Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a putea defini tipurile de îmbătrânire trebuie să avem în vedere mai întâi vârstele
omului. Majoritatea autorilor au definit vârstele raportându-se la timpul cronologic, la
biologicul, psihologicul şi socialul persoanei umane.
Vârsta cronologică este dată de numărul de ani care au trecut de la naşterea persoanei. În
mod normal se consideră vârsta cronologică drept sinonimă conceptului de vârstă.
Vârsta biologică reprezintă descrierea vârstei individului în termeni de sănătate
biologică/somatică. Determinarea vârstei biologice presupune cunoaşterea capacităţii
funcţionale a organelor şi sistemelor vitale ale persoanei. Capacitatea funcţională a unui
individ poate fi mai bună sau mai rea decât a altuia de aceeaşi vârstă. Cu cât vârsta biologică
este mai mică, cu atât creşte speranţa de viaţă a persoanei în cauză.
Vârsta psihologică este determinată de capacitatea de adaptare a individului, raportată la cea
a altor indivizi de aceeaşi vârstă cronologică. Cel care se adaptează mai bine şi mai repede
(prin învăţare, rezolvare de probleme, decizie, controlul emoţiilor, motivare etc.) decât cei de
aceeaşi vârstă este considerat a fi mai tânăr din punct de vedere psihologic.
Vârsta socială se referă la rolurile sociale şi expectanţele legate de vârsta unei persoane.
Definirea conceptului de “îmbătrânire demografică”
Structura după vârsta capului gospodăriei plasează pe locul doi gospodăriile conduse
de cele cu cap de gospodărie în vârstă de 65 ani şi peste (34,6%), pe primul loc
plasîndu-se cele în vârstă de 25-49 ani (36,8%).
În anul 2017, din totalul de 5.228 mii de pensionari 3.971 mii erau pensionari de
asigurări sociale pentru limita de vârstă.
Ponderea persoanelor vârstnice în judeţele regiunii de Nord-Est
• În România, cf. datelor INS valabile la 1.01.2018, erau 3.495.629 persoane vârstnice (65 de
ani şi peste) din populaţia stabilă de 19.644.350 persoane, ceea ce reprezintă 17,79%.
• Cel mai "îmbătrânit" judeţ din regiunea de dezvoltare NordEst este judeţul Neamţ (20,31%
vârstnici), iar cel mai mai puţin îmbătrânit este judeţul Iaşi (15,01% vârstnici)
Consecinţele sociale şi economice ale îmbătrânirii demografice
În România, ca și în celelalte țări afectate de procesul de îmbătrânire demografică,
cauzele directe care au condus la îmbătrânirea populației au fost cele de ordin demografic:
scăderea ratei natalității și a ratei mortalității alături de influența fluxurilor
migraționale. Rolul principal l-a jucat scăderea ratei natalității care a influențat considerabil
structura pe grupe de vârstă ale populației, contribuind la accelerarea procesului de
îmbătrânire demografică. Scăderea mortalității sau în alți termeni creșterea duratei medii a
vieții a avut un rol secundar.
Fenomenul de părăsire a țării, în principal de către populația tânără și adultă, se
înscrie de asemenea ca un factor care a condus la accelerarea procesului de îmbătrânire
demografică în România. Evoluția fenomenelor și proceselor demografice în România a fost
influențată în mod specific și de factori nedemografici de ordin economic, social, politic,
cultural, medicosanitar, care au acționat în mod direct asupra nivelului și tendințelor
factorilor demografici: natalitate, mortalitate și migrație. Scăderea ratei natalității în România
se înscrie într-o tendință specifică modelului demografic european, iar ca rezultat al acestei
tendințe, îmbătrânirea demografică reprezintă un proces normal care s-a dezvoltat și va
evolua, în continuare, în concordanță cu specificul acestui model european de ansamblu.
BIBLIOGRAFIE
https://www.academia.edu/9664053/UNIVERSITATEA_BABE
%C5%9E_BOLYAI_FACULTATEA_DE_SOCIOLOGIE_%C8%98I_ASISTEN%C8%9A
%C4%82_SOCIAL%C4%82?auto=download , ,accesat la data de 12 decembrie ,ora 22:00