din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror

dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.Cînd vorbim

despre date cu accesibilitate limitată spre exemplu : protecţia securităţii naţionale,
ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii etc , Datele cu
caracter personal se referă strict la orice informație despre o persoană anumită,pe
cînd cea cu accesibilitate limitată ,o poate accesa doar unele persoane împuternicite
, și o poate deține doar unele autorități competente,pe cînd cea cu caracter personal
,se preocupă de asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale
ale persoanelor fizice, în special dreptul la viață privată. Informația cu
accesibilitatea limitată este și o informație a secretului de stat , Protecţia Secretului
de Stat reprezintă un ansamblu de măsuri organizatorico-juridice, care fac parte
din sistemul naţional de protecţie a secretului de stat, privind metodele şi
mijloacele utilizate de protejare a informaţiilor şi a purtătorilor materiali de
informaţii atribuite la secret de stat.

1.3Evaluați necesitatea asigurării protecției datelor cu caracter personal

Protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter

personal este un drept fundamental şi face parte din dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei. Intimitatea unei persoane
poate fi definită drept nedezvăluirea în faţa publicului a caracteristicilor, acţiunilor
şi datelor personale. La determinarea gradului de caracter privat al informaţiei, o
serie de factori urmează a fi luaţi în considerare, inclusiv conduita specifică şi
sentimentele subiective trăite de persoană. În sens îngust, intimitatea este asigurată
prin respectul locuinţei şi corespondenţei, la fel, şi de protecţia datelor personale.
Informaţia despre viaţa privată şi de familie reprezintă orice informaţie, inclusiv
imagine, privind viaţa familială, viaţa la domiciliu, corespondenţa şi conţinutul ei,
sănătatea şi defectele fizice, orientarea şi viaţa sexuală, precum şi comportamentul
persoanei, în condiţiile în care aceasta contează, în mod rezonabil, pe intimitate.
Legea privind protecţia datelor cu caracter personal stipulează, în art. 5, că
prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul
subiectului datelor cu caracter personal. Astfel, în cazul colectării, păstrării,
extragerii, dezvăluirii prin transmitere, diseminare sau punerea la dispoziţie în
orice alt mod a datelor cu caracter personal va fi necesar consimţământul
subiectului de date cu caracter personal. Consimţământul subiectului datelor cu
caracter personal reprezintă orice manifestare de voinţă liberă, expresă şi
necondiţionată, în formă scrisă sau electronică, potrivit cerinţelor documentului
electronic, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă să fie prelucrate
datele care îl privesc. Republica Moldova şi-a asumat anumite responsabilităţi în
partea ce vizează asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor persoanei la
prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv a protecţiei inviolabilităţii vieţii
private, secretul personal şi familial, precum şi prelucrarea datelor cu caracter
personal în corespundere cu prevederile actelor normative naţionale şi
internaţionale.Într-o lume în care informaţia capătă o valoare din ce în ce mai
mare, datele personale devin o monedă de schimb, mai ales pe reţelele sociale.
Imaginile încărcate pe diferite site-uri pot fi preluate, iar dacă acestea conţin
elemente clare de identificare a domiciliului sau programului familiei, întreaga
familie poate fi în pericol. De exemplu, postarea unei fotografii sau mesaj, despre
faptul că familia este în vacanţă poate fi folosită de răufăcători pentru a sparge
domiciliu. Nerespectarea masurilor de securitate privind protejarea datelor cu
caracter personal pot cauza probleme in cazul instalarii unor aplicatii mobile care
contin virusi, dar si in cel al furtului sau pierderii dispozitivelor mobile.Noi cu toții
trebuie să știm că legislația ne apără datele cu caracter personal ,avem drepturi și
obligații , pe care trebuie să le cunoască orice cetățean .Dar pentru aceea ca să nu
ajungem la problemele trebuie să ținem cont de măsurile de securitate privind
protejarea datelor cu caracter personal.

2.1Definiți noțiunea de informație publică stabilind regimul juridic a acesteia

Informație de interes public este acea informație care privește activitățile sau
rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de
suportul, forma sau de modul de exprimare a informației.

articolul 34 din Constituția Republicii Moldova consolidează : Dreptul persoanei

de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

Dreptul la accesul la informația publică trebuie să aibă un caracter universal, adică

disponibil tuturor membrilor societății. Accesul universal la informație trebuie
asigurat de către stat conform celor mai bune practici și posibilități tehnice
disponibile la moment, dar și la costurile cele mai reduse pentru cetățean.
Legea Republicii Moldova privind accesul la informație, în articolul 6, oferă o
definiție pentru termenul de „informație oficială”.1) În sensul prezentei legi,
informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la
dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,
sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia
lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

2.2Prezentați drepturile și obligațiile solicitantului de informații publice și

drepturile și obligațiile furnizorului.

Din LEGE Nr. 982 din 11-05-2000 privind accesul la informaţie

Articolul 10. Drepturile solicitanţilor

(1) Persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin
reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite
de legislaţie.

(2) Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu

caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii.

(3) Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege
este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

Articolul 11. Obligaţiile furnizorului de informaţii

(l) Furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este

obligat:

1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor

de interes public şi asupra problemelor de interes personal;

2) să garanteze liberul acces la informaţie;

3) să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul

protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii
naţionale;

4) să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege;

5) să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;

6) să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale
căror succesoare sînt, actele ce stabilesc statutul lor juridic;

7) să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul,

distrugerea sau modificarea nesancţionate;

8) să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;

9) să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută
în cadrul propriei activităţi, dacă această informaţie:
a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;
b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice
natură;
c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative
ale răspîndirii acesteia;
d) comportă o deosebită importanţă socială.

(2) în scopul garantării liberului acces la informaţiile oficiale, furnizorul de

informaţii :
a) va asigura un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;
b) va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de
furnizare a informaţiilor oficiale;
c) va elabora, în conformitate cu prezenta lege, regulamente cu privire la drepturile
şi obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor
oficiale;
d) va acorda asistenţa şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi
identificarea informaţiilor;
e) va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informaţii, care vor fi
completate în conformitate cu legislaţia cu privire la registre;
f) va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu
legislaţia.

(3) în scopul facilitării liberului acces la informaţie, furnizorul de informaţii va

publica sau va face în alt mod general şi direct accesibile populaţiei informaţiile ce
conţin:
a) descrierea structurii instituţiei şi adresa acesteia;
b) descrierea funcţiilor, direcţiilor şi formelor de activitate ale instituţiei;
c) descrierea subdiviziunilor cu competenţele lor, programului de lucru al acestora,
cu indicarea zilelor şi orelor de audienţă a funcţionarilor responsabili de furnizarea
informaţiilor, documentelor oficiale;
d) deciziile finale asupra principalelor probleme examinate.
(4) În. conformitate cu prezenta lege, informaţiile arătate la alineatul (3) al
prezentului articol vor fi făcute publice în afara procedurii de examinare a cererilor
privind accesul la informaţie.

(5) În scopul asigurării transparenţei activităţii instituţiilor, eficientizării accesului

la informaţie, creării condiţiilor pentru căutarea, identificarea operativă a
documentelor şi informaţiilor, autorităţile publice, instituţiile publice vor edita, cel
puţin o dată pe an, îndrumare ce vor conţine liste ale dispoziţiilor, hotărîrilor, altor
documente oficiale, emise de instituţia respectivă, şi domeniile în care poate
furniza informaţii, vor pune la dispoziţia reprezentanţilor mijloacelor de informare
în masă date oficiale despre propria activitate, inclusiv despre domeniile în care·
poate furniza informaţii.

(6) Furnizorul de informaţii va proceda şi la alte forme de informare activă a

cetăţenilor şi a mijloacelor de informare în masă.

Drepturile solicitantului de informație:

- de a solicita Camerei, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate
în posesia acesteia, cu excepţiile stabilite de Lege.

- de a avea acces la informaţii deținute de Cameră, inclusiv la informaţiile cu

caracter personal, în condiţiile Legii.

Notă: Orice persoană care solicită acces la informaţii, în condițiile Legii, este
absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.

Obligatiile Camerei la furnizarea informaţiilor:

(1) Camera, în limitele atribuțiilor funcționale, este obligată:

- să asigure informarea activă, corectă şi promptă (în termen) a cetăţenilor asupra

chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal;
- să garanteze liberul acces la informaţie;
- să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul
protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii
naţionale;
- să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de legislaţie;
- să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;
- să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele ce stabilesc
statutul juridic al autoriţăţii;
- să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa, de accesul,
distrugerea sau modificarea nesancţionată;
- să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;

- să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută
în cadrul propriei activităţi, dacă această informaţie:

a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;

b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice
natură;
c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative
ale răspîndirii acesteia;
d) comportă o deosebită importanţă socială.

(2) în scopul garantării liberului acces la informaţiile oficiale, Camera:

a) va asigura un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;

b) va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de
furnizare a informaţiilor oficiale;
c) va acorda asistenţa şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi
identificarea informaţiilor;
d) va asigura accesul efectiv la registrele Camerei, care vor fi completate în
conformitate cu legislaţia cu privire la registre;
e) va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu
legislaţia

2.3Evaluați necesitatea asigurării dreptului de acces la informație

,exemplificînd prin situații practice.

După toate studiile făcute la acest subiect ,pot spune că asigurarea dreptului de
acces la informație joacă un rol destul de binevenit pentru societatea noastră ,
pentru democrație și pentru lupta cu corupția.Informația de interes public nu este
atît de accesibilă din partea instituțiilor publice(din banii publici). Democrația
înseamnă puterea oamenilor de a influența deciziile pe care le ia statul. Cetățenii își
aleg reprezentanții în organele de putere, le urmăresc activitatea, iar mai apoi decid
dacă îi lasă la conducere sau îi schimbă. Pentru ca acest model să lucreze,
cetățenii trebuie să cunoască cum este exercitată puterea publică, cum sunt
cheltuite resursele la care contribuie cu impozite, sau cum cei aleși și cei puși în
funcție publică își îndeplinesc promisiunile. Cu alte cuvinte, fără acces la
informație nu există democrație.
Avantajele accesului la informație : Transparența(Un stat autoritar nu prezintă de la
bun început informație despre activitățile sale și pune obstacole cetățenilor care cer
mai multă informație și transparență), eficiența instituțiilor statului, a mediului de
afaceri, a societății civile, a presei, etc, prevenirea corupției este posibilă doar în
condiții de maximă transparență a deciziilor și cheltuielilor făcute de instituțiile
statului.Deci legislația Republicii Moldova este favorabilă accesului la informație
și transparenței. Impedimentele din calea acestora sunt deseori de ordin neformal,
arbitrar și țin nu atât de legislație, cât de felul în care aceasta este interpretată de o
instituție sau alta. În 2017– 2018, un grup de organizații media ale societății civile,
experți media, juriști și organizații internaționale au elaborat o propunere
cuprinzătoare de amendamente legislative, care nu a fost adoptată de guvernările
succesive.Acest lucru se datorează în mare măsură lipsei de voință politică, întrucât
mulți oficiali au averi inexplicabile și/sau afaceri înregistrate pe numele membrilor
familiei. Reformarea Legii cu privire la accesul la informație ar putea permite,
așadar, o examinare nedorită de către mass-media a afacerilor lor, stilurilor luxoase
de viață precum și a declarațiilor oficiale de avere și interese.La moment, cadrul
legal este obstrucționat de mai multe lacune și ambiguități grave. De exemplu, nu
există un Registru Media sau vreo definiție legală care să denote instituțiile ce pot
fi considerate mass-media sau care să descrie exact cine este un jurnalist. Aceste
ambiguități sunt folosite de către instituțiile guvernamentale pentru a discrimina și
a nega accesul la informații pentru mass media și jurnaliștii, pe care guvernarea
refuză să-i considere mass-media „oficiale”. Controlate de politicieni sau oligarhi,
mass-media au tendința de a raporta informații părtinitoare sau ambigue pentru a
îmbunătăți imaginea proprietarilor și pentru a-și susține agenda politică. Această
ingerință stabilește o agendă falsă pentru mass-media și presă, care au obligația
fundamentală de a oferi publicului larg informații obiective și de înaltă calitate.
Această politizare ia, de asemenea, forma de segregare a mass-media, prin care
unele instituții media au acces privilegiat la informații din partea statului, în timp
ce altora le este refuzat în mod arbitrar acest acces. Jurnaliștilor și surselor media li
se interzice în mod obișnuit accesul la evenimente publice și la ședințele
informative organizate de instituțiile statului, dacă sursa media respectivă nu este
pe placul partidului de guvernământ.Organizațiile societății civile ar trebui să
interacționeze mai mult cu publicul pentru a-l sensibiliza cu privire la dreptul
constituțional la informație, iar cetățenii ar trebui încurajați să solicite acces la
informațiile stocate în bazele de date electronice, care sunt create și întreținute cu
fonduri publice.