CZU: 372.8821.135.1:373.

3
FORMARA COMPTENȚEI DE COMUNICARE
LA ELEVII DE CLASA A II-A PRIN INTERMEDIUL TEXTULUI LITERAL
Lucia Ciobanu, masterandă UST
Nicolae Silistraru, prof. univ., UST
„Competenţa este rezultatul prelucrării complete a unei situaţii de către o persoană sau un
grup de persoane într-un context dat”. (Philippe Jonnaert)
„Comunicarea este un proces, de regulă, intenţionat de transfer de informaţie şi înţelesuri între
indivizi, grupuri, niveluri sau subcomponente organizaţionale şi organizaţii în întregul lor”.
(Şerban Iosifescu)
Orice act de vorbire se înscrie în contextul unei situaţii reale, în cadrul unuia
dintre domeniile vieţii sociale. Alegerea unor domenii în care elevul este pregătit să
opereze presupune o deosebită rigurozitate în procesul selectării situaţiilor,
scopurilor, sarcinilor, temelor şi textelor de predare a unei limbi străine. Studierea
limbilor străine în condiţiile actualei societăţi este în concordanţă cu necesităţile
subiecţilor educaţi. Predarea-învăţarea limbilor străine este în consens cu activitatea
educaţională europeană (Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi), cu
elaborările ştiinţifice mondiale asupra problemei în discuţie. În acest sens, în
Republica Moldova este imperativă dezvoltarea învăţământului, fundamentul
competenţei de comunicare, necesare unei comunicări adecvate situaţional.
Ca şi în cadrul Curriculumului pentru învățământul primar, componenta-cheie în
Curriculumul la LS I o constituie sistemul de finalități exprimate în termeni de
competențe. Menționăm faptul că formarea unui sistem pertinent de competenţe este
un proces de durată sau de mare parcurs educativ, cu caracter interdisciplinar şi/sau
transversal, complex şi finalizat conform unor niveluri de competențe stabilite de
CECRL și valorificate prin unități de învățare, conținuturi lingvistice şi module
tematice, prin acumularea graduală de pre-achiziţii sau de unități de competențe.
Comunicarea într-o limbă străină, acceptată ca una dintre competențele-cheie
europene, se bazează pe abilitatea de a înțelege, exprima şi descifra gânduri,
sentimente şi fapte în formă orală şi scrisă, dintr-o realitate vie sau virtuală/simulată,
în mod online sau offline, la nivelul celor patru activități majore (receptare,
producere, interacțiune, mediere), într-o gamă potrivită de contexte sociale stabilite
de CECRL (profesional, public, educațional, personal) sau în corelație cu domeniile
educaționale (comunicare, cultură, comparație, conexiune, comunitate), definitivate
de Curriculumul de Limbi Străine din Massachusetts (CLSM), sursă ce a stat la baza
elaborării curricula precedente [3, p.7].
Dezvoltarea actuală menţine, în mod implicit, corelaţia domeniu – competenţă,
presupunând formarea în cadrul domeniului comunicării a celor trei competențe

32
langajiere definite de CECRL (lingvistică, sociolingvistică, pragmatică) şi în
domeniul culturii – a competenţei (pluri/inter) culturale. Competenţele iniţiate în
domeniile comparației şi conexiunii trec în tipuri de abordări (metodologică şi
interdisciplinară), iar competența civică sau atitudinală (domeniul comunităţii) crește
în importanță şi se proiectează în cadrul fiecărei competențe, conform noii definiții a
competenței bazate pe atitudini şi valori, exprimate în CRCN ca un deziderat pentru
formarea personalităţii elevului şi a sistemului său de valori pe parcursul
şcolarităţii [3, p. 8].
Competențele specifice disciplinei (Nivelul A1 al cecrl):
1. Competența lingvistică: Discriminarea elementelor lingvistice prin formulare
de mesaje simple, scurte şi corecte, manifestând curiozitate pentru valorizarea limbii
ca sistem.
2. Competența sociolingvistică: Utilizarea elementelor lingvistice, demonstrând
creativitate pentru funcționarea limbii în cadrul unui contact social.
3. Competența pragmatică: Adaptarea elementelor lingvistice la contexte uzuale/
familiare, dovedind corectitudine şi coerenţă în structurarea mesajului.
4. Competența (pluri/inter)culturală: Aprecierea elementelor specifice culturii
limbii străine studiate, exprimând interes şi respect pentru valorile altei culturi [3. p.
8].
Cercetările existente se referă în special la limba engleză instrumentală şi mai
puţin la limba engleză funcţională, pragmatică. Limba engleză instrumentală nu
vizează comunicarea decât în 4 situaţii de clasă, ea satisface necesitatea de
comprehensiune şi de achiziţionare a competenţei de recepţionare a informaţiei.
Engleza instrumentală se axează pe recepţionarea textelor specifice mai degrabă
decât pe producerea acestora în situaţii de activitate cotidiană. Astăzi, devine tot mai
accentuată necesitatea unei engleze funcţionale pentru anumite categorii de persoane,
în general, şi pentru elevii din învăţământul primar. Posedarea limbii engleză în
aspectul funcţional al ei îi poate favoriza pe aceştia din urmă la comunicarea în
diferite situații, de exemplu în călătorii, la odihna, și nu în ultimul rând fiind o
temelie pentru următorul nivel de cunoaștere. În prezent engleza funcţională vizează
obiectivele şi conţinuturile predării-învăţării limbii engleze ca limbă străină nu doar
în termeni de „limbă”, dar şi în termeni de comunicare, de competenţă de
comunicare, în funcţie de necesităţile de vorbire ale unei activităţi concrete. Este
cazul elevilor din învăţământul primar: competenţa de comunicare în cadrul predării-
învăţării limbii străine se corelează cu necesitatea de a cunoaște o limbă străina
vorbită pe tot globul pământesc. Totodată, elevii au acces la comunicare în
colectivitatea respectivă. Limba engleză funcţională se referă la lexicul specializat şi

33
la un învăţământ bazat pe competenţe de comunicare precise şi la mijloacele adecvate
pentru a le atinge.
Dimensiunea teoretică constă în definirea conceptului de competenţă de
comunicare în învăţământul primar raportat la competenţa de comunicare în sens
general; stabilirea tipurilor de competenţă în învăţământul primar; stabilirea reperelor
teoretice pentru dezvoltarea competenţei de comunicare în învăţământul primar;
elaborarea unui model de dezvoltare a competenţei de comunicare a elevilor din
clasele a II- a în cadrul predării-învăţării limbii străine; elaborarea şi implementarea
unui curriculum la disciplina Limba englăză aplicată în liceu, curriculum axat pe
competenţe [5, p. 4].
Dimensiunea praxiologică este determinată de elaborarea Modelului de
dezvoltare a competenţei de comunicare a elevilor din învăţământul primar în cadrul
predării-învăţării limbii străine, model argumentat ştiinţific şi validat experimental;
Modelul elaborat reprezintă un suport metodologic în fundamentarea unui suport de
curs pentru dezvoltarea multilaterală iniţială a elevilor şi pentru dezvoltarea
profesională continuă a cadrelor didactice din licee; ideile de dezvoltare a
competenţei de comunicare la disciplina Limba engleză aplicată în claselele prin
posibilitatea extinderii practicii educaţionale la limba engleză [5, p. 4].
Strategiile didactice şi Modelul de dezvoltare a competenţei de comunicare a
elevilor la limba străină pot fi utilizate în proiectarea şi desfăşurarea activităţii
profesorului în procesul instructuv-educativ.
Putem menționa că competenţele de azi – cheia succesului de mâine, și de aceea
apare problema dezvoltării la elevi a unui sistem de competenţe, printre care şi
competenţele comunicative într-o limbă străină, în calitatea lor de competenţe-cheie,
stipulate de Consiliul Europei [5, p. 3].
Modelele comunicării prezentate urmează tendinţa care se regăseşte şi la
definiţii, existând tipuri simple, liniare, dar şi modele care încearcă să surprindă
echilibrul procesului de comunicare. Definiţiile conceptului de comunicare sunt
împărţite în definiţii de natură instrumentală (care descriu comunicarea prin
componentele sale, aşa cum se produce aceasta) şi definiţii de natură
analiticinvestigativă (care observă comunicarea dincolo de activitatea strictă de
transmitere/receptare a unui mesaj). Este descris impactul comunicării didactice
asupra dezvoltării competenţei de comunicare prin evidenţierea factorilor, a
condiţiilor, a particularităţilor şi a caracteristicilor acestui proces în formarea
profesională iniţială. De asemenea, sunt conturate noţiunile de competenţă de
comunicare şi competenţe de comunicare. Conceptul de competenţă de comunicare
este axat pe triada: cunoştinţe, capacităţi şi atitudini; competenţele reprezintă

34
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, care permit
identificarea şi rezolvarea în diverse contexte a unor probleme caracteristice unui
anumit domeniu.
„Competența de comunicare lingvistică este competența care îi permite unei
persoane să acționeze, utilizînd cu precădere mijloacele lingvistice” [1, p. 15].
Modelul comunicativ-funcțional al educației lingvistice și literar-artistice îi
prescrie învățătorului „ce trebuie să urmărească în demersul didactic vs. de
cunoștințele lingvistice și cele de teorie literară” [2, p. 22]. Referindu-ne la formarea
competenței de comunicare la elevii din treapta primară prin studiul integrat al
disciplinei Limba engleză, vom menționa că toate conceptele gramaticale se însușesc
numai în baza textului literar. Învățătorii care activează în domeniul învățămîntului
primar vor reuși să formeze aceste competențe la elevi, numai în cazul cînd vor avea
o pregătire lingvistică la cel mai înalt nivel, reuşind să integreze conținuturile
gramaticale cu cele literar-artistice în baza textului literar/nonliterar.
Structura competenței lingvistice este foarte complexă, deoarece ea
include:competența fonologică, competența lexicală, competența ortografică,
competența ortoepică și competența gramaticală. Din punctul nostru de vedere toate
aceste componente sînt importante în formarea competenței de comunicare lingvistică
la elevii din treapta primară. Formarea competenței fonologice începe din clasa II,
cînd elevii cunosc noțiunile de sunet, îmbinare de cuvinte, cuvînt, le recunosc în
vorbire și le izolează prin metoda fonetică, analitico-sintetică.
Competența fonologică vizează capacitatea de pronunțare și de intonație corectă
a sunetelor, grupurilor de sunete, și cuvintelor. Trebuie menționat că nu toți elevii din
clasele primare au formată competența fonologică. Foarte frecvent se constată la
elevii din clasa II defecte sau tulburări de vorbire ca: dislalia, rinolalia, bîlbîiala,
tulburări de ritm al vorbirii etc. Învățătorul claselor primare trebuie să urmărească
continuu, în cadrul lecțiilor de Limbă engleză, dacă elevii pronunță corect sunetele,
grupurile de sunete, silabele și cuvintele. În scopul dezvoltării auzului fonematic și a
pronunțării corecte a sunetelor, trebuie să realizăm cu elevii exerciții și jocuri
didactice de exersare a pronunțării corecte a vocalelor și consoanelor, grupurilor de
litere.
Competența fonologică ține și de capacitatea de a percepe la auz și a reda în
scris un text literar. În acest sens, această competență poate fi formată prin diverse
tipuri de dictări realizate cu elevii din clasele primare: dictări de cuvinte, dictări
selective, dictări de control. Competența lexicală este o altă componentă, nu mai
puțin importantă pentru elevii din clasele primare, care se formează prin lectura,
perceperea, analiza și reproducerea diverselor texte literare. Această competență

35
prevede cunoașterea unui număr de unități lexicale în corespundere cu treapta
primară de învățămînt și utilizarea lor în comunicare. Pentru a forma competența
lexicală, învățătorul claselor primare trebuie să aplice cele mai eficiente strategii
didactice ce contribuie la îmbogățirea, activizarea și nuanțarea vocabularului elevilor
din clasele primare.
Competența ortografică se formează principial în treapta primară. Această
competență vizează scrierea corectă în corespundere cu normele ortografice în
vigoare. Formarea competenței ortografice în clasele primare se realizează pe
parcursul celor două etape:etapa pregramaticală ce include clasele II, cînd elevii nu
cunosc conceptele gramaticale, în mod intuitiv și etapa gramaticală (clasele a II-a – a
IV-a), cînd aceștia însușesc unele noțiuni elementare de gramatică.
Competența ortoepică o completează pe cea ortografică și fonologică și prevede
articularea corectă a cuvintelor. Învățătorul claselor primare trebuie să formeze la
elevi o articulare corectă în corespundere cu normele limbii literare engleze. Pentru a
forma această competență, învățătorul trebuie să realizeze mai multe discursuri orale,
repetări învățarea pe de rost a dialogurilor mici , sau poezioarelor avînd drept scop
respectarea normelor de rostire a cuvintelor în comunicarea orală a elevilor.
Consider că formarea competenței de comunicare gramaticală prin studiul
integrat al disciplinei Limba Engleză este la fel destul de important. Însă pot consta
că apar probleme la formarea de comunicare gramaticală în baza textului literar.
Elevii comit frecvent greșeli la utilizarea diverselor paradigme și la combinarea
părților de vorbire în procesul de comunicare.
Formarea competenței gramaticale la elevii din clasele primare prevede
cunoașterea conceptelor morfologice și a modalităților de combinare a lor în procesul
de comunicare. De menționat că, cele mai frecvente greșeli sînt comise de elevi la
folosirea prezentului continuu, timp care se traduce în limba română ca prezentul,
elevii din clasele primare comit greșeli și la utilizarea formelor verbale la diferite
timpuri,și tot ei utilizează incorect formele pronumelui personl și posesiv. Pentru
însușirea temeinică a conceptelor morfologice aplic strategii diferite ca:
Algoritmizarea, Clusteringul, Diagrama Wenn, Diamantu, Cadranele, Asocieri libere,
Gîndește perechi prezintă, Cubul, Braistorming-ul etc., dar menționez că o metodă
eficientă, care vizează formarea competenței de comunicare gramaticală și ajută la
înlăturarea dificultăților în identificarea părților de vorbire, este exercițiul. Susțin că
jocul didactic este o strategie eficientă în însușirea conceptelor morfologice.
În acest sens, menționăm că, întrucît la însușirea noțiunilor morfologice gradul
de abstractizare e mare, este nevoie de multă creativitate, ingeniozitate din partea
învățătorului, în ceea ce privește selectarea și aplicarea unor strategi didactice care să

36
înlesnească însușirea temeinică a părților de vorbire. Considerăm că exercițiul este o
strategie didactică eficientă, deoarece ea reprezintă calea prin care formăm
competențe. Exercițiile gramaticale vizează formarea competenței de exprimare
corectă. Eficiența exercițiilor se poate argumenta prin permanenta legătură dintre
cunoștințele teoretice și aplicarea lor în practică și care ajută elevul să se exprime
corect.
O problemă majoră fiind și faptul că unele aspect gramaticale elevul le învață
mai întâi la limba engleză, apoi la limba româna, elevul fiind încurcat și întâmpină
dificultăți la folosirea lor. Profesorilor de limbă engleză le rămâne doar să le repete în
contexte până la automatizare ca mai apoi în următoarele trepte să le explice funcția
lor. Textele literare în baza cărora se predau conceptele morfologice ajută elevii să
vadă formele gramaticale în context și să le utilizeze corect sub aspect lingvistic în
comunicare. Astfel, constatăm că formarea competenței de comunicare gramaticală
prin studiul integrat al disciplinei Limba engleză are un rol extrem de mare în treapta
primară, întrucît cunoașterea paradigmelor părților de vorbire, regulilor de modificare
a cuvintelor în diverse contexte ajută pe elev să comunice corect sub aspect lingvistic.
Cadrele didactice din domeniul învățămîntului primar vor reuși să formeze
competențele de comunicare lingvistică la micii școlari, dacă vor cunoaște aspectele
teoretice și metodologice privind predarea-învățarea-evaluarea conceptelor
gramaticale, care se poate realiza doar în baza textului literar și dacă vor selecta,
aplica acele strategii didactice care îl vor ajuta pe elev să utilizeze corect diverse
forme gramaticale atît în comunicarea orală, cît și în cea scrisă.

Bibliografie
1. Cadrul 2003: cadrul european comun de referință pentru limbi: învățare, predare,
evaluare. traducere din limba franceză de Gheorghe Moldovanu, Chișinău, 2003.
2. Cartaleanu T. Didactica studiului integrat al limbii și literaturii române în
gimnaziu. Chișinău, 2014.
3. CURRICULUM NAȚIONAL Învățământul primar. Curriculumul disciplinar.
Ghidul de implementare a curriculumului disciplinar. Chișinău, 2018.
4. Ciobanu V. Aspecte de formare a competenței de comunicare lingvistică prin
studiul integrat al disciplinei limba și literatura română.
5. Afanas A. Metodologia dezvoltării competenţei de comunicare a elevilor în
limba străină. Chişinău, 2013.

37