CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR

1.1 Noțiuni de anatomie

1.2 Noțiuni de fiziologie

CAPITOLUL II NOȚIUNI DESPRE GLOMERULONEFRITA ACUTĂ

2.1 Definiție ..11
2.2 Etiopatologie ...11
2.3 Patogenie .11
2.4 Anatomie patologică ...11
2.5 Simptomatologie .11
2.6 Examene de laborator .12
2.7 Complicații ..12
2.8 Evoluție ...12
2.9 Prognostic ...13
2.10 Diagnostic pozitiv .13
2.11 Diagnostic diferențial 13
2.12 Tratament ..13

Glomerulonefrita este o afecţiune renală care constă în inflamarea

glomerulilor, formaţiuni care au rolul de a sprijini filtrarea sângelui
de toxine. Anumite infecţii, o boală genetică sau o afecţiune
autoimună se numără printre cauzele glomerulonefritei. Principalele
simptome ale acestei boli sunt edemul, tensiunea arterială crescută
şi prezenţa sângelui în urină.

Tipuri de glomerulonefrită
Glomerulonefrita poate fi acută (sindrom nefritic) – boala evoluează
rapid – sau cronică (sindrom nefrotic) – se dezvoltă lent şi progresiv.
În peste 10% din cazurile de glomerulonefrită acută, prognosticul este
sever, riscul de insuficienţă renală fiind extrem de crescut.

În cazul formei cronice, capacitatea de filtrare a rinichilor este diminuată

şi, astfel, ajung în urină cantităţi mari de proteine, proces care duce la
umflarea picioarelor (edeme), a braţelor sau a feţei.

În cazul formei acute, glomerulul lezat permite pătrunderea celulelor

sangvine în urină, motiv pentru care apar urme de sânge în urină sau
aceasta are o culoare închisă. În majoritatea cazurilor, capacitatea de
filtrare a rinichilor este extrem de redusă, nevoia de a urina lipseşte, are
loc o creştere semnificativă a tensiunii arteriale şi uneori se poate ajunge
la insuficienţă renală.
 Prin urmare, este important ca pacientul să acorde atenţie simptomelor
neobişnuite şi să se adreseze medicului pentru un tratament precoce.

Glomerulonefrita: simptome
Simptomele glomerulonefritei diferă în funcţie de forma sa – acută sau
cronică.

Simptome glomerulonefrita cronică

 Urină spumoasă (din cauza excesului de proteine)

 Urinare frecventă în timpul nopţii
 Tensiune arterială crescută
 Umflarea mâinilor, a feţei sau a gleznelor, din cauza retenţiei de
apă în organism
 Durere abdominală
 Hemoragie nazală frecventă
Simptome glomerulonefrita acută

 Prezenţa sângelui în urină

 Urină de culoare închisă, maronie
 Reducerea frecvenţei de urinare
 Ameţeală
 Dureri articulare sau abdominale
 Slăbiciune generalizată
 Febră
 Tuse care persistă
 Hipertensiune arterială
Glomerulonefrita acută poate creşte semnificativ riscul de insuficienţă
renală, care se manifestă prin:

 Mâncărimi pe piele
 Uscăciunea pielii
 Dificultăţi de respiraţie
 Lipsa poftei de mâncare
 Vărsături
 Oboseală
 Insomnie
 Crampe musculare (mai ales în timpul nopţii)
Cauze
Există numeroase cauze care pot favoriza apariţia glomerulonefritei.
Printre cele mai frecvente probleme de sănătate implicate în dezvoltarea
acestei boli renale se numără, în funcţie de forma de glomerulonefrită:

Cauze glomerulonefrita cronică

 Hipertensiunea arterială
 Diabetul
 Cancerul
 Infecţii bacteriene la nivelul inimii
 Infecţii virale (HIV, hepatita B sau C)
 Vasculita
Cauze glomerulonefrita acută

 Infecţiile cu streptococci, pneumococi, stafilococi

 Infecţia cu virusul rujeolic
 Infecţiile parazitare (de exemplu, malaria)
 Abces dentar
 Bolile autoimune (lupus, nefropatia cu imunoglobuline A – IgA –,
sindromul Goodpasture, granulomatoza Wegener, poliarterita nodoasă)
 Abuzul de medicamente antiinflamatoare
nonsteroidiene (ibuprofen, aspirină, naproxen)
Diagnostic
Dacă prezentaţi unul sau mai multe simptome dintre cele prezentate mai
sus, ar putea fi un semn că rinichii nu funcţionează corect şi, prin urmare,
trebuie să vă adresaţi medicului pentru investigaţii amănunţite.

Pe baza simptomelor şi a rezultatelor analizelor recomandate, medicul

va stabili un diagnostic corect şi va putea institui tratamentul adecvat.

Principalele teste indicate în cazul în care se suspectează

glomerulonefrita sunt:
 Sumar de urină (determină valorile de proteine, bilirubină, nitriţi,
glucoză, corpi cetonici, eritrocite etc.)
 Analize de sânge (hemoglobină, albumină, creatinină, uree serică,
anticorpi antinucleari, anticorpi citoplasmatici antineutrofilici, anticorpi
antimembrană bazală glomerulară etc.)
 Teste imagistice – radiografie, ultrasunete, CT
 Biopsie renală
De asemenea, dacă se suspectează o cauză de natură infecţioasă, se
va recomanda o cultură de exsudat faringian, care poate depista o
infecţie streptococică sau cu alte tipuri de bacterii.

Glomerulonefrita: tratament
În funcţie de cauza descoperită în urma analizelor, medicul va decide
care este cea mai indicată metodă terapeutică pentru glomerulonefrită.
Uneori sunt suficiente anumite medicamente care tratează cauza, nu
neapărat efectul, aşa cum este cazul hipertensiunii arteriale. În această
situaţie sunt recomandate antihipertensive – medicamente care conţin
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau blocante ale
receptorilor angiotensinei –, care ajută la stabilizarea tensiunii arteriale.

Formele uşoare de glomerulonefrită cauzate de infecţii streptococice sau

alte infecţii bacteriene pot trece uneori de la sine sau cu
ajutorul tratamentului temporar cu antibiotice recomandat de medic.

În cazul în care glomerulonefrita este cauzată de o boală autoimună,

este posibil ca tratamentul să presupună administrarea unor
medicamente imunosupresoare (corticosteroizi intravenos,
ciclofosfamide) sau transfuzii sanguine pe o perioadă de câteva luni,
astfel încât rinichii să îşi recapete funcţia.

Dacă glomerulonefrita duce la instalarea insuficienţei renale, poate fi

necesară dializa, o procedură care ajută la filtrarea toxinelor din sânge.
De asemenea, dieta este foarte importantă pentru recăpătarea funcţiei
renale. Este esenţial ca pacientul să urmeze un regim sărac în sare,
potasiu şi proteine. Pentru diminuarea retenţiei de apă şi eliminarea apei
şi a sărurilor în exces din sânge sunt recomandate diureticele.

Transplantul de rinichi este luat în considerare doar în cazurile severe,

când glomerulonefrita este diagnosticată târziu, iar simptomele sunt
severe şi tratamentele uzuale nu mai au şanse de reuşită.
Prognosticul pacientului cu glomerulonefrită depinde de cauza
descoperită, de vârsta şi istoricul medical la acestuia, precum şi de
afecţiunile actuale de sau tratamentele urmate în paralel. Persoanele
vârstnici, cu comorbidităţi, sunt cele mai expuse riscului de deces cauzat
de insuficienţă renală survenită pe fondul glomerulonefritei.

Prevenţie
Pentru a reduce cât mai mult posibil riscul de glomerulonefrită, este
important să ţineţi sub control nivelul tensiunii arteriale şi al glicemiei din
sânge, deoarece sunt factori care pot determina apariţia acestei
afecţiuni. De asemenea, se recomandă alimentaţia sănătoasă (consum
redus de sare, proteine, zahăr şi potasiu), renunţarea la fumat,
tratamentul corect şi la timp al infecţiilor streptococice, practicarea
sexului protejat, evitarea drogurilor injectabile (folosirea la comun a
seringilor pentru administrarea de droguri intravenos poate creşte riscul
infecţie cu HIV şi hepatită) şi administrarea antiinflamatoarelor doar la
nevoie şi în doza recomandată.

CAPITOLUL III PROCESUL NURSING ACORDAT BOLNAVILOR CU

GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ DIFUZĂ ..15
CAPITOLUL IV STUDIUL PROCESULUI NURSING PE CAZURI PARTICULARE ..17
Caz 1 .18
Caz 2 .34

ANEXE .49
BIBLIOGRAFIE ...53