Dacă doresc să fiu acceptat aşa cum sunt,trebuie să îi accept la
răndul meu pe ceilalţi aşa cum sunt. Cu toţii ne dorim să fim acceptaţi aşa cum suntem de către părinţii noştri,dar adeseori refuzăm să îi acceptăm la răndul nostru aşa cum sunt. Acceptarea înseamnă să ne dăm nouă înşine permisiunea de a fi aşa cum suntem, dar şi să le dăm celorlalţi permisiunea de a fi aşa cum sunt.Fixarea unor standarde pentru ceilalţi oameni reprezintă un act de aroganţă. Noi nu avem dreptul să fixăm astfel de standarde decăt pentru noi înşine.Chiar şi în acest caz ,standardele fixate ar trebui să fie mai degrabă simle linii directoare.Cu căt vom practica mai mult acceptarea de sine cu atăt mai uşor, ne va fi să renunţăm la obişnuinţele noastre proaste, care nu ne mai servesc interesele, să creştem şi să ne transformăm într-o atmosferă plină de iubire.