Prim Măiestria mincii sale, omul î-și exprimă voloarea sa

O dată cu sfirsitul Evului Mediu, Începănd cu Montaigne și cu o serie de alți filozofi, afirmau că omul nu
este o ființă socială. Același lucru îl demonstra și Rousseau, considerănd, că în cadrul societății sufletul
omului este transformat, modelat, delimitănd la net puterea legislativă de puterea executivă. Însă
Aristotel ne spune , că natura nu crează nimic fără scop. Dintre toate vietățile numai omul are grai și
doar numai omul poate fi o ființă socială. El se desăvărșește social alături de semenii săi, participă la
viața cetății, la comunitatea politică și că socialitatea este o însișire înnăscută a omului. Omul nu poate fi
de unul singur, are nevoie de comunitate(stat).

Filozoful din Stagira intuia să spună, că noi oamenii trăim și creștem din recunoașterea celorlalți.
Nevoia de recunoaștere socială in sec. XX, estedescrisă în piramida nevoilor lui Abraham Maslov, ce țin
de existența fizică imediată, de dragoste și sentimentul de apartenență.

1 mai ziua internationala a muncii 1996