pe care Gray le

enunţa cu mai bine de şaizeci de ani în urmă, cu mult înainte ca
actualul concept de automotivare sau industria materialelor
concepute să asigure succesul să se dezvolte la nivelul de acum.
Dacă ne-am găsit un scop în viaţă — un obiectiv a cărui realizare
ne-o dorim din tot sufletul — atunci ne vom simţi destul de puternici
pentru a ne învinge temerile şi toate celelalte emoţii ce induc durere.
Vom acţiona fără nici o ezitare pentru a ne atinge scopul!
Mark Twain a spus odată: "Curajul reprezintă rezistenţa noastră
la temeri şi abilitatea de a le învinge nu absenţa lor". Unul dintre
primii paşi spre o viaţă plină de satisfacţii şi sens este să acceptăm

103
 PIANUL DE PE PLAJĂ

temerile ca fiind parte din existenţa noastră. Trebuie să le

înfruntăm şi pentru asta este necesar să ne concentrăm asupra
recompensei pe care o vom primi realizând obiectivul pe care
ni l-am propus şi nu asupra circumstanţelor ce generează
temerile.
A-ţi înfrunta temerile reprezintă o experienţă
eliberatoare. Decide astăzi:

• VOI termina ceea ce am început.

• VOI acţiona fără ezitare.
• VOI înainta permanent spre atingerea
obiectivului,
chiar dacă acum nu am toate răspunsurile.
• VOI păşi în necunoscut cu curaj şi încredere
pentru
că sunt concentrat asupra obiectivului a
cărui
atingere mi-o doresc cu tot sufletul, inima şi
mintea
mea.

Gândeşte-te la ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Fă din

dorinţa ta arzătoare motivaţia care te va ajuta să treci peste temeri
şi să depăşeşti bariera invizibilă a ezitării. O dată ce ai luat
decizia că VREI să acţionezi... nu va mai fi o problemă să înghiţi
peştişorul auriu. Poate, cine ştie, chiar va începe să îţi placă
peştele crud.

104
Construieşte-ţi o reputaţie şi apăr-o
 BĂIATUL CU ÎNGHEŢATA

P arcă era o scenă desprinsă dintr-un tablou semnat Norman

Rockwell. Un băieţel intră într-o cofetărie şi se aşază la tejghea.
Era nerăbdător să se desfete cu o îngheţată asortată în acea după-
amiază fierbinte de vară. Se uită în portofel pentru a vedea câţi bani
strânsese pentru acest mult aşteptat ospăţ. Patru monede de douăzeci
şi cinci de cenţi. O chemă pe chelneriţă şi întrebă cât costa o îngheţată
cu sos de ciocolată. I se răspunse că "un dolar şi douăzeci şi cinci de
cenţi".
Băiatul se întrista deodată. Tăcu un moment şi apoi întrebă:
"Cât costă doar îngheţata, fără sosul de ciocolată?".
"Un dolar", îi răspunse ospătăriţa începând să-şi piardă
răbdarea.
Băiatul se gândi un moment şi spuse: „Vă rog să îmi daţi doar
îngheţata".
Câteva momente mai târziu chelneriţă se întoarse cu îngheţata
şi cu bonul de casă. Trecu apoi la alţi clienţi. Băiatul îşi savura înghe-
ţata şi, după ce mulţumi chelneriţei se îndreptă spre casa de marcat şi

107
 PIANUL DE PE PLAJĂ

plăti cu patru monede de douăzeci şi cinci de cenţi. Când aglomeraţia

specifică prânzului se mai domoli, chelneriţa se întoarse să strângă
vasele de pe tejghea. în dreptul locului unde stătuse băiatul, lângă
cupa goală de îngheţată, găsi o monedă de douăzeci şi cinci de cenţi
lăsată acolo ca bacşiş. îşi dădu seama impresionată că băiatul avusese
de la început bani suficienţi pentru a-şi cumpăra îngheţata cu sos de
ciocolată dar în acest caz nu ar mai fi avut bani pentru bacşiş.
Pentru băiat, nu fusese altă opţiune. Ştia că nu putea folosi toţi
banii pentru el însuşi. Trebuia să facă un mic sacrificiu pentru a-şi
arăta consideraţia faţă de cineva. Era pe cale să îşi construiască ceea ce
numim "o bună reputaţie" care avea să-1 urmeze întreaga viaţă.
O adevărată lecţie pentru noi toţi! Băiatul a ştiut instinctiv ce
trebuie să facă. Cu toţii am fost dotaţi cu o "voce interioară" şi cu bunul
simţ al celei mai potrivite opţiuni într-o anumită situaţie. Problema cu
cei mai mulţi dintre noi este că am găsit în timp o grămadă de motive şi
justificări pentru a nu urma ceea ce ne dictează acea voce interioară, in
locul ei ascultăm de diverse idei şi emoţii contradictorii:

• Chiar merit această mică plăcere sau recompen

să... şi o merit în acest moment.
• Nimeni nu va observa.
• Nici nu o cunosc pe această persoană.
• Nu cred că gestul meu are vreo semnificaţie în viaţa
acestei persoane.
• Nu sunt de acord cu această regulă
nescrisă şi de aceea nu o voi respecta.
Domnule, nu-mi
• Şi aşa am o zi proastă, nu am chef să mă
ridic pălăria din
gândesc la problemele altora acum.
respect pentru ceea
• Cred că cineva ar putea încerca să
ce este ea, ci îmi
profite de bunătatea mea.
ridic pălăria
pentru ceea ce
Există o poveste foarte cunoscută despre
sunt eu. —
Sir Winston Churchill care stătea odată de vorbă
Winston Churchill
pe stradă cu un prieten. Cei doi întâlniră pe drum
o "pasăre de noapte". Winston Churchill îşi ridică

108
 B Ă I AT U L CU ÎNGHEŢATA

pălăria de pe cap pentru a o saluta. Văzând aceasta, prietenul său îl

admonesta imediat amintindu-i de reputaţia femeii. Sir Winston
replică: "Domnule, nu-mi ridic pălăria din respect pentru ceea ce este
ea, ci pentru ceea ce sunt eu".
Reputaţia este rezultatul direct al comportamentul nostru, este
produsul a ceea ce suntem şi a ceea ce facem chiar şi atunci când nu
ne vede nimeni.
Nici băiatul cu îngheţata şi nici Sir Winston Churchill nu au
încercat în mod deliberat să impresioneze pe cineva. Pur şi simplu s-
au comportat în felul în care le-o dicta conştiinţa. Au ales să facă "ceea
ce este corect", indiferent dacă îi vedea sau nu cineva.
Cum se formează o reputaţie? Din gesturile pe care le faci
atunci când habar nu ai că oamenii te privesc. Din modul în care îţi
expui valorile şi convingerile fără scop publicitar, fără a ştii că cineva
te priveşte sau te observă. Ceea ce suntem şi modul în care ne
comportăm vorbeşte pentru noi mai limpede decât oricâte cuvinte!
Cu toţii cunoaştem oameni care vorbesc foarte mult dar
niciodată nu-şi însoţesc cuvintele de fapte. Pentru noi, aceştia nu sunt
oameni de calitate. Reputaţia lor este terfelită — nu pentru că faptele
lor ar fi reprobabile ci pentru că nu au pus în practică ceea ce au spus.
Micile acte de generozitate sau bunătate —
simplul fapt de a pune înaintea propriei persoane
interesul alteia — sunt cele care reprezintă temelia Ceea ce suntem şi
solidă a ceea ce va fi o bună reputaţie. modul în care ne
Micile acte de egoism şi meschinărie — comportăm vorbeşte
exemplul concret al punerii persoanei noastre pe pentru noi mai
primul plan — pun şi ele baza unei reputaţii, dar limpede decât
negative de această dată. oricâte cuvinte!
întrebarea este: "Ce fel de reputaţie îmi
doresc?".

109
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Cum vrei să fii cunoscut?

Cu care din atributele de mai jos ai vrea să te caracterizeze
persoanele din jurul tău?
Ia un creion şi subliniază primele trei atribute pe care ai vrea să
le folosească cei care te cunosc atunci când vorbesc despre tine:

Loial Egoist Integru Competent

Zgârcit Onest Nepunctual De încredere

De nădejde Neglijent Amabil Respectabil

Curajos Trişor Generos Creativ

Prompt Inficient Răbdător Perseverent

Altruist Elegant Stăruitor Echivoc

Nerăbdător Arogant Pasionat Critic

Leneş Complotist Indiferent Tolerant

110 Mai întâi, hotărăşte cum vrei să fii cunoscut. Apoi

acţionează în aşa fel încât să transpui în practică ceea ce vrei să
fii.
Există câteva scenarii pe care băiatul cu îngheţata LE-AR
FI PUTUT urma:

1. Băiatul ar fi putut ignora nevoile chelneriţei

facându-şi pofta cu îngheţata pe care şi-o
d lucru pentru chelneriţă dar ar fi fost important
o pentru el în timp. Ar fi făcut încă un pas spre un
r mod de viaţă bazat pe
e
a
.

P
r
o
b
a
b
i
l

c
ă

a
s
t
a

n
u

a
r

f
i

î
n
s
e
m
n
a
t

m
a
r
e
 BĂIATUL CU ÎNGHEŢATA

principiul "bucură-te de lucruri şi foloseşte-i pe

oameni" în loc de unul mult mai sănătos spre un
mod de viaţă care spune "bucură-te de oameni,
foloseşte-te de lucruri". Ignorând-o pe cea care îl
servise, băiatul s-ar fi concentrat numai asupra lui
însuşi. In timp, extinzând acest mod de gândire
asupra întregii sale vieţi, ar fi putut ajunge să ignore
total nevoile celor din jurul său, concentrându-se
exclusiv asupra a ceea ce avea el nevoie.

2. Băiatul i-ar fi putut spune chelneriţei: "Am

suficienţi bani pentru îngheţata pe care mi-o
doresc, dacă nu te superi că nu îţi voi lăsa nici un
bacşiş.". Chelneriţa ar fi spus cu siguranţă: "Bine" şi
poate chiar ar fi crezut că era drăguţ din partea lui
că măcar se gândise să-i spună. Ce efect ar fi avut
acest tip de atitudine asupra băiatului? Ar fi devenit
un tip care îi manipulează pe ceilalţi. Poate că ar fi
ajuns să creadă că este benefic acest tip de atitudine
în care transferi întreaga povară de a alege ceea ce
este corect pe umerii CELORLALŢI.

3. Băiatul ar fi putut să se târguiască: "Dă-mi sos de

ciocolată numai de zece cenţi iar restul de
cincisprezece vor fi bacşişul tău". Chelneriţa ar fi
fost probabil de acord dar mult mai probabil ar fi
râs spunând: "Bună încercare, dar nu pot face
asta.". Cum ar fi influenţat această abordare
comportamentul viitor al băiatului? L-ar fi
determinat să creadă că "scurtăturile" sunt posibile,
că poţi obţine măcar IN PARTE ceea ce vrei chiar
fără să-ţi îndeplineşti partea ta de datorie.

Din fericire, băiatul a urmat calea generozităţii, a avut o

atitudine cinstită şi fără urmă de manipulare. Mi-ar plăcea să-1

III
 PIANUL DE PE PLAJA

întâlnesc pe omul care i-a modelat comportamentul acestui copil. Am

o bănuială că a fost un părinte sau un educator care habar nu avea că
nişte ochişori îi urmăreau cu atenţie comportamentul.

Credibilitatea îţi este pusă zilnic la

încercare
Fie că ştii sau nu, credibilitatea şi reputaţia îţi sunt puse în
fiecare zi la încercare, în nenumărate moduri. Nu toate acţiunile vor
fi observate de către cei din jurul tău... dar foarte multe dintre ele
vor fi.
Gândeşte-te la trei persoane cu care lucrezi. Probabil că vei putea
descrie caracterul şi reputaţia fiecărei dintre ele prin câteva adjective
simple. Ai ajuns la nişte concluzii despre persoanele respective
bazându-te pe observaţiile făcute privitor la comportamenul lor.
Acum
Fie c* ştii sau nu, g ânde § te - te la ceea ce sim ţi pentru
credibilitatea si fiecare dintre cele trei persoane. Iţi face plăcere
să lucrezi cu ele? Dacă da de ce?
reputaţia îţi sunt '
Duse în fiecare zi la ^ recomanda şi altora vreuna dintre aceste
încercare în persoane ca prieten, partener sau coleg de
muncă? Dacă nu de ce?
nenumărate moduri. >
Ţine minte că dacă tu poţi evalua alte
persoane în acest mod, şi ele pot face acelaşi
lucru în ceea ce TE priveşte.
Atunci când o companie alege un angajat pentru o promovare
sau unul pentru a-i încredinţa noi atribuţii, de obicei caută alte calităţi
decât pregătirea sau experienţa. Caută un angajat care să-şi fi dovedit
integritatea, loialitatea, responsabilitatea, spiritul de echipă.
în calitate de proprietar al unei companii ce are sute de angajaţi,
recunosc că reputaţia unei persoane cântăreşte foarte greu atunci când
trebuie luată decizia numirii unui angajat într-un anumit post sau
învestirea sa cu mai multă încredere ori noi responsabilităţi.

112
 BĂIATUL CU ÎNGHEŢATA

Pentru mine, o reputaţie solidă şi faptul că acea persoană este

de încredere reprezintă cea mai bună recomandare!
De fiecare dată când eşti observat acţionând în mod onorabil —
în special atunci când ŢI SE PARE că nimeni nu te vede — mai adaugi
o sumă la "banca reputaţiei". Aceasta este o bancă la care ţi-ai dori să
ai un depozit cât mai mare şi nici o retragere. Crede-mă pe cuvânt!
Se prea poate însă ca, în viaţă, să ai parte de situaţia în care o
"retragere" să fie necesară. De exemplu, dacă ţi-ai creat reputaţia de
om onest, vei observa că ceilalţi te vor considera nevinovat până la
proba contrarie, dacă intervine o situaţie ce creează suspiciuni. Atunci
când acţiunile tale ridică semne de întrebare, vei constata că nu miile
de cuvinte prin care încerci să te dezvinovăţeşti te pot salva ci
reputaţia pe care ţi-ai creat-o până la incident.
Auzim foarte des spunându-se: "Reputaţia te precede". Asta
poate fi bine sau rău! Să ai o reputaţie solidă, de om onest, respon-
sabil şi loial, te poate ajuta să dobândeşti un succes incontestabil.

Nu încerca să fii perfect - fii tu însuţi!

Toţi cei pe care îi cunosc îşi doresc să fie înconjuraţi de
persoane care să nu trebuiască să fie supravegheate la fiecare pas până
când îşi duc la îndeplinire o sarcină. Unul dintre motivele pentru care
îmi place atât de mult să joc golf este faptul că jucătorii îşi strigă
greşelile şi atenţionează asupra loviturilor nepermise pe care le comit.
De exemplu, dacă un jucător atinge mingea sau o mişcă în mod
accidental, i se ridică dreptul de a da o lovitură. Chiar dacă nimeni
altcineva nu se uită, un adevărat profesionist — sau oricine care
respectă jocul şi pe el însuşi — va raporta faultul. Există multe poveşti
despre turnee în care sume mari de bani au fost pierdute pentru că un
jucător de golf a raportat propria greşeală chiar dacă nimeni nu-1
văzuse. Câtă demnitate într-un asemenea gest!
Una dintre poveştile care ilustrează un asemenea comporta-
ment îl are ca personaj principal pe Bobby Jones. Aceasta este legen-
dară pentru onestitatea sa. A fost unul dintre cei mai mari jucători de

113
 PIANUL DE PE PLAJĂ

golf din istorie dar a rămas în liga amatorilor pentru că nu voia să îşi
pună în pericol dragostea pentru golf facându-şi probleme legate de
suma pusă în joc la următorul turneu.
Odată, Jones participa la un mare turneu şi s-a întâmplat ca mingea
sa să se afle undeva la liziera pădurii, între frunze, chiar la jumătatea
distanţei între jalon şi gaură. Meciul era foarte strâns iar miza mare.
Jones se apropie de minge, arbitrii sunt cu ochii aţintiţi, reporterii se
înghesuie cât mai aproape. Jones era favoritul fanilor. Se pregăteşte
să lovească dar calcă pe o crenguţă
------------g|---------- care mişcă frunzele iar asta face ca mingea să se
clatine un pic. Era un dezastru! Penalizare de o
* * " lovitură! Reporterii şi arbitrii scot un geamăt
victorie? Cu T , _ , „ u ,.,. ]u
slab ştiind ca aceasta aproape imperceptibila
siguranţă nu atât de ~, T ..., ,
r
° mişcare putea sa-1 coste pe Jones titlul.
mult ca o reputaţie! . . ,. . , Ur
r r
Apoi, ca din senin, se aude o voce: bu nu
_________jm________ am văzut nimic, voi?". O altă persoană
adăugă
instantaneu: "Nici eu nu am văzut nimic". Imediat
se auziră din ce în ce mai multe voci ale unora care voiau să-1 "ajute"
pe Jones considerând că era nedrept ca un turneu să fie pierdut din
cauza unui detaliu nefericit. Jones se întoarse spre cei care strigau de
acum spunând netulburat: "Eu am văzut". Penalizarea a fost aplicată
şi, într-adevăr, Jones a pierdut la o lovitură.
Cât preţuieşte o victorie? Cu siguranţă nu atât de mult ca o
reputaţie!
Nu toţi jucătorii de golf pot fi creditaţi cu o asemenea inte-
gritate, desigur. Sunt mulţi jucători care sunt nerăbdători să găsească
moduri de a mai adăuga un punct sau două la scor. Poate dau un mic
"impuls" mingii pentru a ieşi de pe o traiectorie defavorabilă sau fac să
cadă o minge pe locul unde fusese cealaltă pierdută, pretinzând că
noua minge este cea originală şi evitând astfel o penalizare.
De-a lungul anilor, mi s-a părut foarte interesant să joc golf cu
potenţiali angajaţi sau parteneri de afaceri. Este un mod foarte eficient
de a afla informaţii despre codul etic şi caracterul lor. Cei care caută
moduri nu tocmai cinstite de a câştiga la golf probabil că vor face
acelaşi lucru şi privitor la celelalte aspecte ale vieţii lor. Cei care

114
 BĂIATUL CU ÎNGHEŢATA

admit în mod sincer greşelile pe care le-au făcut probabil că vor fi la

fel de cinstiţi şi în afaceri. Pe cine preferi să ai în echipa TA — pe unul
care îşi creează în mod suspect un avantaj sau pe cel care îşi asumă fără
rezerve greşelile?
Iţi voi mai spune încă o poveste despre golf; o poveste despre
unul dintre cei mai mari sportivi ai timpurilor noastre, Jack Nicklaus.
Pe parcursul carierei sale, Jack Nicklaus a câştigat şase turnee
Maşter, cinci campionate PGA, patru turnee ale Americii, trei turnee
ale Angliei şi două campionate de amatori. Nicklaus avea, însă, nu
numai o nezdruncinată reputaţie de învingător ci şi aceea de a fi unul
dintre cei mai distinşi jucători care au pus vreodată piciorul pe un
teren de golf.
Cum a obţinut această reputaţie? Am să-ţi povestesc un incident
care a avut loc la Royal Birkdale, Anglia, în timpul turneului Ryder
Cup, în 1969. Nicklaus şi britanicul Tony Jacklin erau, indiscutabil,
cei mai buni jucători de golf din lume în acel moment. îşi reprezentau
cu cinste naţiunile şi, la un moment dat, se aflau la a optsprezecea
gaură având scor egal.
Nicklaus trebuia să câştige pentru ca America să păstreze cupa
iar Jacklin pentru a onora Anglia. Nicklaus era la aproape un metru de
gaura care îi putea asigura victoria iar Jacklin la doar jumătate de
metru. Nicklaus a făcut atunci un gest care este cunoscut şi astăzi
drept "concesia". Se alinie plin de încredere, lovi şi apoi şoca întreaga
lume când, aplecându-se, ridică steguleţul ca şi când oponentul său ar
fi marcat. Mai târziu şi-a motivat gestul astfel: "Nu puteai rata lovitura
din acel punct dar, date fiind circumstanţele, nici nu te-aş fi lăsat
niciodată să ai şansa de a o face".
Scorul final a fost o egalitate, prima din istoria Ryder Cup. A
fost un moment de spirit sportiv fără egal, despre care se vorbeşte şi
astăzi cu respect.
Prietenia dintre Nicklaus şi Jacklin dăinuie şi astăzi.
Recent, au terminat lucrările la construcţia unui teren de golf
de clasă internaţională în Sarasota, Florida, teren pe care l-au con-
struit... împreună. Jacklin chiar va locui în această viitoare comu -
nitate a celor pasionaţi de golf pentru a perpetua în timp spiritul

115
 PIANUL DE PE PLAJĂ acelui gest de

neuitat făcut cu atât de mult timp

A

m urma.
Poţi obţine atât de Gestul lui Nicklaus de la Ryder Cup nu a
mult dacă nu îţi pasă fost neapărat necesar sau previzibil... dar a fost
cine primeşte laurii! de o eleganţă fără pereche. El 1-a scutit pe
prietenul şi adversarul său de o eventuală situaţie jenantă. A preferat
egalitatea şi, făcând asta, şi-a creat o reputaţie indestructibilă de om
de o mare calitate şi modestie.
Foarte puţini oameni îşi mai aduce aminte astăzi cine a câştigat
Ryder Cup în 1969 sau măcar cine a participat la turneu. Dar ne
aducem cu toţii aminte ce a făcut Nicklaus la a optsprezecea gaură.
învaţă să fii tu însuţi... nu este nevoie să fii perfect.
i ■* - . . . . . „

învaţă sa nu acţionezi numai pentru a primi o recompensa... vei

constata că astfel poţi primi cea mai importantă dintre recompense: o
reputaţie solidă.
învaţă să fii o persoană cu o reputaţie impecabilă, construită pe
cele mai înalte valori morale... vei fi dorit ca prieten, vecin sau
asociat.
Poţi obţine atât de mult dacă nu îţi pasă cine primeşte laurii!

16
Trecutul tău nu este viitorul tău,
 PEŞTELE ÎNFOMETAT

A cum mulţi ani, s-a efectuat un experiment ştiinţific deosebit de

elocvent. Am aflat despre ei dintr-un film documentar realizat
de dr. Eden Ryl, psiholog comportamental şi cunoscut
conferenţiar. In acest experiment, o ştiucă mare a fost introdusă într-
un bazin, fiind hrănită cu plevuşcă. Camerele de luat vederi au
înregistrat reacţiile ştiucii pe parcursul a mai multor zile.
După o perioadă, oamenii de ştiinţă au schimbat condiţiile
montând o barieră de sticlă între ştiucă şi "hrana" sa. De fiecare dată
când încerca să mănânce un peştişor, ştiuca se lovea inevitabil de
panoul de sticlă. După câteva eşecuri de a ajunge la hrană şi la fel de
multe lovituri dureroase, peştele cel mare a renunţat să-i mai atace
pe mititeii plasaţi de partea cealaltă a panoului. Atunci când s-a ajuns
la concluzia că ştiuca era suficient de înfometată, oamenii de ştiinţă
au înlăturat panoul de sticlă permiţând micilor peştişori să înoate
nestingheriţi prin tot bazinul. Erau acum la dispoziţia marii şi
înfometatei ştiuci. Spre surprinderea tuturor, ştiuca nu a încercat nici
un moment să mănânce vreunul dintre peştişori. înota pur şi simplu

119
 P I A N U L DE PE P L A J A

prin bazinul plin de hrană — deşi era flămândă până la

disperare. Totuşi nici nu a ÎNCERCAT să mănânce vreunul.
După atâtea încercări nereuşite şi dureroase de a ajunge la
hrană, se părea că peştele cel mare renunţase să mai
ÎNCERCE. în cele din urmă peştele a murit... de foame...
într-un bazin plin de hrană!
Hrana era intangibilă. Peştele CREDEA că hrana era
intangibilă.
Câţi oameni sunt astăzi într-o situaţie asemănătoare? Ei
păstrează în minte încercările nereuşite de a obţine succesul,
eşecurile trecute, jena de a nu fi atins un obiectiv, momentele de
respingere şi descurajare... şi astfel îşi formează convingerea
că pentru ei succesul şi o viaţă plină de semnificaţie sunt
INTANGIBILE.
Convingerea greşită că nu mai putem avea succes după un
insucces poate nu ne costă viaţa, ca în cazul ştiucii, dar ne poate
costa CALITATEA vieţii pe care ne-o dorim.

Să luăm decizia de a încerca din nou

întreabă-te chiar azi, "Ce aş putea realiza dacă, începând cu
ziua de azi voi lăsa în urmă toate experienţele negative şi voi
ignora toate eşecurile care m-au marcat şi voi alunga amintirile
dureroase?".
Adevărul este că nu poţi şterge cu buretele tot ce ţi s-a
întâmplat în trecut. Dar un adevăr la fel de valabil este şi că POŢI
schimba modul în care ai EVALUAT până acum toate
experienţele negative prin care ai trecut.
Oamenii spun deseori: "Am încercat asta înainte şi n-a
mers, nu vreau să mai trec prin aşa ceva din nou". Foarte probabil
că nici nu ai CUM să treci la fel prin aceeaşi întâmplare.
Lumea se schimbă... şi tu la fel.
Ce era adevărat odată... s-ar putea să nu mai fie acum.
Poţi alege să te descurci mai bine şi, în multe feluri, poate
că ai dobândit deja multe cunoştinţe care să te pregătească mai
120 bine pentru o nouă încercare. Poţi alege să încerci din nou. Poţi
alege să schimbi ceva la modul în care abordezi lucrurile. Ceea
ce a fost... nu mai EXISTA în mod identic.
 PEŞTELE Î N F O M E TAT

In sport, în special în base-ball, chiar şi cei mai buni marcatori

"reuşesc" câte o dată doar o lovitură din trei încercări. Cei consideraţi
cei mai eficienţi marcatori sunt şi cei care au cele mai multe ratări.
In cazul lui Thomas Edison, au fost necesare mai mult de zece
mii de încercări până când a inventat becul. După fiecare eşec, Edison
concluziona, "Am eliminat încă un mod în care nu era posibil să
meargă", şi apoi încerca o nouă cale.
Lumea nu are nevoie de şi mai mulţi oameni care renunţă. Ci
de oameni care după un eşec se ridică şi pornesc mai departe. Rich
de Vos, fondator al grupului de firme Alticor şi multimiliardar, a fost
întrebat odată, "Ce faci atunci când cazi?". De Vos a răspuns imediat,
"Mă ridic". Simplu de spus, vei zice. Uneori chiar este atât de simplu.
Să treci printr-o dezamăgire sau un eşec poate fi o experienţă greu de
suportat dar dezamăgirile şi eşecurile sunt IN MOD OBIŞNUIT
componente ale succesului veritabil.
Acest principiu al încercărilor repetate nu se aplică doar în
afaceri sau pentru aducerea la îndeplinire a diverselor sarcini ori
proiecte ci şi relaţiilor personale.
Ai trecut vreodată printr-o relaţie care nu a mers? Poate o
despărţire sau chiar un divorţ? Câteodată suntem răniţi atât de
profund iar sentimentul de respingere este atât de intens încât
suntem tentaţi să ajungem la concluzia că toate relaţiile pe care le
vom avea în viitor se vor sfârşi în acelaşi fel şi vom refuza să dăm vreo
şansă unei noi relaţii. Sunt atâţia oameni care spun: "Niciodată nu voi
mai avea încredere într-un alt bărbat (sau altă femeie)! Nu mai vreau
să trec prin aceeaşi durere din nou!". Ei bine... trecutul nu este
identic cu viitorul. încearcă să .înveţi câte ceva din eşecurile pe care
le-ai avut şi recunoaşte că fiecare relaţie este diferită de celelalte.
Trebuie, de asemenea, să recunoşti că sfârşitul unei relaţii poate
reprezenta începutul uneia mai bune, cu mai multe satisfacţii.
Dacă poţi dobândi experienţă şi înţelepciune dintr-un eşec...
atunci dobândeşte.
Dacă este ceva de iertat... atunci iartă.
Dacă există vreo problemă în viaţa ta în legătură cu care trebuie
să iei o hotărâre categorică... atunci ia o hotărâre.

121
 PIANU
L DE
PE
PLAJA
A
Apoi: .
rn mai
nu
mai
Fii mai 1 puternic, nu mai
Avulnerabil. .

Fii mai înţelept, nu mai cinic.

.
■
 ■■

Trei mari
lecţii de
însuşit ■ •

Sunt trei lucruri care trebuie învăţate cât mai devreme:

1. INVAŢA SA TRECI PESTE
■

CRITICI ŞI RESPINGERE
 n
u-ţi acceptă ideile, îţi refuză propunerile sau
critică în mod deschis performanţele
tale, nu te lăsa copleşit de durere şi
autocompătimire. Intreabă-te: "Ce pot învăţa
din asta? Ce trebuie să schimb? Cum trebuie
să
reacţionez pentru a nu mai transforma
incidentul într-o experienţă negativă? Există
ceva la ideile mele, propunerile mele,
atitudinea
mea sau performaţele mele care trebuie
îmbunătăţit sau schimbat?". Concentreză-te
asupra a ceea ce se POATE face şi nu te lăsa
doborât ■

de "junghiul" emoţional de moment. Trebuie să

recunoşti că fiecare dintre noi este criticat
câteodată, chiar şi cei mai puternici, celebri şi
influenţi oameni ai planetei! Nimeni nu este
lăudat, iubit sau acceptat
tot timpul. Asta este viaţa! ■

Nu sta mereu cu teama în

.
 .
2. INVAŢA SA TRECI
■

. ■

PESTE SITUAŢIILE JENANTE

- . .-
•

Cei mai mulţi oameni se simt jenaţi de

■

lucruri pe care ceilalţi

nici măcar nu le observă şi nu-şi mai amintesc de ele,
după trecerea

122
.
 ■

PEŞTELE ÎNFOMETAT

momentului. Oamenii sunt pur şi simplu

mult prea ocupaţi cu propriile probleme
şi eşecuri
A

pentru a le observa pe ale altora. întâlnesc mereu

"Extraordi
narul"
oameni care sunt mult
gândesc ceilalţi despre ei şi prea puţin prea preocupaţi de ce
de ceea ce învaţă, creează şi fac ei înşişi. Charlie Jones spune
:upaţ: adesea că
prea mulţi
oameni au
"pielea
"Extraordinarul" Charlie Jones spune sensibila şi o
inimă
adesea că prea mulţi oameni au "pielea
sensibilă şi o inimă împietrită" când, de
fapt, ar trebui să aibă „pielea rezistentă
şi o inimă sensibilă".

împietrită
 ■

3. ÎNVAŢĂ SĂ NU TE LAŞI
DOBORÂT
DE
FRUSTRĂ
RI
■ ■ * ■

.
■

'

Eşecurile şi greşelile merg împreună cu învăţarea şi progresul.

De câte ori ai căzut şi apoi te-ai ridicat când de-abia învăţai să
mergi? De câte ori ai căzut înainte de a învăţa să mergi pe
bicicletă?
Analizează schema de evoluţie a oricărei corporaţii. In
foarte puţine cazuri linia este continuu ascendentă. De obicei
este sinuoasă, cu multe urcuşuri şi coborâşuri. Tendinţa
generală este cea care contează, nu câteva eşecuri. Evoluţia,
ca şi succesul, urmează rareori
o traiectorie liniară.
venea vorba despre aptitudinea de a lucra cu oameni. îmi
plăceau oamenii dar stăteam prost la capitolul comunicare. m

Când mi-am început propria afacere, am fost ineficient în pri-

mele luni. Am încercat să-mi încropesc o echipă dar nu ştiam să lucrez
■

cu oamenii. Intenţiile
i
mele erau bune dar eram cam "necopt"
1
când
 mi duce la bun sfârşit prima Am devenit descurajat şi frustrat
când am constatat că, în ciuda ■

eforturilor mele, a sacrificiilor şi a investirii tuturor umilelor mele

123
 PIANUL DE PE PLAJĂ

resurse în afacere, nu-mi mergea nici pe departe atât de bine pe

cât sperasem. într-o zi m-am dus la un prieten. Aveam nevoie de
încurajare şi sfaturi. I-am spus pe scurt despre impasul financiar
în care mă găseam şi despre eşecurile în realizarea obiectivele pe
care mi le propusesem. A încercat să-mi expună un punct de
vedere bazat pe propriile sale experienţe dar nu-mi putea oferi
nici o soluţie. La sfârşit, mi-a spus: "Inveseleşte-te. Lucrurile ar
putea sta mai rău!".
Am încercat să mă înveselesc... dar în câteva săptămâni
lucrurile CHIAR au început să meargă mai rău! Se născuse Eric şi,
în comparaţie cu problemele sale de sănătate, nimic nu mai
părea important. Am fi schimbat bucuroşi noile probleme cu
cele vechi.
Cu trecerea timpului, am ajuns la o concluzie clară: trebuia
să trasăm o linie de departajare şi să spunem: „Trecutul este
trecut;
viitorul este înaintea noastră.". Trebuia să o luăm de la
capăt şi trebuia să începem cu modul nostru de GÂNDIRE.
Trebuia să începem să credem că rezultatele pe care le
vom avea în viitor vor fi mai bune decât cele din trecut.
 Trebuia să ne stabilim noi obiective şi să abordăm noi
tactici. 4

Trebuia să înfruntăm orice încercare cu mai multă hotărâre

şi
energie.
 în realitate, în afacerea pe care o aveam şi în mediul de afaceri
A
i
n eneral nu s-au schimbat prea multe. NOI ne-am schimbat.
■
Şi
pentru că noi eram diferiţi, rezultatele pe care le-am obţinut au
fost
diferite.

•■
■
în următorii trei ani, afacerea pe care
Sunt extrem de o fondasem s-a dezvoltat continuu, ajungând
mulţi cei care au ca numărul de colaboratori şi cifra
eşuat de veniturilor să fie de zece ori mai mare decât
nenumărate ori ceea ce aveam la început. Ne plătisem
paiul la aşa-zisul datoriile, construisem o
"succes obţinut puter
a nică oxa i am
1
peste noapte *.
reputaţia de "întreprinzători cu
dezvoltare ■

apida .
Sunt mulţi oameni care au trăit şi
muncit într-o relativă obscuritate înainte de
a obţine un succes fulminant. Sunt extrem
de mulţi cei care
■
I24 .
 PEŞTELE ÎNFOMETAT

au eşuat de nenumărate ori până la aşa-zisul "succes obţinut peste

noapte". Te poţi şi tu număra printre ei!
Ai auzit vreodată povestea arborelui de bambus chinezesc? Este
unic prin modul său de creştere.
După ce este plantat, fermierul trebuie să-1 ude mereu şi să-1
fertilizeze vreme de cinci-şase ani fără a fi răsplătit cu vreun semn
vizibil de creştere. Apoi ceva uimitor se întâmplă! Arborele începe să
crească brusc şi, într-un interval de şase săptămâni, ajunge la
douăzeci şi şase de metri înălţime!
Ce se întâmplă în cei şase ani? Bambusul îşi dezvoltă o rădăcină
puternică, capabilă să susţină creşterea explozivă de la suprafaţă.
Tot astfel se întâmplă şi cu noi. Este nevoie să schimbăm mai
întâi ceva din interiorul nostru — atitudinile, ideile, perspectivele,
convingerile şi abordările.

Rupe sforile "imposibilului"

Ceea ce crezi tu este covârşitor de important. Poate că ai mai
auzit despre opinia lui Henry Ford:

Dacă ai convingerea că vei avea succes... ai dreptate. Dacă

ai convingerea că nu vei avea succes... ai dreptate.

Tot ceea ce facem este influenţat de convingerile noastre.

Provocarea este să ne bazăm convingerile pe adevăruri nu pe emoţii,
temeri sau observaţii incorecte. Peştele din bazin a ajuns la o
concluzie bazată pe o abordare incorectă a realităţii. Asta se întâmplă
în cazul multor oameni.
Se întâmplă, de asemenea, în cazul elefanţilor de la circ. Au
fost semnalate incidente în care elefanţii de circ au murit în incendii
pentru că nu au încercat să fugă. Le-ar fi fost foarte uşor să o facă.
Sforile cu care erau legaţi puteau fi rupte cu uşurinţă dar ei nici măcar
nu au încercat să le rupă. Asta pentru că atunci când sunt pui,
îmblânzitorul lor îi leagă cu sfori groase, imposibil de rupt. Ei învaţă

125
 PIANUL DE PE PLAJĂ

că este imposibil să rupi funia şi să te eliberezi. încep să asocieze

existenţa unei sfori în jurul piciorului cu imposibilitatea de a se
elibera. Ei nu mai încearcă să rupă funia sau să smulgă pironul de care
aceasta este legată deşi ambele sunt foarte uşor de rupt.
Ştii care sunt "sforile imposibilului" ce te împiedică pe tine să
acţionezi pentru realizarea ţelurilor pe care ţi le-ai propus. Sunt ele:

• False convingeri?
• Presupuneri incorecte?
• Concluzii incomplete?
• Emoţii negative?
• Atitudini de descurajare şi disperare?

Peştele nu a mai avut hrană pentru că avea convingerea că este

imposibil să ajungă la ea. Elefanţii nu încearcă să evadeze pentru că se
gândesc că este imposibil să rupă funiile ce îi ţin prizonieri.
Vestea bună este că tu nu eşti peşte sau
elefant! Poţi gândi... poţi judeca... te poţi
Trecutul tău nu schimba... îţi poţi învinge temerile... poţi adopta
trebuie sa devină ° nouă atitudine- ■ • ?°\i încePe să crezi în tine Ş»
s mcerc
viitorul tău ^ i din nou! Nu te lăsa inhibat sau limitat
de "imposibilităţi" datorită convingerilor tale.
Dezvoltarea ca lider şi progresul ca fiinţă umană necesită
încrederea că întotdeauna mai există o posibilitate în ciuda
dezamăgirilor trecute ori a circumstanţelor actuale.
Trecutul tău nu trebuie să devină viitorul tău.

126
Nu lăsa urgenţele să treacă în faţa lucrurilor
cu adevărat importante.
 BECUL DE TREI DOLARI

P e 29 decembrie 1972, aproape de miezul nopţii, aeronava

companiei Eastern Airlines ce efectua zborul 401, tocmai se
pregătea pentru manevrele de aterizare pe aeroportul din Miami.
La bord se aflau o sută şaizeci şi trei de pasageri şi treisprezece
membri ai echipajului. Pregătirile păreau să se desfăşoare
normal până când pilotul a încercat să coboare trenul de aterizare.
Becul ce indica faptul că trenul de aterizare a fost coborât cu succes
nu se aprindea!
Trebuia luată rapid o decizie pentru că fără a fi siguri că trenul
de aterizare era coborât şi blocat, contactul cu solul ar fi fost
dezastruos. Căpitanul aeronavei ordonă un zbor în jurul aeroportului
pentru a avea timp să efectueze manevra manual.
Pilotul şi echipajul ştiau că există două posibile motive pentru
care indicatorul nu funcţiona. Unul era acela că, într-adevăr, trenul
de aterizare nu era coborât şi blocat. Celălalt era că becul
indicatorului se arsese. Piloţii începură să lovească şi să scuture
tabloul în speranţa că becul indicatorului se va aprinde. Fără succes

129
 PIANUL DE PE PLAJĂ

însă. Deciseră să schimbe becul pentru a vedea dacă aceasta era

cauza pentru care nu se aprindea indicatorul. Concentrându-se
asupra schimbării becului buclucaş, cineva lovi din greşeală
maneta care decupla pilotul automat. Asta însemna că avionul
trebuia comandat manual. Nimeni nu a observat că avionul
pierdea altitudine. Inevitabilul s-a produs şi aeronava s-a
prăbuşit, la douăzeci şi şapte de kilometri de aeroport.
Toţi cei din cabina de pilotaj au fost atât de absorbiţi de
schimbarea becului de trei dolari încât nimeni nu şi-a mai amintit
că avionul trebuia pilotat!
In acea noapte, nouăzeci şi şase de pasageri şi cinci
membri ai echipajului au pierit pentru că piloţii şi-au ignorat
priorităţile. Au fost distraşi de rezolvarea unei chestiuni urgente şi
au neglijat priorităţile.
Ne confruntăm uneori cu astfel de consecinţe dramatice
ale faptelor noastre tocmai pentru că atenţia ne este distrasă
de la priorităţi. Ca şi piloţii, ne concentrăm asupra a ceva ce este
urgent — o criză de moment — şi neglijăm adevăratele priorităţi.

într-un registru mai puţin sumbru...

Acum câtva timp, eu şi Nancy, ne-am hotărât să vizităm
Walt Disney World împreună cu minunata noastră nepoată,
Ashley-Kate şi mama ei, fiica noastră, Heather. îmi propusesem
pentru acea zi să-i ofer nepoatei mele o zi de neuitat alături de
bunicul său.
Ashley-Kate avea trei ani pe vremea aceea, aşa că am ales
distracţii pe măsura vârstei ei — cu siguranţă nu ne puteam duce
la Space Mountain! Ne-am hotărât într-un sfârşit să alegem un
circuit de agrement numit "Buzz Lightyear", inspirat din filmul
de animaţie "Toy Story". Era vorba de un trenuleţ cu vagonete
dotate fiecare cu "arme" de acelaşi fel cu ale personajului din
film, Buzz Lightyear. Am urcat într-un vagon împreună cu
nepoata mea, iar Nancy şi Heather în vagonul imediat următor.
Şi ne-am început călătoria pe tărâmurile întunecate! Zidurile pe
130 lângă care treceam erau pline de diverse ţinte colorate şi
creaturi bizare pe care trebuia să le "împuşcăm". Scorul
 BECUL DE TREI DOLARI

apărea pe un mic ecran digital aflat pe bordul vagonetului indicând

câte ţinte nimerisem. Băieţilor se pare că le plac jocurile cu
împuşcături iar eu eram din ce în ce mai prins!
Subit, vagonetul se opri. Habar nu am de ce. Puteam totuşi să
întoarcem şi să împuşcăm noi ţinte. Şi aşa am şi făcut! I-am arătat lui
Ashley-Kate cum să întoarcă vagonetul în timp ce eu împuşcăm de
zor. Râdeam cât ne ţinea gura şi ne distram de minune. Nancy şi
Heather se auzeau râzând şi ele în spatele nostru. Ne strigarăm
scorurile. Fetele mă bătuseră măr! Sângele mi se puse în mişcare şi
mă forţam să împuşc cât mai mulţi adversari.
In acelaşi timp, Ashley-Kate învârtea fascinată micul vagonet.
Cu cât mă străduiam mai mult să lovesc ţintele, cu atât mai rapid
învârtea ea vagonetul. Asta însemna că erau din ce în ce mai multe
ţintele pe care le ratam. Nancy se detaşa de mine în ce priveşte
scorul, iar avantajul ei creştea văzând cu ochii. Competiţia mă
stimula.
Chiar înainte de a-i spune dulcii mele nepoate să nu mai învârtă
atât de repede vagonetul că nu nimeresc ţintele, m-am dezmeticit.
Ce naiba fusese în capul meu? Asta nu era o competiţie între mine şi
Nancy. Circuitul se dorise un prilej de distracţie pentru nepoata
noastră iar pentru ea ERA distractiv să rotească vagonetul. Uitasem
pentru un moment motivul principal pentru care venisem la Disney
World. Am început să râd în sinea mea şi tocmai atunci vagonetul s-
a pus în mişcare purtându-ne prin alte tuneluri. Am pierdut faţă de
vagonetul ce ne urma... în stil mare. Nu-mi păsa, priorităţile mele
nu avuseseră de suferit. Fotografia cu mine şi Ashley-Kate — care ne
fusese dată de organizatori în schimbul unei sume fabuloase — arată
privitorilor o fetiţă fericită! Zâmbetul de pe faţa lui Ashley-Kate a
meritat toţi banii. Eram gata să iau călătoria de la capăt pentru un
asemenea zâmbet.
Ce vreau să spun? întotdeauna ce este important trebuie să fie
CONSIDERAT IMPORTANT.

131
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Ce te distrage?
Ce ne distrage de la priorităţile noastre? Uneori sunt emoţiile,
în special temerile, furia sau mândria. Uneori suntem cuprinşi de
lăcomie sau gelozie. Alteori nu ne mai putem concentra pe ceea ce
este important. Uneori nu recunoaştem sau nu respectăm nişte
principii de bază al căror adevăr este indubitabil. Iţi voi aminti de
două dintre ele:

Trebuie să obţii succesul personal pentru a-i putea

1. ajuta pe alţii. Datorită afacerii mele şi a vieţii
personale sunt nevoit să zbor foarte mult. De aceea
poate a m reţinut aproape în întregime
recomandările pe care stewardesele le fac înainte
de zbor. Unul dintre acestea se referă la folosirea
măştii de oxigen: "în cazul în care cabina se
depresurizează, masca de oxigen va cădea din
suport. Vă rugăm să o plasaţi pe faţă, să o fixaţi pe
cap şi să respiraţi normal. Chiar dacă sacul nu se
umflă, oxigenul circulă. Dacă sunteţi însoţit în
călătorie de un copil, întotdeauna puneţi-vă masca
primul şi apoi ajutaţi copilul.".
La început, această instrucţiune
poate părea cel puţin egoistă dar nu este
A-ţi monta masca
aşa: nu poţi salva pe nimeni din jurul tău
de oxigen primul
dacă eşti inconştient! Prioritatea ta este să
nu este un act
supravieţuieşti şi să fii suficient de puternic
egoist... este
pentru a-i ajuta pe alţii. A-ţi monta masca
inteligent. Pe
de oxigen primul nu este un act egoist...
termen lung veţi fi
este inteligent. Pe termen lung veţi fi
bine şi tu şi copilul!
bine şi tu şi copilul!
Uneori, marii oameni de succes
au fost acuzaţi de egoism extrem sau de

132
 BECUL DE TREI DOLARI

ambiţie nemăsurată. Ideea era că, dacă ei ar

coborî ştacheta, ceilalţi ar putea avea o şansă la
succes. Dar nu se întâmplă aşa în practică! In
primul rând, succesul nu este o plăcintă pe care o
împărţi în felii. Succesul unei persoane nu
diminuează şansa la succes a alteia. In al doilea rând,
tocmai oamenii de succes, întreprinzătorii,
ambiţioşii, cei care îşi asumă riscurile sunt cei
care creează locuri de muncă pentru ceilalţi! Ei
sunt cei care îi apără şi îi servesc pe oamenii care
le critică succesul. Ei sunt cei care se salvează pe ei
înşişi pentru a-i putea salva şi pe alţii.

2. Trebuie să-ţi defineşti clar priorităţile înainte de a

le îndeplini. Chiar şi oamenii de succes îşi uită
uneori priorităţile. Este uimitor cât de uşor putem
pierde din vedere ceea ce este cu adevărat
important în viaţa noastră. Este foarte uşor să uităm
de priorităţi. Stabileşte chiar azi priorităţile din
viaţa ta. Scrie-le pe o hârtie. Răspunde la două
întrebări în timp ce analizezi cu multă atenţie lista
ta cu "cele mai importante lucruri":
• Sunt ele IN REALITATE cele mai mari priorităţi
ale mele?
• Sunt priorităţile mele echilibrate?

Trei domenii de priorităţi

Priorităţile pot fi clasate în trei domenii: domeniul spiritual,
cel personal şi familial şi domeniul afacerilor şi al vieţii profesionale.

133
 s
PIANUL DE PE PLAJĂ

1. PRIORITĂŢILE DE ORDIN SPIRITUAL

Acest domeniu este foarte personal pentru toţi. Am

convingerea că suntem în primul rând nişte fiinţe spirituale şi
abia apoi entităţi fizice. Cred că Dumnezeu are un plan pentru
fiecare dintre noi şi sunt hotărât, în ceea ce mă priveşte, să urmez
acest plan şi să îl duc la îndeplinire. Biblia spune că trebuie să-L
iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot
cugetul nostru... şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. (Matei
6:19-21) Asta mi se pare o bază foarte potrivită pentru stabilirea
priorităţilor. Biblia mai spune: "Nu vă strângeţi comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le fură hoţii ci
strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina
şi unde hoţii nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră,
acolo este şi inima voastră". Pentru mine înţelepciunea acestui
pasaj este grăitoare şi faptul că eu cred în acest pasaj îmi
influenţează priorităţile. In ceea ce mă priveşte, priorităţile mele
supreme sunt cele de ordin spiritual şi încerc să le armonizez cu
ceea ce cred că reprezintă planul Creatorului pentru mine. Cu cât
înaintez în vârstă cu atât sunt mai convins de asta. Am văzut că
atunci când îmi menţin priorităţile spirituale pe primul plan mă
bucur de pace şi fericire în viaţă.
Asta înseamnă oare că succesul financiar sau o stare fizică
bună mi se par de neglijat? Nu. Pur şi simplu PRIMELE mele
priorităţi sunt cele de ordin spiritual iar celelalte par să se
stabilească de la sine în funcţie de asta. Sunt convins că
Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care îşi stabilesc corect
priorităţile.

134
 BECUL DE TREI DOLARI

2. PRIORITĂŢILE DE ORDIN
PERSONAL ŞI FAMILIAL

Acest domeniu include sănătatea şi ţelurile noastre cât şi

relaţiile de familie. Nu suntem înţelepţi dacă ne străduim să obţinem
succesul material cu preţul sănătăţii ori a relaţiilor de familie.
Am convingerea că ne este necesară odihna pentru a reuşi să ne
păstrăm energia şi sănătatea, că trebuie să ne hrănim corect şi să
facem exerciţii fizice, că este vital să ne rezervăm puţin timp pentru
relaxare şi recreere.
Susţin cu fermitate existenţa în viaţa fiecăruia dintre noi a unui
spaţiu personal. Iţi poţi imagina cum ar fi să citeşti o carte sau o
revistă care să aibă paginile acoperite total de cuvinte, fără să existe
nici o margine? Imaginează-ţi că nu există nici un spaţiu liber, nici un
punct în care să-ţi odihneşti ochii. Asta da, «ochistrângere»! Atunci
ai vedea cât este de dificil să citeşti şi să înţelegi ce citeşti. Aşa va fi şi
viaţa noastră dacă fiecare minut din ea este programat să fie
productiv. Ne trebuie un spaţiu al nostru pentru a visa... pentru a ne
gândi... sau pentru a savura un moment de împlinire.
Copiii şi soţia ta au nevoie de tine, de timp petrecut cu tine, au
nevoie de prezenţa ta fizică. Dacă nu eşti căsătorit, ştii că uneori simţi
nevoia de a petrece puţin timp cu prietenii tăi, pentru a-ţi menţine
echilibrul psihic, a contrabalansa timpul pe care îl aloci sarcinilor de
îndeplinit. Dacă ai copii, atunci ştii că ei au nevoie de tine pentru a te
cunoaşte ca persoană nu numai ca pe cel care aduce banii în casă.

135
 PIANUL DE PE PLAJĂ

3. PRIORITĂŢILE DE ORDIN
PROFESIONAL ŞI DE AFACERI

Acest domeniu este cel care consumă cel mai mult

timp, energie şi resurse, de aceea trebuie administrat cu grijă.
Aici cauzele care te distrag sunt uşor previzibile. Cel puţin patru
tipuri diferite de activităţi vor concura pentru a-ţi atrage atenţia:

• Cele nu prea urgente şi neimportante.

• Cele nu prea urgente dar importante.
• Cele urgente dar neimportante.
• Cele urgente şi importante.

Ţelul tău este, desigur, acela de a acorda prioritate

absolută activităţilor cu adevărat IMPORTANTE, conform
propriei liste de priorităţi.
Gândeşte-te la marea varietate de activităţi pe care le ai
de realizat într-o zi:

Să-ţi găseşti noi clienţi (să prospectezi, să

creezi legături, să obţii recomandări, să
stabileşti mijloace de comunicare);
• Să-ţi serveşti clienţii şi să-ţi ajuţi angajaţii, inclusiv
trimiţând scrisori de mulţumire.
Să citeşti şi să răspunzi la e-mailuri şi
corespondenţa scrisă;
• Să citeşti şi să cercetezi;
Să scrii note, rapoarte, discursuri, propuneri şi
proiecte;
• Să participi la întâlniri sau şedinţe;
Să asculţi înregistrări cu caracter educativ sau
instructiv;

136
 BECUL DE TREI DOLARI

• Să-i instruieşti sau să-i ajuţi pe alţii;

• Să rezolvi probleme administrative sau financiare;
• Să aplanezi conflicte.

Fiecare dintre aceste sarcini trebuie supusă testului "important-

sau-urgent". In ceea ce mă priveşte, extinderea afacerii şi ajutorul dat
celor care depind de mine reprezintă două dintre marile mele
priorităţi. Am observat că o persoană poate petrece ore întregi
răspunzând la e-mailuri, participând la şedinţe şi răsfoind hârtii... iar
la sfârşitul zilei, trăgând linie, să nu se simtă mulţumit în nici un fel
pentru eforturile sale. Ne lăsăm uneori atât de prinşi în hăţişurile
hârţogăriei încât uităm să pilotăm avionul!

In cele mai multe dintre companii, există un barem de vânzări

care trebuie întotdeauna depăşit numai pentru ca firma respectivă să
poată supravieţui, ce să mai vorbim de dezvoltare! Dacă afacerea nu
este administrată corect, există posibilitatea de a se pierde clienţi
preţioşi. In acelaşi timp, un administrator sau director de firmă
trebuie să fie mereu la curent cu acţiuni, cifre şi tendinţe... să
petreacă ceva timp cu omologii lui... şi să pună la punct documentele
ce trebuiesc întocmite. A găsi echilibrul este o adevărată provocare
personală, indiferent de domeniul în care activezi. Important este să
găseşti modalităţile care să-ţi permită şi realizarea priorităţilor de
ordin spiritual şi personal-familial!

Continuă să-ţi reaminteşti...

Până la urmă, important nu este numai să-ţi stabileşti
priorităţile ci să-ţi şi ghidezi viaţa respectându-le. Pentru a reuşi, te
pot ajuta foarte mult următoarele trei lucruri:

• Citeşte cu voce tare lista ta de priorităţi la începutul

fiecărei zile. întipăreşte-ţi-le în minte cu orice oca-
zie. Atitudinea ta trebuie să fie reflectarea priorită-

137
 PIANUL DE PE PLAJĂ

ţilor tale iar programul tău ZILNIC trebuie să

le includă.
•Pune-te de accord cu membrii familie tale, în
special cu soţul sau soţia ta, asupra
obiectivelor
familiei voastre. Vorbeşte cu medicul tău sau
cu
instructorul tău de fitness despre obiectivele
tale
vizând sănătatea şi forma fizică. Discută cu
colegii
sau asociaţii despre ţelurile profesionale. Cu
cât
mai multe convenţii ai în legătură cu scopurile
tale,
cu atât mai uşor va fi să îţi menţii
priorităţile
proaspete în minte.
•Găseşte-ţi un mentor, un instructor sau un
partener de încredere. Poate că vei găsi câte
o
persoană pentru fiecare domeniu de priorităţi
sau
poate fi o singură persoană care te cunoaşte
mai
bine decât te cunoşti tu însuţi. Iţi recomand
ca
această persoană să NU FIE soţul sau soţia ta ci
un
prieten mai în vârstă şi mai înţelept, o
persoană
care are mai multă experienţă de viaţă decât tine.
Ia
legătura cu acea persoană periodic. Ascultă
cu
atenţie şi urmează-i sfaturile.
138
In sfârşit, programeaza-ţi singur timpul şi stabileşte-ţi
priorităţile. Nu lăsa pe nimeni să o facă în locul tău. Organizează-
ţi programul de lucru şi nu te lăsa înghiţit de vârtejul sarcinilor
pentru că vei ajunge să treci printr-o permanentă criză de
management. Decide astăzi să nu mai sacrifici ceea ce este
important în favoarea a ceea ce este urgent.
Acţiunile potrivite la timpul potrivit
 ALIGATORUL

____robabil crezi că nu poţi învăţa nimic despre timp, sensibilitate

IJsau fineţe de la un aligator. Pregăteşte-te să-ţi schimbi părerea!
JL Spre deosebire de majoritatea reptilelor, pentru femela aligator
responsabilităţile materne nu se sfârşesc în momentul în care a depus
ouăle. Dimpotrivă, adevărata muncă de-abia începe. Un cuib obiş-
nuit are cam douăzeci de ouă. După ce le depune, mama aligator le
acoperă pentru a le feri de frig. Se scufundă apoi în apă dar rămâne
aproape de cuib pentru a-1 apăra de prădători. Se comportă ca o ade-
vărată mamă: îşi ţine ouăle sub continuă observaţie şi poate fi extrem
de agresivă dacă ceva sau cineva ameninţă siguranţa viitorilor pui.
La câteva săptămâni după ce a depus ouăle, mama aligator se
întoarce la cuib, dă la o parte "păturica" din plante cu care au fost
acoperite şi apoi, luând fiecare ou în parte, îşi ajută progeniturile să
îşi facă loc afară din coajă. Cum ştie când este momentul prielnic
pentru a dezveli cuibul? întreabă ouăle!
In perioada de clocire a ouălor, mama aligator vine periodic la
cuib, dezveleşte câte un ou, îşi apropie capul de el şi scoate un sunet

141
 P I A NU L DE PE PLAJĂ

bizar, ca un guiţat. Dacă oul îi "răspunde", atunci ştie că puiul

este pregătit să iasă. Dacă nu i se răspunde, se întoarce în apă
şi mai încearcă altă dată. Momentul potrivit este foarte
important!
Dacă mama aligator descoperă cuibul prea devreme, ouăle
nu vor mai avea parte de suficientă căldură şi puii pot muri.
Dacă îl descoperă prea târziu, puii vor ieşi singuri din ou iar
pătura grea de plante îi va sufoca. Puii trebuie să iasă din ou la
momentul potrivit pentru a avea o şansă de viaţă.
Nu ştiu cum au învăţat mamele aligator să aleagă
momentul exact, dar presupun că au făcut destule greşeli de-a
lungul veacurilor şi mulţi pui au murit.
Acest principiu se aplică, din păcate, şi în viaţa noastră. Dar
noi nu vrem să pierdem asociaţi de prestigiu, angajaţi valoroşi,
clienţi de calitate sau pacienţi. De aceea, un lider talentat
trebuie să aibă în vedere două aspecte legate de succes:

• Concentrarea atenţiei;
• Alegerea momentului potrivit.

învaţă să asculţi cu atenţie

Cei mai mulţi oameni de succes sau marii lideri sunt
oameni cărora le place să vorbească, au întotdeauna ceva de spus
şi au autoritatea de a spune altora ce să facă, cel puţin dintr-
un punct de vedere. Dar ştiu să asculte! Noii sau potenţialii
lideri însă, rareori consideră că o parte importantă a rolului lor o
reprezintă abilitatea de a asculta.
Probabil că ai auzit de zicala: "Mai bine să taci şi să se
creadă despre tine că eşti prost decât să deschizi gura şi să nu
se mai îndoiască nimeni de asta". Mult adevăr în această zicală!
Ascultând, un lider:

* Are şansa de a primi informaţii şi date

importante de la ceilalţi.
142
 ALIGATORUL

• Dă posibilitatea celor din jurul său de

a-şi exprima emoţiile şi sentimen
tele, ceea ce poate duce la îmbunătă "îţi poţi face mai
ţirea relaţiilor profesionale şi a mora mulţi prieteni în
lului tuturor. două săptămâni
• Dă şansa celorlalţi de a-şi exprima arătându-te sincer
noi idei, proiecte şi păreri. interesat de alţi
oameni decât îţi
poţi face în doi ani
încercând să-i faci
pe oameni să fie
interesaţi de tine."
— Dale Carnegie
A şti să asculţi este extrem de important!
îmi amintesc când am citit cartea lui Dale Carnegie — How to
Win Friends and Influence People (Cum să vă faceţi prieteni şi să
deveniţi influent) — prima dată. Autorul a făcut în această carte o
afirmaţie care a reprezentat o revelaţie pentru mine, un inginer ce
încerca să devină întreprinzător într-o afacere bazată pe vânzări. îna-
inte de a citi cartea, aveam convingerea că trebuie să devin un foarte
bun orator pentru a avea succes în afaceri. Carnegie spunea: "Iţi vei
face mai mulţi prieteni în două săptămâni arătându-te sincer interesat
de alţi oameni decât îţi poţi face în doi ani încercând s ă i faci pe oa-
meni să fie interesaţi de tine.". Ce revelaţie! Până atunci mă stră-
duisem să par "interesant" prezentându-mi conceptele şi viziunile
proprii. Mare greşeală!
Imediat am început să caut moduri în care să le arăt celor cu
care veneam în contact că eu sunt realamente interesat de ei. Am
ajuns la concluzia că cel mai bun mod în care poţi să-ţi arăţi interesul
faţă de ceilalţi este să ASCULŢI.

De fiecare dată când încerci să convingi pe cineva să-ţi cumpere

produsele, este înţelept ca, mai ÎNTÂI:

• Să obţii cât mai multe informaţii despre dorinţele şi

nevoile clientului.
• Să afli câte ceva despre temerile şi îndoielile clien
tului.

143
 PIANUL DE PE PLAJĂ

• Să descoperi moduri în care poţi să-1 ajuţi pe

client
în mod real.
• Să obţii informaţii despre ţelurile pe termen lung
şi
planurile clientului.

Singurul mod în care pot obţine toate aceste informaţii

este să adresez întrebări şi să ascult cu foarte mare atenţie
răspunsurile.
In activitatea mea petrec foarte mult timp şi consum un
efort considerabil pentru a-i ajuta pe oameni să-şi stabilească
obiective şi să-şi dezvolte planuri de afaceri care să ducă la
realizarea acelor obiective. Din multe puncte de vedere acţionez
ca un antrenor, un consultant. Nimeni nu este obligat să mă
asculte sau să-mi urmeze sfaturile — acest lucru se aplică în
orice relaţie de tip educator -student, lider-adept sau antrenor-
jucător. Ştiu că pentru a-mi urma sfatul, o persoană trebuie să
simtă că acesta este:

• Un real suport pentru realizarea

obiectivelor
personale.
• în concordanţă cu viaţa şi nevoile sale.
• Legat de ceva ce acea persoană îşi DOREŞTE
foarte
mult, atât de mult încât este dispusă să
investească
timp şi efort pentru realizarea sa.

Singurul mod în care îmi pot demonstra eficienţa ca

mentor sau consultant este să dau sfaturi care sunt PERCEPUTE
ca fiind valoroase şi practice. Pentru a da astfel de sfaturi trebuie
să adresez mai întâi întrebările corecte şi să ascult cu mare
atenţie ce mi se răspunde.
Când un lider intervievează un potenţial angajat sau
144 partener, trebuie să se concentreze cel mai mult să afle ce îşi
doreşte acea persoană de la viaţă... ce este dispusă să pună în
slujba companiei... ce se aşteaptă să primească... ce părere are
despre produsele şi serviciile pe care le oferă compania. Liderul
trebuie să "întrebe oul" înainte de a începe o relaţie de natură
contractuală cu potenţialul candidat. Un interviu trebuie să fie
alcătuit mai mult din ascultarea
 ALIGATORUL

candidatului şi nu din expunerea avantajelor de care se va bucura

devenind asociat în firma respectivă.
Precizez încă o dată... singurul mod în care poţi fi eficient ca
întreprinzător este să adresezi întrebările potrivite şi să asculţi atent
răspunsurile!
în timpul unei conversaţii sau al unui interviu, întreb din când
în când: "Acum, când ai aceste informaţii (sau acum când mi-ai
împărtăşit aceste lucruri) eşti dispus să afli mai mult?". Sau poate că
întreb: "Pe o scară de la unu la zece, în care zece reprezintă «sunt gata
să colaborăm» şi unu, «nu sunt deloc interesat», unde crezi că te
poziţionezi?".
Dacă persoana îmi răspunde dându-mi un număr oarecare de la
unu la zece, cum se întâmplă de obicei, îi voi spune: "Ce informaţii
ar mai trebui să-ţi dau pentru a te apropia mai mult de zece?".
Această tactică are un mesaj foarte puternic: „Vreau să-mi spui
despre tine.", "Nu vreau să-ţi irosesc timpul.", „Nu vreau să trec
peste limitele pe care tu le stabileşti.". Persoana aflată de partea
cealaltă a mesei apreciază mai mult dorinţa mea de a o asculta decât
să-i înşir mesaje publicitare despre produsele pe care le vând.

MESAJUL DIN SPATELE MESAJULUI

Una dintre constatările pe care le vei face ascultându-i pe

oameni este că aproape întotdeauna există un mesaj în spatele
mesajului. Oamenii îşi dezvăluie rareori adevăratele sentimente din
teama de a nu fi folosite în scopul manipulării. Alţii evită să-şi
exprime adevăratele sentimente din delicateţe, pentru a nu-i răni sau
ofensa pe ceilalţi. Ascultă cu atenţie ceea ce oamenii îţi spun, dar mai
ales ceea ce nu-ţi spun. Majoritatea oamenilor vor să li se ghicească
intenţiile nu să le declare făţiş. Ei îşi doresc să fie sfătuiţi pentru a lua
o decizie înţeleaptă, nu să fie îndemnaţi insistent să o ia. Fii sensibil
la semnalele care te avertizează că o persoană vrea să fie ajutată să
"iasă din ou" sau că vrea să mai fie lăsată în pace câtva timp.

145
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Să determini cu precizie momentul

potrivit
Societatea modernă pare să promoveze graba. De cele
mai multe ori însă când ne grăbim să încheiem un contract... să
luăm o decizie... să forţăm finalizarea vânzării... până Ia urmă nu
ne alegem cu nimic. La cealaltă extremă se află cei cărora le
este atât de teamă că vor fi refuzaţi încât nu vor îndrăzni
niciodată nici măcar să întrebe.
A fi prea insistent poate avea ca rezultat deteriorarea
relaţiilor interpersonale şi pierderea timpului.
A fi prea ezitant, pe de altă parte, va duce inevitabil la
lipsa totală de rezultate, la amânări şi la o stare de spirit
letargică.
Cei care sunt mult prea insistenţi sunt deseori percepuţi
ca fiind agresivi, nepoliticoşi, insensibili, egocentrici şi deloc
interesaţi de câştigul reciproc al ambelor părţi. Dacă ai tendinţa
de a forţa obţinerea unui răspuns sau rezultat, ar fi bine să înveţi
să detensionezi atmosfera şi să încerci mai întâi să stabileşti o
relaţie cu persoana din faţa ta. Cei care sunt mult prea ezitanţi
sunt mai mereu percepuţi ca fiind nesiguri, incompetenţi sau
fără personalitate. Dacă ai tendinţa de a amâna sau aştepţi ca
altcineva să ia iniţiativa atunci ar fi bine să-ţi evaluezi
sentimentele de teamă, lipsa de convingere şi de pasiune.
Descoperă motivul pentru care nu eşti suficient de curajos
pentru a lua decizii finale sau a impulsiona o discuţie. Trebuie să
ştii că cel din faţa ta nu va fi convins dacă tu însuţi nu vei fi
convins că produsul, serviciul sau contractul respectiv sunt
create pentru beneficiul său.
Provocarea este să găseşti atitudinea corectă pe care să o
adopţi la fiecare relaţie, conversaţie, convorbire telefonică,
prezentare sau interviu.
Unul dintre lucrurile deosebit de importante pe care le-
am învăţat de-a lungul anilor este că poţi influenţa oamenii
146
numai după ce le-ai câştigat încrederea. Dacă o persoană insistă
pe luarea unei decizii înainte ca sentimentul de încredere să fi
fost consolidat, răspunsul este de cele mai multe ori negativ. Pe
de altă parte, dacă ai câştigat mai întâi încrederea celuilalt şi
numai după aceea încurajezi
 ALIGATORUL

luarea unei decizii, există şanse foarte mari ca răspunsul să fie unul
care să satisfacă ambele părţi.
Există, de obicei, patru întrebări pe care oamenii şi le adresează
în sinea lor înainte de a lua o decizie. Aceste întrebări nu sunt valabile
numai în sfera afacerilor ci şi în celelalte tipuri de relaţii — de la cele
amoroase, până la relaţia antrenor-jucător.

1. Iţi pasă de mine?

2. Pot să am încredere în tine?
3. Ştii despre ce vorbeşti?
4. Eşti implicat?

Dacă intenţionezi să influenţezi, să determini un anumit tip de

acţiune sau să închei un anumit contract înainte ca aceste întrebări sa -
şi găsească un răspuns în mintea celuilalt — şi nu orice fel de răspuns
ci "DA" — atunci probabil că rezultatul va fi un insucces.
Trebuie să înveţi să "citeşti" oamenii, să le inspiri încredere şi
să demonstrezi că urmăreşti bunăstarea celuilalt. Trebuie să găseşti
punctul de echilibru între hotărâre şi sensibilitate.
Aproape întreaga activitate a companiei mele este direcţionată
spre găsirea de oameni ambiţioşi cărora le arătăm cum să-şi atingă
ţelurile. întâlnesc deseori persoane care ştiu perfect ce să spună... la
început. Se grăbesc să-mi împărtăşească obiectivele lor, să mă
convingă de seriozitatea lor şi să obţină câteva sfaturi. Apoi, când
constată că obiectivele lor nu se realizează instantaneu, se dovedesc a
nu fi chiar atât de pregătiţi pe cât păreau, sau pe cât credeau ei înşişi
că sunt.
Tendinţa vânzătorului, în acest caz, este de a spune potenţialu-
lui cumpărător prea multe, prea repede. Dacă un vânzător (al unui
produs, serviciu sau plan de afaceri) consideră un cumpărător pregătit
să cumpere, îl va copleşi cu un volum uriaş de informaţii şi sfaturi. Am
văzut mulţi oameni expunând unui potenţial asociat oportunităţile
noii afaceri. La primul semn de interes, vânzătorul se lansa în peroraţii
despre orele nenumărate petrecute până la obţinerea succesului,
despre descurajarea pe care trebuie să o învingi, despre schimbările pe

147
 PIANUL DE PE PLAJĂ

care noua afacere le va aduce în viaţa fiecăruia, despre investiţiile

în bani şi timp care probabil vor fi necesare... şi la acest
moment probabil că potenţialul asociat s-a hotărât să plece şi dus
va fi!
Nu încerca niciodată să transformi un sportiv de duminică
într-un concurent la Olimpiadă. O persoană poate CREDE că
vrea ceva dar în realitate nu este sigură de nimic şi nu este nici
pe departe pregătită pentru a se implica. Este ca şi cum un
bărbat întâlneşte o femeie, o place, iese o dată cu ea şi la sfârşitul
serii o cere în căsătorie. Poate că femeia are aceleaşi sentimente
faţă de bărbat şi îl place dar a ajunge astfel la căsătorie înseamnă
a te mişca mult prea repede, mult prea departe.
Cei mai eficienţi agenţi de vânzare cu nenumărate succese
la activ ştiu că cei mai buni clienţi ai lor sunt cei pe care i-au
"cultivat" în timp. Au investit un volum imens de timp şi efort
pentru a-şi cunoaşte clientul şi a-i căpăta încrederea. Uneori,
agentul de vânzare a trebuit să aştepte până când clientul nu a
fost mulţumit de produsul pe care îl folosea deja sau până când
acel produs s-a uzat. Alteori, agentul a trebuit sa aştepte până
când clientul şi-a dorit o schimbare radicala în viaţă.
Răbdarea nu trebuie confundată cu amânarea. Răbdarea
este o virtute. Este o însuşire fundamentală care în afaceri
transmite mesajul: "Sunt lângă tine, pentru momentul în care te
vei hotărî să faci următorul pas.". Amânarea NU este o virtute.
Amânarea îşi are originile în temeri şi lene.
încearcă să dezvolţi cât mai multe relaţii legate de mediul
vânzărilor, fiecare putând fi în faze diferite. Doar aşa poţi să
echilibrezi numărul relaţiilor de tipul "sunt gata să închei
afacerea" cu a celor de tipul "este prima oară când aud de
posibilitatea unei astfel de afaceri". Acţionează dacă persoana
este gata de acţiune. Nu forţa o persoană care nu este pregătită
să meargă mai departe.
Fii sensibil la TOT ce se întâmplă în viaţa persoanei
respective. Poate că uneori are probleme personale şi nu este
dispusă să acorde atenţie unei oportunităţi de afaceri. Dacă nu
înveţi să fii sensibil la problemele personale ale potenţialului
148 client, vei fi considerat probabil egocentric şi insensibil.
încearcă să afli cât mai multe despre o
 AL IG ATOR UL

persoană fără însă a depăşi limitele impuse de

bunele maniere sau discreţie.
Toate acestea trebuie luate în considerare Adevărul este că la
nu numai atunci când "curtezi" o persoană pen- momentul potrivit
tru a încheia un contract sau pentru a consolida aproape orice se
relaţia ci şi atunci când admonestezi sau să poate comunica
corectezi o persoană. într-un mod
pozitiv. Dacă
momentul este
nepotrivit, aproape
nimic din ceea ce
comunici nu poate
fi recepţionat în
mod pozitiv.

întotdeauna însoţeşte mustrările de câteva laude. Laudă în

public şi critică în particular. Niciodată nu afecta încrederea unei
persoane în posibilitatea de a se dezvolta, schimba sau evolua. In
acelaşi timp, vei fi de un real ajutor pe perioadă lungă dacă îi vei
spune CUM să fie mai eficientă, mai productivă sau cum să
obţină rezultate mai de calitate. Nu te concentra pe aspectele
negative, chiar dacă trebuie menţionate. Concentrează-te asupra a
ceea ce persoana poate face pentru a depăşi, corecta sau îmbunătăţi
situaţia. Stabileşte un nou standard. Ajută persoana să îşi stabilească
un nou obiectiv, un standard mai înalt, un mod profesional de a
rezolva o problemă sau prezentare.
Adevărul este că la momentul potrivit aproape orice se poate
comunica într-un mod pozitiv. Dacă momentul este nepotrivit,
aproape nimic din ceea ce comunici nu poate fi recepţionat în mod
pozitiv.

Fii ca mama aligator

Protejează-i pe cei pe care îi conduci sau încerci să îi influen -
ţezi. Un lider bun îi va apăra cu străşnicie pe cei pe care îi conduce.
Ascultă-i cu atenţie pe cei care te urmează. Vino în
întâmpinarea nevoilor lor. Ajută-i să-şi descopere potenţialul şi să-şi
identifice visurile. Ajută-i apoi să-şi împlinească visul exploatându-şi
potenţialul.

149
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Supraveghează evoluţia şi dezvoltarea unei persoane.

învaţă când să încurajezi o persoană să meargă mai departe sau să
stea pe loc şi când să privească lucrurile dintr-o nouă
perspectivă sau să adune mai multe informaţii.
Orice lider ar trebui să-şi stabilească ca obiectiv recrutarea
unei noi generaţii de lideri care să îi ia locul. Pentru a face asta,
trebuie să "asculţi ouăle" şi să-i ajuţi pe oameni să se dezvolte în
concordanţă cu propriul ritm.

150
E c h i p e a z ă - t e pe ntr u c ă l ă t o r i e
 PASĂREA COLIBRI

P asărea colibri cu gât roşu este probabil cea mai uluitoare creaţie
a Domnului. Are doar nouă centimetri lungime dar energia ei
debordantă depăşeşte net orice animal cu sânge cald. De două ori
pe an, această mică pasăre migrează din sudul Canadei până în
Panama, zburând mii de kilometri. Această călătorie istovitoare
include traversarea a opt sute de kilometri de ocean, deci zbor fără
oprire.
Cel mai des poţi vedea această micuţă pasăre zburând din floare
în floare şi adunând nectar sau insecte. Pasărea pierde prin zbor o
mare parte din energie şi de aceea trebuie să se hrănească continuu.
Dacă perioada de migrare spre zona de sud a Canadei este relativ
uşoară pentru ea, vine şi ziua în care această delicată pasăre trebuie
să-şi ia zborul peste ocean. Ea îşi conservă energia şi forţa pentru a
putea înfrunta zborul de migrare, lung şi istovitor, peste o întindere
nemărginită de ape. în noaptea dinaintea lungii călătorii, ea intră într-
o adevărată stare de hibernare. Numai douăzeci la sută din energia
necesară în mod normal este consumată în această stare. Pasărea stă

153
 PIANUL DE PE PLAJĂ

nemişcată, o poţi chiar atinge fără ca ea să reacţioneze în nici un

fel. De cum soarele începe să lumineze pe cer, pasărea se
trezeşte, mai adună ceva provizii de nectar şi îşi începe lungul
drum peste oceanul nemărginit.
Este greu de imaginat că o fiinţă atât de mică poate
străbate un drum atât de lung şi extenuant fără nici o oprire.
Este inutil să spun că sunt absolut impresionat de voinţa acestei
păsări!
Putem învăţa foarte mult de la micuţa pasăre despre cum
să te pregăteşti pentru crearea unei companii sau conducerea
unei organizaţii. Cu certitudine, două sunt aspectele cruciale:
ENERGIA şi PREGĂTIREA.

Păstrează-ţi energia la nivel maxim

Pasărea colibri nu este singura fiinţă ce îşi petrece întreaga
zi numai adunând hrană pentru a supravieţui. Aproape toate
celelalte animale procedează în acelaşi fel. Spre deosebire de
ele, noi, oamenii, nu suntem nevoiţi să ne petrecem toată viaţa
căutând hrană. Este însă esenţial să ne hrănim corespunzător
pentru a fi sănătoşi fizic şi emoţional. Oriunde mă duc, întâlnesc
oameni care par să fi ajuns la extenuare fizică şi emoţională.
Foarte puţini dintre noi fac exerciţii fizice regulat. Cei mai mulţi
"sar" peste mese sau se hrănesc exclusiv cu produse de tip fast-
food sau semipreparate gătite la cuptorul cu microunde. Nu mă
înţelege greşit, aceasta nu este o carte de nutriţie dar vreau să-ţi
dau câteva sfaturi din proprie experienţă pentru a te ajuta să ai
energie la nivel maxim.

1, HRĂNEŞTE-TE CORECT

Ce înseamnă să te hrăneşti corect? In principal, înseamnă

să te axezi pe hrană proaspătă nu pe semipreparate,
conserve ori mâncăruri încărcate cu conservanţi. Evită
154 mâncărurile grase şi prăjelile (dar fie că îţi palce fie că nu, asta
include şi cartofii prăjiţi).
 PASĂREA COLIBRI

Evită aditivii şi E-urile. Nu folosi prea multă sare, zahăr rafinat şi

faină albă.
Organismul nostru este bombardat de "radicalii liberi" —
substanţe ce ne afectează corpul la nivel celular. Nivelul radicalilor
liberi creşte vertiginos dacă ramăm, consumăm grăsimi în exces sau
bem alcool foarte des. Pentru a ne menţine sănătoşi trebuie să
consumăm multe legume şi fructe proaspete, să folosim pentru gătit
şi salate uleiuri monosaturate cum este uleiul de măsline, să mâncăm
numai carne slabă, peşte sau pasăre.
Dacă nu ştii principiile de bază ale nutriţiei sănătoase, te
sfătuiesc să-ţi faci o prioritate din a INVAŢA ceea ce este bun pentru
organismul tău şi ceea ce nu este. Până la urmă, este singurul pe care
îl ai pentru toată viaţa.

2. MĂNÂNCĂ MAI PUŢIN

Obezitatea este una dintre cele mai răspândite afecţiuni de pe

glob. Ea reprezintă o adevărată problemă nu numai în Statele Unite
ci şi în alte naţiuni care au adoptat dieta "occidentală". Mai mult de
şaizeci la sută dintre americani — şi şaptezeci şi cinci până la optzeci
la sută dintre adulţi — sunt supraponderali.
Obezitatea reprezintă o cauză de mortalitate în procent
aproape la fel de mare ca fumatul sau consumul excesiv de alcool. Ce
ironie faptul că în cele mai dezvoltate ţări de pe planetă se moare din
cauza excesului de mâncare iar în ţările cele mai puţin dezvoltate din
cauza lipsei de hrană!
Pentru a fi sănătoşi trebuie să mâncăm des şi în cantităţi mici.
O gustare cu proteine poate fi de ajutor pentru a stabiliza nivelul
glicemiei. Ar trebui să eviţi snack-uri care sunt foarte bogate în
carbohidraţi, zahăr şi grăsimi saturate şi nesaturate. Verifică etiche-
tele de pe fiecare dintre produsele ambalate pe care le cumperi! Nu
recomand nimănui să se înfometeze ci doar să se menţină sănătos.

155
 PIANUL DE PE PLAJĂ

3. FĂ MAI MULT EXETCIŢIU FIZIC

Studiile arată că numai cincisprezece procente dintre

americani fac exerciţii fizice cu regularitate. Sălile de sport şi
cluburile de fitness câştigă sume imense de bani din
abonamentele pe care le fac persoanelor care, statisticile o spun,
după câteva vizite nu mai vin niciodată.
Nu te încurajez să devii culturist sau alergător la
maraton. Acest nivel de pregătire fizică este inaccesibil
majorităţii oamenilor datorită vârstei, sănătăţii precare ori
construcţiei fizice. Ceea ce te încurajez să faci este să "te mişti
mai mult", să fii mai activ.
Un mod este acela de a-ţi număra paşii în fiecare zi. In loc să
iei liftul, urcă pe scări, parchează maşina ceva mai departe de
locul de muncă şi mergi pe jos până la destinaţie măcar de trei —
patru ori pe săptămână. Cu cât mai multă mişcare faci, cu atât mai
bine. Să zicem că îţi stabileşti să mergi pe jos câte treizeci de
minute, de şase — şapte ori pe săptămână. Este foarte bine dar
nu absolut necesar pentru a obţine o formă fizică bună. Renunţă
la activităţile sedentare cum sunt uitatul la televizor, navigatul în
neştire pe Internet sau urmărirea filmelor tolănit pe canapea.
Cu cât faci mai mult sport, îţi supraveghezi nivelul
glicemiei şi îţi dezvolţi masa musculară, cu atât metabolismul tău
va deveni mai rapid şi vei putea să te bucuri de micile plăceri
culinare fără a te mai îngraşă.

4. FOLOSEŞTE SUPLIMENTELE
NUTRITIVE

Cele mai recente studii medicale exprimă foarte clar faptul

că este benefic pentru organism să adăugăm suplimente. Acestea
cresc nivelul energiei şi ajută la prevenirea sau, chiar
vindecarea unora dintre cele mai grave boli legate de stilul
156 nostru de viaţă cum sunt: cancerul, bolile de inimă, diabetul
sau osteoporoza. Asigură-te că
 PASĂREA COLIBRI

sursa ta de suplimente este una autorizată care foloseşte ingredienţi

naturali, cu tehnici de fabricaţie corespunzătoare iar produsele sunt
testate şi de bună calitate.
Fii foarte atent la ce produse consumi şi în ce cantitate. Iţi
sugerez pentru început multivitamine şi minerale. Personal aş adăuga
antioxidanţi cum ar fi vitaminele C şi E şi betacarotenul. Mulţi dintre
noi nu asimilează cantităţi suficiente de "acizi graşi esenţiali" (EFA).
Aceşti nutrienţi se găsesc în mod special în somon şi uleiul de seminţe
de in. Suplimentele sub formă de capsule sunt disponibile în farmacii.
Există multe alte suplimente alimentare cu rezultate foarte
bune iar eu chiar iau unele pentru a-mi imuniza organismul — inclusiv
glucizamin, coenzima Q10, o formulă echilibrată din complexul de
vitamine B, enzime digestive şi seminţe de palmier.
Ţine minte că celulele organismului tău sunt compuse din ceea
ce mănânci. Eu, de exemplu, îmi doresc să am celule vitaminizate şi
fără grăsime în loc de balonaşe pocnind de chimicale şi prăjeli.

5. BEA APA

Un procent important din corpul tău îl reprezintă apa. Ea

hidratează organismul şi îl eliberează de toxine — factori importanţi
în sănătatea ta fizică. Este foarte important să bem cel puţin doi litri
de apă proaspătă şi pură pe zi şi chiar mai mult dacă facem sport.
Subliniez aceste două caracteristici pentru apă: proaspătă şi pură.
îţi sugerez să faci o mică cercetare şi vei descoperi cantitatea
înfricoşătoare de substanţe chimice şi aditivi pe care le conţine apa de
la robinet. Toxine canceroase, substanţe industriale poluante şi
microorganisme din abundenţă. Nu te poţi feri de ele decât bând apă
filtrată dar nici în acest caz nu sunt eliminate total. Chiar şi apa
îmbuteliată nu este absolut pură, tot mai are cantităţi neînsemnate de
substanţe chimice. Achiziţionarea unui sistem de filtrare de bună
calitate poate fi cea mai bună soluţie — şi mult mai ieftină decât banii
pe care i-am risipi pe tratarea bolilor ce îşi au originea în consumul
de apă contaminată.

157
 PIANUL DE PE PLAJĂ

6. EVITĂ CONSUMUL DE ALCOOL ŞI

TUTUN

Este un subiect delicat deoarece simt extrem de mulţi

oameni care au devenit dependenţi. Nu sunt părintele tău
pentru a-mi permite să-ţi dau sfaturi dar am citit multe studii
medicale în domeniu. Efectele fumatului sunt descrise în culori
atât de sumbre încât, personal, cred că este sinucidere curată să
fumezi. Milioane de radicali liberi sunt eliberaţi în organism
printr-o singură ţigară. Dacă eşti fumător, te sfătuiesc cu
convingere să găseşti o cale de a renunţa. Dacă nu fumezi... nici
să nu începi vreodată! Iţi recomand cu căldură să nu fumezi în
incinta unei instituţii sau la o masă de afaceri. Fumatul este foarte
nociv şi pentru aşa-zişii fumători pasivi dar şi pentru cei care
sunt alergici la fum.
Alcoolul are efecte la fel de dezastruoase ca şi fumatul.
Sunt unii oameni care pot bea alcool în cantităţi moderate, astfel
încât să nu-şi facă rău lor şi celor din jurul lor. Chiar şi aşa, am
constatat că alcoolul nu este folositor în nici o discuţie de afaceri,
cu atât mai mult într-o relaţie. Nu te sfii să refuzi atunci când eşti
servit cu alcool sau cu o ţigară. Nimeni nu se va simţi ofensat dacă
vei face asta. Pe de altă parte, dacă vei spune "da" atunci când eşti
servit şi apoi depăşeşti măsura, asta da, poate fi o ofensă. Atunci
când bei un păhărel în plus limba se dezleagă şi ajungi să spui sau
să faci lucruri pe care ulterior le regreţi. Din respect pentru cei la
care alcoolul a devenit o boală şi pentru cei ale căror familii au
fost afectate de acest viciu, te sfătuiesc să bei cu măsură sau
deloc dacă te afli într-o instituţie.

7. ODIHNEŞTE-TE SUFICIENT

Contrar părerii celor mai mulţi, chiar este posibil să atingi

performanţe profesionale şi să ai şi suficient timp pentru dormit.
158
Nu cred că poţi obţine rezultate spectaculoase dacă arăţi ca un
zombie din cauza lipsei de somn.
 PASĂREA COLIBRI

Corpul tău are nevoie de odihnă. Unora dintre noi le sunt

suficiente cinci sau şase ore de somn pe noapte dar aceştia constituie
excepţia. Majoritatea oamenilor au nevoie de cel puţin şapte ore de
somn iar unii chiar de opt-nouă ore.
Uneori este, desigur, necesar să sacrifici câteva ore din noapte
pentru a termina un proiect dar trebuie să reţii că eşti cu atât mai
puţin productiv şi eficient cu cât eşti mai nedormit. Calitatea muncii
tale va avea sigur de suferit dacă nu te odihneşti suficient.
A dormi prea mult sau a continua să dormi chiar dacă alarma
ceasului îţi zornăie în urechi poate fi un semn că eşti foarte stresat sau
că nu te alimentezi corespunzător. Dacă organismul tău funcţionează
corect iar alimentaţia este corespunzătoare... dacă ai găsit un
echilibru între muncă, distracţie şi sport... dacă consumi suficiente
suplimente nutritive şi bei suficientă apă proaspătă şi pură, ar trebui
să te trezeşti dimineaţa plin de energie şi pregătit să înfrunţi cu succes
încă o zi de muncă.
Le spun deseori partenerilor mei de afaceri: dacă îţi fixezi un
obiectiv, ai grijă de sănătatea ta pentru a fi în stare să te bucuri de
realizarea acelui obiectiv.

Pregătirea suficientă este obligatorie

Fiinţele umane nu au acea capacitatea a păsării colibri de a "hi-
berna" înaintea unei mari provocări dar avem în schimb capacitatea
de a ne face planuri şi a acumula resurse pentru a asigura succesul u-
nei întreprinderi. Pentru a fi întotdeauna pe deplin pregătit, trebuie:

1. SĂ ŞTII ÎNCOTRO TE ÎNDREPŢI

Pasărea colibri are un simţ înnăscut al direcţiei care o ajută să se
orienteze chiar şi atunci când în faţa sa nu se află decât o întindere
nemărginită de ape. Şi noi, oamenii, trebuie să avem o imagine clară a
ceea ce ne dorim şi unde vrem să ajungem, înainte de a începe un

159
 PIANUL DE PE PLAJĂ

proiect. Trebuie să-ţi faci o idee clară despre ce înseamnă

succesul pentru a-1 recunoaşte atunci când îl vei avea. Stabilirea
concretă a scopului şi direcţiei îţi furnizează energia necesară şi te
ajută să treci peste obstacolele pe care le întâlneşti în calea
succesului la care ai visat.

2. SĂ EVALUEZI COSTURILE

Folosind un termen de afaceri, trebuie să calculezi

capitalul necesar pentru a duce la bun sfârşit un proiect.
întreabă-te dacă:

• Ai resursele necesare şi, dacă nu, de unde le

poţi
procura?
• Eşti dispus să faci sacrificiile pe care le
presupune
realizarea scopului — nu numai financiare ci şi
de
timp şi alte valori.
• Ai luat în considerare costurile acestei
întreprinderi
referitoare la familia ta?
• Poţi accepta preţul eşecului (pasărea colibri
este
confruntată cu un risc extrem de ridicat
al
călătoriei sale — moartea în ocean)
Când un tânăr se hotărăşte să se înscrie la
■

colegiu pentru a
deveni medic, avocat sau cercetător, este conştient de sacrificiile
în bani şi timp pe care el şi familia sa vor trebui să le facă pe
parcursul acestei "călătorii". Când cineva decide să îşi
construiască o casă, de obicei ştie foarte bine care vor fi
costurile pe care va trebui să le suporte şi timpul în care se va
160
termina lucrarea. Fondarea unei firme sau extinderea uneia
existente presupun acelaşi tip de costuri. înainte de a începe un
proiect îţi recomand să evaluezi în mod corect şi cât mai
aproape de realitate costurile în timp şi bani pe care va trebui să
le suporţi pentru ducerea la bun sfârşit a acelui proiect.
 PASĂREA COLIBRI

i
3. SĂ-ŢI ASIGURI SUFICIENTE RESURSE

Solicitarea şi, implicit, resursele necesare în cazul unui lider

sunt mai mult de ordin mental şi psihologic decât fizic. A-ţi menţine
părerile fiind înconjurat de critici şi descurajare poate fi foarte
solicitant pe plan emoţional. Intreabă-te:

• Ştiu să mă autosugestionez pozitiv? Ştiu de unde să

obţin informaţiile de care am nevoie despre produ
sele sau afacerea pe care o urmăresc?
• Sunt dispus să-mi sacrific o parte din timp pentru a
asculta sau citi materiale educaţionale în legătură cu
proiectul meu? Sunt dispus să-mi "fac temele"?
Unde pot întâlni oameni care au experienţă în
domeniu şi de la care pot învăţa câte ceva despre
ceea ce mă aşteaptă?
• Pot găsi un instructor sau un mentor care să creadă
în posibilităţile mele şi să mă înveţe să dobândesc
cunoştinţele necesare pentru a deveni un adevărat
lider? Sunt dispus să particip la seminarii şi
conferinţe sau la cursuri de scurtă durată pentru a
dobândi cunoştinţele de care am nevoie?

Dacă te pregăteşti să devii un adevărat lider trebuie să te asoci-

ezi cu persoane care să constituie o permanentă sursă de inspiraţie şi
încurajare. Stai departe de oamenii:
• Critici;
• Care cred că te protejează descurjându-te să-ţi
asumi orice risc;
• Invidioşi pe potenţialul tău sau pe succesul tău actual.

Pentru a-ţi menţine direcţia şi a nu te lăsa distras, întocmeşte o

listă a obiectivelor pe care ţi le-ai propus şi a angajamentelor pe care

161
 PIANUL DE PE PLAJĂ

ţi le asumi. Reciteşte lista în fiecare zi. Păstrează-ţi concentrarea

asupra propriilor visuri!
Vizualizează-te sărbătorind succesul! Crează-ţi în minte
imaginea reuşitei tale şi a drumului pe care îl vei
■ urma o dată ce obiectivul propus a fost atins.
ACTIVAREA Această imagine a viitorului tău te va energiza şi
dorinţei pentru a te motiva.
energiza şi pregăti
pentru călătorie
este tot ceea ce are Cu cât mai lungă este
nevoie o persoană călătoria...
pentru a parcurge
distanţa în timp şi
spaţiu şi pentru a
trece peste
probleme şi
obstacole pe tot
parcursul drumului
spre succes.

Cu cât este mai lungă călătoria... mai măreţ visul... mai

nobilă viziunea... cu atât mai bine pregătit şi plin de resurse va
trebui să fii. Vei avea nevoie de energie pentru a-ţi menţine
tonusul fizic şi emoţional. Va trebui să te pregăteşti temeinic
pentru a reuşi să-ţi menţii direcţia şi resursele până la atingerea
scopului propus. Acest principiu se aplică în domeniul afacerilor,
în dobândirea unei diplome academice, în creşterea şi
educarea copiilor şi, în general, în realizarea oricăror obiective
majore pe care ni le propunem în viaţă! Numai dorinţa de a câştiga
nu este suficientă pentru a ajunge să ne bucurăm de succes.
ACTIVAREA dorinţei pentru a te energiza şi pregăti pentru călătorie
este tot ceea ce are nevoie o persoană pentru a parcurge distanţa în
timp şi spaţiu şi pentru a trece peste probleme şi obstacole pe tot
parcursul drumului spre succes.

162
 1
II \€k i 1

Numai încrederea nu este suficientă

 MARELE BLOND

S ă mergi pe o frânghie agăţată de-a curmezişul cascadei Niagara

o dată ar putea părea un gest cam ţicnit. Să o faci de
şaptesprezece ori este deja nebunie în toată regula! Totuşi există un
om care a făcut-o: Marele Blond.
Cel cunoscut sub acest nume s-a născut în 1824 în Franţa sub
numele adevărat de Jean Francois Gravelet. La vârsta de şase ani a
început să lucreze într-un circ iar numele lui de scenă era "Mica
Minune". Pe bună dreptate! Călătorind cu familia de acrobaţi Ravel
în Canada, a fost fascinat de cascada Niagara. Şi-a promis să o
traverseze pe o frânghie.
In cele din urmă, Marele Blond a găsit pe cineva care să-1 ajute
în această întreprindere nebunească. Coarda cu diametrul de opt
centimetri a fost întinsă între malurile cascadei, la cincizeci de metri
deasupra apei. Distanţa ce trebuia parcursă de la un capăt la altul al
frânghiei era de jumătate de kilometru. Marele Blond nu numai că a
traversat cascada cu succes dar a făcut şi mai dificilă încercarea
traversând ulterior cu tot felul de obiecte.

165
 PIANUL DE PE PLAJĂ

O dată a traversat cascada având capul acoperit cu un sac

de iută. Alte daţi a traversat alergând, folosind picioroange,
făcând salturi acrobatice sau stând în cap. O dată, a traversat
frânghia până la jumătate cărând un cuptor, a gătit acolo o
omletă şi a mâncat-o înainte de a ajunge la capătul celălalt al
frânghiei. A fost o dată când a cărat pe frânghie o roabă plină
părând că merge la plimbare. Aclamat fiind, i-a invitat pe
privitori să-1 urmeze pe sârmă.
In august 1859, Marele Blond a traversat cascada cărându-
1 în spate pe managerul său, Harry Colcord. Frânghiile de
susţinere au cedat balansând violent coarda principală. îngrozit,
managerul a renunţat la jumătatea drumului.
Apoi, în 1860, Prinţul de Wales a luat parte la
reprezentaţia dată de Marele Blond. Auzise despre curajul
incredibil al acestui om şi despre talentul său acrobatic. După
traversarea cu succes a cascadei şi în uralele publicului, Marele
Blond s-a îndreptat către oaspetele de vază întrebându-1: "Alteţă,
acum credeţi că pot să fac ceea ce vi s-a spus că aş face?"
Prinţul a replicat: „Da, acum cred".
Atunci Marele Blond îi spuse: "Atunci urcaţi-vă în roabă
pentru a traversa înapoi cascada".
Prinţul, bineînţeles, a preferat să nu dea curs invitaţiei şi
să rămână cu picioarele pe pământ sigur.
Marele Blond a continuat să ispitească soarta până după
vârsta
de şaptezeci de ani. A făcut turnee în Europa, reproducând
pentru
public unele dintre cele mai spectaculoase traversări ale sale. A
murit
în locuinţa sa, în 1897, după ce actele sale de nebunie i-au
adus
oarecare bogăţie şi succes. /
Din cunoştinţele mele, nimeni nu a avut curajul să urce
în roaba sa.

166
 MARELE BLOND
lucru decât să-1 realizezi.
Pe de altă parte nu este suficient să-ţi

Ţi-ai fi asumat un astfel de risc?

Nenumăraţi oameni observă performanţele şi realizările
celorlalţi şi spun: "Aş putea face şi eu asta." sau "ESTE ceva posibil.".
Numai încrederea nu este niciodată suficientă pentru a atinge un ţel.
Foarte des, oamenii sunt convinşi că pot
realiza un anumit obiectiv dar niciodată nu îşi ------------1
--------------------------------------------------------------------------------------
asumă riscurile ce le presupune procesul de rea-
,. „ , , „ ., . . Numai încrederea
lizare. Este mult mai comod sa stai deoparte şi sa
t. , A. « f.. A ... i v nu este niciodată
priveşti decât sa hi in mijlocul acţiunii şi sa se
, „ , „ . , suficientă pentru a
l
vorbească despre tine. Este cu siguranţa mult
, „ ! , . „ i. • atinge un ţel.
mai comod sa declari ca poţi realiza un anumit °

declari convingerea o singură dată. Trebuie să avem convingerea că

putem reuşi iar asta trebuie să ne-o repetăm în fiecare zi. Repetarea
declaraţiei de încredere în reuşită ne conferă forţa necesară pentru a
duce la bun sfârşit obiectivul propus.

Nu mă dau în vânt după cei care stăteau pe marginea cascadei

Niagara şi făceau pronosticuri referitoare la successul traversării aces-
teia de către Marele Blond. Ei au fost martori la succesele lui
anterioare. Ştiau că era talentat, curajos şi plin de încredere, calităţi
suficiente pentru a-i asigura succesul.
Un act într-adevăr curajos ar fi fost ca o persoană din public să
se încumete să urce în roaba Marelui Blond. Acesta este punctul în
care provocarea devine o chestiune personală şi implică anumite
riscuri demne de luat în seamă. In acest punct încrederea poate căpă-
ta o nouă dimensiune. In acel moment încrederea nu mai este un
exerciţiu intelectual ori emoţional, este o dovadă de putere făcută
prin asumarea unui risc.
Cu cât este mai mare provocarea... cu cât şansele de a câştiga
sunt mai mici... cu atât riscul este mai mare.

167
 PIANUL DE PE PLAJĂ
■i

Şi cu cât riscul este mai mare cu atâtincrederea noastră

trebuie să fie mai puternică.
Pentru a accepta o provocare sau a-ţi asuma un risc
trebuie să ai încredere că vei reuşi iar convingerea ta trebuie să
fie cu atât mai puternică cu cât provocarea este mai riscantă.
Acest principiu se aplică nu numai în afaceri ci şi în orice aspect
al vieţii noastre.
Să luăm ca exemplu un cuplu de tineri care se cunosc de
ceva vreme şi încep să discute despre posibilitatea căsătoriei.
Ambii tineri au convingerea că se iubesc foarte mult şi că ar
trebui să se căsătorească. De aici lucrurile decurg firesc: el o cere
în căsătorie, ea spune "Da", este fixată data ceremoniei, iar inelul
de logodnă este dat cu emoţiile inerente momentului. Lucrurile se
schimbă! Planurile de nuntă prind contur. Se comandă tortul şi
florile, invitaţiile sunt trimise oaspeţilor, se face rezervarea la
biserică, se planifică în amănunt luna de miere şi, foarte
curând, ceea ce fusese până atunci un obiectiv fixat într-un viitor
incert începe să devină o dovada de încredere foarte personală şi
concretă! Există un risc. încrederea, după cum spuneam, este
esenţială pentru a duce la bun sfârşit orice obiectiv propus.
Cu mulţi ani în urmă, călătorind cu câţiva prieteni în sudul
Noii Zeelande, am ajuns într-un loc în apropierea oraşului
Queenstown, unde s-au făcut prima dată sărituri cu coardă
elastică (bungee jumping). Podul de pe care se sărea cu coarda
elastică era construit la vreo patruzeci şi şase de metri înălţime
deasupra unui defileu prin care şerpuia un pârâu învolburat. Am
ajuns acolo şi, spre uimirea noastră, am întâlnit oameni cărora li
se părea distractiv să sari de pe un pod legat de picioare cu o
coardă elastică. Aventura se desfăşura cam aşa: săreai (cu capul în
jos) în gol, legat fiind de picioare, cădeai ca o ghiulea până la
vreo jumătate de metru de suprafaţa apei, iar coarda în compresie
te trăgea în sus cu viteză. Bineînţeles că mişcarea în sus şi în jos
se repeta de câteva ori până când coarda la capătul căreia te aflai
cu capul în jos îşi astâmpăra balansul. O mică barcă aştepta pe
râu pentru a dezlega coarda şi a elibera persoana de la capătul ei.
Când am ajuns în acel loc vremea era potrivnică: vântul
168 bătea cu putere şi temperatura scăzuse sub 8 °C. Şi asta nu era
tot! Apa era
 MARELE BLOND

îngheţată de-a dreptul! Prietenul meu, Tony, mă îndemnă: "Hai s-o

facem!"
"Ai înebunit?", i-am replicat speriat de-a binelea.
A început să-mi spună cât de sigur era totul şi ce mult ne vom
distra.
A făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a mă convinge să sar dar
eu nu eram deloc dispus să-mi zdruncin tot corpul, să mă sperii de
moarte şi să mai şi plătesc pentru asta (dacă o să mă convingă cineva
vreodată să trec printr-o asemenea aventură nebunească sunt hotărât
să dau un bacşiş consistent celui care leagă coarda — un bacşiş la care
omul va fi îndreptăţit doar dacă supravieţuiesc)!
Până la urmă, prietenul meu făcu săritura. Eram impresionat!
Nu numai că supravieţuise dar se şi distrase de minune! Eram fascinat
şi foarte fericit pentru bucuria lui. Am căpătat convingerea că era
distractiv şi deloc periculos. Dar am sărit? Nu. Nu-mi doream atât de
mult senzaţia de zbor şi aventura încât să-mi asum riscul.
Pot spune cu mâna pe inimă că sunt convins că săritura cu
coarda elastică poate fi sigură şi distractivă? Da.
Vreau să mă număr printre săritori? Nu.
încrederea în ceva nu este acelaşi lucru cu a REALIZA ceva.
Obţinerea succesului presupune întotdeauna asumarea unor
riscuri. Presupune acţiune. Presupune existenţa convingerii că ceea
ce ne propunem este realizabil şi demn de a fi REALIZAT.
Dacă ai un ţel...
Dacă îţi doreşti cu toată inima realizarea lui...
Dacă ai un vis sau o viziune despre viaţă...
Dacă ai o responsabilitate faţă de familia sau echipa ta...
TREBUIE să înveţi să acţionezi cu convingerea că eşecul nu
este o opţiune. Trebuie să te îndrepţi spre atingerea ţelului tău cu
toată energia şi concentrarea de care eşti capabil.
 PIANUL DE PE PLAJĂ

RISC ŞI RESPONSABILITATE
In nici un caz nu te încurajez să devii iresponsabil şi să-ţi asumi riscuri
inutile. A acţiona fără a avea un plan bine stabilit, fără a evalua
costurile sau avantajele, fără a avea o viziune clară asupra a ceea ce îţi
doreşti să obţii... reprezintă o nebunie nu doar un risc inutil. Ceea
ce vreau să spun este că după ce ai evaluat în mod responsabil
riscurile şi ai ajuns la concluzia că ceea ce vei obţine merită
asumarea lor, TREBUIE să-ţi aduni tot curajul şi
Odată ce ai evaluat să ACŢIONEZI.
în mod responsabil
riscurile şi ai ajuns
la concluzia că ceea
ce vei obţine merita
asumarea lor,
TREBUIE să-ţi
aduni tot curajul şi
să ACŢIONEZI.

Un om de acţiune sau un critic

O definiţie plină de umor a criticului este:
o persoană care evaluează o prestaţie pe care ea
însăşi nu o poate executa. Nu este prea onorabil
să arăţi cu degetul spre alţii când tu nici măcar nu
ai încercat vreodată să faci ceva asemănător. Nu
este onorabil nici să stai pe margine şi să vânezi
greşelile celor direct implicaţi.
De-a lungul anilor am fost fascinat, uneori iritat şi alteori
amuzat, de vorbitorii în public sau autorii de cărţi motivaţionale care
nu s-au confruntat niciodată cu greutăţile inerente stabilirii şi
atingerii unui ţel. O persoană care doar a "studiat" succesul şi apoi a
emis o teorie despre el — dar niciodată nu a fondat o companie, nu a
participat la o cursă şi nu a atins vreun ţel care presupune calităţi de
lider — poate avea nişte teorii interesante despre succes dar niciodată
nu va fi credibilă. Eu, de exemplu, îmi doresc să-i ascult pe cei care
au trecut prin experienţe similare sau asemănătoare şi care s-au
confruntat exact cu problemele cu care urmează să mă confrunt şi eu,
care au găsit soluţii la aceste probleme şi sunt gata să mi le
O i 1 ' O

împărtăşească.
170
 MARELE BLOND

"Extraordinarul" Charlie Jones povestea că, imediat după ce s-

a căsătorit, avea deja trei teorii despre cum să-ţi creşti copiii dar nici
un copil. Mai târziu, spunea el cu umor, a avut trei copii şi nici o
teorie!
E uşor să teoretizezi, să analizezi şi chiar să imaginezi. Este cu
totul altceva să te sui în roaba Marelui Blond sau să sari de pe podul
Qeenstown.

Şi tocmai când te-ai decis să acţionezi...

Un lucru interesant se întâmplă tocmai atunci când ţi-ai făcut
curaj şi ai toată încrederea că vei reuşi. Un prieten sau un coleg —
poate un membru al familiei sau o cunoştinţă — apare de nicăieri ca să
te avertizeze asupra pericolelor şi să îţi prezică eşecul. Se întâmplă în
nouă cazuri din zece. Probabil că va susţine că nu vrea decât să te
protejeze — chiar de tine însuţi şi de dorinţa ta de a visa. Sau poate îţi
va spune că face asta pentru că ţine la tine — şi este foarte frumos că
ţine la tine dar, din păcate, nu are încredere în tine. Poate îţi va spune
că atingerea obiectivului pe care îl urmăreşti te va schimba sau
probabil că te vei găsi în situaţia de a fi ridiculizat, respins sau
etichetat ca ratat.
Curajul tău poate că este stânjenitor pentru unii. Poate că astfel
le reaminteşti inconştient de incapacitatea lor de a-şi gestiona
propriile temeri. Poate că sunt invidioşi pe potenţialul tău
succes. Poate că în adâncul sufletului lor se tem că dacă vei
avea succes vei înceta să-i iubeşti sau să-ţi petreci
Adevărul este că,
timpul cu ei.
dacă vrei să
realizezi ceea ce
alţii nu pot, trebuie
să faci ceea ce alţii
nu vor.
Decizia pe care trebuie să o iei atunci când
"descurajatorii de meserie" sau "prezicătorii de
dezastre" apar este una foarte simplă: "Vrei să
devii un lider sau nu?; Vrei să realizezi ceea ce ţi-
ai propus sau nu?".
Adevărul este că, dacă vrei să realizezi ceea
ce alţii nu pot, trebuie să faci ceea ce alţii nu vor.

171
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Nu trebuie numai să gândeşti pozitiv şi să crezi în

realizarea scopului, trebuie să acţionezi. Trebuie să acţionezi
indiferent ce spun ceilalţi încercând să te convingă să-ţi păstrezi
actualul statut.

O dată aflat în mişcare...

Vestea bună este că o dată aflat în mişcare spre ţelul pe
care ţi l-ai propus, lucrurile încep să se deruleze mult mai uşor.
Ai foarte puţin timp pentru a teoretiza şi pentru a te gândi la
toate temerile tale... acum eşti plin de energie şi angajat în
acţiune! Sunt multe de făcut şi nu îţi rămâne timp să te
îngrijorezi.
Iţi voi spune o poveste simpatică despre găina şi porcul
care au văzut o cantină a săracilor. Găina spuse către porc: "Ia te
uită! Este o cauză nobilă! Se servesc ouă şi şuncă. Hai să
contribuim şi noi".
Porcul se gândi un moment şi îi răspunse: "îţi este uşor să
vorbeşti. Dacă tu dai un ou, asta este o contribuţie. Dacă eu dau
şunca, ăsta-i deja angajament total".
Atingerea unui ţel presupune întotdeauna un angajament
total. Dacă ţi-ai propus să realizezi ceva, vei constata că ai şi forţa
de a ajunge la capăt.

Două lucruri se întâmplă atunci când te-ai angajat sa

reuşeşti.
Primul este că nu mai eşti atât de conştient sau preocupat
de riscul implicat. Vei deveni mai conştient de sarcinile pe care
le ai de îndeplinit, de persoanele pe care trebuie să le contactezi,
de măsurile pe care trebuie să le iei şi aşa mai departe. Te vei
concentra mult mai mult asupra acţiunii decât asupra pericolelor
ce pândesc din umbră.
Al doilea, cu cât eşti mai devotat scopului şi realizării
acestuia cu atât mai puţin probabil este să fii dispus să te opreşti
din drum ca să-i asculţi pe cei care încearcă să te descurajeze
172 sau te critică. Observi că ştii anumite lucruri pe care criticii şi
detractorii tăi nu le ştiu: ştii exact încotro te îndrepţi, ce vei face
când vei ajunge acolo şi cât de mult te vei bucura făcând
călătoria şi obţinând rezultatele dorite. Nu mai ai timp să îi
asculţi pe cei care te descurajează. Ai de
 MARELE BLOND

participat la întâlniri şi ai de dus la îndeplinire sarcini... şi, mai presus

de toate vrei să te bucuri de victorie.
Astăzi este cea mai nimerită zi pentru a nu mai fi doar spectator
al vieţii tale. Este momentul să-ţi iei soarta în propriile mâini şi să-ţi
urmezi visurile!
Gata cu privitul şi cu aşteptatul!
Acţionează!

173
învaţă să spui "De ce nu?".
 PIANUL DE PE PLAJĂ

C u puţin timp în urmă am făcut o călătorie de afaceri care m-a

purtat prin toată lumea. Am pornit de acasă, din Atlanta şi am
zburat spre est, traversând întreaga Americă şi oceanul Pacific până
în Coreea, iar de acolo m-am îndreptat spre Europa. Din
Europa am plecat spre Africa ajungând până în Republica Sud-
Africană iar din acel punct am plecat înapoi spre casă. Nu este o
călătorie neobişnuită pentru mine numai că de data asta fiul meu,
David, m-a însoţit.
Coreea a reprezentat o adevărată aventură pentru David, în
primul rând pentru că în camera de hotel avea un computer dar nu
era nici un... pat adevărat. Bun venit în lumea marilor ciudăţenii!
După Coreea, am plecat spre Salonic, Grecia, cu scurte escale
în Singapore şi Munchen, Germania. Când am aterizat în Germania —
după treizeci şi şase de ore de zbor — i-am spus lui David că dacă tot
trebuie să aşteptăm îmbarcarea pentru Grecia, vreau să beau o cafea la
cel mai luxos restaurant din aeroport. Am fost de multe ori în resta -
urantul companiei aeriene Lufthansa dar, de data asta, pe când îi ară-

175
 PIANUL DE PE PLAJA

tam funcţionarei biletul am fost surprins de reacţia ei: "îmi pare

foarte rău, domnule, dar în acest local nu au acces decât pasagerii
de la clasa întâi". I-am spus că ştiu asta foarte bine şi că am bilet
la clasa întâi.
Se uită încă o dată la biletul meu şi mă informă că ultimul
segment al lungului zbor din Coreea, adică cel spre Grecia, care
era de maxim o oră, fusese rezervat la clasa business. I-am spus
un pic nervos: "Da, ştiu asta dar Lufthansa nu oferă decât bilete
la clasa business pe acest segment. Restul zborului dinspre
Coreea este la clasa întâi (costând mai mult de douăzeci de mii
de dolari). In mod sigur, un pasager care a plătit suma asta merită
o ceaşcă de cafea în restaurantul companiei.".
Ea îmi răspuse cu fermitate: "Nu. Mergeţi pe hol până
la ascensor şi acolo veţi găsi restaurantul aferent clasei
business.".
Recunosc foarte uşor un sistem cu carenţe mari de
instruire a personalului când îl întâlnesc şi, din nefericire,
tocmai fusesem victima unui asemenea sistem! Femeia din faţa
mea învăţase un set de reguli şi se simţea datoare să le pună în
aplicare nefăcând nici o concesie, chiar dacă motivul era unul
dintre cele mai rezonabile. Regulile, în viziunea ei, erau cu
mult mai importante decât bunul simţ sau relaţia cu clienţii.
Perspectiva ei era limitată la a-şi face meseria nevăzand
imaginea de ansamblu şi anume servirea unui client important.
Flexibilitatea în aplicarea regulilor le-ar fi adus şi ei, dar şi
companiei a cărei angajată, era o imagine mult mai bună decât
cea pe care şi-au creat-o printr-o astfel de atitudine faţă de
clienţi.
Nu avea nici un sens să continuu discuţia. Mi-am notat în
minte incidentul şi am plecat să-mi cumpăr o cafea.
Ceea ce mi s-a întâmplat mie în Munchen se întâmplă zi
de zi în lumea afacerilor. Oameni cu vederi limitate, fără
perspectivă, prea rigizi în gândire, pun regulile mai presus de
buna servire a clienţilor. ., se concentrează asupra detaliilor şi
nu privesc în ansamblu... nevăzându-se decât pe ei prin
excluderea celorlalţi.
176 Ţi-am descris acest incident pentru a avea termen de
comparaţie cu ceea ce ni s-a întâmplat a doua zi în Grecia.
Aveam programat un seminar în frumosul oraş de
coastă Salonic şi aveam nevoie de odihnă pentru a ne adapta la
schimbările
 PIANUL DE PE PLAJĂ

dese de fus orar prin care trecusem. Ni se recomandase un mic hotel

chiar pe malul mării. Imediat ce am ajuns atitudinea celor care ne-au
primit s-a dovedit net diferită de ceea ce întâlnisem în aeroportul din
Munchen. Atât de diferită încât a devenit de-a dreptul ilară.
Am ajuns cam pe la prânz, exact în intervalul de timp în care
restaurantul hotelului era închis. In ciuda acestui fapt, proprietarul
hotelului ne-a întrebat imediat: "Ce aţi dori să mâncaţi?"
Am întrebat: "Cam ce aveţi?".
Ne replică instantaneu: "Orice doriţi... putem să vă aducem.".
"Serios?". Nu ne venea să credem.
"Bineînţeles. De ce nu?"
Şi de atunci totul s-a derulat în acelaşi registru.
Voiam un masaj? Ne puteau oferi unul chiar pe terasa cu vedere
spre mare, pe acoperişul hotelului.
Aveam nevoie de un şofer, de un tur al oraşului sau ne doream
un meniu special? Totul era posibil.
în seara aceea am ieşit să mâncăm la un mic restaurant italian.
Ne fusese recomandat pentru priveliştea pe care o oferea terasa ce
dădea direct spre marea nemărginită. Mâncarea a fost divină,
serviciul fără reproş iar priveliştea.., nu se poate descrie în cuvinte.
Spiritele noastre erau în sfârşit înviorate după lunga călătorie.
Ajunsesem în ţara tuturor posibilităţilor! De câte ori întrebam: "Poţi
face asta?" sau "Eşti sigur?" ni se răspundea invariabil: "De ce nu?".
Ne-am întors fericiţi la hotel. în noaptea aceea am ieşit pe
balconul camerei mele cu vedere la mare. Am văzut mai multe
lumini şi m-am aplecat peste balcon pentru a vedea mai bine ce era
acolo. Am fost surprins.
Datorită profilului activităţii mele călătoresc foarte mult şi mă
întâlnesc cu diverse experienţe unice, locuri exotice şi oameni
diferiţi. Ceea ce se întâmpla în faţa mea era cu siguranţă ceva ce nu
văzusem până atunci şi nici nu am mai avut ocazia să văd de atunci!
O masă pentru două persoane fusese amplasată chiar pe ţărmul
mării. Celor care organizaseră totul nu le scăpase nici un detaliu: faţa
de masă era impecabilă, tacâmurile şi vesela erau de cea mai bună
calitate, cristalurile străluceau în lumina lumânărilor aşezate pe masă.

177
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Patru sfeşnice masive din oţel erau răspândite în jurul mesei

pe nisip şi, puţin mai departe, era... un pian! Două dintre
picioarele acestuia erau spălate de apa mării iar celelalte două
erau ancorate în nisip. Pianistul interpreta o piesă romantică care
unduia spre urechile tuturor oaspeţilor din hotel. Era un tablou
pe care noi, muritorii de rând, numai îl visăm sau sperăm să îl
vedem în filme.
L-am zărit pe proprietarul hotelului a doua zi şi l-am
întrebat despre ceea ce văzusem. încă nu eram foarte sigur că nu
visasem. Mi-a spus că cei doi pe care îi văzusem erau un cuplu
din Spania care-şi sărbătoreau căsătoria. II rugaseră să aranjeze
o cină pe plajă iar el fusese fericit să le-o ofere.
L-am întrebat zăpăcit: "Cum ai reuşit să aduci ditamai
pianul pe plajă?"
îmi răspunse senin: "L-am cărat din holul hotelului". Şi
crede-mă că era distanţă, nu glumă!
I-am spus hotărât: "Nu cred asta nici într-o mie de ani!".
Se uită la mine cu o privire şăgalnică: "De ce NU? Treaba
mea este să-i fac fericiţi pe cei care îmi calcă pragul!".
Ce diferenţă uluitoare între atitudinea acestui om şi cea a
"paznicei" restaurantului de lux din aeroportul din Munchen!
Mă gândesc adesea la proprietar şi la hotelul pe care îl
conducea.
Ce filosofie de afaceri!
Ce mod de a trăi!
Nu eşti fericit să vezi şi să experimentezi excelenţa?
Nu urăşti să vezi regulile aplicate punct cu punct fără pic
de flexibilitate, chiar în ciuda bunului simţ?
Nu-ţi doreşti să ai mereu în preajmă oameni care să-ţi
spună: "Da. De ce nu?".
Ce fel de om eşti? Iţi poţi imagina un pian pe plajă şi
lumânări şi masa pregătită pentru doi? Iţi poţi imagina ceva
special? Poţi depăşi obişnuinţele făcând ceva cu adevărat special?

178
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Trebuie să devii o
"persoană a tuturor posibilităţilor"
îmi place să observ într-o organizaţie sau afacere o atitudine
deschisă la multiple posibilităţi. Lanţul de magazine Nordstrom este
faimos pentru eforturile pe care le face în slujba clienţilor. Filozofia
aceasta reprezintă o parte importantă a programul de instruire a
angajaţilor şi pe ea se bazează sistemul de recompense. Nordstrom
oferă recompense consistente angajaţilor care pot povesti un episod
în care au servit un client depăşindu-şi cu mult obişnuitele atribuţii
de serviciu.
Iţi voi povesti şi eu un astfel de episod. Intr-o zi o femeie a
venit la Nordstrom pentru a returna un set de anvelope pe care le
achiziţionase cu ceva timp în urmă dar despre care credea că au
defecte. Vânzătorul încercă să-i explice femeii că lanţul de magazine
Nordstrom nu vinde anvelope. Este adevărat — Nordstrom
comercializează numai articole de îmbrăcăminte şi accesorii. Femeia
însă insista că a cumpărat anvelopele de la Nordstrom şi că trebuie să
le returneze pentru că aşa scrie în certificatul de garanţie. După un
minut-două de discuţii, acest vînzător îşi dădu seama că singura
soluţie era de a-i da femeii contravaloarea anvelopelor. Aceasta ieşi
foarte fericită din magazin şi, după câteva zile, îşi dădu seama de
greşeală. Era foarte jenată şi se întoarse la magazin pentru a îndrepta
situaţia. Mass-media a aflat astfel despre magazinul pentru care
satisfacerea clienţilor era atât de importantă încât putea returna banii
pentru un produs pe care nu îl comercializa. Evident că toată
povestea a fost amplu mediatizată.
Putem considera că gestul vânzătorului a fost nebunesc? Este o
astfel de politică de satisfacere a clienţilor păguboasă? Deloc. Gestul
poate părea nebunesc pentru funcţionara de la Lufthansa dar nu
pentru cineva care-şi doreşte ca afacerea sa să dureze în timp şi caută
mereu noi moduri în care să poată spune "da" în loc de "nu".
Clienţilor le place să audă mereu cuvântul "da".

179
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Este asta o afacere păguboasă? Dimpotrivă. Povestea a adus

companiei publicitate gratuită şi relaţii excepţionale cu clienţii.
Poţi vedea un avantaj mai mare? Pe bună dreptate acest lanţ de
magazine şi-a meritat toată publicitatea!
Pe măsură ce ne-am extins activitatea şi am deschis filiale
în diverse ţări ale lumii, ne-am confruntat cu destule dificultăţi
în a împărtăşi filozofia noastră în locuri cu nume care de care mai
ciudate, îţi poţi imagina reacţia de care am avut parte când ara
susţinut seminarii acum cincisprezece ani în ţări precum
Indonezia, Turcia, China sau Ungaria? De fapt, nu vreau să
fiu nedrept, ne-am confruntat cu atitudini foarte ciudate şi
în metropole precum Londra, Paris sau Tokyo.
In perioada aceea, multe dintre activităţile noastre se
desfăşurau în ţări care tocmai se refăceau după regimul comunist
— iar unele dintre ele nici măcar nu reuşiseră să se lepede de
el. Oamenii din aceste ţări erau obişnuiţi să li se spună „nu" sau
să li se spună exact ce şi când să facă. In multe locuri, o
foarte lungă perioadă, oamenii trăiseră sub un regim represiv,
fiind înconjuraţi de corupţie la toate nivelurile. Nu se punea
niciodată accent pe valoare sau democraţie.
în aceste cazviri aveam senzaţia că trebuia tot timpul să
improvizăm, Uneori ne-am irosit resursele şi eforturile mituind
toţi oficialii pentru a putea vorbi deschis într-un loc public.
Alteori neam confruntat cu lipsa acută de personal calificat şi
servicii necesare pentru organizarea unui seminar. Nu de puţine
ori ne-am confruntat cu dificultăţi în găsirea mijloacelor de
transport pentru cincisprezece mii sau chiar douăzeci de mii de
oameni. Trebuia să vorbim în faţa unui auditoriu numeros în
zece sau chiar mai multe limbi simultan. Imaginează-ţi cât de
greu ne era să găsim în Europa Centrală căşti de ascultare a
traducerii pentru douăzeci de mii de oameni, acum cincisprezece
ani!
îmi amintesc cu deosebire un incident. Aveam programată
o conferinţă în micuţul oraş Brno din Republica Cehă. Singurul
hotel aflat în apropiere de locul în care urma să susţinem
conferinţa nu avea apartamente. Membrii echipei mele
180 hotărâseră că natura activităţii
 P I A N U L DE PE PLAJĂ

mele impunea un apartament: între conferinţe aveam programate

nişte întâlniri private care nu puteau avea loc într-o cameră de hotel.
Nu am aflat despre toate acestea decât la câteva luni după
conferinţă. Brava mea echipă făcuse imposibilul.
Când am ajuns în Brno, am fost condus în apartamentul meu.
Am observat că nu exista nici un număr pe uşa de la intrare, ceea ce mi
s-a părut cam bizar. Apoi, când am intrat, am văzut că structura came-
relor era cel puţin neobişnuită. Erau patru camere separate, fiecare cu
câte o baie. Una fusese aranjată ca o sală de conferinţe, alta avea rolul
de sală de aşteptare, una ca dormitor şi ultima avea o masă de masaj.
Ceea ce nu ştiam la momentul acela era că echipa mea îl
convinsese pe managerul hotelului să construiască un zid şi o uşă de
acces la capătul holului. Astfel, ultimile patru camere deveniseră un
"apartament". Mobila fusese mutată şi rearanjată. La sfârşit,
rezultatul era cam ciudat dar extrem de confortabil şi util. Şi toate
acestea fuseseră făcute într-o singură noapte!
Echipa mea a observat o problemă şi a găsit soluţia! Aceasta
înseamnă să ai o gândire deschisă tuturor posibilităţilor.
Aceeaşi echipă este "vinovată" de ceea ce a devenit motoul
nostru răspândit în toată lumea. Motoul a apărut printr-un exerciţiu
de creativitate şi din încercarea de a găsi soluţii la probleme de către
echipa mea americană, în timpul unei şedinţe de management.
Scopul acestui exerciţiu era acela de a-i ajuta pe oameni să se
concentreze asupra găsirii soluţiilor şi să devină creativi în perioadele
de criză.
"Criza" pe care această echipă a imaginat-o era următoarea: Jim
(adică eu) a vorbit oamenilor toată ziua până pe înserate. Jim era
foarte flămând. După ultima conferinţă, târziu în noapte, Jim a cerut
o pizza (ştiu că a mânca pizza noaptea târziu nu este tocmai sănătos
dar ăsta eram eu cel dinainte şi situaţia era ipotetică! Mai mult, acesta
era un incident care trebuia să relaxeze şi să stârnească râsul
membrilor echipei mele. In viaţa reală, nu aş fi permis niciodată un
asemenea efort doar pentru un moft).
întrebarea adresată membrilor echipei a fost: "Ce ai fi în stare
să faci pentru a aduce această «pizza de urgenţă» pentru înfometatul

18!
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Jim ştiind că majoritatea restaurantelor sunt închise la acea

oră?". Unii au spus că ar fi sunat la toate localurile din zonă
pentru a vedea dacă li poate onora comanda. Altul a sugerat
să fie întrebat un localnic despre un restaurant unde se poate
comanda pizza — poate că era cineva care nu s-ar fi supărat să
vină şi după program pentru a aduce pizza. Alţii au avansat
ideea de a i se oferi lui Jim un alt fel de mâncare. Alţii că m-ar
fi grăbit puţin pentru ca măcar la room- service să pot apela.
Toate aceste soluţii se dovedeau a fi foarte costisitoare dacă nu
ineficiente.
In cele din urmă, Milena, managerul nostru din
Republica Cehă, a spus entuziasmată: "Ştiu! M-aş duce acasă şi
aş prepara eu pizza". Toată lumea a râs şi a felicitat-o pentru
simplitatea şi eficienţa ideii. Din acel moment, referindu-ne la
unele probleme care aparent nu au soluţie spunem PREPARĂ
PIZZA!
Există întotdeauna o soluţie pentru toate problemele dacă
ai o atitudine deschisă spre toate posibilităţile.
Proprietarul hotelului din Salonic a "preparat pizza" când a
adus pianul pe plajă.
Echipa noastră din Brno a "preparat pizza" când a creat un
apartament în hotelul fără apartamente în doar o zi!
Angajaţii lanţului de magazine Nordstrom au "preparat
pizza" atunci când au returnat banii pentru ceva ce ei nu
vindeau.
De multe ori, prima noastră reacţie atunci când ne
confruntăm cu probleme sau provocări este să ne gândirn că este
imposibil să rezolvăm. Niciodată nu ne întrebăm: "De ce
nu?". întrebarea următoare este evidentă: "DE CE să NU
gândim astfel?". Pentru
o

fiecare problemă există cel puţin o soluţie, iar soluţiile îşi au

originea în multitudinea posibilităţilor.

182
 PIANUL DE PE PLAJA

Să devii o persoană cu un
larg orizont de aşteptare
Liderii stabilesc ritmul pentru cei care îi urmează. Acest
principiu se verifică nu numai în mediul de afaceri ci şi pentru
educatori, antrenori, mentori religioşi şi părinţi. In calitate de lider
trebuie să imprimi celor ce te ascultă şi urmează o atitudine de tip:
"De ce nu?", altfel vei deveni doar cel ce aplică inflexibil un set de
reguli care vor aduce numai blocaje. Dacă vrei cu adevărat să fii un
lider apreciat şi să-ţi determini oamenii să evolueze şi să se dezvolte
trebuie să-i ajuţi să se descopere, să-şi descopere creativitatea, să
vadă soluţii acolo unde par a nu exista, să fie orientaţi pe servirea
celor din jur.
Procesul de formare a gândirii deschise la multiple posibilităţi
conduce la dezvoltarea unui larg orizont de aşteptare.
Oamenii care îşi percep problemele ca pe oportunităţi îşi
percep şi viitorul ca fiind o sumă de posibilităţi. încep să aibă visuri
din ce în ce mai măreţe, să aştepte din ce în ce mai mult de la ei
înşişi şi sunt tot mai convinşi că eforturile lor vor avea rezultate din
ce în ce mai bune. încep să se "aştepte" la realizări măreţe, la
atingerea unor ţeluri minunate, la tot ce este mai bun.

începe să vezi şi să te aştepţi la

ce este mai bun
Acum câţiva ani ne-am gândit serios la posibilitatea de a ne
muta în San Diego, California. Am văzut mai multe case, nici una nu
ni s-a părut potrivită dar apoi, ca prin minune, am dat de o casă pe
care prietenii noştri au considerat-o a fi exact ceea ce ne trebiiia. Ne-
a plăcut foarte mult, într-adevăr. Problema era că preţul ei ne
depăşea posibilităţile. Vânzătorii voiau pentru ea cu un milion de
dolari mai mult decât eram noi dispuşi să plătim.

183
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Trebuie să-ţi spun că această casă fusese decorată şi aranjată de

profesionişti în domeniu. Ce mai, era frumoasă şi
Poate că nu vei pe dinăuntru şi pe dinafară. Casa avea vedere spre
obţine niciodată în celebrul port din San Diego iar luminile oraşului
viaţă ceea ce crezi dădeau viaţă imensităţii albastre oferind o privelişte
că meriţi dar de greu de descris în cuvinte. Puteam vedea o lume
cele mai multe ori întreagă de la fereastra casei — nave de mare tonaj şi
obţii ceea ce te vaporaşe de agrement, insula Coronado, plaje,
aştepţi să obţii. panorama nocturnă a oraşului şi, dacă era senin,
Aşteaptă-te să drumul spre Mexic. Of, dacă ar fi fost mai ieftină! Am
câştigi! contiuat să căutăm dar niciodată nu am mai găsit ceva
asemănător „acelei case". Ne şi imaginam locuind acolo. închideam
ochii şi ne vedeam pe terasă. Un an mai târziu, Nancy mi-a dat ghes:
"Hai să vedem dacă au vândut casa. Dacă nu, poate au scăzut preţul
cu un milion de dolari". Nu are sens să încercăm, mă gândeam. De
atunci preţurile nu au scăzut ci, dimpotrivă, au crescut rapid. Nancy a
insistat până când m-a convins să sun şi... ce crezi? Proprietarii
scăzuseră preţul cu... ai ghicit, un million de dolari.
Ce te "vezi" făcând? Unde te "vezi" locuind? Cât de mare îţi
"vezi" compania în viitor?
Acum cincisprezece ani, nouăzeci la sută din activitatea noastră
se desfăşura pe teritoriul Statelor Unite dar noi am început să
adoptăm gândirea de tip "De ce nu?" visând să ne extindem dincolo
de graniţele Americii. Voiam să le împărtăşim visul nostru tuturor
oamenilor şi să le spunem că este posibil să se împlinească în orice
cultură sau naţiune. Nu aveam infrastructură, contacte sau informaţii
cu ajutorul cărora să putem prezice ce se va putea întâmpla în viitor
dar puteam VEDEA! îmi închideam ochii şi puteam VEDEA
stadioane pline cu oameni dornici să înveţe cum să reuşească în
afaceri. Puteam VEDEA oameni prosperând şi dezvoltându-se în
naţiuni bântuite de sărăcie. Puteam VEDEA oameni cu priviri pline
de aşteptare şi speranţă. Viziunea era doar în minţile şi inimile
noastre dar chiar acesta este locul în care ia naştere o viziune.

184
 P I A N U L DE PE P L A J Ă

Ceea ce VEZI este ceea ce urmăreşti şi, în cele din urmă, ceea
ce realizezi.
Dacă nu "vezi" nimic, nu urmăreşti nimic şi nici nu vei obţine
nimic.
Dacă "vezi" măreţ, vei avea convingeri măreţe şi ceea ce vei
obţine nu va fi decât măreţ.
Astăzi vedem pus în practică ceea ce acum cincisprezece ani nu
îndrăzneam decât să visăm.
Aveam nevoie să ne extindem activitatea şi pe plan
internaţional? Nu. Pe parcursul a douăzeci de ani am construit o
solidă şi profitabilă afacere în Statele Unite. Pot spune că trăiam
confortabil. Nu eram tocmai nerăbdători să ne asumăm un risc
financiar, să ne confruntăm cu complexitatea sistemului contabil din
fiecare ţară şi cu diversele taxe şi constrângeri existente în fiecare
sistem. Dar parcă ceva ne îndemna să facem acest pas, oricâte
riscuri şi dificultăţi ar fi presupus. Puteam "vedea" viitorul nostru
măreţ.
Când am început să ne gândim serios la acest proiect, câţiva
"veterani" din echipa de bază pe care o formasem cândva au fost
dornici să i se alăture. Ne-am bucurat de un real succes în Australia,
unde nişte vajnici întreprinzători şi adevăraţi vizionari au fost de
acord să ne susţină. Legăturile cu ei şi experienţa ne-au condus în
Europa, unde am descoperit alţi oameni curajoşi, dornici să accepte
provocarea şi împreună cu ei am reuşit să găsim punţi de legătură cu
întreaga lume — Europa de Est, Turcia şi chiar cu zone mai puţin
accesibile ca Indonezia, Tailanda şi Malaiezia.
Putem spune că am încheiat procesul de extindere şi
dezvoltare? Nu. Putem încă „vedea".
Cel mai minunat lucru la gândirea deschisă tuturor
posibilităţilor şi la un orizont larg de aşteptare este faptul că
posibilităţile nu se sfârşesc niciodată şi deci nu există o limită a
aşteptărilor pe care le avem!

18
 PIANUL DE PE PLAJĂ

Dincolo de afaceri
Pe măsură ce ne-am extins activitatea în toată lumea
am devenit din ce în ce mai conştienţi de nevoile sociale,
educaţionale, fizice şi materiale ale oamenilor din ţările în care
am început să activăm. M-au impresionat în mod deosebit copiii.
Colaborând cu cei mai buni lideri ai echipelor din Australia, ne-
am gândit la modalităţi în care, utilizându-ne resursele şi
influenţa, să-i putem ajuta pe copiii cu nevoi speciale. Am
format o alianţă cu World Vision, o bine cunoscută şi respectată
organizaţie umanitară care ajuta copiii şi finanţează proiecte
legate de copii în toată lumea.
Primul nostru gând a fost să "adoptăm" un sat din
Africa Centrală unde SIDA făcea ravagii. Iţi reamintesc că asta
se întâmpla acum doisprezece ani. Pe atunci, numai în acest mic
sat din Uganda erau şase mii de copii orfani cărora părinţii le
muriseră bolnavi de SIDA. Cazul, evident, nu era singular. Ne
gândeam să-i îndemnăm pe membrii echipelor noastre să
sponsorizeze fiecare câte un copil dintr-un asemenea sat. Părea
copleşitor la început dar noi puteam "vedea" posibilităţile!
In acest scop am înfiinţat un fond special pe care l-am
numit "Network Of Caring". Până în ziua de azi, echipele
noastre au strâns în jur de douăsprezece milioane de dolari şi au
ajutat mai mult de patruzeci şi cinci de mii de copii din Africa dar
şi din Turcia, Filipine, India, România sau alte ţări. Network Of
Caring (NOC) a furnizat vaccinuri, programe de educaţie
sanitară, alimente şi echipamente. NOC a ajutat la construirea a
cincisprezece şcoli care deservesc mai mult de douăzeci de mii
de elevi. A făcut donaţii importante ţărilor afectare de
cutremure, taberelor de refugiaţi şi în conturile destinate
victimelor masacrului din 11 septembrie. A acordat burse
şcolare şi academice. Impactul a fost uimitor, atât pentru noi şi
întreprinzătorii care ne-au ajutat cât şi pentru cei aflaţi în
nevoie.
186 Actualmente, Network Of Caring, prin nou-înfiinţatul
fond "Ambassador" construieşte o şcoală cu dotări la cele
mai înalte
 PIANUL DE PE PLAJĂ

standarde şi un adăpost pentru copiii străzii din Bombay, India. O

dată terminată, această şcoală va funcţiona în regim de
autoadministrare. De câţiva ani, NOC a devenit corporaţia cu cea
mai mare contribuţie la ajutorarea copiilor din istoria organizaţiei
umanitare World Vision.
Cum a început totul? In momentul în care ne-am întrebat: "De
ce nu?", analizând ideea.
Fiul meu, Eric, este şi el deschis tuturor posibilităţilor. Cu câţiva
ani în urmă, pe când locuiam încă în San Diego, a stabilit regulile unui
sport numit Power Soccer, un fel de fotbal destinat persoanelor cu
infirmităţi fizice în care participanţii "aleargă" în cărucioare. Atunci s-
a deschis un univers de noi posibilităţi pentru Eric!
înainte de a descoperi acest sport, Eric nu a putut găsi nici un
sport în care să poată concura. Cei care au dizabilităţi cum sunt cele
psihice, distrofiile musculare, spina bifida sau boli ale coloanei verte-
brale deseori se izolează din cauza dificultăţilor legate de tran-
sportul şi îngrijirea lor. Chiar şi într-un stat cu o populaţie numeroasă
cum este California existau numai câteva echipe de Power Soccer.
Mai târziu, când ne-am mutat în Atlanta şi apoi în Florida, Eric
nu mai avea nici un partener de joc. Ce a făcut în acest caz? Ceea ce
orice om cu gândire deschisă la orice posibilităţi ar fi făcut — şi-a
propus să popularizeze jocul în întreaga ţară. Ce proiect minunat s-a
dovedit a fi acesta!
A crea o echipă de Power Soccer nu este treabă uşoară în ciuda
faptului că jucătorilor le place sportul. In primul rând, trebuie să
găseşti potenţiali jucători — şi nu există nici o evidenţă a celor cu boli
care necesită folosirea regulată a unui scaun cu rotile. Apoi trebuie să
găseşti un antrenor care să ştie câte ceva despre scaune cu rotile şi
totul despre fotbal. Iţi trebuie suficienţi jucători pentru a forma o
echipă, suficienţi bani pentru a achiziţiona echipamentul special
necesar, un program de antrenament şi lista poate continua.
Eric împreună cu asistentul şi amicul lui, David, ajutaţi şi de un
prieten de-al său, Jerry, au trecut la treabă. Au format echipe în
Atlanta şi după aceea au pornit în călătorie. Au vizitat cămine pentru
cei suferinzi de distrofii musculare şi au pornit mai departe de-a
 P IA NUL DE PE PLAJĂ

lungul ţării. Au adunat bani, de multe ori vânzând bilete de

loterie în parcări. Au convins potenţialii jucători să li se alăture
vorbindu-le despre avantajele practicării acestui sport.
Curând, echipa lor de temerari se mări cu un membru,
un prieten de-al lui Eric din California, Jesse. Acesta dădu o
nouă dimensiune devotamentului şi pasiunii pentru o cauză
nobilă. Aceşti tineri curajoşi şi-au petrecut luni de zile pe
drumuri şi efortul le-a fost în cele din urmă răsplătit: după trei
ani de muncă asiduă, viziunea lor începea să capete contur. în
iunie 2004, s-a organizat în Indiana-polis, Indiana, un turneu
naţional de Power Soccer. Evenimentul a reunit o sută treizeci şi
patru de atleţi în scaune cu rotile din aproape douăzeci de oraşe
din Statele Unite. Cei condamnaţi a fi dependenţi de scaunul cu
rotile au rareori şansa de a întâlni alţi oameni aflaţi în aceeaşi
situaţie. La acest eveniment au avut posibilitatea să cunoască zeci
de oameni asemenea lor. Toţi erau deschişi spre noi posibilităţi!
In afara de echipele din Statele Unite, au ţinut să fie
prezente la evenimentul organizat în Indianapolis şi echipe din
Franţa şi Japonia.
Să vezi aceşti tineri jucând cu pasiune până la ultima
suflare şi obţinând trofee la sfârşitul meciului care este urmat
întotdeauna de o mare petrecere, este o imagine de neuitat. Şi
pentru mine şi pentru ei. Turneul va avea loc o dată pe an cu
regularitate iar numărul celor care doresc să participe creşte
vertiginos. Eric şi prietenii săi au visuri măreţe — speră să poată
include acest sport pe lista celor acceptate la Olimpiada de la
Beijing din 2008, ca parte integrantă a probelor sportive ale
competiţiei para-olimpice. Visul lor este ca Power Soccer să
devină sport oficial la Jocurile Para-Olimpice din 2012. Fondul
Ambassador le va acorda tot sprijinul pentru a-şi atinge
ţelurile.
Prin acest program am schimbat vieţi, am trecut prin
experienţe noi, am legat prietenii şi am adunat amintiri
nepreţuite. De la ce am pornit? De la o simplă întrebare: "De ce
nu?".
Pe măsură ce programul Power Soccer se dezvolta, am
188 fondat împreună cu Nancy o organizaţie caritabilă numită
"Fundaţia Fernando". Numele acesteia a fost ales în memoria
primului asistent
 PIANUL DE PE PLAJĂ

al lui Eric, Fernando Ruelas, care a murit de leucemie la vârsta de

treizeci de ani. El a crezut în fiul nostru, Eric, şi în posibilităţile pe
care le avea în viaţă. Fratele său, David, ne este foarte apropiat, îl
considerăm un membru al familiei şi îndeplineşte funcţia de director
executiv al fundaţiei, David face toate eforturile pentru a aduna banii
necesari asisteţei profesionale acordate celor cu dizabilităţi fizice şi
psihice. In contul acestei fundaţii s-au strâns mai mult de două sute
de mii de dolari. Mulţi dintre cei pe care îi ajutăm prin această
fundaţie au fost descoperiţi prin intermediul sportului Power Soccer.
David şi cei din echipa sa şi-au propus să strângă în următorii câţiva
ani un milion de dolari pentru ajutorul celor cu nevoi speciale. "De
ce nu?", se întreabă ei.

In care aspect al vieţii tale ai nevoie să te întrebi: "De ce nu?".

Poate încercarea ce te aşteaptă este o căsnicie, un nou loc de
muncă sau poate vrei să-ţi deschizi o afacere a ta. Poate fi, de
asemenea, stabilirea unui obiectiv important în cariera sau începerea
unui proiect caritabil.
Ce posibilităţi poţi VEDEA?
Ce orizont de AŞTEPTĂRI ai?
Poţi vizualiza o cină romantică pe plajă, în acordurile unui
pian?
Vezi o cauza pentru care merită să lupţi sau în care poţi aduce
schimbări?
Ai vreo idee care pare să ţi se fi "lipit" în minte şi de la care nu-
ţi mai poţi lua gândul?
Te întrebi dacă ar putea fi posibil în ciuda "circumstanţelor"?
Concentreză-te asupra viziunii tale. încearcă să o priveşti ca pe
o realitate. Vizualizeaz-o în detaliu, color şi în mişcare! Găseşte
răspunsul la următoarele întrebări:

• Ce ai face dacă ai avea un milion de dolari sau

capacitatea de a-i strânge?
• Ce ai face dacă ai avea timp liber un an să faci ceea
ce îţi doreşti şi cu cine îţi doreşti?
 PIANUL DE PE PLAJĂ

• Dacă ai putea, pe cine ai ajuta?

• Dacă ai putea să ai totul, ce ar însemna totul pentru
tine?
• Dacă ai putea să schimbi ceva, ce ai schimba?

O persoană care are timp dar nu are şi bani nu poate face prea
multe. O persoană care are bani dar nu are şi timp este frustrată.
Dacă ai timp şi bani dar nu ai nimic important de făcut îţi iroseşti
viaţa.
Actorul Jim Carey povestea că înainte de a fi câştigat sume
uriaşe din film şi-a scris lui însuşi un cec fals de douăzeci de milioane
de dolari. Se uita cu regularitate la cec. Se visa jucând în filme şi
câştigând suma asta pentru fiecare dintre ele. Restul este uşor de
ghicit. El este unul dintre puţinii actori plătiţi cu această sumă la
fiecare film în care joacă.
De ce să nu faci şi tu la fel? De ce nu îţi scrii un cec... ţie sau
unei cauze în care crezi... pentru o sumă care reprezintă în acelaşi
timp o provocare şi o motivaţie suficient de puternică pentru a realiza
ceea ce visezi. Uită-te zilnic la cec. Intreabă-te: "De ce nu?" şi apoi
luptă pentru visul tău.
Priveşte fără limitări toate visurile nerea-
Si------- lizate şi provocările ce se ivesc în viaţa ta. VIZU
ALIZEAZĂ-LE ca fiind posibile.
Dacă ai convingerea A . .
un mod de gândire deschis si ideile noi nu
ca ceva este A , '
numai ca iţi vor aduce buna dispoziţie dar vei avea
şi admiraţia celor din jur devenind o sursă de
dreptate.
inspiraţie pentru ei.
Daca ai convingerea
Daca ai convingerea ca ceva este posibil...
ca ceva este
ai dreptate.
imposibil... ai de
Daca ai convingerea ca ceva este impo-
asemenea dreptate.
sibil... ai de asemenea dreptate.
------------gg----------- Intreabă-te astăzi: "De ce să mă mulţumesc
cu un sandviş rece la cafeneaua din colţul străzii
când pot să iau o cină la lumina lumânărilor pe o plajă din Grecia, în
acordurile unui pian?"

190