Capitolul 1

Noţiuni recapitulative

În cele ce urmeaz¼
a K este R, corpul numerelor reale, sau C, corpul numerelor
complexe.
Not¼am cu Mm;n (K) mulţimea matricilor cu m linii şi n coloane cu elemente din
K. Dac¼a m = n, not¼am Mn (K) (matricile p¼ atrate de ordinul n). Un element din
Mm;n (K) este de forma
0 1
a11 a12 : : : a1n
B a21 a22 : : : a2n C
A=B C
@ : : : : : : : : : : : : A = (aij )11 ij mn ; aij 2 K:
am1 am2 : : : amn

1.1 Inversa unei matrice

De…niţia 1. Fie A 2 Mn (K). A se numeşte inversabil¼a dac¼
a exist¼
a B 2
Mn (K) astfel încât AB = BA = In , unde
0 1
1 0 ::: 0
B 0 1 ::: 0 C
In = B
@ ::: :::
C
::: ::: A
0 0 ::: 1

este matricea unitate de ordinul n. B se numeşte inversa matricei A.

a A 1.
Inversa matricei A se noteaz¼

Teorema 1. Fie A 2 Mn (K). A este inversabil¼a dac¼a şi numai dac¼a det A 6= 0.

Demonstraţia acestei teoreme ne furnizeaz¼

a o metod¼a practic¼
a de inversare (adic¼
a
de calcul al lui A 1 ). O alt¼
a metod¼a de inversare se va da la 5.2 ca o aplicaţie a
teoremei Cayley-Hamilton.

1
 Demonstraţia Teoremei 1. Dac¼ a A este inversabil¼ a, atunci exist¼
a o matrice B
astfel încât AB = In : Rezult¼ a c¼
a det(AB) = det(In ) de unde det A det B = 1 şi
atunci det A 6= 0:
S¼a presupunem acum c¼ a det A 6= 0 şi …e A = (aij )1 i;j n . De…nim A =
(Aij )1 i;j n , unde Aij este complementul algebric al lui aji , adic¼a minorul lui aji
i+j
înmulţit cu ( 1) . A se numeşte adjuncta matricei A: Se obţine
0 1
det A 0 ::: 0
B 0 det A : : : 0 C
AA = A A = B @ :::
C = (det A)In :
::: ::: ::: A
0 0 : : : det A

1 1 1 1
De aici rezult¼
aA A = A A = In , adic¼
aA = A.
det A det A det A
Observaţie. Pentru a veri…ca faptul c¼ a matricea B este inversa matricei A este
su…cient s¼ a veri…c¼
am una din relaţiile AB = In sau BA = In : Într-adev¼ar, dac¼a are
loc relaţia AB = In ; atunci de aici rezult¼a c¼
a det A det B = 1; adic¼a det A 6= 0 şi
a A 1 : Înmulţind relaţia AB = In la stânga cu A 1 avem A 1 (AB) = A 1 In ;
exist¼
de unde (A 1 A)B = A 1 sau B = A 1 : Analog dac¼ a BA = In :
0 1
2 0 0
Exemplu. Fie matricea A = @ 0 1 0 A : Deoarece det A = 2 (6= 0), matricea
0 1 1
A este inversabil¼ a. Avem
0 1 0 1 0 1 1
2 0 0 1 0 0 0 0
B C
At = @ 0 1 1 A ; A = @ 0 2 0 A ; A 1 = @ 20 1 0 A:
0 0 1 0 2 2 0 1 1
1
Ca veri…care calcul¼
am AA şi g¼
asim I3 .

1.2 Rangul unei matrice

De…niţia 1. Numim minor de ordinul k al matricei A 2 Mm;n (K) (k
min(m; n)) un determinant de ordinul k format cu elemente ale matricei A situ-
ate pe k linii şi k coloane ale lui A:

De…niţia 2. Fie A 2 Mm;n (K) o matrice nenul¼ a. Matricea A are rangul r dac¼
a
A are un minor nenul de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin mai mare decât r
(dac¼a exist¼
a) sunt nuli. Dac¼
a matricea A este nul¼
a, atunci spunem c¼
a rangul lui A
este 0.

Vom folosi notaţia rang A = r.

2
 Exemplu. Fie matricea A 2 M4;5 (R);
0 1
2 3 2 2 1
B 4 1 6 5 2 C
A=B @ 2 10
C:
12 1 1 A
2 4 8 3 1

2 3
Exist¼
a un minor de ordinul 2 nenul (de exemplu = 14 6= 0). Toţi cei
4 1
40 de minori de ordinul 3 (C34 C35 = 40) şi toţi cei 5 minori de ordinul 4 (C44 C45 = 5)
sunt nuli. În concluzie matricea A are rangul 2.

Dup¼ a cum se vede din exemplul anterior, pentru a g¼ asi rangul unei matrice
conform De…niţiei 2 trebuie s¼
a calcul¼
am un num¼ar foarte mare de determinanţi. O
posibilitate mai bun¼
a ne ofer¼
a teorema urm¼atoare:

Teorema 1. Matricea A are rangul r dac¼a şi numai dac¼a A are un minor nenul
de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin r + 1 (dac¼a exist¼a) sunt nuli.

Aplicând aceast¼ a teorem¼

a, în exemplul precedent r¼
amân numai 40 de determi-
nanţi de calculat.
Operaţia prin care ad¼aug¼
am unui determinant o linie şi o coloan¼
a se numeşte
bordarea determinantului.

Teorema 2. Matricea A are rangul r dac¼a şi numai dac¼a A are un minor nenul
de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin r + 1 (dac¼a exist¼a) obţinuţi prin bordarea
acestuia sunt nuli.

Aplicând aceast¼ a teorem¼

a, num¼arul de determinanţi care se calculeaz¼
a pentru
stabilirea rangului scade considerabil. Astfel, în exemplul considerat mai r¼amân
numai 6 determinanţi de calculat.

2 3 2 2 3 2 2 3 1
4 1 6 ; 4 1 5 ; 4 1 2 ;
2 10 12 2 10 1 2 10 1

2 3 2 2 3 2 2 3 1
4 1 6 ; 4 1 5 ; 4 1 2 :
2 4 8 2 4 3 2 4 1
Teorema 2 ne permite s¼
a d¼
am urm¼
atorul procedeu de calcul al rangului unei
matrice:

Fiind dat¼a o matrice nenul¼a, aceasta are neap¼arat un minor de ordinul întâi
nenul (putem lua orice element nenul al matricei).
Dac¼a am g¼asit un minor de ordinul k nenul, îl bord¼am pe rând cu elementele
corespunz¼atoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele r¼amase, obţinând

3
astfel toţi minorii de ordinul k + 1 care-l conţin. Dac¼a toţi aceşti minori sunt nuli,
rangul matricei este r = k.
Dac¼a îns¼a cel puţin unul dintre aceştia (de ordinul k + 1) este nenul, atunci
reţinem unul dintre ei şi continu¼am procedeul.

Num¼ arul minorilor de ordin r + 1 care trebuie consideraţi este (m r) (n r)

( în loc de Cr+1
m Cr+1
n ), reducându-se în mod substanţial calculele.

Exemplu. S¼
a calcul¼
am rangul matricei:
0 1
2 1 1 3 4
B 2 1 2 1 2 C
A=B @ 2
C
3 1 2 2 A
0 2 2 3 6

1 1
G¼
asim un minor de ordinul 2 nenul, . Prin bordarea acestuia g¼
asim un
1 2
2 1 1
minor de ordinul 3 nenul, 2 1 2 . Prin bordarea acestuia se pot forma doi
2 3 1
minori de ordinul 4,

2 1 1 3 2 1 1 4
2 1 2 1 2 1 2 2
; ;
2 3 1 2 2 3 1 2
0 2 2 3 0 2 2 6

care sunt amândoi nuli. Deci rangA = 3.

Teorema 3. Fie A 2 Mm;n (K). Rangul lui A nu se schimb¼a dac¼a:

a) se transpune matricea;
b) se înmulţesc elementele unei linii (sau coloane) cu un num¼ar nenul;
c) se permut¼a între ele dou¼a linii (sau coloane);
d) se adun¼a la o linie (coloan¼a) elementele altei linii (coloane) înmulţite cu un
num¼ar oarecare.

Exemplu. S¼ a recalcul¼ am rangul matricei A de la exemplul precedent aplicând

Teorema 3. Vom aplica succesiv urm¼ atoarele operaţii:
(1) adun¼
am la linia a doua şi la linia a treia prima linie înmulţit¼
a cu 1;
(2) adun¼
am la linia a treia ultima linie;
(3) permut¼
am între ele linia a doua şi a patra;
1
(4) adun¼
am la linia a patra linia a treia înmulţit¼a cu ;
2
1
(5) adun¼
am la coloana a doua prima coloan¼ a înmulţit¼
a cu ; repet¼ am acest
2
procedeu pentru a obţine pe prima coloan¼ a numai zerouri, exceptând primul element;
repet¼
am pentru liniile 2 şi 3 pentru a obţine numai zerouri, cu excepţia câte unui
element.

4
 Dac¼ a M şi N sunt dou¼
a matrici, atunci prin M N înţelegem faptul c¼
a ele au
acelaşi rang.
0 1 0 1
2 1 1 3 4 2 1 1 3 4
(1) B 0 0 1 2 6 C (2) B 0 0 1 2 6 C
A B C B C (3)
@ 0 2 0 1 6 A @ 0 0 2 4 12 A
0 2 2 3 6 0 2 2 3 6
0 1 0 1 0 1
2 1 1 3 4 2 1 1 3 4 2 0 0 0 0
B 0 2 2 3 C B
6 C (4) B 0 2 2 3 6 C (5) B 0 2 0 0 0 C
B C B C:
@ 0 0 2 4 12 A @ 0 0 2 4 12 A @ 0 0 2 0 0 A
0 0 1 2 6 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Acum este evident c¼
a rangul matricei A este 3.

În leg¼
atur¼
a cu rangul unei matrice avem urm¼
atoarea teorem¼
a:

Teorema 4. a) Dac¼a A 2 Mm;n (K) şi B 2 Mn;p (K); atunci

rangA + rangB n rang(AB) minfrangA; rangBg:
b) Dac¼a A; B 2 Mm;n (K); atunci rangA = rangB dac¼a şi numai dac¼a exist¼a
dou¼a matrici nesingulare X 2 Mm (K) şi Y 2 Mn (K) astfel încât B = XAY:

1.3 Siteme liniare

Fie un sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute x1 ; : : : xn :
8
>
> a11 x1 + a12 x2 + : : : + a1n xn = b1
>
>
>
>
>
>
< a21 x1 + a22 x2 + : : : + a2n xn = b2
(1.1)
>
>
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
>
:
am1 x1 + am2 x2 + : : : + amn xn = bm
Matricea A = (aij )1 i m se numeşte matricea sistemului, iar matricea
1 j n
0 1
a11 a12 : : : a1n b1
B a21 a22 : : : a2n b2 C
A=B
@ ::: :::
C
::: ::: ::: A
am1 am2 : : : amn bm
se numeşte matricea extins¼a.

De…niţia 1. Sistemul (1.1) se numeşte compatibil dac¼ a exist¼

a cel puţin o soluţie
a sa. Sistemul (1.1) se numeşte nedeterminat dac¼ a are mai mult de o soluţie (de
fapt, o in…nitate de soluţii) şi determinat dac¼
a are numai o soluţie.

5
 Un sistem liniar de forma lui (1.1) pentru care m = n şi det A =
6 0 se numeşte
sistem Cramer. Un astfel de sistem este compatibil determinat, soluţia sa …ind
x1 xn
x1 = ; : : : ; xn = ; unde
det A det A
a11 : : : a1i 1 b1 a1i+1 ::: a1n
a21 : : : a2i 1 b2 a2i+1 ::: a2n
xi = ; i = 1; : : : ; n:
::: ::: ::: ::: ::: ::: :::
an1 : : : ani 1 bn ani+1 ::: ann

Exemplu. Determinantul matricei sistemului

8
>
> 2x1 x2 +x3 x4 = 1
>
>
>
>
>
>
< 2x1 x2 3x4 = 2
>
>
>
> 3x1 x3 +x4 = 3
>
>
>
>
:
2x1 +2x2 2x3 +5x4 = 6

0
este egal cu 9, deci avem un sistem Cramer. Soluţia sa este x1 = = 0; x2 =
9
18 15 5 12 4
= 2; x3 = = ; x4 = = :
9 9 3 9 3
Teorema 1. (Teorema lui Kronecker-Cappelli) Sistemul (1.1) este com-
patibil dac¼a şi numai dac¼a rangA = rangA:

Utilizarea acestei teoreme în exemple concrete necesit¼ a calculul rangului matricei

A. Pentru aceasta trebuie s¼ a g¼
asim un minor nenul al lui A, …e acesta d, astfel încât
toţi minorii care conţin pe d s¼ a …e nuli. Orice minor de acest fel îl vom numi
minor principal. Apoi, este su…cient s¼ a veri…c¼
am c¼a orice minor al matricei A, care
conţine pe d şi care nu este minor al lui A este de asemenea nul. Orice astfel de minor
obţinut prin bordarea unui minor principal cu elemente corespunz¼ atoare ale coloanei
termenilor liberi, precum şi cu cele ale uneia dintre liniile r¼
amase, se numeşte minor
caracteristic.
Astfel, teorema lui Kronecker-Capelli se poate enunţa şi sub forma urm¼ atoare:

Teorema 2 (Teorema lui Rouché). Sistemul (1.1) este compatibil dac¼a şi
numai dac¼a toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Observaţie. S¼ a admitem c¼
a sistemul (1.1) este compatibil. Atunci el este nede-
terminat dac¼
a şi numai dac¼
a rangA < n:

6
 Exemplu. Fie sistemul
8
>
> x1 2x2 + x3 + x4 = 1
>
>
<
x1 2x2 + x3 x4 = 1 :
>
>
>
>
:
x1 2x2 + x3 + 5x4 = 1
0 1
1 2 1 1
Matricea sistemului este A=@ 1 2 1 1 A, iar matricea extins¼
a
0 1 1 2 1 5
1 2 1 1 1
A = @ 1 2 1 1 1 A. Deoarece rangA = 2 şi rangA = 3 sistemul este
1 2 1 5 1
incompatibil.

Exemplu. Matricea sistemului

8
>
> 2x1 + x2 x3 x4 + x5 = 1
>
>
<
x1 x2 + x3 + x4 2x5 = 0
>
>
>
>
:
3x1 + 3x2 3x3 3x4 + 4x5 = 2

2 1
are rangul 2. Alegem ca minor principal determinantul . Avem un singur
1 1
2 1 1
minor caracteristic 1 1 0 care este nul. Sistemul este compatibil. Soluţia sa
3 3 2
se g¼
aseşte alegând ca necunoscute principale pe x1 şi x2 , iar ca ecuaţii principale
primele
8 dou¼ a. Notând x3 = ; x4 = ; x5 = , din
< 12x + x 2 = 1+ +
1+ 1+3 +3 5
g¼
asim x1 = ; x2 = ; ; ; 2
: 3 3
x1 x2 = +2
R.

Dac¼a în sistemul (1.1) lu¼am toţi termenii liberi nuli, obţinem un sistem liniar şi
omogen: 8
>
> a11 x1 + a12 x2 + : : : + a1n xn = 0
>
>
>
>
>
>
< a21 x1 + a22 x2 + : : : + a2n xn = 0
(1.2)
>
>
>
> : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :
>
>
>
>
:
am1 x1 + am2 x2 + : : : + amn xn = 0
Teorema 3. Sistemul (1.2) admite soluţii nenule dac¼a şi numai dac¼a rangA < n:

7
 Demonstraţie. Sistemul (1.2) admite soluţie nenul¼
a dac¼a şi numai dac¼
a sistemul
(1.2) este nedeterminat. Un sistem este nedeterminat dac¼ a şi numai dac¼a rangul
matricei sistemului este strict mai mic decât num¼ arul de necunoscute (aşa încât s¼
a
r¼
amân¼ a necunoscute secundare).

Observaţie. Fie m = n. Sistemul (1.2) admite soluţii nenule dac¼

a şi numai dac¼
a
det A = 0:

Observaţie. Un sistem omogen care are num¼ arul ecuaţiilor strict mai mic decât
num¼
arul necunoscutelor admite soluţii nenule.

Exemplu. Matricea sistemului

8
>
> x1 + 2x2 + 4x3 3x4 = 0
>
>
>
>
>
>
< 3x1 + 5x2 + 6x3 4x4 = 0
>
>
>
> 4x1 + 5x2 2x3 + 3x4 = 0
>
>
>
>
:
3x1 + 8x2 + 24x3 19x4 = 0

are rangul 2. Cum 2<4, sistemul admite soluţii nenule. (Mulţimea soluţiilor sis-
temului este x1 = 8 7 ; x 2 = 6 + 5 ; x3 = ; x4 = ; ; 2 R:)

În leg¼atur¼
a cu soluţiile unui sistem omogen avem urm¼
atoarea teorem¼
a formulat¼
a
matriceal:

Teorema 4. Fie A 2 Mm;n (K), rangA = k:

a) Exist¼a o matrice X 2 Mn;n k (K), rangX = n k astfel încât AX = 0:
b) Dac¼a Y 2 Mn;p (K) astfel încât AY = 0; atunci rangY n k:

1.4 Câteva complet¼

ari
Reamintim c¼
a dac¼
a A; B 2 Mn (K); atunci are loc relaţia

det(AB) = det A det B:

Not¼ am cu At transpusa matricei A; adic¼

a matricea care se obţine din A înlocuind
liniile cu coloanele. Are loc relaţia
t
(AB) = t B t A:

Ca o consecinţ¼a rezult¼
a c¼
a, dac¼
a A este inversabil¼a, atunci (At ) 1 = (A 1 )t :
t t
Într-adev¼ar, din AA 1 = In rezult¼a (AA 1 ) = t In şi apoi (A 1 ) At = In : Rezult¼
a
a (At ) 1 = (A 1 )t :
c¼

8
 a A = t A (sau, echivalent,
De…niţia 1. A 2 Mn (K) se numeşte simetric¼a dac¼
aij = aji (8)i; j, presupunând A = (aij )1 i;j n ).

Remarc¼ am c¼ a dac¼ a matricea inversabil¼a A este simetric¼a, atunci şi invesa ei A 1

1 t t 1 1
este tot simetric¼ a. Într-adev¼ar, (A ) =(A ) = A : Aceast¼ a observaţie uşureaz¼
a
calculul inversei.
0 1
5 2 2
Exemplu. Matricea A = @ 2 6 0 A are determinantul egal cu 80;
2 0 4
deci este inversabil¼ a. Deoarece este simetric¼ a nu este nevoie s¼ a o transpunem,
iar pentru a a‡a adjuncta este su…cient s¼ a calcul¼am 0elementele de 1 pe diagonala
24 8 12
principal¼a şi cele situate deasupra ei. G¼ asim A = @ 16 4 A ; unde ele-
26
mentele notate
0 cu nu 1trebuie calculate, …ind egale cu simetricele lor. Inversa este
12 4 6
1 @
A 1= 4 8 2 A:
40
6 2 13
Teorema 1 (Principiul identit¼ aţii matricilor). Fie A; B 2 Mn (K): Urm¼a-
toarele a…rmaţii sunt echivalente:
i) A = B:
ii) AY = BY oricare ar … Y 2 Mn;1 (K):
iii) t XAY = t XBY oricare ar … X; Y 2 Mn;1 (K):
Dac¼a matricile A şi B sunt simetrice, atunci a…rmaţiile de mai sus sunt echiva-
lente cu:
iv) t XAX = t XBX oricare ar … X 2 Mn;1 (K):
Demonstraţie. Este clar c¼ a i) implic¼a ii). Din ii) obţinem imediat iii) prin în-
t
mulţire la stânga cu X: S¼ a presupunem acum c¼ a iii) este adev¼
arat. Fie A =
(aij )1 i;j n şi B = (bij )1 i;j n : S¼ a not¼am cu Ei matricea coloan¼ a care are toate
elementele 0 cu excepţia celui de pe poziţia i care este 1. Avem t Ei AEj = t Ei BEj
oricare ar … i; j 2 f1; :::; ng ; adic¼ a aij = bij pentru toţi i; j 2 f1; :::; ng, ceea ce
înseamn¼ a c¼
a A = B:
S¼
a presupunem c¼ a matricile A şi B sunt simetrice. Evident c¼ a iii) implic¼ a iv).
S¼
a ar¼ at¼
am c¼ a iv) implic¼a iii). Avem

t 1 t t t
XAY = (X + Y ) A (X + Y ) XAX Y AY
2
care rezult¼a din simetria lui A c¼ aci t XAY = t (t XAY ) = t Y t AX = t Y AX: Scriind
acelaşi lucru pentru B şi folosind iv), rezult¼
a c¼ a t XAY = t XBY oricare ar … X;
Y 2 Mn;1 (K); adic¼ a iii) este adev¼
arat.

9
1.5 Grupuri
În aceast¼ a secţiune vom vorbi numai despre acele fapte referitoare la legi de
compoziţie, grupuri şi mor…sme de grupuri care au o strâns¼
a leg¼
atur¼
a cu materialul
expus în capitolele urm¼ atoare. Exemplele care se dau au fost selectate urm¼ arind
aceeaşi idee.
De…niţia 1. Fie M o mulţime nevid¼
a. O funcţie ' : M M ! M se numeşte
lege de compoziţie (intern¼
a) pe M:
Speci…carea ”intern¼ a”este f¼
acut¼a pentru a distinge aceste legi de compoziţie faţ¼
a
de legile de compoziţie externe care se de…nesc în capitolul urm¼ ator.
Vom nota '(x; y) = x y pentru x; y 2 M şi, pentru simplitatea exprim¼ arii,
vom spune c¼ a ” ” este lege de compoziţie pe M: Faptul c¼ a pe mulţimea M s-a
de…nit legea de compoziţie ” ”se noteaz¼ a (M; ): În cazuri concrete vom nota legea
de compoziţie '(x; y) = x + y şi o vom numi adunarea sau '(x; y) = x y; numit¼ a
înmulţirea (notat şi '(x; y) = xy): În mod corespunz¼ ator vom scrie (M; +); respectiv
(M; ):
Exemple. a) Pentru n 2 N not¼ am Kn = K : : : K, adic¼ a produsul cartezian
n
al lui K cu el însuşi de n ori. Putem scrie K = f(x1 ; : : : ; xn ) j x1 ; : : : ; xn 2 Kg:
Dac¼ a x şi y sunt din Kn , x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci de…nim x + y =
(x1 + y1 ; : : : ; xn + yn ): Deoarece x + y 2 Kn ; avem o lege de compoziţie pe Kn :
b) Fie E o mulţime nevid¼ a şi s¼ am cu KE mulţimea funcţiilor de…nite pe E cu
a not¼
valori în K: Dac¼ a f; g 2 KE ; atunci de…nim funcţia f +g prin (f +g)(x) = f (x)+g(x)
oricare ar … x 2 E: Avem o lege de compoziţie pe KE :
Concretizând pe E şi K putem obţine multe exemple de mulţimi pe care avem
de…nite legi de compoziţie. Astfel avem R[a;b] (mulţimea funcţiilor reale de…nite pe
intervalul [a; b]; f : [a; b] ! R), CC (mulţimea funcţiilor complexe, f : C ! C), RN
(mulţimea şirurilor de numere reale).
Mai mult, s¼ a presupunem c¼ a P este o proprietate a funcţiilor de…nite pe E cu
valori în K astfel încât dac¼ a dou¼ a funcţii f şi g au proprietatea P, atunci şi funcţia
f +g are aceeaşi proprietate. În acest caz se spune c¼ a P este stabil¼ a faţ¼
a de adunarea
E
funcţiilor. S¼ a not¼am cu KP = ff : E ! K j f are proprietatea Pg: Atunci adunarea
funcţiilor este o lege de compoziţie pe KE P:
Exemple de propriet¼ aţi stabile faţ¼a de adunarea funcţiilor sunt, pentru I un
interval din R, continuitatea, derivabilitatea, integrabilitatea (dac¼ a I = [a; b]); pro-
prietatea de a … funcţie par¼ a sau impar¼ a (pentru I = [ a; a]) etc.
c) Se noteaz¼ a cu K[X] mulţimea polinoamelor cu coe…cienţi din K şi variabil¼ a X:
Dac¼ a p; q 2 K[X]; p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 ; q = bn X n + bn 1 X n 1 +
: : : + b1 X + b0 ; atunci se de…neşte p + q = (an + bn )X n + (an 1 + bn 1 )X n 1 + : : : +
(a1 + b1 )X + (a0 + b0 ): Observ¼ am c¼ a dac¼a polinoamele p şi q nu au acelaşi grad, de
exemplu gradq = k < gradp; atunci putem lua bn = : : : = bk+1 = 0 şi de…niţia dat¼ a
este înc¼ a valabil¼ a. Avem astfel o lege de compoziţie pe K[X]:
De…niţia 2. Fie (M; ) şi H M: Dac¼ a pentru orice x; y 2 H avem x y 2 H;
atunci H se numeşte parte stabil¼a a lui M în raport cu legea de compoziţie :

10
 Exemple. a) Fie H = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Kg Kn : H este parte
stabil¼ a a lui Kn în raport cu adunarea de…nit¼ a la Exemplul 1, a). Într-adev¼ ar,
dac¼ a lu¼ am x = (0; x2 ; : : : ; xn ) şi y = (0; y2 ; : : : ; yn ) din H; atunci x + y = (0; x2 +
y2 ; : : : ; xn + yn ) şi aparţine tot lui H:
Submulţimea F = f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Kg a lui Kn nu este parte
stabil¼ a a lui Kn în raport cu adunarea pentru c¼ a dac¼a lu¼
am x = (1; x2 ; : : : ; xn ) şi
y = (1; y2 ; : : : ; yn ); atunci x + y = (2; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn ) şi nu mai aparţine lui F:
b) Fie E o mulţime nevid¼ a, x0 un punct …xat din E şi H0 = ff : E ! K j
f (x0 ) = 0g: H0 KE şi este o parte stabil¼ a faţ¼ a de adunarea funcţiilor. Într-adev¼ ar,
dac¼ a f; g 2 H0 ; atunci f + g este din H0 pentru c¼ a (f + g)(x0 ) = f (x0 ) + g(x0 ) =
0 + 0 = 0: Mulţimea H1 = ff : E ! K j f (x0 ) = 1g nu este parte stabil¼ a faţ¼a de
adunarea funcţiilor.
c) Fie Kn [X] submulţimea lui K[X] format¼ a din toate polinoamele care au gradul
cel mult n: Kn [X] este o parte stabil¼ a a lui K[X] în raport cu adunarea polinoamelor.
De…niţia 3. Fie (M; ). Legea de compoziţie se numeşte comutativ¼a dac¼
a
oricare ar … x; y 2 M; x + y = y + x:
Exemple. a) Adunarea de…nit¼ a pe Kn este comutativ¼ a. Dac¼ a x; y 2 Kn ; x =
(x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); atunci x+y = (x1 +y1 ; : : : ; xn +yn ) = (y1 +x1 ; : : : ; yn +
xn ) = y + x (s-a folosit faptul c¼ a adunarea din K este comutativ¼ a).
b) Adunarea de…nit¼ a pe KE este comutativ¼ a. Într-adev¼ a f; g 2 KE ; atunci
ar, dac¼
f + g = g + f pentru c¼ a (f + g)(x) = f (x) + g(x) = g(x) + f (x) = (g + f )(x) oricare
ar … x din E (s-a folosit faptul c¼ a adunarea din K este comutativ¼ a).
c) Evident c¼ a adunarea polinoamelor este comutativ¼ a.
De…niţia 4. Fie (M; ). Legea de compoziţie se numeşte asociativ¼a dac¼
a
oricare ar … x; y; z 2 M; (x + y) + z = x + (y + z):
Exemple. a) Adunarea de…nit¼ a pe Kn este asociativ¼ a. Dac¼ a x; y; z 2 Kn ;
x = (x1 ; : : : ; xn ); y = (y1 ; : : : ; yn ); z = (z1 ; : : : ; zn ); atunci (x + y) + z = (x1 +
y1 ; : : : ; xn + yn ) + (z1 ; : : : ; zn ) = ((x1 + y1 ) + z1 ; : : : ; (xn + yn ) + zn ) = (x1 + (y1 +
z1 ); : : : ; xn + (yn + zn )) = (x1 ; : : : ; xn ) + (y1 + z1 ; : : : ; yn + zn ) = x + (y + z) (s-a
folosit faptul c¼ a adunarea din K este asociativ¼ a).
b) Adunarea de…nit¼ a pe KE este asociativ¼ a. Într-adev¼ ar, dac¼ a f; g; h 2 KE ;
atunci (f + g) + h = f + (g + h) pentru c¼ a ((f + g) + h)(x) = (f + g)(x) + h(x) =
(f (x) + g(x)) + h(x) = f (x) + (g(x) + h(x)) = (f + (g + h)) (x) oricare ar … x din
E (s-a folosit faptul c¼ a adunarea din K este asociativ¼ a).
c) Evident c¼ a adunarea polinoamelor este asociativ¼ a.
De…niţia 5. Fie (M; ) şi e 2 M . Dac¼ a pentru orice x 2 M are loc x + e =
e + x = x; atunci e se numeşte element neutru faţ¼
a de de legea de compoziţie :
Dac¼a legea de compoziţie este notat¼
a +; atunci elementul neutru se noteaz¼a cu
0 (zero), iar dac¼
a este notat¼
a ; atunci elementul neutru se noteaz¼
a cu 1 (unu).
a pe Kn elementul neutru este 0 =
Exemple. a) În raport cu adunarea de…nit¼
(0; : : : ; 0):

11
 b) Elementul neutru faţ¼
a de adunarea de…nit¼ a pe KE este funcţia nul¼
a notat¼
a cu
0; adic¼
a 0(x) = 0 pentru orice x din E:
c) Elementul neutru faţ¼
a de adunarea de…nit¼ a pe K[X] este polinomul nul, adic¼a
polinomul care are toţi coe…cienţii egali cu 0:
De…niţia 6. Fie (M; ); e elementul neutru şi x 2 M . Dac¼ a x0 2 M
a exist¼
astfel încât x x0 = x0 x = e; atunci x se numeşte simetrizabil, iar x0 se numeşte
simetricul lui x:
Dac¼a legea de compoziţie este notat¼ a +; atunci simetricul lui x se noteaz¼
a cu x
şi se numeşte opusul lui x. Dac¼ a legea de compoziţie este notat¼
a , atunci simetricul
lui x se noteaz¼ a cu x 1 şi se numeşte inversul lui x.
Exemple. a) Opusul lui x = (x1 ; : : : ; xn ) din Kn faţ¼
a de adunarea de…nit¼a pe
n
K este x = ( x1 ; : : : ; xn ):
b) Dac¼a f 2 KE ; atunci opusul lui f faţ¼
a de adunarea de…nit¼a pe KE este funcţia
notat¼a f şi de…nit¼a prin ( f )(x) = f (x) pentru orice x din E; unde f (x) este
opusul lui f (x) din K:
c) Opusul polinomului p = an X n + an 1 X n 1 + : : : + a1 X + a0 din K[X] este
polinomul p = an X n an 1 X n 1 : : : a1 X a0 ; adic¼ a polinomul ai c¼arui
coe…cienţi sunt opuşii din K ai coe…cienţilor lui p:
De…niţia 7. (G; ) se numeşte grup dac¼ a legea de compoziţie este asociativ¼a,
are element neutru şi orice element din G este simetrizabil.
Dac¼a, în plus, legea de compoziţie este comutativ¼ a, atunci grupul se numeşte
comutativ sau abelian.
Exemple. Având în vedere exemplele precedente, avem urm¼ atoarele grupuri
comutative: (Kn ; +); (KE ; +) şi (K[X]; +):
Dac¼ a (G; ) este un grup şi x 2 G; atunci relaţia x a = b este echivalent¼ a cu
x = b a0 : În particular, relaţia x a = a este echivalent¼ a cu x = e: Cu notaţia
aditiv¼
a (legea de compoziţie este +), x + a = a este echivalent cu x = 0:
De…niţia 8. Fie (G; ) un grup şi S G; S 6= ;. S se numeşte subgrup al lui G
dac¼a este parte stabil¼ a oricare ar … x din S; x0 aparţine
a a lui G în raport cu şi dac¼
lui S (x0 este simetricul lui x):
Observ¼am c¼a, dac¼
a S este un subgrup al lui G; atunci e 2 S: Într-adev¼
ar, dac¼
a
0 0
x 2 S; atunci x 2 S şi apoi x x = e 2 S:
(S; ) este grup.
Exemple. a) S = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Kg Kn este subgrup al lui
Kn pentru c¼ a este parte stabil¼ a a lui Kn în raport cu adunarea (Exemplul 2, a)) şi
dac¼a x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S; atunci x = (0; x2 ; : : : ; xn ) 2 S:
Submulţimea f(1; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 Kg a lui Kn nu este parte stabil¼ aa
n
lui K în raport cu adunarea, deci nu este subgrup.
a a lui Rn
Submulţimea M = f(0; x2 ; : : : ; xn ) j x2 ; : : : ; xn 2 R+ g este parte stabil¼
în raport cu adunarea, dar nu este subgrup pentru c¼ a opusul unui element din M

12
nu este din M:
b) Fie E o mulţime nevid¼ a, x0 un punct …xat din E şi H0 = ff : E ! K j
f (x0 ) = 0g: Am v¼ azut la Exemple 2 b) c¼a H0 KE şi este o parte stabil¼a faţ¼
a
de adunarea funcţiilor. În plus, dac¼ a f 2 H0 ; atunci f 2 H0 c¼ aci ( f )(x0 ) =
f (x0 ) = 0: Deci H0 este un subgrup al lui KE :
c) Submulţimea Kn [X] a lui K[X] este subgrup pentru c¼ a este parte stabil¼
a în
raport cu adunarea polinoamelor şi opusul unui polinom de grad cel mult n (adic¼ a
un element din Kn [X]) este tot un polinom de grad cel mult n:
De…niţia 9. Fie (G; ) şi ( ; ) dou¼
a grupuri. O funcţie f : G ! se numeşte
mor…sm de grupuri dac¼ a f (x y) = f (x) f (y) oricare ar … x; y 2 G:
Un mor…sm bijectiv se numeşte izomor…sm. În acest caz grupurile (G; ) şi ( ; )
se numesc izomorfe.
Consecinţe ale De…niţiei 9. Fie f mor…sm de grupuri aşa ca în De…niţia 9.
Atunci
i) Dac¼a e este elmentul neutru din G şi elementul neutru din ; atunci f (e) =
:
ii) Oricare ar … x 2 G; f (x0 ) = f (x)0 :
iii) f este funcţie injectiv¼a dac¼a şi numai dac¼a f (x) = implic¼a x = e:
Demonstraţie. i) Deoarece f (e) = f (e) = f (e e) = f (e) f (e) rezult¼ a c¼a
= f (e) (compunând la stânga cu f (e)0 ).
ii) Avem = f (e) = f (x x0 ) = f (x) f (x0 ) şi analog = f (x0 ) f (x). Din
aceste dou¼ a relaţii rezult¼ a f (x0 ) = f (x)0 :
a c¼
iii) S¼
a presupunem acum c¼ a f este funcţie injectiv¼ a şi c¼
a f (x) = : Deoarece
f (e) = ; avem f (x) = f (e) şi folosind injectivitatea lui f rezult¼ a c¼
a x = e: Reciproc,
s¼
a presupunem c¼ a f (x) = implic¼ a x = e şi …e x1 ; x2 2 G astfel încât f (x1 ) = f (x2 ):
Rezult¼ a f (x1 ) f (x2 )0 = de unde f (x1 ) f (x02 ) = şi apoi f (x1 x02 ) = : Atunci
a c¼
x1 x02 = e şi compunând la dreapta cu x2 g¼ asim x1 = x2 ; deci f este injectiv¼ a.
În notaţia aditiv¼
a, adic¼
a (G; +) şi ( ; +); f este mor…sm de grupuri dac¼ a f (x +
y) = f (x) + f (y) pentru orice x; y 2 G: Dac¼ a f este mor…sm, atunci f (0) = 0;
f ( x) = f (x) şi f este injectiv¼a dac¼ a şi numai dac¼
a f (x) = 0 implic¼
a x = 0:
Exemple. a) Fie funcţia f : R3 ! R2 ; f (x) = (x1 +x2 ; x1 +x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
f este un mor…sm de la grupul (R3 ; +) la grupul (R2 ; +): Pentru a ar¼ ata aceasta
trebuie s¼ a dovedim c¼ a f (x + y) = f (x) + f (y) pentru orice x; y 2 R3 : Fie x =
(x1 ; x2 ; x3 ) şi y = (y1 ; y2 ; y3 ): Atunci x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ) şi f (x + y) =
((x1 + y1 ) + (x2 + y2 ); (x1 + y1 ) + (x3 + y3 )) = (x1 + x2 + y1 + y2 ; x1 + x3 + y1 + y3 ) iar
f (x) + f (y) = (x1 + x2 ; x1 + x3 ) + (y1 + y2 ; y1 + y3 ) = ((x1 + x2 ) + (y1 + y2 ); (x1 +
x3 ) + (y1 + y3 )) = (x1 + x2 + y1 + y2 ; x1 + x3 + y1 + y3 ):
b) Funcţia f : R3 ! R2 ; f (x) = (x1 x2 ; x1 x3 ); nu este mor…sm de la grupul
(R ; +) la grupul (R2 ; +) pentru c¼
3
a relaţia f (x + y) = f (x) + f (y) nu este îndeplinit¼ a
dac¼ a alegem x = (1; 0; 0) şi y = (0; 1; 1) (f (x) = (0; 0); f (y) = (0; 0); f (x) + f (y) =
(0; 0) şi f (x + y) = (1; 1)):
c) Fie (CR0 ([a; b]) ; +) grupul funcţiilor continue de…nite pe intervalul [a; b] cu

13
valori în R şi (CR1 ([a; b]) ; +) grupul funcţiilor derivabile cu derivata continu¼ a de…nite
1 0 0
pe intervalul [a; b] cu valori în R şi d : CR ([a; b]) ! CR ([a; b]) ; d(f ) = f (derivata
lui f ): Deoaece d(f + g) = (f + g)0 = f 0 + g 0 = d(f ) + d(g); d este un mor…sm de
grupuri.
d) Fie f : R2 ! R2 ; f (x) = (x1 + x2 ; 2x1 + 4x2 ); x = (x1 ; x2 ): La fel ca la
punctul a) se arat¼ a c¼a f este mor…sm de grupuri. Mai mult, f este izomor…sm.
Într-adev¼ ar, f este o funcţie bijectiv¼ a deoarece ecuaţia f (x) = y are soluţie unic¼ a
2
pentru orice y = (y1 ; y2 ) 2 R : Aceasta rezult¼ a din faptul c¼ a sistemul de ecuaţii
liniare x1 + x2 = y1 ; 2x1 + 4x2 = y2 are soluţie unic¼ a pentru orice y1 ; y2 din R;
determinantul s¼ au …ind nenul.
e) Grupurile (Kn+1 ; +) şi (Kn [X]; +) sunt izomorfe. Funcţia f : Kn+1 ! Kn [X];
f (x) = Px ; x = (x0 ; x1 ; : : : ; xn ); Px = x0 + x1 X + x2 X 2 + : : : + xn X n este un
izomor…sm de grupuri. Pentru x = (x0 ; x1 ; : : : ; xn ) şi y = (y0 ; y1 ; : : : ; yn ) din Kn+1
avem f (x + y) = Px+y = (x0 + y0 ) + (x1 + y1 )X + (x2 + y2 )X 2 + : : : + (xn + yn )X n =
(x0 +x1 X+x2 X 2 +: : :+xn X n )+(y0 +y1 X+y2 X 2 +: : :+yn X n ) = Px +Py = f (x)+f (y);
deci f este un mor…sm de grupuri.
Deoarece f (x) = 0 implic¼ a x0 = x1 = : : : = xn = 0, adic¼ a x = 0; f este injectiv¼ a.
2 n
Dac¼ a P = a0 + a1 X + a2 X + : : : + an X este un polinom din Kn [X]; atunci
avem f (x) = P; unde x = (a0 ; a1 ; : : : ; an ); deci f este surjectiv¼ a. Astfel f este un
izomor…sm de grupuri.

1.6 Exerciţii
1. S¼
a se stabileasc¼a dac¼
a matricile urm¼
atoare sunt inversabile sau nu şi în caz
a…rmativ s¼
a g¼
aseasc¼a inversele lor.

2 3 3 2 1 1
a) ; b) ; c) ;
4 5 9 6 1 2
0 1 0 1 0 1
1 1 1 1 1 2 1 2 3
d) @ 1 2 3 A; e) @ 3 2 1 A; f) @ 0 1 2 A;
1 3 6 2 0 1 1 3 5
0 1 0 1 0 1
1 1 1 1 0 1 1 1 1 2 1 3
B 1 1 1 3 C B C B 1 1 5 C
g) B C ; h)B 1 0 1 1 C; i) B
2 C.
@ 1 1 1 1 A @ 1 1 0 1 A @ 1 0 1 3 A
1 1 1 3 1 1 1 0 0 1 0 1

2. S¼
a se determine parametrul astfel încât matricea s¼
a …e
0 inversabil¼
a. 1
0 1 0 1 1 1 1
2 2 3 1 1 B 1 0 1 1 C
1 2
a) ; b) @ 1 1 0 A ; c) @ 1 1 A ; d) B@ 1 1 0 1
C:
A
3
1 2 1 1
1 1 1 0

3. S¼
a se rezolve ecuaţiile matriceale:

14
 4 3 0 2 1 5 5 7
a) X= ; b) X = ;
2 1 3 1 2 8 2 3

1 1 3 5 8 2
c) X = :
2 1 1 2 1 4
0 1 0 1
2 3 5 1 5 3
d) @ 4 0 1 AX = @ 2 1 1 A;
1 2 3 3 4 5
0 1 0 1
1 1 1 1 1 2 3 4
B 0 1 1 1 C B 0 1 2 3 C
e) X B
@ 0
C=B C;
0 1 1 A @ 0 0 1 2 A
0 0 0 1 0 0 0 1

4. S¼
a se calculeze rangurile matricilor:
0 1
0 1 1 2 3 0 1
1 2 2 4 B 2 1 2 1
1 2 C
a) @ 4 5 8 10 A; B @ 4
C; @ 1 3 0 A.
2 4 A
3 1 6 2 2 21 3
3 5 9
0 1
0 1 3 0 3 0
3 2 1 2 0 B 0 2 2 C
B 4 C B 2 C
1 0 3 0
b) B
@ 2
C; B 3 0 0
A B 0 C.
C
1 1 1 1 @ 0 2 3 A
2
3 1 3 9 1
3 0 2 0

5. S¼
a se rezolve sistemele:
8 8
>
> 2x 1 x 2 + x 3 = 9 >
> x1 + 2x2 2x3 = 1
>
> >
>
< <
a) x1 + 2x2 4x3 = 2 ; b) 4x1 + x2 + 2x3 = 2 ;
>
> >
>
>
> >
>
: :
3x1 + 4x2 + x3 = 13 2x1 x2 + 3x3 = 3
8 8
>
> 2x1 + 2x2 + 2x3 x4 = 0 >
> x1 2x2 + 3x3 + 4x4 = 22
>
> >
>
>
> >
>
>
> >
>
< 14x + 3x 2 + 2x 3 2x 4 = 1 < 4x1 + x2 + 2x3 + 3x4 = 6
c) ; d) :
>
> >
>
>
> 8x1 + 5x2 + 6x3 4x4 = 3 >
> 3x1 + 4x2 x3 + 2x4 = 4
>
> >
>
>
> >
>
: :
3x1 + 3x2 + 4x3 2x4 = 2 2x1 + 3x2 + 4x3 x4 = 6
6. S¼
a se rezolve sistemele:

15
 8 8
>
> x1 + x2 + x3 + x4 = 1 >
> 2x1 x2 + x3 + 2x4 = 1
>
> >
>
< <
a) x1 + x2 + x3 x4 = 0 ; b) x1 + x2 + 2x3 + x4 = 2 ;
>
> >
>
>
> >
>
: :
x1 + x2 x3 + x4 = 2 3x1 2x2 + x3 + 3x4 = 1
8
>
> 2x1 3x2 + x3 = 1
>
>
>
>
>
>
< x1 + 2x2 3x3 = 0
c) :
>
>
>
> x1 12x2 + 11x3 = 1
>
>
>
>
:
4x1 15x2 + 9x3 = 0

7. F¼
ar¼
a a rezolva sistemele, spuneţi dac¼
a ele au sau nu soluţii nenule.
8
> x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 0
>
> 8
>
> > x1 + x2 + x3 2x4 = 0
>
> >
>
>
< x1 + x2 + 2x3 + 3x4 = 0 >
<
a) ; b) 2x1 + x2 2x3 + x4 = 0 ;
>
> >
>
>
> x1 + 3x2 + x3 + 2x4 = 0 >
>
>
> :
>
> 2x1 3x2 + x3 + 2x4 = 0
:
x1 + 3x2 + 3x3 + 2x4 = 0
8
>
> x1 + x2 + x3 = 0
>
>
>
>
>
>
< 2x1 x2 2x3 = 0
c) :
>
>
>
> x 1 + 4x 2 + 5x 3 = 0
>
>
>
>
:
2x1 + 5x2 + 6x3 = 0

8. Rezolvaţi sistemele omogene de la exerciţiul 6.

16