CURA CU STRUGURI

Strugurii (Vitis vinifera) conţin quercitină, care împiedică înmulţirea celulelor

canceroase. Este doar unul din motivele pentru care este foarte indicată o cură
cu struguri, de câte 500 g de struguri pe zi, pe perioade mai lungi de timp, sau cu
must, câte 200 ml de 3 ori pe zi.

Cercetătorii de la Universitatea din Illinois, SUA, au descoperit recent în struguri

aproximativ 10 flavonoide noi, care conferă boabelor de strugure o activitate
anticancerigenâ mult mai marcantă decât li se atribuia până în prezent.
Rezultatele unui studiu în vitro arată că aceste noi flavonoide inhibă activitatea
unei enzime – toposomeraza II – care joacă un roi esenţial în apariţia cancerului.
În medicina clasică se folosesc anthraciclina şi eto- pozida, inhibitori sintetici ai
toposomerazei II, pentru a trata unele forme de cancer, cum ar fi boala Hodkin.
Substanţele care aparţin clasei de inhibitori ai topomerazei II pot să frâneze
multiplicarea celulelor canceroase şi chiar să suprime tumorile. Elvira Gonzales
de Meija, care a făcut parte din echipa ce s-a ocupat de studiul strugurilor,
subliniază că flavonoidele din struguri acţionează în sinergie pentru a produce
efectul anticancerigen, ceea ce înseamnă că activitatea lor conjugată este mult
mai marcantă decât dacă sunt luate separat. De aceea, este preferabil să
consumaţi struguri decât să luaţi aceste flavonoide separat.

Noile flavonoide izolate din struguri sunt cynidinele, myrcetina şi rutina.

Rezultatele studiului arată că activitatea anticancerigenă a acestor substanţe
(care sunt polifenoli) este mai mare decât a resveratrolului, un alt component din
strugure căruia i se atribuiau proprietăţi chimio-profilactice (prevenirea
cancerului şi a tulburărilor cardiovasculare). Efectele lor ar fi egale şi chiar mai
puternice decât polifenolii din ceaiul verde.

Condiţia este să se consume 200 g struguri zilnic, împreună cu coji şi cu

sâmburii bine mărunţiţi în gură. Se poate face şi suc din struguri, din care se
beau 200 ml zilnic. Separat, coaja şi seminţele din boabe uscate se pot
transforma în praf, din care se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Este cea mai
eficientă metodă, valabilă în toate formele de cancer. Practic, după ce se stoarce
mustul, se despart codiţele de boabe şi seminţe. Se pun apoi boabele, aşa strivite
cum sunt, împreună cu seminţele într-o sită şi se spală bine sub jet de apă. Se
lasă să se scurgă, apoi se pun pe foi de hârtie albă la uscat, în strat subţire.
După uscare, se pun în pungi de hârtie pentru a nu mucegăi. Înainte de folosire,
se macină cu râşniţa de cafea şi se va lua din acest praf un vârf de cuţit sau
chiar o linguriţă de 3 ori pe zi. Este indicat să se folosească strugurii de culoare
închisă. De asemenea, codiţele se pot usca separat şi se pot folosi tot sub formă
de praf în cazul diareei sau în enterocolite.

Cojile şi seminţele de struguri

Sunt indicate în special cele de la strugurii negrii sau roşii. Strugurele negru
conţine un colorant, enoci’anină, care este tonic. Cojile şi seminţele de struguri
sunt bogate în flavonoide, antociani şi vitaminele A, Bl, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Cozile de la ciorchine sunt şi ele indicate pentru conţinutul ridicat de tanin.

De ce sunt utile? În primul rând se remarcă efectul antioxidant foarte puternic,

care ajută la tratarea cancerului, chiar şi a celui rezistent la chimioterapie. De
asemenea, rezolvă multe afecţiuni ale vaselor de sânge şi chiar refac sau cel puţin
ajută la refacerea muşchiului inimii. Reduc riscul diabetului, previn toate bolile
grave: cancer, SIDA, leucemie, hepatite. Mai mult, s-a dovedit că inhibă
multiplicarea anumitor viruşi, reglează diferite dereglări din organism, chiar şi
cele hormonale. Artrite, maladii degenerative, boli cardiovasculare etc., toate
acestea pot fi influenţate în mod pozitiv de către cojile de struguri. De asemenea,
contribuie la încetinirea procesului de îmbătrânire, curăţă arterele. Este unul
dintre cele mai puternice anticancerigene, cunoscute şi pentru proprietatea de a
reface celula hepatică. În concluzie, nu numai că nu permit celulelor canceroase
să se înmulţească, dar chiar le distrug, stopând apariţia metastazelor. Chiar dacă
există metastaze, acestea vor regresa dacă se face o cură susţinută cu praf din
coji de struguri şi seminţe.

Obţinere

Toamna se culeg strugurii. Din aceştia se stoarce cu ajutorul teascurilor mustul,

şi se păstrează cojile şi seminţele care, de obicei, se aruncă. Se spală cu apă, apoi
se aleg boabele şi se pun deoparte codiţele de la ciorchini. Se mai pot spăla apoi
încă o dată, apoi se pun în strat subţire la uscat. Trebuie să fie întoarse de mai
multe ori pentru a nu mucegăi. După ce s-au uscat bine, se pun separat boabele
şi seminţele într-o parte, iar codiţele în altă parte. Se păstrează în pungi de
hârtie. Se pun în râşniţa de cafea boabele şi seminţele şi se transformă în praf
fin.

Administrare în funcţie de afecţiune se face o cură mai lungă sau mai scurtă. Se
ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, din acest praf. Se prepară numai cât se consumă
într-o singură zi. Se poate pune în orice mâncare, principalul este să ajungă în
stomac.

Cozile de la ciorchine sunt şi ele utile în cazul varicelor şi în cazul diareei sau în
diferite enterite ori alte afecţiuni intestinale.

Se poate face o cură de 30 de zile, apoi se face o pauză de 7 zile şi, dacă există o
afecţiune mai gravă, se poate relua. În timpul pauzei este bine să se consume alte
fructe colorate: afine, coacăze negre etc.

Cât vă costă? Foarte puţin şi este foarte eficient, în cancerul pielii, acest praf se
aplică extern sub pansament steril şi se ţine timp de 2 ore, după care se spală cu
un ceai din plante şi se aplică alt pansament identic a doua zi. În cazurile în care
este tolerat, se poate ţine şi perioade mai lungi de timp, chiar întreaga noapte.

Din ciorchine se pun 1-2 linguriţe mărunţite la 250 ml apă şi se fierb timp de 15
minute, apoi se strecoară. Este foarte util în cazurile de diaree, colite de
fermentaţie etc. De asemenea, contribuie la vindecarea ulceraţiilor intestinale,
inclusiv în cazurile cu hemoragii. Se poate folosi şi pentru cei care au varice cu
diferite localizări, atât intern, cât şi comprese externe.