În Franța, fiind atletic, pentru un băiat de paisprezece ani ani, trebuia să citească mai întâi ziare sportive,

pentru a fi entuziasmați de un anumit alergător biciclist, astfel de automobilist sau ca un boxer, pentru a
juca la curse când putea, să poarte o capac cu carouri. Câțiva doar câțiva care erau convinși s-ar
aventura la bi-cy clette, la alergare, la fotbal sau rugby, groaza de familii. Familiile, în general, erau ferm
ostile față de sport. Părinții datează din zilele de vâsle, de garduri, înot și călărie, sporturi scumpe.
Mamele au tolerat tenisul ca favorabil căsătoriei fiicelor lor. Divortul generații s-au exprimat prin sport.
Și cei convinși de sport, aceste sporturi importate de peste Canal, fotbal și rugby-ul s-a redus la joc
aproape ascuns, la antrenament în curtea școlii cu o minge nefericită.

[...] Ar fi o greșeală să credem că Paul era un băiat care s-a abținut de la sport. Dimpotrivă. El nu a fost
nici pedepsit, nici pedepsit și a devenit cu siguranță cel mai furios băieți din curte. Lupta era sportul său
preferat. în afară de fiecare om are sportul său. Pe suta de metri, în cursă, nu era unul dintre micuții săi
tovarăși care l-ar putea depăși. A tras ca o săgeată, a încordat mușchii picioarelor alpinistului și a venit
mereu primul la obiectiv. Paul a sărit destul de prost în înălțime. Dar în lungime sărea bun. Profesorul
avea încă o mândrie pe care i-a dat-o Paul.

Pavel era cel care, printre toți tovarășii săi mai în vârstă decât el, avea a primit medalia de argint la
pușcă.

1. Despre ce sport vorbim în text?

2. Când are loc acțiunea de text?

3. Ce a însemnat pentru un băiat să paisprezece ani de „sportivitate”?

4. Care a fost atitudinea familiilor cu privire la sport?

5. Cum a sărit Paul?

1. Fotbalul vine din Anglia.

2. Paul era un băiat bolnav.

3. Paul a sărit foarte bine în înălțime.

4. În cursă, Pavel nu a fost trecut de persoană.

5. Sportul preferat al lui Paul era tenis.