Organismul Intermediar Regional

POSDRU Regiunea Sud-Est

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
“Investește în oameni!”

Raport de cercetare

Percepţia furnizorilor de formare profesională

asupra cursurilor de formare
şi metode de îmbunătăţire a acestora

promoveaza
Raport de cercetare

promoveaza

2
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral
Introducere
În prezent, piaţa muncii este descrisă ca un spaţiu
mobil, flexibil, cu infinit mai multe oportunităţi
profesionale decât în trecut, oferindu-i individului
şansa de a-şi crea un traseu ocupaţional variat. În
aceste condiţii, formarea profesională constituie
aparent instrumentul ideal, în măsură să asigure
accesul permanent al indivizilor în spaţiul lucra-
tiv, indiferent de nivel de educaţie sau experienţă
anterioară. Timpul redus necesar obţinerii unei
certificări constituie unul dintre principalele
avantaje ale acesteia, în condiţiile unui mediu
economic dinamic şi fluctuant.
În realitate, spaţiul economic este mai degrabă
caracterizat de risc şi nesiguranţă. Actorul
economic este din ce în ce mai vulnerabil, fiind
în permanenţă expus riscului de a ieşi de pe piaţa
muncii, fără garanţia unei reintegrări rapide.
Statutul de persoană neocupată se poate prelungi
indefinit, iar reocuparea în domeniul dorit devine
problematică.
Femeile sunt un grup mai expus acestor riscuri.
Sarcinile suplimentare care le sunt atribuite în
cadrul gospodăriei şi al familiei le răpesc resurse
importante de timp şi energie. Rolul de mamă
înseamnă pentru multe dintre ele perioade ex-
tinse de absenţă de pe piaţa muncii, în urma
cărora devin actori mai puţin competitivi, efortu-
rile de revenire fiind semnificativ mai mari decât
în cazul bărbaţilor.
Studiul de faţă sondează percepţia furnizorilor
de formare asupra propriei activităţi şi a măsurii
în care aceasta este capabilă să răspundă ne-
voilor femeilor de formare şi a celor aferente
formării, având în vedere şi posibilele metode de
îmbunătăţire a acestora.
Cadrul teoretic
În literatura de specialitate, formarea profesională
este strâns corelată cu noţiunile de productivitate
(Perry şi Sherlock, 2008), creştere economică şi
incluziune socială. (Nilsson, 2010)
Unul dintre principalele avantaje ale formării pro-
fesionale este capacitatea acesteia de a transmite
într-o măsură mai mare abilităţi şi competenţe
cu un grad mai înalt de aplicabilitate la locul
de muncă şi cu efecte pozitive imediate asupra
productivităţii.
Nivelul de corelare mai ridicat al competenţelor
transmise cu ocupaţiile propriu-zise constituie
un avantaj în faţa formelor de educaţie super-
ioare de lungă durată, întrucât sunt în măsură să
motiveze într-o măsură mai mare persoanele cu
un nivel mai scăzut de instruire, a persoanelor
provenind din familii şi comunităţi fără tradiţii
de învăţare, fiind mai accesibile şi oferind o per-
spectiva mai sigură în ceea ce priveşte angajarea.
(Perry şi Sherlock, 2008)
Pe de altă parte, în anumite state ca Marea Bri-
tanie, Franţa sau Statele Unite ale Americii o
cincime din deficitul de productivitate este pus
pe seama nivelului scăzut de calificare. (idem,
21) Acest lucru se datorează faptului că, de cele
mai multe ori, formarea profesională nu este
adaptată nevoilor pieţei, fiind caracterizată ca un
mecanism imperfect de integrare profesională a
beneficiarilor în câmpul muncii. (idem, 48-49)
Deşi recunoscut aproape în unanimitate, rolul
formării în promovarea incluziunii sociale de-
pinde de o serie întreagă de factori, în special de
eliminarea impedimentelor în calea accesului la
aceste servicii. Astfel, accesul pe piaţa muncii de-
pinde de accesul la formare profesională, respon-
sabilitate atribuită în mare măsură furnizorilor de
3
Raport de cercetare
formare. Pe de altă parte, măsura în care formar-
ea profesională constituie un mijloc de incluziune
pe piaţa muncii este dată de gradul de implicare
al angajatorilor şi al sindicatelor în acest proces.
Barierele întâmpinate de populaţie în calea
formării profesionale sunt de natură obiectivă sau
subiectivă. Experienţele anterioare de învăţare
negative, nivelul scăzut de instruire, programul
de muncă, lipsa de timp şi de motivaţie constituie
cele mai frecvente obstacole în cale formării pro-
fesionale. (Perry şi Sherlock, 2008)
În acest sens, este subliniată importanţa atitudi-
nii de pro-activitate a fiecărei instituţii furnizoare
în parte, în sensul atragerii şi facilitării accesului
unor categorii cât mai largi de persoane. Succe-
sul formării profesionale este corelat cu o serie
de caracteristici: accesibilitate, incluziune, adapt-
abilitate, flexibilitate, rigoare. Aşadar, nu este
suficient ca furnizorii de formare să manifeste
dechidere faţă de toţi potenţialii beneficiari, ci
trebuie să aibă capacitatea de a atrage şi integra
categorii de indivizi care în condiţii normale fie nu
au acces, fie nu îşi doresc să urmeze un curs de
formare. Este vorba despre persoane care sunt
reticente la calificare şi recalificare profesională,
de indivizi cu experienţă redusă de muncă şi de
învăţare. (ibídem)
Flexibilitatea vizează două aspecte. Primul se
referă la relaţia cu beneficiarii. Modul de orga-
nizare a cursurilor trebuie să se muleze pe ne-
voile şi preferinţele individuale ale cursanţilor. Al
doilea vizează conţinutul cursurilor care trebuie
în permanenţă adaptat la progrésele tehnologice
şi de afaceri înregistrate pe piaţa muncii. (ibídem)
Deşi principalul scop şi beneficiu asociat formării
profesionale este facilitarea ocupării, sunt iden-
tificate o serie de beneficii secundare ale acestui
serviciu. Acestea sunt de natură psihologică şi
ţin, pe de o parte de menţinerea unui nivel de
4
motivare, iar pe de altă parte, în special în cazul
persoanelor care un intenţionează să se angajeze,
instituţia de formare devine un spaţiu de social-
izare, de creştere a stimei de sine şi de menţinere
a unui anumit grad de independenţă. (idem, 48)
Formarea profesională ca mecanism al incluziunii
sociale nu se reflectă în cazul practicilor angaja-
torilor în ceea ce priveşte formarea profesională
la locul de muncă. O serie de studii realizate în
Statele Unite ale Americii (Duncan and Hoffman
1979; Boston 1990; Lynch 1991; Lillard and Tan
1992 apud Kalleberg şi Knoke, 1994) dezvăluie
practicile discriminatorii ale angajatorilor în ceea
ce priveşte selecţia personalului ce beneficiază
de training, femeilor oferindu-li-se într-o măsură
mai mică calificare la locul de muncă.
Dincolo de aceste aspecte, eficienţa formării pro-
fesionale este strâns corelată cu gradul de însuşire
a informaţiilor şi competenţelor transmise, as-
pect influenţat într-o măsură semnificativă de
motivaţia formării profesionale manifestate la
nivel individual. Experienţele anterioare negative
în câmpul formării profesionale constituie un fac-
tor de demotivare a cursanţilor, insuficient stu-
diat în literatura de specialitate. (Smith-Jentsch
et al., 1996 apud Cannon-Bowers şi Salas, 2001)
În condiţiile în care integrarea în câmpul muncii
depinde într-o măsură din ce în ce mai mare de
capabilităţile interpersonale ale indivizilor, for-
marea profesională nu mai este privită doar ca un
mijloc de învăţare a unei profesii, ci este învestită
cu funcţii suplimentare. Astfel, cea mai eficientă
formă de formare profesională este reprezentată
de sistemul dual, un model ce include pe lângă
transmiterea competenţelor şi abilităţilor profe-
sionale a unei serii de abilităţi sociale, de comuni-
care şi comportament. (Deissinger, 2004)
În contextul actual, rolul furnizorilor de formare
se conturează ca fiind din ce în ce mai com-
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral

plex. Soluţionarea mecanismelor imperfecte ce textul colaborării cu partenerii sociali și cu ser-

funcţionează pe piaţa muncii este transferată
acestora, fiindu-le atribuite din ce în ce mai multe
responsabilităţi aferente calificării propriu-zise.
În acest context ne putem întreba cum evaluează
instituţiile de formare din România calificarea
profesională la momentul actual? Cum percep
lacunele serviciilor oferite pe piața muncii? În ce
măsură îşi asumă rolurile mai sus amintite şi care
sunt mijloacele prin care le duc la îndeplinire?
viciile publice de ocupare în vederea organizării
cursurilor.
Pentru a surprinde mai bine perspectiva forma-
torilor asupra impedimentelor întâmpinate de fe-
mei pe piața muncii am inclus în ghidul de inter-
viu un studiu de caz preluat din cadrul raportului
rezultat în urma cercetării efectuate în primul an
de implementare a proiectului:

Aspecte metodologice
Micro-cercetarea de faţă face parte dintr-un
studiu calitativ mai amplu, derulat în cadrul
Activității 8 a proiectului “Promovează femeia”.
Cercetarea s-a desfășurat în perioada 26 martie
2012 - 13 aprilie 2012 și a avut ca subiect for-
marea profesională în viziunea celor trei actori
principali de pe piaţa muncii: angajatori, angajaţi/
şomeri (femei) si furnizori de formare. În ca-
zul studiului de faţă, am urmărit să surprindem
viziunea celor din urmă în ceea ce priveşte for-
marea profesională, atât din punct de vedere al
calităţii, dar şi ca facilitator al inserției femeii pe
Studiu de caz:
piaţa muncii și, implicit ca mijloc de reducere a Într-un program de formare pentru cameri-
inegalităţilor de gen, atât în mediul profesional, ste destinat femeilor dintr-o zonă ruralaă, a
cât şi în cel familial și social. apărut o puternică rezistență colectivă față
de proiect. Deși au reușit să participe la o
parte din cursuri, unele dintre femei nu au
Instrumentul utilizat în colectarea datelor a
mai putut să continue, la un moment dat,
fost interviul semi-structurat, dezvoltat pe
pentru că în urma uneia dintre evaluări, soții
următoarele dimensiuni principale: contextul
le-au impiedicat să continue cursul pentru
judeţean al pieței cursurilor de formare încad-
faptul că au obținut note mici. Cursul fusese
rat în problematica de gen şi disponibilitate ale
solicitat chiar de ele prin autoritățile locale,
beneficiarilor, evaluarea cursului/cursurilor din
și se presupune că a existat un acord inițial
perspectiva scopurilor și beneficiilor percepute,
în fiecare familie cu privire la participarea
contextul în care cursul/cursurile de formare
soțiilor la cursurile respective.
sunt facilitate sau blocate de contextul viaţă de
familie și gospodărie al beneficiarilor, propuneri  (ANOFM, 2011)
de îmbunătăţire a cursurilor de formare şi con-

5
Raport de cercetare
Descrierea populaţiei studiate
Persoanele cu care am discutat în cadrul acestui
studiu sunt reprezentanţi ai unor firme private de
formare profesională sau a unor ONG-uri ce au
ca obiect de activitate formarea profesională. În
total, au fost incluse în analiză 9 astfel de inter-
viuri, derulate în 3 judeţe ale ţării: Galaţi, Argeş
şi Vrancea.
Oferta pusă la dispoziţie de acestea include atât
cursuri de calificare, cât şi cursuri de perfecționare
și specializare. Majoritatea firmelor reprezentate
de respondenți desfășoară cursuri într-o paletă
largă de domenii. O parte dintre ele, însă, sunt
specializate pe cursuri de calificare dintr-un sin-
gur domeniu: construcții, instalații sanitare, fiind
în măsură să ofere o perspectivă mai focalizată.
Activitatea acestora include însă, şi servicii
de mediere şi consiliere profesională oferite,
fie în cadrul proiectelor europene pe care le
implementează, fie desfăşurate în mod informal
prin intermediul cunoştinţelor şi a reţelei profe-
sionale dezvoltate în timp.
Cererea și oferta cursuri de
calificare în contextul judeţean
Conform respondenţilor noştri oferta de cur-
suri de formare este adresată în egală măsură
bărbaţilor şi femeilor, însă este accesată în mod
diferit de către aceştia. Experienţa formatorilor în
acest sens variază în funcţie de tipul de curs şi de
specificul economic judeţean. Acest ultim aspect
este de natură să influenţeze nu numai cererea
şi oferta de cursuri de calificare, dar şi motivaţia
diferitelor categorii de cursanţi.
Un caz particular în acest sens îl constituie judeţul
6
Argeş. Specificul economic al acestuia este de
natură să defavorizeze femeia pe piaţa muncii.
Argeş este un judeţ puternic industrializat, cu
o ofertă de locuri de muncă adresată în special
bărbaţilor. Posibilităţile de ocupare ale acestora
sunt semnificativ mai mari. De aceea, aceştia au
o orientare mai pragmatică şi mai focalizată în
ceea ce priveşte selecţia cursurilor pentru care
optează întrucât şi manifestă un interes mai mare
faţă de informaţile şi competenţele primite în-
trucât, de cele mai multe ori, vizează ocuparea
unui post corespunzător calificării. pe care o
obţin sau completarea unor abilităţi. Cererea de
forţă de muncă feminină este restrânsă la indu-
stria textilelor, comerţ, alimentaţie publică, în în-
grijirea şi igiena corpului şi în servicii de curăţenie
ceea ce conduce la o pondere redusă a femeilor
participante în totalul cursurilor de calificare or-
ganizate. În plus, oportunităţile reduse de con-
cretizare a formării prin angajare, le determină pe
multe dintre ele să privească cursuile de formare
prin prisma unor beneficii secundare, de natură
socială şi psihologică.
Un factor economic important care a influenţat
cererea şi oferta de cursuri de calificare este criza.
Recesiunea a determinat o inversare a cererii de
cursuri de calificare: dacă în trecut, lipsa de forţă
de muncă calificată, cauzată de emigrarea masivă
a românilor în străinătate îi forţa pe angajatori să
caute activ forță de muncă calificată, în prezent,
individul este cel care trebuie sǎ depunǎ eforturi
în sensul obținerii unei calificări care să îi faci-
liteze accesul pe piața muncii.
La nivel declarativ, percepția generală a
respondenților este că din punct de vedere al
ofertei de locuri de muncă, piața muncii nu mai
este un spațiu segregat în funție de gen. Există,
însă sfere ocupaționale preponderent masculine
şi preponderent feminine. Explicaţiile diferă. În
cazul celor dintâi, situaţia se justifică prin accesul
limitat al femeilor pe anumite poziţiii. Cele care
obţin un loc de muncǎ pe un astfel de post reuşesc
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral
cel mai adesea prin intermediul cunoştinţelor. În
schimb, feminizarea anumitor sfere, cum ar fi igi-
ena și îngrijirea corpului, se explică prin lipsa in-
teresului bărbaților pentru aceste ocupații.
Această situaţie se menţine şi în ceea ce priveşte
cererea de formare din partea femeilor. Cele mai
solicitate cursuri de calificare de cǎtre acestea
sunt, în continuare cele “tradiţional” feminine.
Acestea aparţin urmǎtoarelor domenii: igiena şi
îngrijirea corpului uman (manichiuristǎ, coafezǎ,
maseuzǎ), alimentaţie publicǎ (ospǎtar, bucǎtar)
şi comerţ (vânzǎtor).
Opţiunile femeilor pentru aceste cursuri reflectǎ,
în general, o cunoaştere a situaţiei pieţei muncii,
numǎrul celor care solicitǎ cursuri pentru care
nu existǎ cerere fiind redus. Se încearcǎ, de obi-
cei reorientarea acestora cǎtre alte specializǎri,
eventual din acelaşi domeniu de activitate cu cer-
ere mai mare pe piaţa muncii.
Acest lucru este confirmat şi de criteriile de acc-
esare de către femei a specializǎrilor adresate în
mod tradiţional bǎrbaţilor. Cererea în acest sens
este mult mai redusă şi este specifică femeilor
care fie au deja un loc de muncǎ în domeniu,
fie au o promisiune în acest sens. Astfel, aceste
cursuri sunt accesate sporadic de cǎtre femei.
O excepţie este dată de o firmă de calificare din
judeţul Argeş în cadrul căreia cursul de lǎcǎtuş
mecanic este accesat în mod constant de cǎtre
femei, proporţia acestora fiind în medie de 25%.
În ceea ce privește atmosfera din cadrul acestor
cursuri, prezența unei femei are un efect pozi-
tiv asupra colectivului masculin: “Nu au existat
conflicte. Dimpotrivă, o femeie într-un colectiv
masculin îi mai îmblânzește un pic, nu mai vor-
besc așa urât, sunt mai respectuoși și dă tonul
la muncă pentru că ei sunt mai leneși. Asta
se întâmplă chiar și în cazul în care nivelul de
educație al colectivului preponderent masculin
este mai scăzut.” (formator, județul Galaţi) Acest
lucru este însă condiționat de atitudinea femeii
respective, o femeie impunându-se prin seriozi-
tate, respect, fermitate.
Un alt criteriu important care influenţează cer-
erea de formare este tipul de curs, distingându-
se două categorii principale: cursuri de calificare
şi cursuri de specializare şi perfecţionare. Astfel,
în cazul acestora din urmă, cererea din partea fe-
meilor este semnificativ mai crescută.
Categorii de cursante
şi formarea profesională:
În viziunea furnizorilor de formare, cursurile de
calificare sunt învestite cu semnificații diferite de
către femei în funcție de variabile ca vârsta, nive-
lul de educație, situația ocupațională și așteptări.
În urma discuţiilor cu respondenţii noştri putem
identifica patru categorii principale de femei
care apelează la cursurile de formare. Prima
este formată din femei tinere, cu studii reduse
(maximum liceul), şomere sau în căutarea unui
loc de muncă care ajung să urmeze un curs de
calificare prin intermediul AJOFM, în lipsa altei
alternative. De cele mai multe ori, acestea sunt
nemulţumite de calificarea obţinută în urma cur-
sului şi, implicit de potenţialul loc de muncă pe
care l-ar putea ocupa, atât din punct de vedere al
remuneraţiei, cât şi prin prisma statutului pe care
acesta l-ar oferi. Acest lucru se datorează faptului
că ele nu percep discordanţa dintre aptitudinile şi
nivelul de educaţie şi pregătire pe care le deţin şi
aşteptările pe care şi le formează
A doua categorie este reprezentată de femeile cu
pregătire mai ridicată (minim absolvente de liceu)
care sunt puternic motivate în urmarea unui curs
7
Raport de cercetare
de specializare sau perfecţionare. O parte dintre
aceste femei ocupă deja un post şi apelează la
cursuri pentru a-şi creşte competenţele în dome-
niul respectiv.
Un grup important de cursanţi sunt femeile din
mediul urban, cu vârsta cuprinsă între 50 şi 58
de ani, care se apropie de pensionare şi care
urmează cursurile pentru a-şi păstra indemnizaţia
de la stat. O parte dintre ele obţin ulterior un loc
de muncă.
Femeile, o categorie vulnerabilă pe piaţa muncii
În viziunea furnizorilor de formare, femeia ocupă
o poziţie dezavantajată pe piaţa muncii. Pe lângă
nivelul de educaţie, obligaţiile familiale, munca
în cadrul gospodăriei, existenţa copiilor şi lipsa
suportului din partea partenerului de viaţă sunt
factori care o vulnerabilizează suplimentar.
Femeile sunt prezentate ca fiind dezavantajate și
în relație cu angajatorii, în special cele cu un nivel
scăzut de educație. Lipsa de motivare și descura-
jarea ce le caracterizează le vulnerabilizează în
fața acestora și le transformă în victime ale abu-
zurilor. Spre deosebire de bărbați, succesului pro-
fesional al femeii îi sunt în primul rând asociate
trăsături de caracter: “multă muncă, tărie de car-
acter, să nu se lase mai prejos” (formator, județul
Galaţi), competențele profesionale trecând pe
plan secund. În plus, posibilitățile dezvoltării unei
cariere sunt mult mai reduse în cazul femeilor.
Statutul de şomer are un impact negativ mai
puternic în cazul femeilor, stigmatul asociat şi
presiunea din partea societǎţii fiind mai mari. În
plus, spre deosebire de bǎrbaţi, accesul femeii
pe piaţa muncii este condiţionat şi de acordul
partenerului. Lipsa înţelegerii şi suportului în
acest sens conduce la marginalizare şi la diminu-
area respectului de sine, vulnerabilizând şi mai
mult situaţia în care se aflǎ.
8
Rezidenţa în mediul rural constituie, de aseme-
nea, un alt dezavantaj. Necesitatea practicǎrii
navetei presupune un efort suplimentar – atât
financiar, cât şi de timp – din partea femeilor
care doresc o calificare, iar oferta locală de lo-
curi de muncǎ este foarte restrânsǎ. Pe de altǎ
parte, femeile din mediul rural au o înclinaţie mai
mare de a prioritiza viaţa de familie, sacrificând-
o pe cea profesionalǎ: “femeia din mediul rural
nu face compromisuri atunci când vine vorba de
familie, pe când cea din mediul urban vrea mai
întâi carierǎ şi abia apoi familie.” (formator, jude-
tul Galaţi) Limitarea accesului la calificare pentru
femeile din mediul rural provine şi din disponibili-
tatea mai redusǎ a formatorilor de a se orienta
cǎtre acest segment de populaţie. În condiţiile în
care cererea de cursuri de calificare din mediul
urban acoperǎ nevoile furnizorului, acesta din
urmǎ nu este preocupat sǎ faciliteze accesul per-
soanelor din rural (prin asigurarea sau decontar-
ea transportului, de exemplu) la oferta de cursuri
pe care o pune la dispoziţie.
Un aspect recunoscut unanim de către
respondenţii noştri este faptul că vârsta consti-
tuie un criteriu foarte important de departajare a
candidaţilor în obținerea unui loc de muncă, dar
care cântăreşte mai greu în cazul femeilor. Vârsta
înaintată constituie un factor de demotivare pen-
tru acestea, acționând în sensul diminuării încre-
derii în propriile capacități.
Pe de altă parte, femeile însele sunt percepute
ca fiind responsabile pentru insuccesul profe-
sional. Acest punct de vedere le vizează în special
pe cele tinere care nu sunt ancorate în realitate,
nu sunt interesate să înveţe o meserie pe care
să o practice cu seriozitate, ci privesc formarea
profesională mai degrabă ca pe un pretext de a
pleca de acasă, de a socializa. Locurile de muncă
pe care acestea îl vizează au asociat un statut şi o
remuneraţie ridicate şi sunt imposibil de accesat
imediat după absolvirea unui curs de formare.
Această atitudine este integrată de respondenți
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral
în contextul mai larg al societății actúuale în care
valorile tradiționale sunt înlocuite de cele ale
societății de consum. Munca salariată ca instru-
ment al stabilității și siguranței familiale devine
mjloc de creare a unui statut prin consum.
O categorie aparte o constituie femeile cu
experienţă de muncă în domeniul public care își
doresc posturi ce presupun efort redus, program
fix care nu depăşeşte 8 ore, un statut ridicat care
impune respect. În acest sens este subliniată
diferența dintre mediul public și privat. În ca-
zul celui din urmă, remunerația este realizată în
funcție de îndeplinirea sarcinilor, în timp ce la
stat “ai treabă, nu ai, tot îți iei banii”. (formator,
județul Galaţi) Aceste persoane sunt mai rigide în
ceea ce priveşte recalificarea, sperând la o con-
tinuitate ocupaţională, eventual tot în mediul
public.
Impedimente în accesarea
cursurilor de formare
În ciuda dezavantajelor enumerate mai sus, fe-
meile sunt mai motivate în urmarea unui curs de
calificare. Sunt mai receptive, mai deschise spre
reconversie profesională. Acest lucru se explică
printr-un anumit nivel de independenţă şi liber-
ate pe care cursurile îl oferă, lucru mai puţin va-
labil în cazul bărbaţilor. Cursurile sunt percepute
de respondenți ca instrumente de egalizare de
șanse în piața muncii.
Cu toate acestea, majoritatea formatorilor au se-
sizat faptul cǎ femeile sunt cele care absenteazǎ
într-o mǎsurǎ mai mare de la cursuri. Acest lu-
cru se justificǎ prin responsabilitǎţile mai mari
pe care le au în cadrul gospodǎriei, prin indis-
ponibilitatea unei alternative de a-şi lǎsa copiii în
îngrijire pe durata orelor de curs şi prin atitudinea
nesuportivǎ a partenerilor de viaţǎ. Aceastǎ limi-
tare venitǎ din partea soţului o plaseazǎ pe fe-
meie într-o poziţie inferioarǎ şi o marginalizeazǎ
pe piaţa muncii. Lipsa acordului din partea
partenerului atât în sensul calificǎrii, cât şi al
ocupǎrii este, însǎ uneori agreatǎ de cǎtre femei.
O situaţie particularǎ o constituie cea a familiilor
în care bǎrbatul este alcoolic. În aceste cazuri, in-
capacitatea acestuia din urmǎ de a-şi gǎsi un loc
de muncǎ îl determinǎ sǎ îşi împiedice soţia sǎ
facǎ un demers în acest sens. Este necesarǎ o co-
laborare între parteneri în acest sens.
Un alt impediment în accesarea unui curs de
formare îl constituie, din perspectiva formato-
rilor, lipsa resurselor financiare necesare. Deşi au
intenţia de a urma cursul, multe femei se înscriu
şi o parte dintre ele plǎtesc prima tranşǎ din cost,
anumite femei se vǎd nevoite sǎ renunţe pentru
cǎ nu pot achita diferenţa. Acest obstacol este
corelat și cu distanța dintre centrul de formare
și localitatea de rezidență a cursantei: “Efectiv nu
au bani să vină până la oraș, deși eu îi decontez
de fiecare dată biletul sau la sfârșitul cursului,
după cum îmi cere.” (formator, județul Galaţi)
Utilitatea cursurilor
Evaluarea cursurilor se realizează cel mai adesea
în funcție de competențele oferite. Pe lângă
discuția importantă vizând măsura în care for-
marea profesională reușește să transmită cur-
santului o serie de abilități aplicabile la locul de
muncă, respondenții noștri au marcat distincția
dintre competențele generale și competențele
specifice dobândite în cadrul cursurilor. Majori-
tatea cursurilor din același domeniu sunt stru-
turate pe un trunchi comun, diferenţierea pe
specializări realizându-se ulterior. Atât angajato-
rii, cât şi cursanţii sunt interesanţi într-o măsură
mai mare de competenţele specifice, în special
de cele practice. Din perspectiva celor dintâi,
acestea reduc riscul fluctuaţiilor de personal, în
9
Raport de cercetare
timp ce cursanţii consideră că le sporesc şansele
de ocupare a unui post. Cu toate acestea, în viziu-
nea formatorilor, competenţele generale sunt
valorizate mai mult datorită faptului că prezintă
avantajul de a fi transferabile şi în alte meserii.
Cursurile oferă, în mod indirect, prin modali-
tatea de organizare, posibilitatea dobândirii unor
competenţe informale (de ex. lucru în echipă, co-
municare).
Din perspectiva persoanelor cu care am discu-
tat, în cele mai multe dintre cazuri absolvirea
unui curs de formare nu echivaleazǎ cu însuşirea
unei meserii sau profesii şi drept urmare, nu
se concretizeazǎ cu ocuparea ulterioarǎ a
unui loc de muncǎ în domeniul respectiv. For-
marea profesionalǎ îşi dovedeşte cel mai mult
eficienţa în cazul persoanelor care deţin deja
experienţă sau pregătire în ocupaţia respectivă.
Acest lucru este valabil în special la cursurile de
perfecţionare şi specializare. De cele mai multe
ori, persoanele care apelează la aceste cursuri
ocupă deja un post într-un domeniu relevant şi
aspiră la mai mult, ceea ce sporeşte aplicabili-
tatea formării. Din acest motiv, cursurile de spe-
cializare şi perfecţionare sunt mai solicitate, iar
rata absenteismului este mai redusă.
Cu toate acestea o parte dintre formatorii cu
care am discutat apreciză că şansele de angajare
sunt mai crescute în cazul cursurilor de calificare,
posturile aferente fiind mai accesibile decât cele
corespunzătoare cursurilor de perfecţionare şi
specializare, specifice posturilor pentru care, în
general sunt preferaţi candidaţii cu studii supe-
rioare. Pe de altǎ parte, cursurile de calificare
sunt investite de formatori mai degrabă cu ben-
eficii psihologice la nivel individual, necesare
ocupǎrii ulterioare a unui loc de muncǎ: “Tot e
ceva dacǎ fac aceste cursuri, chiar dacǎ nu au
finalitate, ceva tot le rǎmâne; dacǎ însǎ refuzǎ
aceste oportunitǎţi de calificare, nu vor face
decât sǎ stagneze, rǎmân la acelaşi nivel.” (for-
mator, judeţul Galaţi) Acest lucru se datoreazǎ
10
componentei de socializare, pe lângă cea a
însuşirii unor cunoştinţe. Pentru femeile casnice
sau în vârstă, cursurile constituie un pretext de
evadare din gospodǎrie – un spaţiu închis care
le limitează posibilităţile - şi de ancorare în reali-
tatea exterioarǎ spaţiului domestic.
Ineficienţa cursurilor pe piaţa muncii se reflectă
şi în discursul formatorilor vis-a-vis de multicalifi-
care. Corelarea acesteia cu accesul pe piaţa mun-
cii, se realizează mai degrabă în termeni de şansă
şi noroc: “Nu se ştie niciodată ce oportunităţi
apar.” (formator, judeţul Galaţi) Persoanele ce
deţin calificări multiple nu sunt percepute ca
indivizi deţinând resurse şi competenţe în mai
multe domenii, având la dispoziţie o paletă largă
de ocupaţii sau apte să profeseze în ocupaţii
diferite. În ochii formatorului, multicalificarea
reflectă, mai degrabă, o serie de calităţi perso-
nale ca dorinţa de muncă, proactivitatea sau
perseverenţa:
“Faptul că ei au atâtea diplome, până la urmă, nu
contează chiar atât de mult, ci mai degrabă sunt
o dovadă a unui potenţial de învăţare. De exem-
plu, unul care a terminat liceul şi nu a reuşit să se
angajeze, dar între timp a făcut câteva cursuri de
calificare, sunt o dovadă pentru mine ca angaja-
tor că totuşi a avut intenţii şi nu a stat chiar de-
geaba, comparativ cu unul care a terminat liceul,
dar nu a făcut nimic să îşi găsească ceva.”
(formator, judeţul Galaţi)
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral
Consilierea şi medierea
profesională
Concretizarea formării profesionale în in-
tegrarea absolvenţilor pe piaţa muncii este
condiţionată într-o mare măsură de însoţirea
acesteia de procesele de consiliere şi me-
diere profesională. Cu toate acestea, în dis-
cursul respondenţilor noştri, acest aspect a
fost prea puţin subliniat. Utilitatea cursului
este în general asociată de aceştia cu corelar-
ea opţiunilor de formare cu cererea de forţă
de muncă existentă pe piaţă, cu nivelul de
interes şi implicare manifestate de cursanţi
şi cu situaţia de ocupare a cursantului. Ma-
joritatea furnizorilor de formare cu care am
discutat nu au implementat un sistem prin
care să ofere aceste servicii beneficiarilor.
O parte dintre formatori oferă totuşi infor-
mal o parte din aceste facilităţi. Spre ex-
emplu, componenta de mediere îmbracă
forma reorientării cursanţilor care optează
pentru meserii fără cerere pe piaţa muncii,
în timp ce problema supravegherii copiilor
pe perioada cursului este soluţionată prin
punerea la dispoziţia acestora a unui birou
din cadrul firmei.
Situaţia stă diferit în cazul firmelor care au
în derulare proiecte cu finanţare europeană
(POSDRU). În cazul acestora, formarea
profesională este însoţită de consilierea, me-
dierea şi monitorizarea cursanţilor. Aceştia
din urmă pot beneficia şi de o sumǎ de bani
sub forma de bursă, luându-se în calcul anu-
mite criterii (prezenţa, media de absolvire a
cursului, dar şi situaţia şomerului etc.). Con-
silierea este oferită atât în pachete individ-
uale, cât şi colective. Acestea urmează într-o
anumită măsură modelul practicat în cadrul
AJOFM, într-unul dintre cazuri, realizându-
se chiar în colaborare cu instituţia. Serviciile
oferite sunt mai complexe şi de durată mai
lungă, incluzând: workshop-uri, simulare
de interviuú de angajare, îndrumare în în-
tocmirea CV-ului şi scrisoare de intenţie,
prezentarea cadrului legislativ. Există şi o
componentă de evaluare ce vizează cursul
urmat.
Cu toate acestea unul dintre cele mai im-
portante criterii de selecţie a furnizorului
de formare menţionate de respondenţi este
percepţia oportunitǎţilor de angajare pe
care colaborarea cu acesta le oferǎ. De multe
ori, şomerii preferǎ sǎ opteze pentru un curs
în cadrul acestor proiecte, deoarece pe lângǎ
beneficiul financiar, ei au parte şi de compo-
nenta de mediere care este considerată mai
eficientă. Alternativa oferitǎ de AJOFM este
mai puţin atractivǎ în acest sens. Adesea,
obligativitatea angajatorilor de a¬-şi publica
locurile de muncǎ vacante rǎmâne la stadiul
de deziderat, întrucît multe posturi incluse
în listele înaintate instituţiei sunt în realitate
inaccesibile şomerilor.
Gratuitatea cursurilor oferite în cadrul aces-
tor proiecte este un factor de atractivitate
pentru cursanţi, fiind semnalată o creştere
a numărului de participanţi. Totuşi, opţiunea
pentru cursuri cu plată este caracteristică
persoanelor mai bine informate, care
intenţionează să practice acea ocupaţie.
Aceste persoane sunt, totodată mai critice
vis-a-vis de calitatea serviciului primit.
Pe lângǎ medierea realizatǎ în cadrul proiec-
telor POSDRU, o parte dintre formatorii cu
care am discutat oferǎ acest serviciu infor-
mal, graţie relaţiilor stabilite cu companii cu
care au avut anterior experienţe pozitive de
colaborare. Solicitǎrile vin din partea firme-
lor în cǎutare de personal calificat.
11
Raport de cercetare
Relaţia formator-angajator
Piaţa muncii este marcată de o separare a
celor trei actori principali - angajator, forma-
tor, individ – care este de natură să producă
rupturi şi să creeze disfuncţionalităţi în pro-
cesul de formare şi angajare a individului.
Din acest motiv, majoritatea colaborărilor
dintre cele trei părţi sunt iniţiate în baza unor
criterii subiective: afinităţi, recomandări,
cunoaşterea anterioară a persoanei etc.
Deşi există, parteneriatele dintre formator
şi agent economic sunt greu de stabilit şi
puternic marcate de neîncrederea agenţilor
economici. Acestea se realizeazǎ în douǎ
sensuri. Furnizorii apeleazǎ la companii pen-
tru desfǎşurarea componentei practice în
cadrul acestora. Acest tip de colaborǎri se
dezvoltǎ destul de greu din cauza reticenţei
firmelor de a primi cursanţi. Pentru angaja-
tori aceste parteneriate nu aduc beneficii, ci
generează inconvenienţe în cadrul activităţii
de producţie prin timpul şi resursele pe care
trebuie să le pună la dispoziţia cursanţilor. În
plus, în ciuda faptului că persoanele aflate
în stagiul de practică se află sub supraveg-
here, riscul defectării utilajelor constituie
un alt argument împotriva intrării în astfel
de parteneriate. Pe de altă parte, această
modalitate de desfăşurare a cursurilor
facilitează indirect medierea dintre firmă şi
angajat, o parte dintre cursanţi fiind păstraţi
după absolvire în cadrul fírmei.
Un al doilea tip de colaborare se stabileşte
în sensul instruirii personalului din com-
panii. Solicitările vin din partea angaja-
torului dar, uneori, şi din partea salariatu-
lui. Colaborările cu fírmele din domeniul
construcţiilor au loc cel mai adesea, în urma
ofertelor înaintate de formatori. Costurile
asociate formării constituie o barieră nu
12
doar în cazul indivizilor, ci şi al angajatorilor.
Acestea vizează atât cheltuielile directe cu
formarea, dar şi pe cele indirecte, generate
de scoaterea personalului din producţie.
În plus, aceste costuri nu sunt compensate
printr-o îmbunătăţire corespunzătoare a
performanţei profesionale.
În general, aceste colaborǎri aduc beneficii
atât formatorilor, cât şi companiilor solicitan-
te. Pe de altă parte, aceste situaţii generează
conflicte şi neînţelegeri între angajator şi
salariat, acesta din urmă fiind dezavantajat.
Urmarea unui curs prin firmă poate să pla-
seze angajatul într-o poziţie dezavanajoasă
în raport cu angajatorul. Adesea, angaja-
torul, pentru a înlătura riscul de a-şi pierde
angajaţii proaspăt calificaţi în favoarea altor
firme din acelaşi domeniu refuză să le resti-
tuie acestora actele de studiu în original.
Colaborarea cu instituțiile
statului
Persoanele cu care am discutat se raportează
diferit în relaţie cu instituţiile statului,
principalul colaborator adus în discuţie fi-
ind AJOFM. Acestea sunt privite ca parte-
neri prin prisma colaborărilor dezvoltate în
cadrul activităţilor şi proiectelor derulate.
Pe de altă parte, instituţiile apar ca şi com-
petitori, prin cursurile gratuite pe care le
oferă. Experienţele avute cadrul acestor
parteneriate sunt descrise cel mai adesea ca
fiind pozitive din punctul de vedere al furni-
zorului. În calitate de parteneri, instituţiile
sunt: serioase şi plătesc pentru serviciile
pe care le solicită. Totuşi, colaborarea “cu
statul este una dificilă” (formator, judeţul
Galaţi). Pe de altă parte, din perspectiva
rezultatelor obţinute, aceste parteneriate
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral

au o rată de succes destul de redusă. Acest
lucru se datorează atât beneficiarilor, cât şi
instituţiilor. Majoritatea şomerilor urmează
aceste cursuri pentru a beneficia în con-
tinuare de indemnizaţia de şomaj. Interesul
pentru cursul propriu-zis fiind minim sau in-
existent: “Oamenii care vin nu sunt neapărat
bucuroşi că fac acel curs, uneori chiar nu li
se potriveşte.” (formator, judeţul Vrancea)
Acest lucru reflectă lacunele existente în
procesul de consiliere oferit în prealabil, dar
şi importanţa rolului pe care acesta îl joacă în
demersul de integrare a individului pe piaţa
muncii.
Concluzii
În 1976, Jacques Delors definea formarea
profesională ca pe o plasă de salvare pen-
tru individul expus riscului șomajului, o
soluție imediată și la îndemână, în măsură
să-l reintegreze eficient pe piața muncii,
în plus oferindu-i libertate, autonomie și
satisfacție profesională. (Delors, 1976 apud
Procoli, 2004) În prezent, discursul oficial
despre acest subiect în România este purtat
în aceeași termeni, însă situația reală indică
faptul că tabloul descris de fostul președinte
al Comisiei Europene reflectă în fapt un de-
ziderat, o situație ideală cu șanse mai mici
sau mai mari de concretizare.
Din acest punct de vedere, femeile se consti-
tuie într-un grup vulnerabil pe piața muncii,
confruntându-se cu bariere specifice inter-
puse nu numai în calea angajării, dar și în
calea obținerii unei calificări. În cazul multor
femei, formarea profesională şi ocuparea
presupune restabilirea priorităţilor, impli-
carea mai redusă în cadrul vieţii familiale,
depăşirea mentalităţii comunităţii din care
face parte sau chiar evadarea din aceasta.
În condiţiile în care mecanismele angre-
nate de aparatul de stat în rezolvarea aces-
tor probleme se dovedesc lacunare, revine
în sarcina furnizorilor de formare să vină în
întâmpinarea nevoilor propriilor beneficiari,
înlesnindu-le accesul la serviciile pe care le
oferă. Experienţa dobândită în acest sens în
cadrul proiectelor cu finanţare europeană,
poate constitui un punct de pornire, fiind
în măsură să ofere o serie de pârghii utile
derulării acestor activităţi.

În realitate, serviciile de formare nu sunt

în măsură să acopere și să răspundă ne-
voilor profesionale ale persoanelor ieșite
de pe piața muncii sau expuse acestui risc.
Carențele acestui sistem vizează atât cali-
tatea serviciului oferit, dar în special lipsa
unor mecanisme de adresare a problemelor
suplimentare cu care se confruntă aceste
persoane și care se dovedesc a fi, de multe
ori, obstacole mai greu de depășit.

13
Raport de cercetare

Bibliografie
1. Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, Instituto de Formacion Integral. (2011).
Situaţia femeii – perspectivă socio-profesională. Raport de cercetare calitativă şi cantitativă.
http://promoveazafemeia.com/index.php/ro/resurse/studii
2. Cannon-Bowers, Janis A. şi Eduardo Salas (2001). ‘The science of training: a decade of
progress’, Annual Review of Psychology 52: 471-499
3. Deissinger, Thomas (2004). ‘Apprenticeship systems în England and Germany: decline
and survival’, Towards a history of vocational education and training (VET) în Europe în a
comparative perspective, Panorama Series 103 (Luxembourg: Office for Official Publications
of the European Communities)
4. Kalleberg, Arne L. şi David Knoke (1994). ‘Job Training în US Organizations’, American
Sociological Review 59 (4): 537-546
5. Nilsson, Anders (2010). ‘Vocational education and training – an engine for economic
growth and a vehicle for social inclusion’. International Journal of Training and Development
14 (4): 251-272
6. Perry, Nicky şi David Sherlock (2008). Quality improvement în adult vocational education
and training: transforming skills for the global economy. London, Philadelphia: Kogan Page
Limited
7. Procoli, Angela (2004). ‘Manufacturing the new man: professional training in France – life
stories and the reshapingof identities’. Workers and naratives of survival in Europe: the man-
agement of precariousness at the end of the twentieth century. New York: State University
of New York

14
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Instituto de Formación Integral

15
PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007-2013
Produs în cadrul proiectului “PROMOVEAZĂ FEMEIA”

POSDRU/71/6.3/S/33543
Editat sub egida ANOFM
Publicat: iunie 2012

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României

www.promoveazafemeia.com