Referat la informatica

Capitolul 2 : Informatia
Subiectul lectiei : 1. Cantitatea de informatie
2. Codificarea si decodificarea informatiei

Sensul uzual al cuvantului informatie se concretizeaza intr-un compartiment

special al matematicii, denumit teoria informatiei. Conform acestei teorii, sursa de
informatie se descrie printr-o variabila S care poate lua valori dintr-o multime finite
de elemente distincte {s1, s2,…, sn}. Se considera ca valorile curente ale variabilei S nu
sunt cunoscute din timp. E cunoscuta numai multimea {s1, s2,…, sn }, denumita
multimea mesajelor posibile.
Mesajele se transmit de la sursa catre destinatar printr-un mediu fizic, numit
canal de transmisie. Perturbatiile din mediul fizic anumit pot altera mesajele
transmise.

Evident, valoarea curenta a variabilei S devine cunoscuta destinatarului numai

dupa receptionarea mesajului respectiv.
Intrucit in calculator informatia de orice natura este reprezentata prin
secvente de cifre binare, ca unitate de masura a cantitatii de informatie se foloseste
bitul.
Un bit este cantitatea de informatie din mesajul unei surse cu numai doua
mesaje posibile.
Cantitatea de informatie exprima numarul minim de cifre binare necesare
pentru codificarea si decodificarea univoca a informatiei.
Cantitatea de informatie I ce este continuta intr-un mesaj emis de sursa se
determina din relatia:
I= loga n, unde n este numarul de mesaje posibile ale sursei.
Ca si in cazul altor marimi, cantitatea de informatie se masoara prin
compararea cu etalonul. Intrucit pentru sursa-etalon n= 2 din ecuatia:
loga 2 = 1 (bit)
Obtinem a = 2. In consecinta, cantitatea de informatie I, se masoara in biti se
determina din relatia:
I = log2 n (bit).
 In informatica, pentru masurarea cantitatii de informatie, deopotriva cu bitul
se foloseste octetul:
1 octet = 23 = 8 biti
Cantitatea de informatie intr-un text din N simboluri este
I = N(octeti) sau I = 8*N(biti).
De exemplu, cantitatea de informatie in cuvintul START este
I = 5 octeti = 40 biti.

Cantitatile mari de informatie se exprima prin multiplii unui bit sau octet:

1 Kilobit (Kbit) = aprox. 1 mie biti

1 Megabit (Mbit) = aprox. 1 mln biti
1 Gigabit (Gbit) = aprox. 1 mlrd biti
1 Terabit (Tbit) = aprox.
1 Petabit (Pbit) = aprox.

1 Kilooctet (Koctet) = aprox. 1 mie octeti

1 Megaoctet (Moctet) = aprox. 1 mln octeti
1 Gigaoctet (Goctet) = aprox. 1 mlrd octeti
1 Teraoctet (Toctet) = aprox.
1 Petaoctet (Poctet) = aprox.
 Codificarea și decodificarea informației
 
Operația de transformare a informației în secvențe de cifre binare se
numeștecodificare. Operația inversă codificării se numește decodificare.
 
Codificarea se realizează pe dispozitivele destinate introducerii informației în
calculator,
iar decodificarea - pe dispozitivele care prezintă informația din calculator într -o formă
accesibilă omului. În informatică, compresia sau comprimarea  datelor  reprezintă
codificarea unor date astfel încât ele să necesite la stocare in memoria calculatoarelor  mai
puțini  biți decât datele inițiale. Scopul este economisirea de resurse, deoarece informația cu
volum mai mic ocupă mai puțin spațiu de stocare, deasemenea se poate transmite mai rapid,
sau măcar la fel de repede dar folosind o lățime de bandă mai redusă.
 
Un alt scop mai poate fi și cifrarea informației pentru asigurarea ținerii ei în secret pe
timpul transmiterii.
Tehnicile de codificare informatică a datelor se bazează pe algoritme speciale; acestea se
implementează concret prin crearea de programe scrise în diverse limbaje de programare. 
Tehnicile de codificare evoluează permanent, atingând o eficiență (un grad de
compresie)din ce în ce mai înaltă.
 
La fel de importantă ca și compresia (codificarea) datelor este desigur și
decompresia(decodificarea), necesară atunci când datele trebuiesc folosite sau înțelese.
 Uneori algoritmul de codificare și cel de decodificare corespunzător sunt implementate
împreună în același modul de program, care atunci, de obicei, se numește codec. 
Codificarea poate fi cu sau fără pierdere de date (de informație):
 
 
Codificarea cu pierdere de date: în anumite domenii o pierdere de date relativ mică poate fi
tolerată, dacă gradul de comprimare necesar nu se poate atinge altfel. În special datele din
fotografiile, clipurile video, filmele și muzica digitalizată  suportă o anumită pierdere de
date, fără înrăutățirea evidentă a rezultatelor.
 
Codificarea fără pierdere de date: la decodificare se obțin exact datele inițiale. Acest gen
de codificare este cel mai întâlnit.

Codificarea si decodificarea mesajelor in sistemele de transmisie a informatiei