Kafka și noua proză

Câțiva scriitori au reușit prin opera lor să schimbe cursul oarecum liniștit al prozei, la
începutul secolului XX – Marcel Proust, James Joyce, Franz Kafka, Robert Musil. A doua
jumătate a acestui secol a stat sub semnul acestor mari nume. Privesc piatra tombală din
cimitirul evreiesc din Praga, pe care scrie – Dr. Franz Kafka ( 1883-1924), Hermann Kafka și
Julie Kafka, părinții scriitorului. Sora lui Kafka a murit într-un lagăr de exterminare, nazist în
timpul Holocaustului. Deși a murit cu câțiva ani înaintea dezlănțuirii celor mai mari masacre
genocidare din istorie, Gulagul stalinist și Holocaustul nazist, opera necunoscutului ( în
timpul vieții) praghez ( numele său, în cehă înseamnă cucuvea) conținea o premoniție
extraordinară. „ Procesul”, unul dintre romanele finalizate ( pe care voia să-l distrugă, în
manuscris, ca și alte scrieri) este exemplar pentru modul cum mașinăria terorizantă a unui stat
distruge un individ. Josef K. s-a multiplicat în milioane de victime în întreaga Europă și până
în Asia. „Ca un câine”, sunt ultimele cuvinte ale condamnatului din acest roman, un om care
nu știa nici motivul anchetei, nici sentința, nici data execuției. Filmul realizat cu Anthony
Perkins în rolul principal a surprins numai parțial atmosfera asfixiantă, absurdul total al
sistemului totalitar. „ Colonia penitenciară”, o scurtă povestire aduce în atenție însăși
mașinăria de tortură pe care nici inventatorul ei nu o stăpânește și cade pradă lamelor și
cârligelor ucigătoare. Orwell, care a scris „1984” a fost evident influențat de Kafka. Dar
numeroși alți scriitori au înțeles mesajul peste timp al genialului și modestului creator de
modele exterminatorii. Andre Glucksmann, autor al unei cărții documentar- satirice,
„ Bucătăreasa și mâncătorul de oameni” analizează modul cum a funcționat teroarea
stalinistă, pornind, credem, și de la Kafka. Sutitlul cărții – „ Eseu despre raporturile dintre
stat, marxism și lagărele de concentrare”. Capitole- „ Cea mai gogonată minciună a secolului
– URSS”, „ Poporul greșește întotdeauna”, „Pedagogie prin epurarea”, etc. Cartea lui Pascal
Bruckner, „ Tentația inocenței” ( Ed. Nemira – 1999) pare a fi o replică la absurditatea vinei
perpetue, încodeiată de de Kafka.„ Modernitatea suferă de două patologii – infantilism și
victimizare”, scrie eseistul. De la victima care nu știe cu ce a greșit la victima și la călăul
care-și cunosc bine „rostul”, interpretări nenumărate.
Citim „ Verdictul” lui Kafka, un om „fără însușiri”, Georg Bendemann se sinucide
nemaisuportându-și traiul mediocru. ”Marea absență” este tatăl care nu-și înțelege odrasla.
„ Metamorfoza” este una dintre cele mai halucinante povestiri care s-au scris vreodată. Gregor
Samsa se transformă într-o gânganie uriașă de care familia se desparte, condamnându-l la
moarte prin izolare și înfometare. Oare nu vorbim aici despre discriminare? Samsa este
prototipul discriminatului, handicapat, sectant, evreu, țigan, vagabond, orice, numai om nu
mai este considerat de societatea din care făcuse parte. De ce? Absurd total. „În fața Legii”
este tot o alegorie- omul obișnuit nu are acces la beneficiul dreptății, el este ținut afară, veșnic
afară, ca și în romanul ” Castelul” , unde nu se poate ajunge pe căi normale. Kafka a trăit 41
de ani, o viață fără bucurii, persecutat de un tată care dorea să facă din fiul său un urmaș în
afaceri, îndrăgostit de femei admirabile, dar față de care avea complexe, se pare, de ordin
fiziologic. Nici critica literară nu l-a menajat, unii, șocați de scurtimea frazelor, de modul
precis de exprimare, considerau că scriitorul nu stăpânește bine limba germană, ce decepție?
Azi, Kafka este studiat în școli. Principalul adversar, în viața lui Kafka a fost tatăl său, căruia
îi scrie o scrisoare devenită „clasică” prin sinceritatea și durerea sfâșietoare provocată de
obtuzitatea părintelui. „ Cântăreața Jozefina sau neamul șoarecilor” ne amintește, doar prun
titlu, de „ Cântăreața cheală” a lui Ionesco. Nu se poate nega influența lui Kafka asupra
creatorilor teatrului absurd. Praga era, pe vremea lui Kafka un oraș cosmopolit, limba
germană era a doua limbă, aici s-au născut creatori precum Rilke, Egon Erwin Kisch, Werfel,
Fuchs, Weisskopf , dar, peste toate aceste nume, Kafka rămâne o stea de neatins în literatura
universală.
BORIS MARIAN