Structura și funcționarea

calculatorului. Rețele de
calculatoare.

Autorii:
1. Ozcan Alexandru
2. Colța Alina
3. Schibinschi Ecaterina
4. Varanița Ion
1. Schema funcţională a
calculatorului.
 Conform acestei scheme, calculatorul numeric conţine următoarele
unităţi funcţionale:

 o unitate de memorie.
 un dispozitiv aritmetic şi logic.
 unul sau mai multe dispozitive de intrare/ieşire.
 un dispozitiv central de comandă şi control.

Memoria calculatoarelor moderne poate fi internă şi externă. Memoria

internă păstrează programul în curs de executare şi datele folosite de acesta.
Memoria externă păstrează cantităţi mari de informaţie şi programe folosite
frecvent pentru a fi aduse in memoria internă.

Unităţile de memorie externă şi dispozitivele de intrare-ieşire sînt numite

echipamente periferice.
 2. Resursele tehnice şi resursele
programate ale calculatorului.

Operaţiile efectuate intern de către componentele electronice ale

calculatorului sînt cunoscute ca operaţii implementate prin
echipamente, pe cînd operaţiile efectuate cu ajutorul unei
secvenţe de instrucţiuni sînt cunoscute ca operaţii implementate
prin program. De exemplu, operaţia de extragere a rădăcinii
pătrate într-un anumit calculator poate fi efectuată prin echipament
electronic, în alt calculator- printr-un subprogram.

Utilizarea tehnicii de calcul este posibilă numai în prezenţa atît a

echipamentelor, denumite resurse tehnice, cît şi a programelor
respective, denumite resurse programate.
 3. Memorii externe pe benzi şi discuri
magnetice.
Numărul de elemente de memorie binară pe unitatea de
lungime a suportului se numeşte densitatea de înregistrare a
informaţiei.

Timpul necesar pentru selectarea unei informaţii din

multitudinea datelor memorate pe un suport se numeşte timp
de acces.

Capacitatea de memorare a unei benzi magnetice depinde de

densitatea înregistrării, numarul de piste, lungimea benzii şi
are valori de ordinul 10 la a 8a octeţi.
 4. Memorii externe pe discuri optice
Principiul de funcţionare a memoriilor pe discuri optice
constă în înregistrarea informaţiei pe un strat reflectorizant
aflat în mişcare. În funcţie de modul de scriere şi citire a
informaţiei, deosebim:
 Discuri optice numai pentru citire.
 Discuri optice inscriptibile.
 Discuri optice reinscriptibile.
 5. Vizualizatorul şi tastatura
Vizualizatorul este un dispozitiv de ieşire prin intermediul
cărui informaţia este prezentată utilizatorului pe ecranul unui
tub catodic. Schema funcţională a vizualizatorului:

Vizualizatorul poate funcţiona în unul dintre cele doua

regimuri: alfanumeric şi grafic. În regimul alfanumeric
ecranul este împărţit în zone convenţionale, numite zone-
caracter. În regim grafic utilizatorul poate controla afişarea pe
ecran a fiecarui punct.
 6. Imprimantele
Imprimantele sînt dispozitive de ieşire care furnizează rezultatele
sub forma unui document tipărit. În funcţie de tehnica de
tipărire utilizată, imprimantele se pot clasifica in:
 Imprimante mecanice;
 Imprimantele laser;
 Imprimantele cu jet de creneală;
 Imprimantele termice.

Principiul de funcţionare a Principiul de funcţionare a

imprimantei matriciale cu ace imprimantelor laser

Imprimantele cu jet de cerneală formează punctele unei imagini din picături

microscopice pulverizate pe hîrtie de nişte ajutaje speciale. Imprimantele termice
utilizează o matrice de ace a căror încălzire selectivă este determinată în funcţie de
caracterul ce urmeaza a fi tipărit.
 7. Clasificarea calculatoarelor
Calculatoarele moderne se clasifică în 4 categorii :
- Supercalculatoare
- Calculatoare mari
- Minicalculatoare
- Microcalulatoare

Supercalculatoarele pot executa peste 1000 bilioane de operaţii pe secundă, iar preţul lor
depăşeşte 20 de milioane de dolari.

Calculatoarele mari pot executa sute de bilioane de operaţii pe secundă, preţul variind între
20 de mii şi cîteva milioane de dolari.

Minicalculatoarele efectuau sute de milioane de operţii pe secundă, iar preţul lor nu depăşea
200-300 mii de dolari

Microcalculatoarele sînt realiyate la preţuri scăzute – între 100 şi 15000 de dolari şi asigură
o viteyă de calcul de ordinul miliardelor de operaţii pe secundă.
 8. Întroducere în reţea
Numim reţea de calculatoare o mulţime de calculatoare ce pot schimba informaţii
prin intermediul unei structuri de comunicaţie.

O structură de comenicaţie este formată din linii de transmisie a semnalelor. Aceste

linii pot fi :
- Cabluri cu fire torsadate
- Cabluri coaxiale
- Cabluri optice
- Linii cu microunde

În funcţie de aria de răspîndire a calculatoarelor dintr-o reţea, există următoarele

tipuri de reţele :
- Reţele locale
- Reţele regionale
- Reţele globale
 9. Tehnologii de cooperare în reţea
Numim tehnologie de cooperare modul cum este organizată funcţionarea în comun
a calculatoarelor şi programelor din reţea.

Calculatorul care doreşte să aibă acces la resurse ca imprimanta color sau discul de
mare capacitate se numeşte client.

Programul în curs de execuţie care oferă servicii se numeşte program server, iariar
programele care apelează la aceste servicii se numesc programe client.

Un program server ce gestionează o bază de date execută următoare funcţii :

- Asigură protecţia şi securitatea datelor
- Recepţionează şi execută cererile de modificare a datelor.
- Recepţionează cererile de citire a datelor şi permite sau interzice accesul la
datele respective
- Completează un registru în care înscrie toate operaţiile efectuate.
 10. Reţeaua Internet

- Poarta
- Routerul
- Gazde
- Adrese internet
- Adrese numerice
 11. Servicii Internet.

- Accesul calculatoarelor la distanţă

- Transferul de fişiere
- Poşta electronică
- Ştiri şi discuţii
- Prezentarea şi căutarea informaţiilor
- Serviciul Talent
- Serviciul transfer de fişiere
- Serviciul de poştă electronică
 Concluzii
 Calculatoarele actuale nu sunt doar maşini de prelucrat
informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicaţia între
doi sau mai mulţi utiliyatori, de exemplu sub formă de
numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate
deodată (multimedia)

 Metodele de conectare sunt în continuă deyvoltare şi deja

foarte diverse. Începînd cu tot felul de cabluri metalice şi
de fibră optică, chiar submarine, şi terminînd cu legături
fără fir prin unde radio cum ar fi WiFi, WiMAX, sau
Bluetooth, prin raye3 infraroşii ca de ex. IrDA sau prin
intermediul sateliţilor.