Tema 6.

BARIERE ŞI CLIVAJE ÎN COMUNICARE

1. Caracterizați noțiunea de barieră în comunicare.

Barieră de comunicare reprezintă orice element al comunicării care posedă capacitatea de a
îngrădi derularea adecvată a comunicării, influențând minimalizarea gradului de corespundere,
acuratețe și eficiență a mesajului transferat.

2. Identificați condițiile, contextele și cauzele apariției barierelor în comunicare.

Începând cu faptul că comunicarea este influențată de diferiți factori –
naturali,culturali,individuali,de grup,de masă,tehnici,etc. este și normal ca ei să contribuie intr-un
fel sau altul în preceperea informației care este transmisă.Aceasta este o cauză în apariția barierelor
de comunicare.Barierele de comunicare se întâlnesc oriunde.Ele apar atunci când nu se receptează
sau este tâlmacit în mod eronat mesajul transmis de emițător.
Un lucru cert in apariția barierelor este acela că într-o comunicare participă oameni diferiți,cu o
viziune proprie,personală,cu o înțelegere aparte asupra la tot.Niciodată mesajul transmis de noi nu
va fi recepționat fix în modul nostru personal,deoarece noi gândim într-un mod iar alții cu totul
diferit.
3. Redați în comparație modelele de analiză a barierelor de comunicare.
Barierele se clasifică
în felul următor:
− bariere de limbaj;
− bariere de mediu:
− bariere generate de poziția emițătorului și receptorului;
− bariere de concepție.
După Samuel Serto barierele de comunicare sunt„factori care micșorează probabilitatea unei
comunicări de succes” ,astfel sau evedențiat 2 categorii –macrobariere (nevoia sporită de informații,
nevoia de informații din ce în ce mai complexe, nevoia permanentă de a însuși noțiuni și categorii
noi) și microbarierele de comunicare (viziunea sursei privind destinaţia, interpătrunderea
mesajelor, viziunea destinatarului privind sursa, percepţia, cuvintele cu mai multe înțelesuri).
În clasificarea barierelor Niki Stanton s-a bazat mai mult pe microbariere considerând că
principalele sunt- diferenţe de reprezentare, dificultăţi de exprimare, lipsa cunoaşterii, concluzii
pripite, stereotipuri, emoţii, lipsa interesului, personalitatea.
Mulți autori când vorbesc despre barierele de comunicare folosesc termenul „zgomot”. Jean
Lohisse apreciază zgomotul ca „perturbări aleatorii care pot deforma sau altera informaţia”.
Aşa cum afirma Samuel C. Certo, „macrobarierele de comunicare sunt factori care împiedică
succesul comunicării într-un proces general de comunicare” . Barierele de acest gen sunt numite şi
bariere de context sau socio-culturale. Din această clasă fac parte macrobarierele: tehnico-
economice; ce ţin de nivelul de dezvoltare economică; culturale;religioase; lingvistice.
Microbarierele de comunicare acționează din interiorul procesului de comunicare. Barierele
psihologice sunt parte componentă a microbarierelor de comunicare şi se disting prin următoarele
particularități: dificultăţi de exprimare, emoţii sau personalitate, imagine de sine, sentimente. Un rol
substanțial, îl joacă imaginea de sine. Jean-Claude Abric evidențiază două aspecte ale imaginii de
sine: eul intim si eul public(imaginea pe care individul şio face despre sine, despre forţele și
pasiunile sale, despre experiența sa veritabilă, despre însușirile personale) și eul public
(caracteristicile despre sine pe care le prezentăm altora şi care pot fi total distincte de viziunea
intimă). O importanţă deosebită în analiza microbarierelor de comunicare o are evidențierea
barierelor lingvistice și culturale. Bariere care pot distorsiona serios mesajele în procesul de
comunicare sunt erorile comise în cazul folosirii limbii literare, în special, cele de punctuaţie și de
ortografie, dezacordurile de caz, gen şi număr. Barierele culturale depind și de volumul bagajului

1
cultural şi de educaţie. Factorii semantici se manifestă grație diferenţelor de limbaj care există între
emițător şi receptor. Deseori, două persoane utilizează aceleaşi expresii, însă fiecare le interpretează
diferit. Fiecare om analizează lumea, situaţia, problema discutată din perspectiva sa, care poate să
nu fie identică cu cea a interlocutorului.
4. Evaluați interacțiunea între bariere de comunicare la nivel interpersonal și intercultural.
Edouard Limbos evidențiază patru modele de bariere personale care îngreunează comunicarea:
a. Bariere generate de cadrul sociocultural – se raportează la condiţiile de viață ale persoanei într-un
mediu social necorespunzător așteptărilor sale.Aici apar conflictul de valori şi absența reperelor,
condiţionarea şi manipularea prin mass-media, prejudecăţile sau ideile preconcepute.
b. Bariere generate de frica endemică.
-Înfruntarea le provocă unor persoane reacţii de frică
-Agresivitatea transformă comunicarea într-o situație de conflict
-Criteriul concurențial evoluează într-o barieră de comunicare dacă se axează pe dominare,
învingere şi mai puţin pe progres ca atare
-Rezistenţa la schimbare ce generează frică, anxietate, implicând imprevizibilul şi asumarea
riscurilor.
-Lipsa încrederii în sine se produce grație ideii incorecte despre sine şi despre conlocutor.
c. Bariere generate de abordări individualiste
- Comportamentul egocentric face ca persoana să fie insensibilă la anturajul său, dialogul devenind
dificil
-Necunoaşterea propriei persoane formează un tablou deformat,chiar greșit despre sine
- Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă semnifică negarea sistematică și valoarea propriilor
aptitudini în comparație cu celeale altor indivizi.
-Lipsa de obiectivitate şi realism se manifestă în situația în care imaginea realității se formează prin
prisma senzațiilor personale şi a empiricului anterior
-Pasivitatea excesivă duce la inactivism, nepăsare şi lipsă de interes
d. Bariere raportate la relaţiile individ-grup
-Marginalizarea comunicarea cu indivizi subapreciați, ostracizați de societate este foarte complicată
-Absența de veridicitate este inaptitudinea de a formula o idee în concordanță cu percepțiile și
doleanțele reale ale individului.
-Izolarea se exprimă prin manifestarea unui tip de comportament individualist, angoasă faţă de alţii,
şi de derizoriu, pasivitate, absență de iniţiativă.
5. Caracterizați barierele personale ce survin în relaţia medic-pacient.
Comunicarea dintre medic și pacient este foarte importantă deoarece ea oferă informațiile necesare
pentru stabilirea unui diagnostic corect.În cazul maladiilor cronice comunicarea virtual reprezintă
singura modalitate de tratare.
Bariere social-culturale şi relaţionale de comunicare în relaţia medic-pacient:
Bariera social-culturală poate fi determinată de percepţia pacientului ca reprezentant al unei
anumite profesii, etnia, sexul,vârsta, statutul social.Pot apărea bariere comucaționale manifestându-
se prin emoții negative.
Bariera fonetică poate apărea atunci când medicul şi pacientul vorbesc repede şi inexpresiv.
Bariera semantică e corelată cu problema jargoanelor, specifică persoanelor de o anumită categorie
demografică, profesie sau poziţie socială.
Bariere stilistice şi logice de comunicare în relaţia medicpacient:
Apariţia barierei stilistice este posibilă în cazul necorespunderii felului de a vorbi al medicului cu
situaţia de comunicare.
Atunci când medicul poartă convorbiri profilactice cu pacienţii, înaintea intervenţiilor, formează
deprinderi de administrare a preparatelor medicale, utilizării aparatajului, informează despre diverse
metode referioare la modul sănătos de viaţă, pot apărea bariere ale incomprehensiunii logice, adică,
logica raţionamentelor medicului poate fi prea complicată pentru pacient ori să i se pară incorectă şi
neconvingătoare.
6. Analizați și redați integral condițiile unei comunicări eficiente.

2
Pentru comunicare eficientă este necesar să:
1. Transmitem mesajul clar si concis
2. Ascultăm și înțelegem mesajul pe care celălalt îl transmite
Comunicarea eficientă înseamnă: atunci când transmiți informații să ceri ceea ce dorești; să spui
„Nu” atunci când nu dorești să faci/să spui ceva; să exprimi ceea ce simți, în mod direct și fără să
aduci atingeri demnității tale sau a celuilalt. Atunci când recepționezi informații: să asculți activ; să
ceri și să dai feedback; să știi să formulezi întrebări închise sau deschise, în funcție de informațiile
transmise de celălalt; să sumarizezi și să parafrazezi.
7. Redați integral condițiile unei comunicări eficiente în relația medic-pacient.
O comunicare eficientă între medic și pacient există atunci când medicul utilizează o comunicare
eficientă.
Pentru o comunicare mai bună cu pacienții trebuie să întreprindeţi
următorii paşi:
1. Rafinați-vă abilitățile de comunicare de bază pe care deja le posedaţi:
a. nu omiteți amabilitățile;
b. nu-i arătați pacientului că sunteți grăbit;
c. mențineți conversația pe linia dorită;
d. comunicați cu dublu sens
e. ascultați fără a întrerupe;
f. comunicați cu privirea;
g. Organizați-vă discuțiile cu pacientul
2. Faceți ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta stilului modern, participativ, de
comunicare:
a. faceți un efort suplimentar pentru a câștiga încrederea;
b. fiți atenți la dinamica schimbărilor;
c.creșteți implicarea pacienților;
d. creați așteptări cât mai realiste pacienților;
e. furnizați mai multe informații într-un timp cât mai redus
3. Luați măsuri pentru a vă perfecționa, în scopul depășirii așteptărilor pacienților dvs.:
a. îmbunătățiți sistemele informaționale și de organizare din birou; b. trimiteți tuturor pacienților o
scrisoare de bunvenit
c. folosiți computerul în mod creativ;
d. educați personalul;
e. faceți ceva neașteptat pentru pacienți;
f. urmăriți periodic pacienții;
g. îmbunătățiți conceptul de „medicină de familie”.
Modelul coparticipativ Charles are următoarele caracteristici trebuie să existe cel puțin doi
participanți în luarea deciziilor medicale:medicul şi pacientul; ambii participanți trebuie să-și
transmită reciproc informațiile pe care le dețin;
Modelul Bamforth accentuează importanta obținerii consensului în cunoștință de cauză, în relația
medic-pacient.
Problema poate fi depășită, în accepțiunea autorului, în funcție de următoarele criterii:
a) descrierea naturii (conținutului) deciziei medicale;
b) discuția alternativelor posibile la decizia luată;
c) abordarea riscurilor și beneficiilor tratamentului propus;
d) discutarea incertitudinilor legate de tratament;
e) evaluarea gradului de înțelegere de către pacient a problemelor
discutate în cursul acestei relații;
f) evidențierea preferințelor pacientului pentru cursul relației terapeutice
Ley a formulat, pe baza studiilor sale asupra înțelegerii și memorării informațiilor medicale, câteva
sugestii referitoare la depășirea barierelor de comunicare medic-pacient: îndrumările și indicațiile să
fie prezentate în debutul interviului; să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicațiilor

3
medicale; să se folosească propoziții și cuvinte scurte; informația ce trebuie comunicată să fie
formulată în propoziții clare; să se repete recomandările;