Modul de efectuare a Inventarierii Patrimoniului

Efectuarea inventarierii presupune parcurgerea a trei etape:

I. pregătirea pentru efectuarea inventarierii;
II. efectuarea propriu-zisă a inventarierii;
III. reflectarea rezultatelor inventarierii.
La etapa de pregătire se crează comisia de inventariere, în componenţa căreia se includ
reprezentanţi ai administraţiei, lucrători ai serviciului contabil şi alţi specialişti. Membri ai comisiei
de inventariere nu pot fi gestionarii a căror valori materiale sunt supuse inventarierii şi contabilii
care efectuează evidenţa contabilă a sectorului supus inventarierii, cu excepţia întreprinderilor
mici. Componenţa comisiei de inventariere se aprobă prin ordinul conducătorului întreprinderii în
care se mai stabilesc termenele de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozitele, secţiile de
producţie, sectoarele) şi valorile supuse inventarierii.
La întreprinderi mari şi mijlocii comisia de inventariere trebuie să fie compusă minimum din
cinci persoane, iar la întreprinderile mici – din trei persoane. Apoi comisia cere de la gestionar o
declaraţie scrisă prin care el confirmă faptul dacă are sau nu în gestiune bunuri care nu aparţin
întreprinderii, dacă are documente de primire-predare a bunurilor care nu au fost predate în
contabilitate, precum şi numărul şi data ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor.
Tot la această etapă se sigilează încăperile unde se află bunurile supuse inventarierii, se
sistează operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune, se verifică starea de funcţionare a
aparatelor de măsură a greutăţii, iar serviciul contabil efectuează reflectarea în conturile contabile şi
în evidenţa analitică a tuturor operaţiunilor economice efectuate pînă la inventariere, verificarea
corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din
evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice şi să ridice de la
gestiuni toate evidenţele operative şi să le vizeze cu menţiunea „pînă la inventariere” acestea
servind drept temei pentru determinarea stocurilor la începutul inventarierii.
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii presupune stabilirea stocurilor faptice prin numărare,
cîntărire sau calcule tehnice. Inventarierea se efectuează pe fiecare loc de depozitare şi pe fiecare
gestiionar cu condiţia prezenţe gestionarului şi a tuturor membrilor comisiei de inventariere. În caz
contrar rezultatele inventarierii se declară nevalabile. Bunurile supuse inventarierii se înscriu în
listele de inventariere cu indicarea denumirii, codului, unităţii de măsură, indicilor calitativi,
cantităţii, lor şi preţului la care se ţine evidenţa lor.
Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitarre, pe categorii de bunuri şi pe
gestionari. De asemenea se întomcesc liste de inventariere separate pentru bunurile aflate în custodie
(bunuri care nu aparţin întreprinderii dar se află la păstrare) sau arendate. În listele de inventariere
nu se admit ştersături, spaţiile libere se barează.
Bunurile aflate în ambalaje se despachetează şi se verifică prin sondaj. Dacă despachetarea lor
duce la deteriorarea lor, atunci acestea nu se despachetează. Bunurile de volum mare (cement, beton,
producţia agricolă), inventarierea cărora necesită cheltuieli mari se inventariază prin efectuarea de
calcule tehnice şi matematice. Bunurile intrate pe parcursul efectuării inventarierii se recepţionează
de către gestionar în prezenţa membrilor comisiei de inventariere, iar pe documentele de intrare se
face menţiunea „primite în timpul inventarierii”.
Eliberarea bunurilor pe parcursul inventarierii se interzice. În cazuri excepţionale, la
depozitele mari, inventarierea cărora necesită o perioadă mai îndelungată de timp se permite
eliberarea bunurilor numai cu acordul în scris a conducătorului şi a contabilului-şef. Eliberarea
acestora se efectuează de către gestionar, în prezenţa membrilor comisiei de invantariere, iar pe
documentele de ieşire se face menţiunea „eliberate în timpul inventarierii”.
Elementele patrimoniale pentru care nu este posibilă verificarea fizică se verifică pe baza
datelor contabilităţii. Acest procedeu se aplică în cazul bunurilor întreprinderii, dar care se află în
afara acesteia (mijloacele fixe transmise în arendă, materiale transmise la păstrare sau prelucrare
etc). Inventarierea creanţelor şi datoriilor se efectuează în baza extraselor de cont confirmate de
debitori şi creditori. Pentru aceste elemente patrimoniale este important de verificat momentul
aparţiei şi termenele de încasare şi de plată.
Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar pe ultima filă
gestionarul face menţiunea prin care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că nu are
pretenţii faţă de membrii comisiei de inventariere şi că bunurile incluse în listele de inventariere se
află la el în gestiune.

Determinarea rezultatelor inventarierii și contabilitatea acestora

La această etapă listele de inventariere se transmit în contabilitate, unde contabilul responsabil
de sectorul respectiv de evidenţă înscrie în liste datele din conturile contabile privind elementele
care au fost supuse inventarierii. Elementele pentru care s-au stabilit abateri dintre datele faptice şi
datele evidenţei contabile se înscriu în balanţele de verificare a rezultatelor inventarierii.
Pentru divergenţele stabilite comisia de inventariere cere de la persoanele responsabile
explicaţii în scris, iar în baza acestora se ia hotărîrea privind modul lor de compensare. În cazul
stocurilor de mărfuri şi materiale pot să aibă loc divergenţe din cauza că diferite poziţii de stocuri se
aseamănă după aspectul exterior, proprietăţi etc. Astfel, lipsurile unui fel de stoc pot fi compensate
cu plusurile altui fel de stoc. Această compensare se efectuează numai cu acordul conducătorului
întreprinderii.
Rezultatele inventarierii se examinează la şedinţa comisiei de inventariere şi se perfectează
cu un protocol semnat de către conducătorul întreprinderii, care ia decizia privind regularizarea
divergenţelor depistate.
Rezultatele inventarierii se reflectă în contabilitate în luna cînd aceasta a luat sfîrşit. În
conformitate cu art. 42 al Legii contabilităţii şi p. 107 al Regulamentului privind
inventarierea diferenţele, depistate în timpul inventarierii se reglementeaza şi se înregistreaza în
evidenţa contabilă în felul următor:
 plusurile de bunuri şi mijloace bănesti, precum şi diferenţele valorice favorabile, obţinute în
urma compensarii lipsurilor cu plusuri, se înregistreaza ca majorare a veniturilor;
 lipsurile de bunuri şi mijloace bănesti se trec la cheltuielile perioadei de gestiune;
 lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilitatii naturale stabilite, precum şi
prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor, se atribuie persoanelor vinovate, fiind evaluate
la preţurile de piaţa la data depistării lipsurilor;
 în cazul cînd nu sînt identificate persoanele vinovate, prejudiciile cauzate de deteriorarea
bunurilor sau lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite, se
trec la cheltuielile perioadei de gestiune.
Plusurile depistate în urma inventarierii se reflectă în felul următor:
la valoarea de piaţă a activelor pe termen lung stabilite ca plusuri:
 debit contul 111 „Active nemateriale”
 debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
 debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
 debit contul 122 „Terenuri”
 debit contul 123 „Mijloace fixe”
 debit contul 131 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
 debit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
 credit contul 621 „Venituri din activitate de investiţii”
la valoarea relizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale depistate ca plusuri:
 debit contul 211 „Materiale”
 debit contul 212 „Animale la creştere şi îngrăşat”
 debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 debit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”
 debit contul 216 „Produse”
 debit contul 217 „Mărfuri”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
la valoarea nominală a investiţiilor pe termen scurt şi a mijloacelor băneşti stabilite ca plusuri:
 debit contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
 debit contul 232 „Inverstiţii pe termen scurt în părţi legate”
 debit contul 241 „Casa”
 debit contul 246 „Documente băneşti”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.
Lipsurile depistate în urma inventarierii se reflectă în felul următor:
la valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung depistate ca lipsuri în urma inventarierii:
 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii financiare”
 credit contul 111 „Active nemateriale”
 credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
 credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
 credit contul 122 „Terenuri”
 credit contul 123 „Mijloace fixe”
 credit contul 131 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
 credit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
la suma amortizării, uzurii aferente activelor pe termen lung depistate ca lipsă:
 debit contul 113 „Amortizarea activelor nemateriale”, 124 „Uzura mijloacelor fixe”
 credit contul 111 „Active nemateriale”, 123 „Mijloace fixe”
la valoarea de bilanţ a activelor curente depistate lipsă în urma inventarierii:
 debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale”
 credit contul 211 „Materiale”
 credit contul 212 „Animale la creştere şi îngrăşat”
 credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 credit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”
 credit contul 216 „Produse”
 credit contul 217 „Mărfuri”
 În cazul cînd nu este determinată persoana vinovată este necesar de restabilit taxa pe valoarea
adăugată anterior trecută în cont care se calculează de la valoarea de bilanţ a valorilor materiale. La
această sumă se întocmeşte formula contabilă:
 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
În cazul cînd este găsită persoana vinovată şi aceasta a acceptat să recupere dauna materială
pricinuită întreprinderii sau este hotărîrea judecăţii privind recuperarea daunei se întocmesc
următoarele formule contabile:
în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioada de gestiune:
 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la suma daunei materiale
pricinuite întreprinderii care se evaluează la preţ de piaţă
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale” – la suma venitului obţinut din recuperarea
daunei materiale
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA aferente
prejudiciului materiale adus întreprinderii
în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioadele următoare, dar pe o perioadă nu mai mare de
un an:
 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
 credit contul 515 „Venituri anticipate curente”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioadele viitoare şi termenul de recuperare al acesteia
este mai mare de un an:
 debit contul 134 „Creanţe pe termen lung”
 credit contul 422 „Venituri anticipate pe termen lung”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Recuperarea daune se poate efectua:
prin reţinere din salariul:
 debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
contra mijloace băneşti:
 debit contul 241 „Casa”
 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
 contra alte active:
 debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
 debit contul 123 „Mijloace fixe”
 debit contul 211 „Materiale”
 debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 debit contul 217 „Mărfuri”
 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
În cazul cînd recuperarea daunei materiale are loc pe parcursul mai multor perioade de
gestiune suplimentar se întocmesc formulele contabile:
dacă termenul de recuperare este mai mic de un an:
 debit contul 515 „Venituri anticipate curente”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale” – constatarea venitului aferent perioadei
de gestiune curente
dacă termenul de recuperare este mai mare de un an:
 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
 credit contul 134 „Creanţe pe termen lung” – trecerea creanţelor din categoria creanţelor
pe termen lung în categoria creanţelor pe termen scurt cînd termenul de recuperare devine
mai mic de un an şi, concomitent
 debit contul 422 „Venituri anticipate pe termen lung”
 credit contul 515 „Venituri anticipate curente” – transferarea veniturilor anticipate din
categoria veniturilor anticipate pe termen lung în categoria veniturilor anticipate curente
Ulterior, la recuperarea daunei, veniturile anticipate curente vor fi constatate ca venituri ale
perioadei de gestiune curente prin formula contabilă:
 debit contul 515 „Venituri anticipate curente”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.