Reacţia de

imunofluorescenţă
directă
 reacţia se bazează pe folosirea anticorpilor
specifici marcaţi cu diferite substanţe
fluorescente şi permite depistarea precoce a
virusurilor.
Anticorp marcat

 aplicaţii: fluorescent

 pentru diagnosticul:
 rabiei
 bolii lui Carré
 pestei porcine clasice.
Atg
Secțiune de țesut
Microscop pentru imunofluorescenţă
 Preparatele se acoperă cu o picătură de glicerină
neutră, picătura fiind apoi acoperită de o lamelă.
Citirea frotiurilor se realizează prin examinarea la
microscopul cu flourescenţă.

Prezenţa flourescenţei specifice în citoplasma unor

celule indică existenţa virusului, deci un diagnostic pozitiv.
Reacție de imunofluorescență pozitivă pentru virusul
West Nile (familia Flaviviridae)
în cultura celulară linia Vero
Metoda
imunohistochimică
 Marcajul anticorpilor folosiți în reacția
imunohistochimică, este realizat cu o
enzimă, mai exact o peroxidază.
 Metoda permite observarea distribuției
virusului și localizarea sa intracelulară în
secțiunile de țesut, pentru a putea
determina dacă distribuția antigenului viral
coincide sau nu cu leziunile prezente
Metoda imunohistiochimică: țesut infectat cu
circovirusul porcin tip 2; s-au folosit anticorpii specifici
monoclonali. Aceasta metodă permite localizarea
antigenului în secțiunile din țesuturi.
Metoda
imunocromatografică
 Imunocromatografia se refera migrația
complexelor antigen-anticorp printr-un filtru sau
prin migrație laterală – de exemplu, folosind
membrana de nitroceluloză.
 In cele mai multe situații, un anticorp cunoscut se
leagă de antigenul țintă.
 Complexele antigen-anticorp sunt apoi imobilizate
pe matricea suport (membrana de nitroceluloză)
de către un anticorp nemarcat, atașat de matrice.
 Verificarea testului include utilizarea martorilor
negativ și pozitiv de asemenea atașați la nivelul
membranei.
 Rezultatele sunt observate sub forma unor benzi
sau puncte colorate, deoarece unul dintre anticorpi
este marcat cu aur coloidal sau o altă substanță
cromogenă.
 Reprezentarea schematică a metodei
imunocromatografice
C-linia control, T-linia probei de testat
Imunodifuzia în
gel de agar
 principiul metodei se bazează pe
realizarea reacţiilor antigen-anticorp în
urma difuzării acestor doi reagenţi şi
formării, la locul întâlnirii lor, de precipitate
vizibile.
 Metoda utilizată este dubla difuziune:
 în care antigenul şi anticorpul (serul) plasate în 2
godeuri decupate în gel, difuzează unul către
celălalt şi precipită la locul de întâlnire, sub forma
unei linii de precipitare.
Realizarea godeurilor în placa cu gel de agar
Depunerea antigenului şi serurilor
AG – antigen standard
PS – ser pozitiv martor
1,2,3 – seruri de cercetat
Testul imunoenzimatic
ELISA
Enzyme-Linked Immunosorbent asSAy
 reacţia constă în determinarea anticorpilor
sau a antigenelor prin intermediul
enzimelor, folosind reacţia clasică antigen-
anticorp.
 au fost realizate mai multe variante:
 Metoda indirectă pentru decelarea anticorpilor;
 Metoda directă pentru decelarea antigenelor;

 Metoda dublu-anticorp sau “sandwich”.

Reprezentarea schematică a metodei
imunoenzimatice directe
 Metoda
radioimunoenzimatică
 Metoda radioimunoenzimatică folosește
analiza imunoenzimatică, dar este
înlocuită de aceasta din ce în ce mai des.
 Singura diferență semnificativă este aceea
că agentul folosit pentru marcarea
anticorpilor nu este o enzimă ci un izotop
radioactiv, cum ar fi I125 și cantitatea de
complexe antigen-anticorp se măsoară
într-un scală de măsurare a radiațiilor
gama.
Reprezentarea schematică a metodei
radioimunoenzimatice