Economia şi logistica transportului maritim

TRANSPORTUL ÎN LANŢUL LOGISTIC

Timp mediu de studiu: 2 ore

Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să:

 prezinte modalităţile de transport a mărfurilor,

 prezinte conceptul de distribuţie şi funcţiile distribuţiei;

 rolul distribuţiei în domeniul portuar.

1. Modalităţi de transport în lanţul logistic

Transportul reprezintă o ramură inportantă a activităţii economico-sociale, prin care

se realizează mişcarea persoanelor sau a bunurilor în privinţa satisfacerii nevoilor
materiale.

Transportul feroviar

Transportul feroviar este un mod de transport terestru cu mijloace mecanizate pe

infrastructură feroviară.

Elementele transportului feroviar:

 Căi ferate
 Locomotive
 Vagoane

Lungimea liniilor de cale ferată este de 10784 km. Din punct de vedere al
transportului de marfă, transportul feroviar se află pe locul 2.

În ultimii ani numărul de pasageri CFR a scăzut. Dacă în 2009, 70 milioane de

persoane au călătorit cu trenul, în anul 2010 cifra a scăzut cu 4 milioane, ajungâng la 66
milioane pasageri.

19 November 2013 1
 Economia şi logistica transportului maritim

450
400
350
300
250
200
150 Nr pasageri
100
50
0

Fig. 1 Numărul pasagerilor transportaţi pe calea ferată în anul 2010 (milioane)

Sursa: Eurostat

Facilităţile căilor ferate pentru transportul mărfurilor:

- punerea la dispoziţie a tipului de vagon pentru manevrarea mărfii;

- siguranţa mărfii de a ajunge cât mai repde la destinaţie.

Tipuri de mărfuri la export: produse petroliere, produse lemnoase, produse chimice.

Tipuri de mărfuri la import: minereuri, cărbuni.

Mărfurile sunt transportate în vagoane speciale:

„-vagoane pentru cereale;

- vagoane cisternă;

- vagoane frigorifice, izoterme, port-containere;

- vagoane pentru transportul automobilelor”1

În anul 2011 a avut loc o creştere a numărului de mărfuri transportate de 60,72

milioane tone spre deosebire de 2009 si 2010. Cantităţile de mărfuri transportate din anii
2006-2008 rămânând la aceleaşi valori.

1
Stănilă, Daniela, Modulul II. Tehnologii de comunicaţii şi transport, Capitolul 4. ,Mijloace şi tehnologii de realizare a
transportului,Transportul de mărfuri

19 November 2013 2
 Economia şi logistica transportului maritim

Mărfuri transportate
Mărfuri transportate

68312 68772 66711 60723

50595 52932

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Fig. 2 Evoluția transportului de mărfuri pe cale ferată în perioada 2006‐2011

Sursa:”Rezultatele analizei documentare Sectorul Transport, Mai 2013, Proiect cofinanţat din Fondul
European de Dezvoltare Regională 2007‐2013”

Transportul rutier

Prin transport rutier se înțelege un mijloc de transport care se realizează cu

vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a persoanelor.

Creşterea transportului rutier este datorată tehnologiilor din industria

autovehiculelor. Lungimea sistemului de drumuri publice este de 16 499,935km.

În funcţie de importanţa lor există mai multe moduri rutiere:

 Drumuri de interes local;

 Drumuri naţionale;
 Şosele continentale;
 Autostrăzi

Cel mai mare sistem de moduri rutiere se află în Europa. În trimestrul I din anul
2010 comparativ cu anul 2009 se observă o creştere majoră a transportului rutier cu
76,3% faţă de celelalte transporturi.

21.10% 76.30%
Transport rutier

2.60% Transport aerian

Transport
feroviar

Fig. 3 Transportul rutier în anul 2010

Sursa: http://www.cargomagazin.com/cargo/numarul172/transportul-de-mrfuri-i-pasageri-n-primul-
trimestru din-2010.html

19 November 2013 3
 Economia şi logistica transportului maritim

Transportul internaţional de mărfuri constituie mişcarea mărfurilor cu ajutorul

camioanelor. Acesta este favorabil datorită vitezei mare cu care se realizează peste 50
km/h.

Avantaje:

 rulajul mijloacelor auto este mai mic cu aproximativ 50% decât al vagoanelor
de cale ferată: un autovehicul face circa 3 curse lunar, în timp ce vagoanele feroviare
realizează doar 1,5 curse lunar;
 reorientare fără dificultate către destinaţia considerată optimă în momentul
respectiv;
 menţinerea calităţii şi prospeţimii lor mai ales în cazul transportului
internaţional de legume sau fructe proaspete.

Dezavantaje:

 volumul redus al mărfurilor transportate;

 grad ridicat al poluării;
 aglomerare ridicată, ambuteiaje;
 sensibilitate la starea vremii;
 costuri mari cu infrastructura;
 dependența ridicată față de costul carburantului.

În anul 2011 transportul rutier de marfă creşste faţă de anul 2010 cu 9811 tone,
spre deosebire de celelalte perioade unde are loc o scădere majoră.

400000
300000
200000
Marfuri
100000
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011

Fig.4 Transportul rutier internaţional de mărfuri în România, 2011 (mii de tone)

Sursa:Eurostat

Transportul aerian

“Transportul aerian este ramura aviației civile sau militare care se ocupă de
transportul persoanelor sau al mărfurilor pe calea aerului.”2

2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Transport_aerian

19 November 2013 4
 Economia şi logistica transportului maritim

Transportul aerian este cel mai rapid mod având costuri ridicate.Vehiculele de zbor
ating o viteză de 1000km/oră. Datorită rapidităţii transportului aerian, volumul de marfă a
crescut ceea ce face ca în viitor,acest mod să devină un punct forte al multor firme.

“S.C. Transporturile Aeriene Române S.A. (TAROM) este principala companie

aeriană din România, cu o îndelungată tradiție în domeniu. 2004 este primul an în care
compania a avut profit, revenindu-și după o perioadă foarte dificilă, în care a suferit
pierderi din cauza rutelor neprofitabile.”3

30

20

10 Numarul de aeronave

Fig. 5 Numărul de aeronave in perioada 2005-2012

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/TAROM

În anul 2012 numărul de aeronave a scăzut faţa de anul 2011 fiind egal cu numărul
de aeronave din 2008 acesta fiind 24.

Transportul aerian se efectuează pe spaţii mici, mărfurile fiind transportate cu

elicoptere având un volum spaţios. Este un mod de transport rapid şi scump.

Avioanele vechi pot fi folosite la transporturi de marfă, examinări ştiinţifice, iar cele
noi pot fi utilizate mixt (transport de marfă şi persoane).

Acesta reprezintă 3% transport de persoane şi 1% transport de marfă.

Tipurile de mărfuri transportate pe cale aeriană:

- mărfuri perisabile (alimente);

- mărfuri cu volum redus (produse farmaceutice);

- mărfuri care necesită o viteză de transport mai mare (posta, presa).

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/TAROM

19 November 2013 5
 Economia şi logistica transportului maritim

9787092 8053727
2004
8523189
10707814 2005
2006
2007
9322426
10308746 2008
2009
2010
9966324
8807560 2011
10035941

Fig. 6 Transportul aerian de marfă din Europa în 2012 (milioane tone)

Sursa: Eurostat

Transportul de mărfuri pe cale aeriană suferă o descreştere în anul 2012

comparativ cu anul 2011 (10.707.814) ajungând la 9.787.092 milioane tone de marfă.

Transportul maritim

Transportul maritim este ieftin. Acesta asigură transportul mărfii pe plan naţional şi
internaţional. Costul acestui mod este calculat la tona de marfă sau t/Mm pe distanţe lungi.
Rolul transportului maritim în realizarea circulaţiei mărfurilor:

 costuri relativ mici, în raport cu volumul mare de mărfuri care pot fi

transportate;
 caracterul complex şi diversificat al schimburilor comerciale;
 creşterea numărului de participanţi la aceste schimburi.

Elementele transportului maritim:

a) mărfurile

b) navele

c) porturile

Principala activitate în industria transportului pe mare o reprezintă creşterea

serviciilor navelor maritime, ceea ce inseamnă o mare concurenţă cu transportul pe uscat.
Distanţa parcursă de transportul maritim este de 500 km.

În industria maritimă internaţională există două tipuri de nave:

-nave tramp

-nave de linie

19 November 2013 6
 Economia şi logistica transportului maritim

Nava tramp transportă orice fel de marfă atâta timp cât voiajul este legal.

Nava de linie transportă mai multe tone de marfă fiind utilizând un singur tip de
navă.

2005
101
2006
208
95 2007

102 2008
233 2009
99
132 2010
2011

Fig. 7 Numărul de nave maritime care au tranzitat porturile româneşti, 2005-2011

Sursa: http://www.romanian-ports.ro/grafice/graficnavem_br.jpg

Se observă că în anul 2010 are loc o creştere a numărului de nave de 233, iar în
anul 2011 cifra a scăzut cu 25 ajungând la 208 nave maritime.

Rolul transportului maritim:

- costuri scăzute spre deosebire de capacitatea mărfurilor;

- rentabil din punct de vedere al variaţiei comerţului.

Avantajele transportului maritim:

„- mijlocul cel mai economic, calculat la cost global;

- dispune de o gamă foarte variată de nave clasice sau specilizate, cu capacităţi

unitare;

- permite transportul mărfurilor aproape în orice zonă a globului;

- permite concentrarea în puncte nodale-marile porturi maritime internaţionale şi

mondiale, a uriaşe cantităţi de mărfuri de pe întinse zone continentale;

- permite primirea în aceleaşi mari porturi internaţionale mondiale a altor cantităţi

masive de mărfuri de toate categoriile;

-în anumite împrejurimi poate constitui un mijloc de echilibrare sau îmbunătăţire a

balanţei de plăţi a ţării respective.”4

4
,Gheorghe ,Caraiani, Mihai, Serescu, Transporturi maritime, editura Lumina Lex ,1998

19 November 2013 7
 Economia şi logistica transportului maritim

6000000

4000000

2000000

0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Marfuri transportate

Fig. 8 Greutatea brută a mărfurilor maritime manipulate în porturile din

Europa in perioada 2002-2011

Sursa: Eurostat

În porturile maritime din UE s-au manipulat 3,641 milioane de tone marfă în 2010,
care a marcat o creştere de 5,7% în comparaţie cu anul 2009, după o scădere de 12,1%
în 2009 şi nici o schimbare în 2008.

Transport fluvial

Transportul fluvial este modul de transport pe căile navigabile, sau canale artificiale.
Volumul traficului de marfă este foarte mare astfel că în Olanda 52%, Germania - 25%,
Belgia - 17%. Cel mai mare port fluvial al Europei este portul Duisburg.

Avantajele modului fluvial reprezintă evoluţia diferitelor industrii şi dezvoltarea unei

infrastructuri pentru facilitarea transportului pe căi navigabile.

Dezavantajul acestui mod de transport îl reprezintă mişcarea înceată şi este

neeconomic ducând la continuarea drumului cu alt mod de transport însemnând costuri
ridicate.

„Pe căile de transport fluviale se folosesc următoarele tipuri de ambarcaţii de

transport:

-şlepul sau barja, este o platformă plutitoare folosită pentru transportul mărfurilor
vrac;

-remorcherul şi împingătorul sunt folosite pentru tractarea, respectiv, împingerea

şlepurilor nemotorizatete.”5

Avantajele transportului fluvial:

-„permit dezvoltarea în preajma lor a industriilor care folosesc ca materie primă

mărfuri de masă transportate ieftin pe calea apei (industria siderurgică, metalurgică
feroasă şi neferoasă, construcţiile navale, industria de prelucrare a petrolului, industria
chimică şi petrochimică, industria energetică, a sticlei şi materialelor de construcţii etc.);

5
Modulul II. Tehnologii de comunicaţii şi transport, Capitolul 4. Mijloace şi tehnologii de realizare a
transportului,Transportul de mărfuri,Profesor Stănilă Daniela

19 November 2013 8
 Economia şi logistica transportului maritim

- crearea de baraje, lacuri de acumulare pentru hidrocentrale, dezvoltarea irigaţiilor

şi a zonelor de agrement etc.;

- stimulează investiţiile în alte ramuri ale economiei, crearea de noi locuri de muncă
şi nu în ultimul rând creşterea economică.

Deazavantaje:

-sunt mai lente şi mai puţin punctuale comparativ cu transporturile rutiere, feroviare
sau aeriene;

- existenţa lor este condiţionată de prezenţa căilor fluviale care limitează aria lor de
acţiune la o zonă învecinată acestora;

- în afara zonei determinate de zona bazinului fluvial, ele devin neeconomice

datorită transbordării costisitoare şi tarifului ridicat al altor mijloace de transport ;

- poate deveni impracticabil în perioadele de îngheţ.”6

Transportul fluvial este rentabil datorită investiţiei limitate în infrastructură.

“Potenţialul de creştere a transportului fluvial se regăseşte în:

 creşteri ale traficului în sectoarele unde transportul fluvial deţine în mod

tradiţional un rol important, ca de exemplu pentru produsele lichide şi solide în vrac;

 penetrarea în nişele pieţii de exemplu pentru transportul de autovehicule şi

vagoane sau de deşeuri şi produse reciclabile;

 penetrarea în sectoare noi sau cu potenţial cert de creştere cum ar fi cele ale
produselor pentru consum sau containerelor. „7

2. Distribuţia mărfurilor

Procesul de distributie reprezinta o componenta importanta a activitatii pe care

agentii economici o desfasoara in cadrul pietei. Data fiind importanta sa, un asemenea
proces se cere sa fie astfel orientat incat sa raspunda necesitatilor de realizare ca valoare
a fiecarui produs, in functie de conditiile specifice in care actioneaza fiecare firma sau
societate comerciala in cadrul pietei, de natura si puterea concurentei, de structura
mijloacelor de desfacere, precum si de unele elemente conjuncturale specifice fiecarei
perioade.

O astfel de orientare implica insa cunoasterea prealabila a unor aspecte privind

rolul distributiei in cadrul activitatii fiecarei unitati, elementele constitutive ale acestui
6
Caraiani G., Buruda C., Transporturile fluviale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pg.34
7
Caraiani G., Buruda C., Transporturile fluviale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, pg.34

19 November 2013 9
 Economia şi logistica transportului maritim

proces, elementele specifice diferitelor structuri de piata, precum si o serie de criterii ce

pot sta la baza organizarii relatiilor de distributie.

Definirea conceptuala a distributiei trebuie facuta din doua unghiuri de vedere: al

economiei de ansamblu, pe de o parte si al intreprinderii, pe de alta parte. In sens general,
privit din punct de vedere macroeconomic, definitia distributiei se bazeaza pe sistemul de
relatii intre cele trei domenii importante care structureaza piata:

 productia, respectiv realizarea de bunuri;

 consumul de bunuri pentru satisfacerea nemijlocita a nevoilor

utilizatorului final;

 distributia, respectiv transmiterea de bunuri, prin tranzactii comerciale,

de la producator la consumator.

Termenul de distributie desemneaza ansamblul mijloacelor si al operatiunilor care

asigura punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor si
serviciilor realizate de catre intreprinderile producatoare. Distributia reprezinta procesul
prin care bunurile si serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor - intermediari sau finali
- asigurandu-li-se acestora facilitatile de loc, timp, marime etc., potrivit cerintelor pe care le
manifesta in cadrul pietei.

Mijloacele si operatiunile desemnate prin termenul de distributie se clasifica in doua

mari categorii, ce pot fi consemnate prin notiunile de “distributie comerciala” si “distributie
fizica”. Distributia comerciala consta in a transforma titlul de proprietate asupra produsului
de la producator la consumator.

Distributia respectiva poate fi asigurata prin intermediul agentilor de distributie.

Acestia pot fi individuali, ca de exemplu vanzatorii din intreprindere, sau pot fi intreprinderi
de comert cu ridicata, societati comerciale ce se ocupa cu comertul prin corespondenta
sau de comertul cu amanuntul etc.

Distributia fizica, la randul sau, consta in a pune, din punct de vedere material,
bunurile si serviciile la dispozitia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport si al
stocajului. Distributia fizica este mai intalnita in literatura de specialitate si sub denumirea
de logistica comerciala.

In economia moderna, a carei evolutie este bazata pe o functionare libera a

mecanismului de piata, procesul de distributie se are in vedere ca un proces care trebuie
sa contribuie la promovarea progresului economic general. Intr-un asemenea cadru de
interpretare, distributia depaseste limitele unei simple vehiculari de marfuri, adaugand sau
asociind acesteia o gama de servicii in continua crestere, precum si o influentare activa a
productiei, pe baza cunoasterii amanuntite a consumatorilor.

Drept urmare, conceptul de distributie nu trebuie confundat cu miscarea marfurilor.

In timp ce miscarea marfurilor are in vedere deplasarea fizica a marfurilor de la productie
la consum, conceptul de distributie are in vedere un proces mai larg, care incepe in

19 November 2013 10
 Economia şi logistica transportului maritim

momentul in care produsul este gata pentru a fi lansat pe piata si se sfarseste odata cu
consumarea actului de vanzare la consumatorul final.

In acest interval de timp si spatiu au loc o serie de activitati economice, cum ar fi:
livrarea marfurilor, transportul acestora, depozitarea si conservarea lor, stocarea,
vanzarea cu ridicata si cu amanuntul etc.; mobilizarea resurselor materiale, financiare si
umane necesare realizarii procesului respectiv; stabilirea modalitatilor de transfer a
titlurilor de proprietate si asiguarea practica a acestor titluri etc.

Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzatoare a nevoilor

consumatorilor si, prin aceasta, cresterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecarei
firme implicate in tranzactiile comerciale.

3. Funcţiile distribuţiei

Acestea sunt:

- schimbarea proprietăţii asupra produsului, respectiv efectuarea transferului

succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator, prin intermediul
actelor de vânzare – cumpărare;

- deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităţilor

de transport, stocare, depozitare şi condiţionare, manipulare, demontare sau ansamblare,
ambalare, etalare, vânzare;

- informarea, consilierea şi organizarea service-lui după vânzare, în vederea

asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilităţile de satisfacere a
diverselor trebuinţe, facilitării operaţiunilor de alegere a produselor necesare şi ajustării în
procesul de întreţinere şi utilizare a diverselor bunuri achiziţionate;

- finanţarea unor operaţiuni comerciale. Prin această funcţie se are în vedere

existenţa unor cazuri în care agenţii de distribuţie finanţează întreprinderile de producţie în
procesul de cumpărare şi stocare a produselor, pe unele perioade în care mărfurile vor fi
produse şi nu vor fi vândute imediat clientului final.

Funcţiile enumerate scot în evidenţă că rolul distribuţiei este multiplu şi benefic atât
pentru producător cât şi pentru consumator. Faţă de producător, distribuţia operează o
regularizare a activităţii de fabricaţie, permiţându-i acestuia o eşalonare a producţiei pe
parcursul întregului an gestionar, prin comenzi în avans şi prin stocaje, operaţiuni care fac
ca efectele oscilaţiilor sezoniere sau conjuncturale ale cererii să fie anihilate, distribuţia
participând la eforturile financiare ale producătorilor, plătind bunurile care se stochează
fără a avea certitudinea vânzării lor.

În ceea ce priveşte consumatorul, distribuţia pune la dispoziţia acestuia, acolo unde

el se găseşte şi când doreşte, bunurile necesare, în cantităţile solicitate. Prin asemenea
facilităţi, distribuţia îl scuteşte pe consumator de mari deplasări, de eforturi pentru
efectuarea unor cumpărături mari şi imobilizări de sume, care disponibilizate pot fi folosite
în alte scopuri.

19 November 2013 11
 Economia şi logistica transportului maritim

Producătorul se confruntă cu trei alternative fundamentale, atunci când trebuie să

decidă asupra politicii de distribuţie:

- vânzarea directă permite vânzătorului să păstreze controlul asupra întregului

proces de comercializare. Utilizarea sa este favorizată de existenţa unui: număr limitat de
potenţiali cumpărători; grad ridicat de concentrare geografică a cumpărătorilor potenţiali;
grad ridicat de complexitate tehnică, solicitând prestarea de servicii; nivel ridicat al
inovaţiei tehnologice. Oricare dintre aceşti factori, luaţi separat, este suficient pentru a
susţine adoptarea unei politicii de vânzare directă.

- vânzarea printr-un intermediar prezintă următoarele avantaje:

a. conduce la minimizarea costurilor legate de : organizarea vânzărilor;

depozitare; finanţarea stocurilor; pierderile prin învechirea stocurilor şi creanţe
nerecuperabile;

b. facilitează contactul producătorului cu toţi potenţialii clienţi, fără a implica

costurile fixe care ar fi necesare pentru vânzarea directă;

c. asigură, într-un mod mai eficient, disponibilizarea imediată a produsului,

precum şi serviciile înainte şi după vânzare, diferenţiate în funcţie de specificul local.

Principalul dezavantaj al utilizării unui intermediar îl constituie pierderea controlului

asupra verigilor care formează canalul de distribuţie al produsului său.

- distribuţia duală reprezintă o soluţie de compromis. În această alternativă,

producătorul îşi vinde o parte din produse în mod direct, dar încredinţează cealaltă parte a
vânzărilor sale unui intermediar. Această politică este favorizată de existenţa fenomenului
“ jumătăţii grele”, în care un număr limitat de utilizatori constituie cea mai importantă parte
a cererii, cu echilibrul repartizat pe un număr de utilizatori mici sau accidentali. Principalul
dezavantaj asociat distribuţiei duale constă în dificultatea intrisecă a determinării unei
împărţiri juste a pieţei între producător şi intermediar.

4. Evoluţia distribuţiei mărfurilor pe plan mondial

În diverse ţări distribuţia a devenit un sector economic deosebit de dinamic, iar

aparatul comercial a suferit mutaţii pe toate planurile, modificându-şi metodele de vânzare,
formele de distribuţie, repartiţia geografică. Principalele fenomene care au generat
această mutaţie sunt:

- fenomenele demografice care au pus amprenta pe evoluţia gusturilor,

favorizând modernizarea distribuţiei sub toate formele;

- creşterea puterii de cumpărare, diversificarea nevoilor şi căilor de satisfacere

a acestora;

- transformarea modului de viaţă determinată de : urbanizarea crescândă a

mediilor rurale, implantarea unor oraşe sau a unor cartiere – anexe la periferia oraşelor
ducând la evoluţia modului de viaţă.

19 November 2013 12
 Economia şi logistica transportului maritim

- pe plan gestionar, metodele de gestiune a stocurilor, de aprovizionare au

determinat nevoia de optimizare a canalelor de distribuţie în funcţie de segmentul de
cumpărători deserviţi;

- pe planul mişcării mărfurilor, îmbunătăţirea sistemelor de transport,

modernizarea mijloacelor de transport, precum, şi apariţia de noi materiale şi tipuri de
condiţionare a produselor dau un nou conţinut procesului de distribuţie, care a devenit
independent;

- pe plan comercial s-au impus noi viziuni ca: aplicarea spiritului şi tehnicilor
de marketing, perfecţionarea tehnicilor de ambalare, extinderea ponderii circuitelor scurte
şi foarte scurte, toate acestea au făcut ca cerinţele de comercializare să cunoască noi
forme de realizare.

Printre tendinţele care s-au conturat în ultimele două decenii şi care se apreciază
că se vor regăsi ca pondere şi în viitor sunt:

 diminuarea ponderii circuitelor scurte sau directe şi a circuitelor lungi.

Modernizarea mijloacelor de transport, a sistemelor de ambalare şi de prezentare a
mărfurilor dă posibilitatea producătorilor de a se apropia de consumatori. Totodată,
deschiderea graniţelor naţionale, perfecţionarea sistemelor de comunicaţie fac posibile
tranzacţii de anvergură, fenomen care impune necesitatea existenţei unor tipuri de
intermediari care să asigure o dirijare profitabilă a fluxurilor de mărfuri.

 modificarea amplorii şi gradului de apropiere a circuitelor comerciale de

punctele în care au loc procesele de consum, fenomen care acţionează asupra circuitelor
de distribuţie. Este vorba de numărul de unităţi prin care se realizează circuitele
respective. În ţările dezvoltate economic are loc o diminuare a numărului de unităţi,
deoarece perfecţionarea tehnologiei comerciale duce la dezvoltarea vânzării prin
corespondenţă, extinderea comerţului mobil, vânzarea pe bază de catalog, fără a fi
necesară prezenţa consumatorilor în magazine;

 în ceea ce priveşte mărimea unităţilor comerciale se estimează o creştere

puternică a marilor unităţi care vor îndepărta reţeaua comercială de cumpărător, reducând
gradul de adâncime a circuitelor de distribuţie.

 o altă tendinţă cu privire la circuitele comerciale se referă la dezvoltarea

puternică a circuitului comercial realizat pe baza unor licenţe de ordin comercial acordate
de o firmă altei firme pentru a exploata o marcă originală, oferind şi asistenţă tehnică. În
aceste condiţii circuitul comercial de distribuţie poate fi format din mici independenţi, cât şi
din întreprinderi integrate.

 extinderea puternică a sistemelor de distribuţie integrate constituie o altă

tendinţă. Aceasta înseamnă că întreprinderile nou create de la bun început au ca obiectiv
crearea de magazine moderne cu mari suprafeţe şi bine utilate din punct de vedere
tehnologic pentru a desfăşura activităţi specifice tuturor stadiilor de circulaţie a mărfurilor şi
transmiterea mărfurilor spre locurile de consum.

19 November 2013 13
 Economia şi logistica transportului maritim

Presiunea concurenţială şi preocupările întreprinzătorilor de a moderniza continuu

activitatea de distribuţie au generat o amploare deosebită a distribuţiei verticale, orizontale
şi cu mai multe canale.

Prin politica comercială promovată în cadrul Uniunii Europene se prevede creşterea

rolului distribuţiei în cadrul sectorului terţiar. Aceasta înseamnă pe de o parte creşterea
sectorului terţiar, iar pe de altă parte contuarea sectorului distribuţiei ca un mecanism
esenţial al Uniunii Europene. Un important element în domeniul distribuţiei îl constituie
preocuparea pentru găsirea unor modalităţi adecvate de conlucrare între marile firme şi
întreprinderile mici şi mijlocii din domeniul distribuţiei. O preocupare principală a Uniunii
Europene o constituie asigurarea unei concurenţe corespunzătoare, menţinerea unor
preţuri echitabile şi asigurarea unor facilităţi de cumpărare cât şi de dezvoltare globală a
comerţului în cadrul pieţei unice europene.

Între principalele strategii de inovare şi diversificare a distribuţiei apar strategiile de

alianţe geografice şi de preluare a controlului unor firme de către altele mai puternice.

Între aspectele specifice privind distribuţia mărfurilor şi circuitele comerciale în cadul

Unuinii Europene pot fi enumerate următoarele. În primul rând creşterea rolului distribuţiei
în cadrul sectorului terţiar. Distribuţia prin intermediul personalului comercial utilizat şi în
condiţiile unui management adecvat, poate progresa rapid, devenind operaţională şi
profitabilă contribuind la afirmarea şi difuzarea produselor industriale şi agricole şi la
asigurarea unei colaborări corespunzătoare cu consumatorii. În al doilea rând, o problemă
importantă în domeniul distribuţiei o constituie preocuparea pentru găsirea unor modalităţi
adecvate de conlucrare între marile firme şi întreprinderile mici şi mijlocii. Aceste aspecte
concentrează astăzi o accentuată tendinţă de antrenare a firmelor de distribuţie mici şi
mijlocii în ample acţiuni de cooperare privind modernizarea progresivă a procesului de
distribuţie, astfel încât, să poată răspunde exigenţelor consumatorilor din toate zonele de
piaţă. Una din preocupările principale în domeniul distribuţiei din Uniunea Europeană o
constituie asigurarea unei concurenţe corespunzătoare, care să contribuie la
îmbunătăţirea continuă a structurii şi calităţii produselor şi serviciilor.

5 Distribuţia mărfurilor în domeniul portuar

O secventa importanta a activitatilor din cadrul sistemului de transfer portuar care

se efectueaza pe ruta indirecta este transportul marfurilor în interiorul portului, de la locul
de depunere a acestora pe cheu pana la locurile de depozitare din interiorul portului
(magazii si platforme portuare).

In primul rand prin subsistemul de transport interior intelegem operatiunile de

transport care leaga activitatile de la bordul navei cu zonele portuare de depozitare pentru
marfurile transferate pe ruta indirecta.

In functie de de volumul şi natura marfii manipulate transferul marfurilor pe ruta

indirecta între zona de lucru de pe cheu si zona de depozitare poate fi efectuat in diferite
moduri.

19 November 2013 14
 Economia şi logistica transportului maritim

In cazul transferului marfurilor lichide sau solide in vrac, transferul marfii de la cheu
la zonele de depozitare nu pune probleme deosebite.

In cazul marfurilor generale, in special a celor neunitizate, operatiunile de transport

interior sunt mai complicate.

 Planificarea si controlul acestora sunt mult mai dificile datorita:

 marii diversitati a tipurilor de marfa;

 multitudinii de moduri de prezentare a acestora la transport;

 existentei unor activitati auxiliare implicate in procesul de

transfer (de exemplu sortare, cantarire, numarare etc.);

Fig. 9 Rutele de transfer ale mărfurilor de la nava spre exteriorul portului (import)

In cazul descarcarii marfurilor de la nava si transportului la locurile de depozitare

fazele ciclului de transport interior sunt:

1. incarcarea marfurilor direct in mijlocul de transport sau ridicarea marfii de la locul

de depunere pe cheu si incarcarea in mijlocul de transport;

2. transportul marfii de la cheu la zona de depozitare;

19 November 2013 15
 Economia şi logistica transportului maritim

3. descarcarea marfii la locul de depozitare, eventual cu stivuirea imediata a

acesteia cu utilajul cu care s-a executat transportul;

4. reintoarcerea utilajului de transport la cheu, operatiune care completeaza ciclul.

BIBLIOGRAFIE

1. Caraiani Ghe., Serescu M., Maritime Logistics (2th edition), Lumina Lex Publishing
House, Bucuresti, 2005

2. Caraiani, Ghe., Transport logistics, Universitara Publishing House, Bucuresti, 2008

19 November 2013 16