ACADEMIA ROMANA

COMISIA D E ISTORIE A O R A § E L O R DIN R O M A N I A

HISTORIA URBANA

Tomul VII
1999/1-2

EDITURA ACADEMIEI R O M A N E
 HISTORIA URBANA

Tomul Vn, 1999, nr. 1-2

S U M A R

C O N T E N T S / T A B L E DES MATIERES/INHALTSVERZEICHNIS

ORA§E DIN M O L D O V A M E D I E V A L A

t RENATE MOHLENKAMP, Die Entstehung und Entwicklung der mittelalterlichen moldauischen

Stddte bis Ende des 16. Jahrhunderts. II. Teil. 6. Landwirtschaft und Handel,
Handwerk. Herrschaftsbildungen / Geneza p evolufia ora^elor medievale moldovene^ti
pdna la sfdr^itul secolului al XVI-lea. Partea a Il-a. 6. Agricultura ?i comerful;
me^te^ugurile. Constituirea statului 3
PAVEL BARNEA, TATTANA REABOI, Orheiul Vechi (Istoricul cercetarilor)/The Old Orhei (The History
of Investigations) 17
MARL\NA §LAPAC, Porfile cetafilor medievale din Moldova / Les portes des forteresses
medievales de Moldavie 27
PARASCHIVA-VICTORIA BATARIUC, Sobe din cahle in locuinfe de ora^eni la Suceava / Poeles
decouverts dans des habitations urbaines a Suceava 3

O R A § U L §1 B I S E R I C A

CORINA POPA, Rivalite et cooperation entre les ordres religieux et les villes en Transylvanie
aux temps des Habsbourg (XVIf-XVIIf siecles) / Rivalitate fi cooperare intre ordinele
religioase p ora^e in Transilvania habsburgica (secolele XVII-XVIII) 67
E N K O RiJSZ FOGARASI, Cdteva aspecte culturale legate de privilegiile religioase ale
a^ezarilor urbane din cele ^apte comitate ale Transilvaniei, de la inceputuri pdna la
1526 (Mohdcs) / Several Cultural Aspects relating to the Religious Privileges of the
urban settlements from the Seven Transylvanian Counties from the beginnings to 1526
(Mohdcs) 77
MAIUA STOICA, Repere in evolufia unui spafiu urban central Piafa Traian - Braila / Reperes
dans revolution d'un espace urbain central. La Place Trajan - Brdila 89

O R A § E IN EPOCA MODERNA

DCKOnYA LnTAK, Stadt und Presse in der Habsburgermonarchie (1870-1910) I Ora^ul

presa in monarhia habsburgica (1870-1910) 97

STRAZILEORA§ULUI

VASILE NEAMJU, Piefele ulifele medievale ale Moldovei (Contribufii) I Les places et les rues des
villes medievales de Moldavie (Contributions) 113

Historia Urbana, tomul VII, 1999, nr. 1-2, p. 1-216

2

OLIVER VELESCU, Contribufii la imaginea strazii bucure^tene. Birjarii ?i foferii (1785-1912) /

Contributios a Vintage des rues bucarestoises. Les cockers desfiacreset les chauffeurs
(1785-1912) 121

ADMINISTRATIA ORA§ELOR

LAURENTIU RADVAN, Considerafii privitoare la administrafia ora^eneascd din Jara

Romaneasca (sec. XIV-XVI) I Considerations Regarding the Urban Administration in
Wallachia (fara Romaneasca) (14th-16th Centuries) 131

ORA§E DE PRETUTINDENI

NECXAE BRANGA, Aristotel despre anatomia cetafilor / Aristoteles Uber die Gliederung der
Burgen (Stadte) 145
TEODOR OCTAVIAN GHEORGHIU, O urbanisticd medievald aparte - ora^ul de coasta adriatic
(Istria yj Dalmafia)/Special Mediaeval Urbanism - The Adriatic Coast Cities oflstria
arulDalmatia 153

RECENZIl, NOTE BIBLIOGRAFICE

Documente statistice privitoare la ora^ul la^i, editate de loan Caproju §i Mihai RSzvan
Ungureanu, vol. II (1824-1828), laji, Editura Universitapi „Alexandru loan Cuza",
1997, 610 p. (Laurentiu RSdvan) 203
GHEORGHE PARNUJA, §TEFAN TRAMBACIU, Documente ji inscripfii privind istoria ora^ului
Cdmpulung-Muscel, vol. I, Bucure§ti, Editura „Senme", 1999,430 p. (Laurentiu Radvan) ... 204
Arhivele Nafionale. Direc^ia Jude^eana Bra§ov ji Societatea de Studii Transilvane Heidelberg,
Documente privirul istoria ora^ului Bra^ov, vol. DC: Documente de breasld 1420-1580.
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, neunter Band: Zunfturkunden 1420-1580,
editie ingrijita de Gemot Nussbacher ji Elisabeta Marin, Editura ,Aldus", Bra?ov,
Societatea de Studii Transilvane Heidelberg, 1999, 460 p. (Winfried Ziegler) 207
ALEXANDRU ARTIMON, Civiltafia medievald wband din secolele XLV-XVII (Bacdu, Tg Trotuf,
Adjud), Editura,JJocumentis", Bacau-Ia§i, 1998, 292 p. (inclusiv 111 fig.) (Victor Spinei) . 208
PAVEL BARNEA, Ora^ul medieval in Moldova (secolul al XV-lea - primul sfert al secolului al
XVI-lea), Chijinau, 1997, 82 p., cu o harta in text (Sergiu Tabuncic) 211
KmcsES KAROLY, SANDOR P. T B O R , Foto. Vdros. Tortenet (Fotografie. Ora^. Istorie), Magyar
Fotogrifiai Miizeum-FOvarosi „Szab6 Ervin" KOnyvtar, Budapest, 1998, 278 p.
(Lucia Cornea) 213
PRO CIVITATE AUSTRIAE. Informationen Zur Stadtgeschichtsforschung in Osterreich, edifie
noua, nr. 4, 1999 (Winfried Ziegler) 214
 ORA$E DIN MOLDOVA MEDIEVALA

DIE ENTSTEHUNG UND ENTWICKLUNG

DER MITTELALTERLICHEN MOLDAUISCHEN STADTE
BIS ENDE DES 16, JAHRHUNDERTS.
II. TEIL. 6. LANDWIRTSCHAFT UND HANDEL,
HANDWERK. HERRSCHAFTSBILDUNGEN*

t RENATE MCHLENKAMP

Agricultura ji mejtejugurile au fost principalele ocupafii ale locuitorilor de pe teritoriul

Moldovei in prima jumatate a secolului al XlV-lea. Afirmatia se intemeiaza pe
rezultatele cercetarilor arheologice. Pe aceeaji cale s-a constatat prezenta unor centre de
prelucrare a metalelor, de prelucrare a ceramicii (de uz comun, dar ji de lux), realizata
in mediul urban, dar §i in eel rural. Relatiile comerciale in care orajele au jucat un rol
central sunt atestate, de asemenea, prin rezultatele sapiturilor arheologice (ceramica,
monede aflate la Cetatea Alba, Orheiul Vechi §. a.). Comerful cu alte {ari este mai bine
demonstrat de izvoare (monede din {arile vecine, bizantine, genoveze). Este cunoscut
drumul de-a lungul Nistrului, care fScea legatura intre nordul Marii Negre §1 Europa
Centraia, eel dintre zona de nord a Moldovei ji Transilvania, respectiv Galifia, dintre
zona Marii Negre ji cea a Marii Baltice. La mijlocul secolului al Xlll-lea, tatarii ji-au
exercitat stapanirea §i asupra unor regiuni dintre Nistru ji Carpati. Impotriva tatarilor
regii maghiari au trimis cateva expeditii militare. In anul 1347 a venit in fruntea unci
asemenea acfiuni Drago§, a§ezandu-se in nord-vestul Moldovei. Dupa anul 1354 nu
mai sunt menponate conflicte annate cu tatarii. O serie de izvoare scrise mentioneaza in
contextul acestor lupte o „tara a valahilor" Tn nordul Moldovei. Pentru reconstituirea
Imparfirii administrative a acesteia in „tinuturi" este necesara o cercetare aprofiindata,
plecand de la studiile lui P. P. Panaitescu ji Radu Popa. In incercarea de reconstituire a
teritoriilor stapanirilor din prima jumatate a secolului al XlV-lea - in care ne putem
baza pe asemanarea numelor de ape §i de oraje - trebuie sa avem in vedere §i Curfile
stapanitorilor. Nu cred ca se poate vorbi de existenfa unui stat la vest de Siret inainte de
sosirea lui Drago§. Primal sau punct de sprijin la rasarit de Carpati a fost Baia, de unde
a stapanit valea Moldovei. Voievodatul sau s-a putut intinde pSna la Suceava, trecand
la nord §i est de Siret ji intinzandu-se in sud pana la Neam{. Marca de aparare de la est
de Carpati a fost condusa apoi de Bogdan (1363-1367), care a proclamat independenta
statului".

* Da die Verfasserin vor der Fertigstellung des Manuskripts verstorben ist, fehlen die FuBnoten
zu dem letzten Teil der Arbeit.
" intrucat autoarea a decedat inainte de definitivarea manuscrisului, lipsesc notele de
subsol din aceasta parte a lucrarii.

Historia Urbana, tomul VII, 1999, nr. 1-2, p. 3-16

 ORHEIUL VECHI
(ISTORICUL CERCETARILOR)

P A V E L BARNEA, TATIANA REABOI

The article describes consecutively the process of study of the most famous
archaeological monuments of Middle Ages Moldavia - Old Orhei. It has drawn
researchers' attention for a long time. In an early stage of the investigations during the
XVIIl'^-XIX* centuries, attention was essentially focused on the question of the
location of this monument on the map of Moldavia, but the location was only defined
in 1946 by Gh. Smimov, who placed it, not without grounds, on the right bank of the
river Ram, between the villages of Trebujeni and Butuceni. Since then the
archaeological studying has been carried on with some recesses up to the present and
the main results are revealed in the works cited in the article.

Orheiul Vechi ca monument istorie a atras de multa vreme aten^ia

cercetatorilor. Pentru determinarea localizarii lui au fost utilizate datele mai multor
izvoare scrise (documente, legende), materiale arheologice §i numismatice. Insa
aceasta problema a fost rezolvata definitiv numai in perioada postbelica, datorita
efectuarii cercetarilor arheologice in cursul catorva ani.
Studierea problemei localizarii acestui monument dateaza inca de la inceputul
secolului al XVIII-lea. Dimitrie Cantemir, in renumita sa opera Descrierea
Moldovei, mentioneaza ca pe malul apusean al lacului Orhei, in mijlocul codrilor
de§i, se vad urmele unei ceta^i vechi, numita de locuitori Orheiul Vechi. Dupa
a§ezarea sa, ea „pare sa fie cetatea Petrodava din Dacia veche"'. D. Cantemir
dispunea de date diverse despre monumente diferite, cunoscute in acea perioada:
a) despre ruinele Orheiului Vechi, care s-au pastrat pana la inceputul secolului
curent; b) despre ruinele unei a§ezari; c) despre cetatea dacica Petrodava.
Aceste date au fost grupate laolalta, fara a fi analizate critic. Din aceasta
cauza, Orheiul Vechi a fost localizat de D. Cantemir pe malul vestic al lacului
Orhei. Menfionam ca voievodul carturar atragea aten^ia asupra faptului cS Orheiul
Vechi se situa nu numai pe malul apusean al lacului, dar §i „in mijlocul codrilor
de§i". Pana in prezent exista numai un monument care ar putea corespunde intr-o
anumita masura a§ezarii numite de D. Cantemir „Orheiul Vechi". Aceasta putea fi
numai gradi§tea rusa, veche din secolele X - X I I , situata la 4 km spre apus de satul

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucure5ti, 1956, p. 56-57.

Historia Urbana, tom. VII, 1999, nr. 1-2,, p. 17-25

 PORflLE CETAJILOR MEDIEVALE DIN MOLDOVA

MARIANA §LAPAC

Cet article presdnte les caracteristiques architecturales et typologiques des portes des
forteresses m6dievales de Moldavie. Une seule porte ne s'inclut pas dans la typologie
des portes des forteresses m6di6vales moldaves. C'est la porte-chicane de la citadelle
d'Orheiul Vechi. En utilisant le releve archfeologique ex6cut6 par G. D. Smimov en
1953, I'auteur de cet article propose une variante de reconstitution de cette porte
d'entree. Probablement, elle a 6te edifice par les Mongols au XIV^ sifecle.

In evul mediu securitatea oricarei fortificatii depinde, in primul rand, de

capacitatile defensive ale por^ilor de intrare, care insumeaza urmatoarele functii:
a) Functia de circulatie. Poarta este un punct de trecere fix, un flux
cvasibiologic, un du-te-vino permanent; vitala ca o respirafie, ea aspira §i expira
trafic §i tranzit interminabil.
b) Functia de supraveghere §i oprire. Poarta este un nod nevralgic, un rise,
dar bine calculat, un filtru perfect pentru fluxul continuu in doua direc^ii intre zona
extra muros §1 cea intra muros, un drept la viafa sau la moarte. In cazuri de
primejdie, blocarea ei se face cu ajutorul mijloacelor exteme (poduri ridicatoare)
sau al celor interne: pasive (bame de lemn, herse metalice etc.) §i active (guri de
pacura, taini^e cu ambrazuri etc.).
Cautarile medievale in acest sens multiplica diverse obstacole orizontale §i
verticale, ajungand la formule complexe ale culoarelor-tuneluri cu porfi
duble/triple/cvadruple, ale „gurilor de lup", „curselor de §oareci" sau ale
barbacanelor.
In simbolismul arhitectural al por^ilor primeaza elementul sacru (ideologia
urbana medievala sacralizeaza zona de acces §i insa§i poarta, plasand-o deseori sub
invocarea lui Dumnezeu, al vreunui slant sau a Fecioarei). In acela§i timp ea
reprezinta semnul puterii §i al boga^iei seniorului sau a colectivitatii urbane. Poarta
impozanta, monumentala, demonstrandu-§i determinatia §i potentialul de aparare,
mai are §i menirea de amenin^are a celor rau intentiona^i.
In continuare, ne vom opri asupra particularita^ilor porfilor de intrare ale
unor complexe de aparare aparfinand Moldovei istorice in perioada de la sfar§itul
secolului al XTV-lea pana la mijlocul secolului al XVI-lea.
Tipologic, aici se disting mai multe grupuri de accese fortificate:
1) tum-poarta de plan rectangular;
2) poarta in curtina;

Historia Urbana, tom. VII, 1999, nr. 1-2, p. 27-36

 SOBE DIN CAHLE IN LOCUINTE DE ORA§ENI
LA SUCEAVA

PARASCHIVA-VICTORIA BATARIUC

Les recherchers archfologiques effectu6es k Suceava, tout comme les d6couvertes

fortuites, ont mis au jour un important volume de carreaux datant de la p6riode des
XIV'-XVIP siecles. L'auteur de cette 6tude se propose de presenter seulement les
carreaux ddcouverts dans des habitations et dans des complexes arch6ologiques du
territoire de la ville de Suceava. Les carreaux les plus anciens d6couverts k Suceava,
datant de la fin du XIV^ siScle et du d6but du sifecle suivant, ont des formes simples,
fonctionnelles et la plupart ne sont pas d6cor6s ou bien ils sont om6s de motifs
geometriques. A partir de la huitieme d^cennie du XV® si^cle, on commence k utiliser
les carreaux k decoration figurative, regroup6s dans quelques grands cycles
omementaux: v6g6taux - des palmettes et des demi-palmettes, des feuilles d'acanthe;
zoomorphes: des animaux r6els, comme le lion, fours, le cerf, le paon, mais aussi des
animaux fantastiques, la Manticore, le griffon, le „Basilic", ou bien des representations
animaliSres inspir6es par des fables et par des contes de f6es; hdraldiques - les armoires
de la dynastie de Moldavie; des sujets inspires par les rdcits de chevalerie et la vie k la
cour - des chevaliers en toumoi, des scenes de chasse et de danse; ou bien des sujets
religieux: Susanne et les vieillards, la Vierge sur le Trone, 1'Adoration des Mages,
Saint Georges tuant le dragon. Saint Hubert, etc. Les carreaux les plus fr6quenmient
ddcouverts dans les habitations urbains ne sont pas 6niaill6s - car c'6tait moins cher -
mais on connait aussi des carreaux 6maill6s de vert, jaune et brun. Les conditions des
d6couvertes n'ont permis la reconstitution d'aucun poSle k Suceava. Nous ne pouvons
que supposer I'existence de poeles gothiques tardifs en forme de tour de forteresse ou
d'6glise dans les habitations urbaines, aux X V ° - X V r siecles, et sous la forme de
parall616pipMes superposes, au X V I f siMe. Les motifs ddcoratifs des carreaux
decouverts dans des habitations urbaines k Suceava ont 6t6 rencontres en Moldavie
dans des milieux divers: maisons et cours princiSres, residences d'aristocrates,
forteresses, monastferes, mais aussi dans tout I'espace europeen qui a connu le po?le fait
de carreaux. La quantity remarquable de carreaux decouverts k Suceava, les formes
simples, mais egalement les carreaux decores d'un repertoire omemental varie, prouve
I'utilisation constante des poeles de carreaux dans les maisons urbaines, oil le poele est
un produit utilitaire mais, en mSme temps, un monument d'architecture laique,
d'interieur, ayant un fort apport decoratif k reconomie de I'espace habite. A force de
regarder la carte de la ville de Suceava avec les zones ou les carreaux ont ete
decouverts, une constatation s'impose: aux X V ' - X V i r sifecles on ne saurait parler
d'une differenciation de la ville en zones peripheriques et zones residentielles. Des
habitations aux poSles de carreaux du type «pot» ont ete decouvertes dans la toute
proximite de la Cour Princiere, alors que d'autres, aux pollesrichementdecores, ont
ete decouvertes dans les zones peripheriques de la ville medievale, rues Mitropolit
Dosoftei, Petru Rare? et Dimitrie Dan. Le poSle de carreaux etait prefere aussi bien
pour le confort qu'il offrait que pour ses vertus decoratives, car il etait, par sa forme

Historia Urbana, torn. VH, 1999, nr. 1-2,, p. 37-66

38 Paraschiva-Victoria Batariuc 2

structur6e, soit en construction gothique - tour de forteresse ou d'eglise, soit sous

I'aspect des corps g6om6triques logiquement assembles, un somptueux monument
d'architecture d'interieur, qui nous parle du gout de ses createurs ou de ses
commanditaires mais qui indique aussi la reception de certaines mentalit6s qui, en son
absence, seraient peut-etre rest6es inconnues.

Aparuta in cursul secolului al Xlll-lea, in spatiul germanofon din zona

Alpilor elve^ieni §i din sudul Germaniei, soba din cahle s-a raspandit treptat spre
rasarit, in acele regiuni unde rigorile climei o cereau, cunoscand o evolu^ie cu
adevarat spectaculoasa, marcata de marile curente artistice ale timpului: gotic,
Rena§tere, baroc, clasicism. De la formele simple, cu un corp din lut in care erau
incastrate un numar redus de cahle, la cele structurate in volume distincte, soba a
parcurs un drum lung, incetand sa mai fie apanajul re§edintelor regale sau al
marilor seniori laici §i ecleziastici, ajungand sa fie folosita §i la cur^ile unor mici
nobili ori in locuinte de ora§eni\
Inca la sfar§itul secolului al XUI-lea, soba din cahle a inceput safieutilizata
§i pe teritoriul Romaniei, in locuinfele unor coloni§ti sa§i de la Sighi§oara^, pentru
ca, in perioada anilor 1330-1340, acest modem sistem de incalzire sa sporeasca cu
caldura sa prietenoasa confortul unor rejedin^e voievodale, precum cea a lui
Bogdan de la Cuhea-Maramure§^ sau a Basarabilor de la Curtea de Arge§'*. De la
sfar§itul secolului al X l V - l e a se poate spune ca soba din cahle devine o prezen^a
Constanta in teritoriile locuite de romani, fiind intalnita atat in cuprinsul unor
rejedin^e voievodale, cur^i boiere§ti, dar §i in locuinte de ora§eni^.
In Moldova - ca de altfel §i in celelalte spatii romane§ti - soba din cahle a
fost folosita pentru incalzirea unor construct^ in medii diverse, precum ctitoria
voievodului Petru I de la Curtea Domneasca* §i Cetatea de Scaun a Sucevei^,
re§edinta vomicului Oana de la Tulova-Vomicenii Mari^, in unele locuinte de

R. Franz, Der Kachelofen. Entstehung und kunstgeschichtliche Entwicklung von Mittelalter

bis zum Ausgang des Klassizismus, Graz, 1969, passim.
^ R. Popa, Oh. Baltag, Documente de eulturd materiala or&^eneasca in Transilvania din a
doua jumatate a secolului al XUI-lea, in SCIVA, 31,1980,1, p. 40,44, fig. 5/g-i.
' R. Popa, O soba cu cahle-oala din secolul al XlV-lea la Cuhea-Maramure?, in SCIV, 24,
1973, 4, p. 671-679, fig. 1, 2.
" N. Constantinescu, Curtea de Arge;. 1200-1400. Asupra Inceputurilor Jarii Romdne§ti,
Bucurejti, 1984, p. 137-138, fig. 65.
' P. V. Batariuc, Cahle din Moldova medievala. Secolele XIV-XVII, Suceava, 1999, p. 37^0,
48-50, 144-145 (in continuare, P. V. Batariuc, Cahle din Moldova).
* L. Chitescu, Cercetari arheologice la Curtea Domneasca din Suceava, in CAMNI, I, 1975,
p. 247,fig.5.
' K. A. Romstorfer, Cetatea Sucevii descrisd pe temeiul propriilor cercetari/acute intre 1895
?i 1904, Bucure?ti, 1913, p. 77, fig. 73/a, pi. VII.
* M. D. Matei, Em. I. Emandi, Habitatul medieval rural din valea Moldovei din bazinul
$omuzului Mare (Secolele XI-XVII), Bucurejti, 1982, p. 108, 113, fig. 17/9.
 RIVALITE ET COOPERATION ENTRE LES ORDRES RELIGIEUX
ET LES VILLES EN TRANSYLVANIE AUX TEMPS DES HABSBOURG
(xvir -xviir SIECLES)
CORINA POPA

Dupa 1688 odata cu instalarea administratiei austriece in Transilvania reapar ordinele

religioase a cSror activitate incetase Jn jur de 1560, odata cu trecerea masiva a
populatiei germane ji maghiare, la Reforma. De?i confesiunea catolica se numSra
printre religiones receptae, numarul catolicilor era redus la cSteva comunitati rurale din
zona secuilor. Imediat dupa ocuparea Transilvaniei de catre Habsburgi, administratia ji
armata au sprijinit revenirea ordinelor religioase in vederea refacerii educatiei §i
autoritafii catolice in zona. Acestea s-au instalat in principalele ora^e ale Transilvaniei
solicitand spafiile de cult ce aparjinusera cSndva ordinelor, dar mai ales construind In
centrul ora§elor, pe parcele cumparate de la orajeni (Cluj), primite dupa multe discutii
cu conducerea ora§elor (Sibiu) sau donate de nobili (Tg. Mure§). Comunitatile urbane,
precum cea a Sibiului sau a Tg. Murejului - a^ezari complet lipsite de o populajie
catolica - , au fost obligate sa accepte instalarea iezuitilor §i construirea de biserici ji
colegii care s-au impus !n peisajul urban medieval transilvanean. In orajele amintite, ca
ji in centrele miniere, relatiile cu aceste ordine au fost tensionate Tntrucat autoritatea ji
autonomia comunitafilor urbane era amenin{ata. Numai in centrele urbane mici cu
populafie romaneasca sau armeneasca convertita la catolicism (Fagara? §i Gherla)
relafiile cu ordinele catolice au fost de cooperare, deoarece trecerea la catolicism
insemna dobandirea unui statut politic mai bun.

Des I'annee 1556 jusqu'en 1686, et meme apres cette date, I'importance et le
role de I'eglise catholique en Transylvanie ont diminue, meme si le roi Jean-
Sigismond avait accepte son existence a cote du calvinisme, lutheranisme et I'eglise
unitarierme comme receptae religiones.
Les confessions reformees etant acceptes par la population des villes de toute
la Transylvanie, presque tous les espaces de culte catholique ont ete transformes
pour leur service et on n'a pas construit d'autres eglises. Seulement quelques
monasteres ont survecu dans le territoire occupe par les Szekler ainsi que dans les
contrees tres isolees oxx la population rurale a reussi a conserver la foi catholique.
Presque tous les princes de Transylvanie ont adhere au calvinisme, c'est pourquoi
I'ancien palais episcopal etait devenu une residence princiere tandis que I'ancieime
cathedrale catholique fut vouee au nouveau culte calvin.
Le retour des ordres religieux catholiques ainsi que la recuperation de son
ancien statut par I'eglise catholique n'ont pas ete possibles avant la seconde
decennie du X V I l T siecle, meme si la region appartenait a I'Empire des Habsbourg

Historia Urbana, tom. VII, 1999, nr. 1-2, p. 67-76

 CATEVA ASPECTE CULTURALE LEGATE DE PRIVILEGIILE
RELIGIOASE ALE A§EZARILOR URBANE DIN CELE §APTE
COMITATE ALE TRANSILVANIEI, DE LA INCEPUTURI
PANA LA 1526 (MOHACS)

E N I K 6 RiJSZ F O G A R A S I

The privileges granted to urban localities may be extremely variate, touching at every
aspect of urban life, ranging from the economic, political, juridical, military to the
ecclesiastic fields. These rights and exemptions have stimulated the development of
towns and thus have contributed to their welfare. The more extended the privileges, the
ampler the opportunities to promote cultiu-e. Our approach attempts at formulating, and,
at best, at answering a series of questions related to the ecclesiastic privileges of urban
localities. Consequently, as a result of our research we may conclude that: 1. on the
urban communities of the seven Transylvanian counties the institution of patronage did
not exist; 2. what Transylvanian localities could gain at best was under-patronage, but
only Transylvanian Saxon settlements managed to gain such rights. Under-patronage
consisted in the right to freely elect the plebanus, the free tithe, the parish's exemption
from the jurisdiction of the metropolitan and bishop. Among the aforementioned rights,
the urban localities of the seven Transylvanian counties enjoyed only therightto freely
elect the plebanus. Ecclesiastic privileges granted to Transylvanian urban localities did
not rise to the level of those granted to the Transylvanian Saxon deaneries or to
parishes located in other areas of medieval Hungary. Nevertheless, the free election of
the priest and plebanus in certain parishes reveals a certain degree offreedomenjoyed
by the respective community, manifested not only in the right to recommend their own
candidate for confirmation to the ecclesiastic authorities, but also in the authorization to
administrate the revenues of their own parish. As urban localities in the seven
Transylvanian counties were not granted therightto patronage certain developments in
the field of culture were not due to ecclesiastic privileges, but to other significant
factors, such as political or economic evolutions.

In abordarea temei propuse de noi, credem ca sunt necesare cateva precizari.

Pentru a delimita geografic aria cercetarilor noastre, am considerat ca principiul
impartirii administratiei teritoriale a Transilvaniei istorice' ne poate da unele
lamuriri. Prin urmare, din teritoriul aflat sub jurisdic^ia voievodatului, ne referim
doar la teritoriul comitatens, ba mai mult, doar la acele comitate care au fost
exclusiv sub jurisdictia voievodului, nu §i sub jurisdic^ia palatinului.

' S. Jak6, Erdelzi okmdnytdr (Documente transilvane), Budapesta, 1997, p. 58; I. A. Pop,
Romdnii maghiarii in secolele IX-XIV, Cluj-Napoca, 1996, p. 175.

HistoriaUrbana, tom. VII, 1999, nr. 1-2, p. 77-87

 REPERE IN EVOLUTIA UNUI SPATIU URBAN CENTRAL.
PIATA TRAIAN - BRAILA

MARIA STOICA

La Place Saint-Michel (aujourd'hui Place Trajan) de Braila est le r^sultat du plan de

systematisation commence en 1830 a Braila, projete par Riniev et poursuivi en 1834
par le plan Berroczyn. Ces plans reprennent et d^veloppent I'id^e du centre telle qu'elle
est sugg6r6e par I'espace environnant, I'ancien mecet, transforme, apr&s que la ville fttt
d61ivree, en 6glise orthodoxe. Garder une 6glise au beau milieu de la ville releve de
plusieurs significations. Tout d'abord, I'figlise est le symbole de la victoire contre les
paiens, et, par son vocable, «le saint archange Michel», un signe de gratitude envers le
stratege de cette victoire, le grand due Michail (Michel) PavloviC. Sur un autre plan,
transformer I'emplacement de I'^glise en centre de la cite pourrait s'av6rer une
confirmation du statut de centre important de la spirituality orthodoxe, statut que Braila
a acquis, peu de temps apres qu'elle fut occupee par les Turcs, par la fondation de
I'Eglise m^tropolitaine de Proilavia. De la sorte, dans un espace urbain k fonction
estethique - le jardin - cette 6glise devient un repere institutionnel et non pas
architectural. En 1920, presqu'un si^cle plus tard, un autre monument architectural
imposant - la cath^drale au vocable «Saint-D6metre» - devait Stre batie dans son axe,
dans une position dominante. L'initiateur de ce projet ambitieux fut Dumitru lonescu,
grand philanthrope et donateur, qui a eu I'intention de prolonger, au-deli de sa vie
terrestre, par 1'image d'un edifice representatif, son renom et son prestige de citoyen
loyal et gen^reux.

in re^eaua localitatilor urbane din Romania, Braila ocupa un loc privilegiat.

Pe de o parte, nucleul ora§ului, ce suprapune locul ocupat pana in 1829 de cetatea
turceasca, prezinta o continuitate de locuire, incepand din secolul al XIV-lea\r
pe de alta parte, aceasta pastreaz^ pana astazi, pe toata suprafa^a, una din cele mai
complexe texturi urbane din ^ara.
Dupa documentele cartografice, spre sfar§itul dominatiei otomane, Braila
avea aspectul unei a§ezari rurale, cu case risipite, ocolite de uli^ele ce duceau spre
drumurile mai importante: al Silistrei, al Bucure§tilor §i al Ia§ilor. O imagine din
aceasta perioada ofera planul podpolcovnicului Riniev, intocmit in anul 1830. Intr-o
aglomerare haotica de case se poate citi intentia structurarii unui centru, pe
amplasamentul de astazi al Piefei Traian, organizat in jurul casei de rugaciuni.
Dupa modelul traditional al ora§ului turcesc, aici trebuie sa fi functionat o piata de

' lonel Candea, Braila. Origini evolufie pana la jumatatea secolului al XVI-lea, vol. I,
Muzeul Brailei, Editura Istros, Braila, 1995, passim.

Historia Urbana, torn. VII, 1999, nr. 1-2, p. 89-96

 ORA§E INEPOCA MODERNA

STADT UND PRESSE IN DER HABSBURGERMONARCHIE (1870-1910)

DOROTTYA LIPTAK

Gradul de urbanizare a Imperiului Habsburgic a fost diferit de la o zona la alta.

Deosebiri s-au constatat §i in privinta ora§elor din aceea§i regiune. Astfel, intre cele 6
municipii ale Transilvaniei, Clujul juca rolul de capitaia-centru economic,
administrativ §i cultural, alaturi de care s-au dezvoltat, Tntre anii 1870 ji 1910: Oradea,
Satu Mare, Arad, Tg. Muref, Sibiu ji Bra?ov. Un indicator important al gradului de
dezvoltare urbana 1-a constituit nivelul de instruire a populafiei. La acest capitol, pe
primele locuri se aflau: Praga, Viena §i Budapesta, unde locuitorii care ftiau eel pu^in sa
scrie ji sS citeasca erau de la 89 % pana la 77,5 %. Din populafia urbana a Transilvaniei
Insa doar 21,3 % ftiau sa scrie §i sa citeasca, in 1869. Acejti locuitori constituiau o
premisa pentru dezvoltarea presei, care a jucat un rol Insemnat in raspandirea valorilor
urbane. Evolufia presei din cele trei ora§e mai mari ale dublei monarhii in anii 1870-
1910 este trecuta in revista, cu men{ionarea principalelor ziare. Dintre orajele
transilvanene sunt analizate: Oradea, Arad, Cluj, Timi§oara, constatandu-se o crejtere a
numarului ziarelor apSrute in Transilvania, de la 23, la sfar§itul deceniului al nouaiea, la
165 de publicatii in anul 1907. Dintre acestea sunt menjionate gazete in limba germana,
maghiara §i romana. Dezvoltarea presei a fost !n stransa legatura cu progresele tehnice
din domeniul transporturilor ji comunicajiilor, care au accelerat circulajia jtirilor ji
raspSndirea tipariturilor in ora§ ji In jurul sau. Totodata s-a modificat relafia dintre ziar
ji publicul cititor, in principal urban, care a devenit tot mai strSnsa. Presa a devenit o
prezenja obi§nuita in viafa orajului, a fost tot mai cautata de cititori, atra§i de ziare ji
suplimente, ce raspundeau unor preocupSri ale lor (ziare cu sfaturi practice, de
divertisment, de sport, cu sfatul medicului etc.). La cumpana veacurilor XIX-XX, presa
devenise un fenomen obijnuit in viafa ora§ului, care informa publicul ji crea curente de
opinie, sporind rolul de focare culturale al centrelor urbane.

,J)er Fremde wird von der langen, breiten und geradlinigen StraBe
iiberrascht, die wie eine Hauptader die Stadt durchquert. Auf ihr als das
betriebsame Pulsieren des Lebens das vielerlei... Fahrzeug. Rechts und links, auf
dem breiten, geraumigen von Baumen beschatteten Gehsteig tummeln sich die die
Scharen der FuBganger und Passanten im aus den schmucken Kaffehausem
herausstromenden Lichtstrahl in den Abendstunden dicht hintereinander. Am Ufer
des breiten Verkehrsstroms steht schon die lUckenlose Reihe der gezierten privaten
Mietshauser oder auf der anderen Seite der vom Park umgebene Block der
offentlichen Gebaude. Das alles macht den ... Eindruck daB sich hier die
Konturen einer ... sich entwickelnden wunderschonen Stadt entfalten"'.

Arad vdrmegye es Arad szabad kirdlyi vdros monographidja (Monographie des Komitates
Arad und der Kdniglichen Freistadt Arad), Arad, 1913, Bd. Ill, 1/2, S. 78.

Historia Urbana, torn. VII, 1999, nr. 1-2, p. 97-111

PIEJELE §1 U L I f E L E MEDIEVALE A L E MOLDOVEI (CONTRIBUJII)

VASILE N E A M T U

Jusque vers le milieu du XIV^ si^cle, dans I'espace roumain est-carpatique, sillonne
d'invasions, sauf quelques agglomerations urbaines (Orheiul Vechi, Coste§ti, Cetatea
Alba, Chilia), les villages ont constitu6 les points de depart pour les villes. Souvent, la
jachCre du village est a I'origine des principales places des villes, tandis que les routes
et les sentiers se sont transform6s en rues. On connait, pourtant, des cas oil la place
principale a 6l6 installee dans la proximitS immMate des cours princiferes (Suceava,
la§i). Les citoyens des villes situ6es dans le bassin du Siret, a partir des demi^res
ddcennies du XIV^ sitele, ont pave les places et les principales rues a I'aide des
graviers des ruisseaux. A Test du bassin du Siret, ou de tels mat6riaux dtaient
deficitaires, surtout h Ia§i, la plupart des places et des rues ont requ des pavages en bois.
Groupes dans des rues d'aprds des critSres ethniques - souvent d'aprSs des occupations
- les citoyens, dirigds par des ^oltuzi et p&rgari, sont ceux qui ont eu I'obligation de
paver les places et les rues de leurs villes.

Evul mediu a gasit spatiul romanesc extracarpatic presarat cu catune §i sate.

Originea dacica a primului termen §i cea latina a celui de-al doilea au fost
invocate, nu rareori, in sprijinul ideii continuit^tii popula^iei daco-romane §i, apoi,
romane§ti la nordul Dunarii.
Cronicarii, dar uneori §i cercetatorii epocii noastre vorbesc despre
intemeierea unor targuri sau ora§e in spatiul romanesc est-carpatic de catre
„oaspeti" veniti de peste hotare. Fenomenul este cunoscut in Europa Centrala §i
Apuseana §i, e drept, ne-am a§tepta sa-1 intalnim §i in acest spa^iu romanesc, pe
care insa multa vreme s-au derulat invaziile §i s-a impus dominatia unor populafii
migratoare (pecenegi, uzi, cumani, tatari). In asemenea condi^ii, pana spre
jumatatea secolului al XVI-lea, cand se incheia „veacul stapanirii tatare§ti", numai
§ehr-al-Djedid (Orajul Nou) se poate inscrie in randul a§ezarilor urbane intemeiate
(villes neuves) din initiativa unor jefi tatari, „cu cetafeni de imprumut".
Este foarte pu^in probabil ca, in aceasta vreme, sa fi venit sa§i din
Transilvania, germani §i armeni din Rusia Haliciului §i Polonia §i sa fi intemeiat
a§ezari urbane la est de Carpa^i. Deplasari de popula^ii s-au putut face din
Transilvania spre nord-estul lanfului carpatic §i, de asemenea, spre nord, in Jara
Haliciului, unde, pana tarziu, gasim comunita^i care conduceau dupa jus
valachicum\

'jara Haliciului nu a suferit distrugeri importante din partea tatarilor, ea devenind spafiul
„unde se salvau oamenii din locurile devastate", iar Jara Bolohovskaia fusese cru^ata de oamenii

Historia Urbana, torn. VII, 1999, nr. 1-2, p. 113-120

 CONTRIBUTII LA IMAGINEA STRAZII BUCURE§TENE.
BIRJARII §1 §OFERn (1785-1912)

OLIVER VELESCU

Dans leurs notes, les voyageurs Strangers passant par Bucarest montrent qu'ils ont 6t6
impressionnfis par le contraste offert par les rues bucarestoises. D'un cot6 il y avait les
fiacres luxueux, importds de Vienne, ou bien produits dans les ateliers locaux; de
r autre c6t6, il y avait les conditions mis^rables des ruelles, k I'exception de quelques
rues planch6iees, la plus grande partie 6taient pendant 1*616 en poussi6re et pendant
I'hiver en boue. Cette r6alit6 fait Marc de Girardin de rAcad6mie fran§aise 6crire qu'^
Bucarest «aller a pied c'est du luxe». Le processus intense de modernisation sp6cifiqe
pour I'histoire roumaine au XIX^ siCcle d6tennine Tapparition dans les rues de
Bucarest des nouveaux moyens de circulation. A c6t6 de fiacres priv6s des charrettes
pour le transport de la marchandise, en 1828 font leur apparition les fiacres de louage.
A la fois vient de paraitre une nouvelle cat6gorie socio-professionnelle: il s'agit des
cochers qui s'organisent eux-m6mes et commencent avoir des revendications typiques
pour leur metier. L'article pr6sente aussi des donn6es statistiques concemant la
circulation des fiacres k Bucarest. En 1856 fut 6mis le premier R6glement des Fiacres.
Le d6vloppement de Tautomobilisme (la premiere automobile k Bucarest en 1889) et la
fondation en 1909 de la premiere soci6t6 pour les autos-taxis provoquent de nouvelles
modifications dans le paysage urbain. Pareil aux cochers, les chauffeurs ont eux-m?mes
leiu-s probl6mes, motif pour lequel ils s'organisent aussi dans des associations
professionnelles. Les cochers et les chauffeurs, des cat6gories marginales, ont eu
pourtant une contribution importante, peut-etre moins saisissable au processus de
formation d'un nouveau comportement urbain et aussi d'une nouvelle mentalit6.

i n anul 1852 vedeau lumina tiparului, l a Paris, amintirile de calatorie ale

scriitorului, membru al A c a d e m i e i Franceze, profesor de literatura l a Sorbona,
M a r c G i r a r d i n (1801-1873), cunoscut mai ales sub pseudonimul sau Saint-Marc.
Calator prin Bucure§ti i n anul 1836, e l refine contrastele ora§ului, intre opulen^a j i
saracie, reflectate m a i ales prin aspectul caselor §i al strazilor. 11 deranjeaza praful
§i noroiul i n care te po^i afunda pana l a glezne. In aceste condi^ii, scrie S a i n t - M a r c ,
„la Bucure§ti nu se poate merge pe j o s , c i numai i n trasura, picioarele sunt un l u x " .
E l adauga ca aceasta afirma^ie nu este o glumS, pentru ca trasura este singurul
mijloc de a scapa de praful §i noroiul strazilor. Scriitorul i§i completeaza
observatiile §i cu constatarea ca „trasura este semnul de r e c u n o a § t e r e a l o m u l u i de
vaza"\

Saint-Marc Girardin, Souvenir de voyage et d'etudes, Paris, 1852, p. 277.

HistoriaUrbana, torn. VH, 1999, nr. 1-2, p. 121-130

 ADMINISTRATIA ORA§ELOR

CONSIDERATIIPRIVITOARE LA ADMINISTRATE. ORA§ENEASCA

DIN fARA ROMANEASCA
(SEC. XIV-XVI)

LAURENJIU RADVAN

Similarly to Transylvania, in Moldavia and in Wallachia existed two types of

administrative authorities as well. First of all, as a result of the urban settlements'
autonomy, we find the institutions that were meant to govern and represent the city: the
small council (consisting of the magistrate - , judef' - and the twelve „pirgari") and the
big council. Then, due to the right of dominium eminens of the central authority, we
find, as royalty representatives: the royal magistrate (the „pircaiab"), the head of the
residence (the „ v o m i c " ) and the less important officials, that had fiscal attributions. The
city representative institutions proceed, in most of the cases, fi-om the Saxons, which
came to Transylvania from Central Europe. The Saxons had a very important
contribution at setting up the first cities in Wallachia, the above mentioned organizing
system appearing in all the cities situated south of the Carpathian Mountains (from the
begiiming of the IS^h century). The first mention in the historical sources is that of the
magistrate and the „ptrgari" of Targovijte (February 28*, 1424), of Ramnicu VSlcea
(July 17th, 1425) and of Floci (January 15*, 1467). A t the end of the 1 5 * century and
the beginning of the 1 6 * century (unknown dates), we find the mentions of the
magistrate and the „pirgari" of Braila, Arge? and CSmpulimg (the last ones probably
existed before the 1 5 * century). The attributions of the magistrate (,judef) and of the
twelve „pirgari" were mostly judicial, fiscal and administrative. They also represented
the city community before the prince court and in the relationships with the other cities.
The mentions of the central authority representatives, the „pircalabi" and the „ v o m i c i " ,
begin during the reign of Mircea eel BatrSn (the DSrstor „chefalia") and we can find
them even in the 1 7 * century. These officials had fiscal, judicial and miUtary
attributions. The two institutions were interdependent during this period, both
contributing to the development qf the medieval city situated south of the Carpathian
Mountains.

Administratia ora§eneasca din fara Romaneasca in secolele X I V - X V I

reprezinta un capitol mai pufin cercetat, insS nu total neglijat, in istoriografia
ultimelor decenii. Studii care sa se ocupe efectiv de acest domeniu, fundamental
pentru cunoa§terea sub toate aspectele a vie^ii urbane din evul mediu romanesc,
sunt purine ca numar §i ca valoare.

Historia Urbana, tom. VII, 1999, nr. 1-2, p. 131-143

 ORA^E DE PRETUTINDENI

ARISTOTEL DESPRE ANATOMIA CETATILOR

NiCOLAE B R A N G A

Einleilend bringt die Studie die Auffassung von Aristoteles, laut der der Staat (polis -
Burg) der Natur (physis) entspringt und nicht der zufalligen Konvention (jiomos), d.h.
nicht durch einen „sozialen Vertrag" entsteht, so wie dieses von den Sophisten
Lychofron und spater Rousseau behauptet wurde. AnschlieSend wird eine Analyse der
Komponenten des Staates, des Individuums und der Familie gebracht, die gleichfalls
evolutionSre Ergebnisse der Natur sind, wobei die Familie als hausliches Merkmal
(oikos) betrachtet wird; der Verfasser hebt die dreifache Macht (arhe) des Oberhaupts
hervor: als Herrscher (despotike), Gemahl (gamike) und Vater (patrike). Die Frage der
Herrschaft wird mil jener der Sklaverei in Verbindung gebracht, die laut Aristoteles
von den gegebenen naturgebundenen psychosomatischen Ungleichheiten zwischen den
Individuen bedingt ist Der Philosoph weist darauf hin, dass diese Einrichtung (die
Herrschaft) untergehen milBte, wenn „die Weberschiffchen von selbst weben wilrden"
(Die Politik, I, 2, 5), d.h. er hat das, was fiir die Automatisierung von Aktualitat war,
nicht auf die Gesamtebene ubertragen. Gleichfalls im wirtschaftlichen Bereich wird
zwischen ktetike (Ansammlung von Konsumgiitem) und hrematistike (der Kunst Itehne/
der Bereicherung auf Grund des Geldwechsels) unterschieden, woraus der feine
Unterschied der Begriffe Nutzungswert und Wechselwert entspringt, Begriffe, die spater
von den klassischen westlichen Wirtschaftswissenschaftlem (Smith) iibemommen
wurden; daraus geht hervor, dass Aristoteles unter den Denkem des Altertums als
modem betrachtet werden kann. Was den Bilrger - die dritte Komponente des Staates -
betrifft, bringt der Verfasser eine detailgetreue, auf die Argumente des Philosophen
gestiitzte Analyse der Bedingungen, Rechte und Verpflichtungen, der moralischen
Tugenden desselben, und zwar in aufsteigender hellenistischer Sichtweise, ausgehend
vom bios prakmatikos, Uber den bios Iheoretikos, bis hin zum bios politikos, der sich
als das Gute in seiner hOchsten, persOnlichen und bUrgerlichen Form (eudaimonia)
erweist. Im letzten Tell der vorliegenden Studie werden die von Aristoteles in der Art
einer Lektion empfohlenen stSdtischen Prinzipien erdrtert, die er selbstverstandlich
Alexander dem GroBen unterbreitete, dem Griinder von zahlreichen Alexandrien
innerhalb seines Universalstaates (kosmopolis). Der Autor hebt die Bedeutung der
urbanen Revolution von Hellas (8. Jh. v.Chr.) hervor, die eine Folge der Entwicklung
des Hauses (oikos) Uber das Dorf (kome) bis zum Staat (der Burg/po/«) war und die auf
Gmnd der Einheit (synoikismos) zustande gekommen war. Dabei untersucht der
Verfasser die Komponenten des aristotelischen Verhaltnisses, die ftir die Burg
notwendigen geoklimatischen und topostrategischen Voraussetzungen, die dreifache
funktionale Aufgabe der Burg (heilig, offentlich-profan und zivil), die Vermischung der
Wohnsysteme, namlich des archaisch-anarchischen und des modemen (5. Jh. v. Chr.)
hypodynamischen (mit sich durchkreuzenden StraOen). mit gegen Geschossangriffe
gewappneten Burgen. Dabei wird zwischen der oberen Stadt, akropolis (die den

Historia Urbana, torn. VII, 1999, nr. 1-2, p. 145-152

146 Nicolae Branga 2

schutzbietenden Gottheiten geweiht ist) und der unteren Stadt (asty) unterschieden
sowie auf das notwendige Vorhandensein eines naheliegenden dazugehOrigen Hafens
und von Verbindungswegen hingewiesen. AuBerdem wird darauf verwiesen, dass der
Philosoph die Einftihmng dieser stadtischen Komponenten in das Dorf (kame)
empfohlen hatte, was ihn wiederum als modem ausweist.

Corpul este anterior membrelor §i „statul" (societatea - n.n.) este anterior

indivizilor §i celorlalte par^i constitutive'. C u alte cuvinte, statul (polisf provine
din natura §i nu ia na§tere prin conventie accidentals, adicS prin „contract social",
ca la Rousseau. Critica lui Aristotel viza aici direct pe sofistul Lychophron^,
probabil primul in seria sustinatorilor teoriei contractualiste privitoare la originea
statului''. Dar statul fiind la Stagirit organism §i nu o simplS conventie, cunoa§terea
lui impune in primul rand analiza componentelor sale In detaliu.
Ca toate vie^itoarele, ce se unesc instinctiv in vederea reproducerii §i
siguranjei, §i omul procedeaza in consecinfa, dar con§tient, el distingand
folositorul de contrariul sau, binele de rSu, dreptul de nedrept, gra^ie limbii, care-1
ajeaza in natura pe locul eel mai inalt de socialitate §i inteligentS, insu§iri care
„creeaza familia §i statul"'. In fapt, aceste trei insu§iri, socialitatea, adicS sim^ul
politic, limba §i inteligenta apar simultan cu familia §i „statur', in procesul istoric
de organizare tot mai complex^ a naturii. Individul intemeiaza familia -
monogama in cazul elenilor - , mai precis casa (oikos), in sens de proprietate,
deoarece, afirmS filosofiil, citandu-1 pe Hesiod, „cata-ti intai locuin^a, apoi o
femeie §i-o vita*, caci boul este sclavul saracilor"^, cateva case formand
comunitatea, adicS „satul" (kame) patriarhal, membrii lui fiind inrudi^i ca
homogalactieni („fra\i de lapte"), unirea mai multor comunitSti de acest tip
habitual alcStuind statul (polis), care „dainuie§te in vederea vie^ii cat mai bune"^.
Puterea (arhe) in oikos aparjine de drept celui mai in varstS, ce acfioneaza in
tripla sa ipostazS, de stSpan (despotike), de sot (gamike) §i de tata (patrike)^, motiv
pentru care Aristotel analizeazS familia dupa „legile conducerii casei" (oikos §i
nomoi), adicS in viziune economica.

Aristotel, Politica, I, 1, 12 (traducere de E. Bezdechi, introducere de §t. Bezdechi, Edit.

Cultura Nafionaia, Bucuresti, 1924, reeditare In 1996 in Edit. Antet), aici abrev. Pol.
^ Statul se confiinda la Aristotel cu tipul urban de societate, care asigura cetafenilor educafia §i
libertatea, spre deosebire de popor sau neam (ethnos), forma organizatorica infcrioara.
^Po/., Ill, 5,11-14.
''Detam la W . K C . Guthrie, 5o^h7, Edit. Hijmanitas,Buciire§ti, 1999, p. 26,115-116,118,247.
^Pol, 1,1, 11.
* Hesiod, Munci ji zile, Edit. §tiintifica, Bucurejti, 1957 (traducere de §t. Bezdechi), vers 405.
''Pol, 1,1,6.
* Ibidem, I, 1, 8.
Ubidem, I, 2, 2.
 O URBANISTICA MEDIEVALA APARTE -
ORA§UL DE COASTA ADRIATIC (ISTRIA §1DALMATIA)

TEODOR OCTAVIAN GHEORGHIU

This article is an excerpt (remodeled, of course) from the "Adriatic Sea (Istria and
Dalmatia CD-Rom) launched by the "Paideia" publishing house at the International
Book Fair "Bookarest 2000". The article presents the brief but extremely dynamic and
complex history of the relationship between the eastern coast territory of the Adriatic
Sea and its towns, focusing mainly on the mediaeval period, when the zone was
influenced by various cultures: Byzantine, Hungarian, Croatian, Serbian, Slovene,
Austrian and Venetian, which decisively impressed the urban structure and
morphology. The paper also focuses on the relations (more numerous and temporarily
stronger than what is normally believed) between the respective towns and the
Romanian territory. The general history of the Adriatic coast territory urbanism is
followed by brief presentations of several towns as "case studies", covering the whole
territory, all types of urban history as well as the typologies encountered there. Some of
them bear marks of ancient Roman civilization (Porec-Parenzo, Zadar-Zara, Trogir-Trau,
Split-Spalato) such as street patterning and construction elements maintained. Others are
the result of the Middle Ages massive disruption of urban population due to the migratory
peoples (Koper-Cappo d'Istria, Rovinj-Rovigno, Senj-Segna, Dubrovnik-Ragusa).

Interesul pentru aceasta clasa aparte de ora§e medievale este motivat de

relatiile care se pot face cu spatiul romdnesc (directe §i indirecte), pe de o parte, §i
de caracteristicile lor speciale, care rezulta din studiul lor in sine, pe de alta.
Primul motiv este mai dificil de conturat, pentru ca relatiile la care ma refer sunt
temporare §i deseori atat de difuze, incat ele ies din vederile cercetarii
comparatiste obi§nuite. Cu toate acestea, se pot face numeroase apropieri intre
ora§ele-porturi de pe Dunare §i de pe litoralul Marii Negre, organizate precum
marile familii ale ora^elor-porturi romano-bizantine §i italiene (genoveze).
Succesiunea acestor doua direcfii de influenza asupra ora§elor de la Dunare §i
Marea Neagra este aproape identica cu cea petrecuta in spa^iile istriot §i dalmat ale
litoralului adriatic. Apartenen^a temporara a primelor la statele feudale romane§ti
(Moldova §i Tara Romaneasca) este iara§i comparabila cu integrarea (de asemenea
temporara) ora§elor coastei adriatice, fie in statele slavilor sudici, fie in regatul
maghiar, fie inglobarea pana in timpurile moderne a unui segment dintre ele in
teritoriul Casei de Habsburg. Asemanator este §1 raportul ambelor spatii cu
Imperiul Otoman, care ocupa litoralul adriatic sudic (spre Albania) §i intreg
litoralul romanesc, precum §i cursurile inferioare §i mijlocii ale Dunarii §i Nistrului.

Historia Urbana , tom. VII, 1999, nr. 1-2, p. 153-202