În vara anului 2018, eu și familia meane-am hotărâtsă părăsimaglomerația citadină şi să

plecămîntr-un loc liniștit, fărăsemnalla telefon sau internet. Astfel, am urcat în mașină și am
plecat spre munte.
Ajunşiacolo, ne cazăm la pensiune,nelăsăm bagajele și pornim într-oscurtă plimbare. Eu și
fratele meu mai mic alergam în fața părințilorșiîi provocam.
În timp ce nejucam, am zărit un turn mare, care semăna cu un palat. Am luat părinții şi am
mers împreunăsă vizităm.
Ajunșila poartă, ne întâmpinăo figură semitransparentă, care levita.
— Bineaţi venit la castelul fantomelordomesticite!
— Glumiţi, nu? întreabă mama.
— Desigurcă nu.Aici sunt numai fantomecare au grijă de castelşi vă staula dispoziţie oricând.
Ne hotărâm să vizităm,dar cu puţinăstrângerede inimă, Peste totvedeam oamenicarefăceau
pozecu fantomele,altele fugeau cu mâncareade la unclientIa altul. Aşadar, am decis săvizităm
castelul înăuntru.
Totulera pus perfectla locul lui, niciunfir de praf, La un momentdat, se aude o bubuitură
puternică, iaratunci observăm căfratele meunumai e cunoi.
Mergem pe direcția de undea venit sunetulși îl vedem pe cel mic la masă, mâncândceîi place
lui cel mai mult, pizza. Am aflatulteriorcă ela aruncatprimafarfurie pentru că pizzanu avea sos,
iar așa se explică acel sunet înfiorător.
Cutotul, fost o experienţăfrumoasă, darnucred că aș maiputea suportaîncă odată toată
adrenalina pe care o simţeam atunci când vedeam că o fantomătrece prin mine fărănicio
problemă, dareu rămâneam cufiorireci pentru câteva secunde.