Cercetare 

in nursing 

În domeniul medical, strategiile ţărilor dezvoltate vizează ca

prioritate de necontestat atingerea unui standard înalt al stării de sănătate a
populaţiei. Deşi această prioritate se regăseşte şi în ţara noastră, constatăm că
încă există o diferenţă sesizabilă între vorbe şi fapte.
Cercetarea ştiinţifică: este necesară în toate compartimentele
activităţii umane în care se tinde spre perfecţioare continuă.
Este nevoie de autocorectare în îngrijirea pacientului ? Da ! Mai
mult ca în oricare domeniu. 
Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi
ştiinţifice, presupune informarea continuă şi cunoaşterea  raţionamentelor
activităţii de zi cu zi. Astfel practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea
îngrijirilor acordate. Aceste probleme se pot contura în timp ca teme de
cercetare.
Cercetare:omul în toate timpurile a avut o curiozitate (în faţa
spectactacolului naturii - ce se ascunde în ,,spatele” său, să înţeleagă structura
şi componentele lumii, fenomenele naturii, etc). 
 Caracter nu numai ştiinţific ci şi pragmatic - ex. Emil Cioran –
gestul primordial de a mânca din fructul oprit – semnificativ pt
condiţia umană.
Cercetare: studiu amănunţit efectuat în mod sistematic, cu scopul
de a cunoaşte ceva; investigaţie.
Cercetarea fundamentală are scopul de a genera şi oferi informaţii
sau teorii şi de a identifica principiile care stau la baza activităţii nursing. 
Cercetarea fundamentală este întreprinsă pentru acumularea informaţiilor,
extinderea bazei de cunoştinţe într-o disciplină, pentru a îmbuntătăţii
înţelegerea sau ajută la formularea sau redefinirea teoriei. De ex. un cercetător
poate studia în amănunt comportamentul individului datorat unui stres intens
cu scopul de a înţelege ştiinţific modificările induse de acesta, cum ar fi
insomnia.
Cercetarea aplicată :găsirea soluţiilor la problemele imediate prin
aplicarea principiilor teoretice. Cercetarea aplicată se bazează pe găsirea unei
soluţii imediate la o problemă existentă.  Un alt scop →  planificarea
sistematică a schimbării într-o situaţia problematică. De ex. poate fi cercetarea
aplicată un studiu al eficienţei intervenţiilor nursing specifice pentru a combate
insomnia apărută ca urmare a stresului. 
 Cercetarea fundamentală este potrivită pt descoperirea principiilor
generale ale comportamentului uman şi procesele biofiziologice, iar cercetarea
aplicată este destinată să indice cum aceste principii pot fi utilizate pt
rezolvarea problemelor în practica nursing.
Ex. în disciplinele medicale datele obţinute pot fi utilizate pentru:
 a elucida anumite aspecte din etiologia (cauzele şi factorii ce influenţează
apariţia diverselor  boli) unei boli.
 Pentru identificarea persoanelor care sunt supuse unui anumit risc de
îmbolnăvire.
 A determina nevoile unui grup populaţional,
 A stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică.
 A evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare, ş.a.
Nursingul: este esenţial şi unic – cuprinde cunoştinţe şi aptitudini
specifice conceptelor şi proceselor proprii cât şi intervenţii specifice cu efecte
benefice evaluabile.
- implică inteligenţă, spirit de observaţie, sensibilitate, înţelegere pt cel de
alături.
Profesiunea de nursing permite celui care o practică: 
- dezvoltare proprie, 
- multă satisfacţie (când smulgem disperării sau morţii persoane
necunoscute - constituie ,,cauză” pt noi nursele),
- f. mult consum de energie. 
Serviciile de  nursing care le acordăm fiinţelor individuale sau
grupurilor (preventive sau curative, de susţinere până în ultima clipă a vieţii) →
servicii închinate vieţii, stării de bine, sănătăţii şi dezvoltării acesteia.
Cercetarea în nursing este o cercetare a aspectelor activităţii
profesionale, care ţine de atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale
şi are ca scop îmbunătăţirea practicii, educaţiei şi administrării serviciilor de
nursing.