Caracteristici importante ale formării reprezentărilor matematice la vârsta

preșcolară
Masterand, Mihai M. Mihaela
USV, FSE, Managementul Instituțiilor Educaționale

REZUMAT
Deoarece predarea matematicii în grădiniță este mai mult o activitate practică, modul cel
mai eficient de predare / învățare îl constituie jocul, dar și excercițiile cu material individual, prin
manipularea diverselor materiale didactice. Aceste exerciții contribuie în mare măsură la
dezvoltarea atenției, imaginației, gândirii și al spiritului de observație.
La vârsta preșcolară, gândirea logică este în strânsă legătură cu intuiția, de aceea,
predarea și învățarea matematicii în grădiniță trebuie să însemne în primul rând efectuarea unor
acțiuni concrete cu obiecte, apoi să se aibă în vedere aplicarea propozițiilor, a enunțurilor
verbale, logica noțională, organizându-se în planul operațiilor concrete. Vom aborda aspectele
cele mai importante în ceea ce privește formarea reperezentărilor matematice a preșcolarilor, un
început în asimilarea treptată a informațiilor de către copii, toate acestea realizându-se printr-o
trecere treptată de la abstract, general, la nivelurile următoare, unde legătura dintre logic și
concret se schimbă în direcția esențializării realității. Acest proces presupune valorificarea
experienței empirice a copiilor, a operațiilor cu mulțimi concrete de obiecte, a limbajului
matematic, a însușirii noțiunilor de număr si cifră, noțiuni spațiale și de timp.

Cuvinte cheie: reprezentări, număr, spațiu, timp, activități matematice, limbaj matematic

INTRODUCERE
„Psihicul sau sistemul cognitiv realizează prelucrări multiple şi deosebit de complexe ale
informaţiei din mediu care stau la baza unor activităţi cum sunt învăţarea, decizia,
raţionamentul, rezolvarea de probleme, comunicarea. Din punct de vedere pragmatic,
competenţele superioare pe care persoana le poate obţine în desfăşurarea acestor activităţi îi
asigură acesteia adaptarea eficientă la mediul fizic şi social” . (Todor, 2013)
 Copiii se adaptează la mediul educațional din grădiniță print-un proces, cu dublu aspect: de
asimilare și de acomodare. Ei sunt familiarizați inițial cu denumirea, cu însușirile obiectelor, apoi
cu noțiunea de cantitate și cu raporturile cantitative dintre obiecte, toate acestea fiind posibile
prin contactul direct al copiilor cu mediul înconjurător, prin manipularea diverselor jucării sau
materiale de tot felul.
Pe parcursul celor trei ani de grădiniţă, datele senzoriale se îmbogăţesc foarte mult, datorită
lărgirii sferei de contact a copiilor cu noi şi variate obiecte şi aspecte ale mediului ambiant şi ca
urmare a activităţii din ce in ce mai diferenţiate a analizatorilor. Copilul dobândește în grădiniță
pregătirea necesară pentru înțelegerea conceptului de număr printr-o serie de exerciții de
ordonare și clasificarea unor mulțimi de obiecte, pentru înțelegerea și însușirea unor noțiuni
despre cantitate prin recunoașterea/descoperirea și denumirea/înțelegerea unor relații care se
stabilesc între diferite cantități, pentru exersarea gândirii logice, toate acestea având o mare
importanță în adaptarea preșcolarului la sarcinile de bază în pregătirea pentru școală . (Petrovici,
2014)
Jean Piaget (1970) spunea că un copil care diferenţiază un ansamblu de 2 obiecte de unul de
3 nu are decât o imagine perceptivă şi nicidecum noţiunea de număr întreg. El va avea această
noţiune numai atunci când va fi posibil să recunoască echivalenţa unei mulţimi cu ea însăşi în
diferite reprezentări, de exemplu, când îi va apărea evident că există întotdeauna 5 jetoane, fie că
le-am aşezat pe o lungime de 10 cm, fie pe o lungime de 20 cm. Jean Piaget demonstrează că în
însuşirea primelor noţiuni de matematică există trei posibilităţi:
- relaţiile şi clasele sunt elaborate operativ anterior efectuării sintezei lor sub forma numerelor,
- înaintea claselor şi relaţiilor este însuşită structura numerelor,
- relaţiile, clasele şi numerele se construiesc simultan cu acţiunea.

1. Reprezentările matematice și rolul lor în formarea noțiunilor

Pe întreaga perioadă a grădiniței, copilul își îmbogățește foarte mult cunoștințele senzoriale
datorită lărgirii sferei de contact a copiilor cu diverse și noi obiecte, dar și cu  aspecte ale
mediului înconjurător,în urma activității diferențiate a analizatorilor. Așadar, dacă la început
copiii percepeau obiectele la modul general, pe măsură ce cresc, percep și detaliile,
caracteristicile semnificative ale acelorași obiecte. Datorită perfecționării analizatorilor, a
dezvoltării limbajului și a gândirii, în toate activitățile din grădiniță, percepțiile se diversifică: se
îmbogățește gama de culori, pozițiile spațiale sunt percepute mai bine, iar acțiunile sunt
verbalizate prin cuvinte corespunzătoare. Gândirea începe să acționeze pe baza datelor
senzoriale, care sunt furnizate în mod sistematic și gradat. Astfel, copiii reușesc să alcătuiască
mulțimi de obiecte după un anumit criteriu, pot sorta grupe de obiecte, dintr-o mulțime dată.
Toate aceste acțiuni trebuie făcute cu multă răbdare în mod trepatat, progresele copiilor
aplicându-se în dezvoltarea judecății, dar și în îmbogățirea vocabularului care-l ajută pe copil să
verbalizeze mai bine relațiile dintre mulțimile de obiecte. (Petrovici., C., 2014)
În urma desfășurării activităților matematice-sistematice, treptat complicate și în mod 
permanent conștientizate de copii, spre sfârșitul perioadei preșcolare se vor înregistra salturi
calitative ale gândirii. Copilul va fi capabil să intuiască numărul pe baza proceselor de analiză,
comparație și generalizare, lucru pe care un copil mic nu va reuși să-l facă dacă va fi pus să
numere câteva jucării pentru că nu poate înțelege semnificația noțiunii de număr. De aceea,
respectând etapele de dezvoltare psihică a copiilor, avem obligația să-i solicităm în mod
permanent la activități conștiente care vor duce la maturizarea proceselor de cunoaștere mai
târziu, dar la și formarea unor reprezentări despre mulțimi și echipotența lor, despre modalitatea
în care vor putea opera cu ele. (Petrovici., C., 2014)
Rolul activităților matematice în perioada preșcolarității este acela de a-l introduce pe
copil în procesul de matematizare, pentru a asigura întelegerea unor caracteristici uzuale ale
realității, având ca principală ipoteză de lucru formarea reprezentărilor matematice pe nivele de
vârstă. Acest proces de matematizare este conceput ca o succesiune de activități: observare,
deducere, concretizare, abstractizare, fiecare dintre acestea conducând la un anumit rezultat.
La 3 ani, copilul percepe mulțimea ca pe o colectivitate fără structură și limite precise, el
reușește să diferențieze prin limbaj obiectele singulare de grupuri de obiecte, dar mulțimea nu
este percepută ca un grup care să se diferențieze. La 4-5 ani, reprezentările despre mulțimi se
dezvoltă și copilul poate să perceapă o mulțime ca pe un grup distinct, datorită acțiunilor practice
si verbale, însoțite de percepțile vizuale. Toate acestea, duc la înțelegerea de către copil a noțiunii
de mulțime, acesta reușind să facă abstracție de caracteristicile concrete ale elementelor mulțimii.
(Petrovici., C., 2014
2. Formarea limbajului matematic adecvat
Prin activitățile matematice se urmărește atât transmiterea cunoștințelor și formarea
deprinderilor intelectuale, cât și dezvoltarea unui limbaj matematic adecvat. Pentru ca acest
limbaj să nu fie rezultatul unei învățări mecanice a unor termeni matematici, trebuie, în primul
rând, să se asigure înțelegerea noțiunilor despre care se dorește a se vorbi, să se evidențieze
esențialul, iar apoi să le fie prezentate copiilor denumirile matematice corespunzătoare.
Un prim pas în dezvoltarea limbajului matematic este acela de a clasifica termenul de
grupă sau de mulțime. La nivelul grupei mici, limbajul matematic se raportează doar la:
- verbalizarea acțiunilor copiilor cu obiectele: “Am format o grupă de mingi”;
- relatarea însușirilor comune a elementelor unei grupe (culoare, mărime, formă), criteriul
de formare al grupei: “Le-am așezat pe toate într-o mulțime, pentru că toate sunt roșii”;
- verbalizarea acțiunii de separare a unor obiecte din mai multe grupe: “Într-o grupă avem
o mașină, iar în cealaltă mai multe”;
- observarea diferențelor cantitative dintre 2 grupe: “Într-o grupă sunt mai multe / mai
puține / tot atâtea mașini decât tractoare”;
- exprimarea locului ocupat de grupele de obiecte în spațiu și a relaților dintre acestea:
“Grupa mașinilor se află pe masă, cea a mingilor sub masă etc.”
- denumirea corectă a formelor geometrice plane: cerc, triunghi, patrat.
La grupa mijlocie, reprezentările matematice se îmbogățesc, iar limbajul matematic se
dezvoltă prin cuvinte si expresii noi:
a) ordonarea obiectelor din mulțime: “Am așezat florile în șir, de la cea mai mare la cea mai
mică”
b) ordonarea de la mulțimea cu un obiect la mulțimea cu mai multe obiecte sau cu tot atâtea
obiecte: “Am așezat grupe în ordine de la grupa cu o minge, la grupa cu 5 mingi” sau “Am
așezat în șir mulțimi cu tot atâtea obiecte”
c) așezarea în perechea elementelor a două mulțimi, apoi verbalizarea acțiunilor: “Am
așezat în perechi mingile din mulțimea mingilor, cu mașinile din mulțimea mașinilor”;
d) verbalizarea diferenței cantitative și motivarea ei: “În mulțimea mingilor, am mai multe
elemente decât în mulțimea mașinilor, pentru că o minge a rămas fără mașină”;
La grupa mare, evoluează foarte mult limbajul, introducându-se expresii noi matematice.
Exemplu, în formarea scării numerice:
- se va folosi exprimarea - “am așezat mulțimile de obiecte în ordine de la mulțimea cu
cele mai puține elemente ,la mulțimea cu cele mai multe elemente” sau “am așezat în șir
mulțimea cu un element până la mulțimea cu 10 elemente”
 - cantitatea - “în prima mulțime sunt mai multe / mai puține / tot atâtea elemente decât în
cea de a doua mulțime;
- ordinea – “Prima / Primul … A doua / Al doilea … Ultimul / Ultima … “;
- cardinalul numărului – “Unu, doi, trei etc”;
- recunoașterea cifrelor – “Aceasta este cifra … “;
- recunoașterea semnificaților semnelor - ,,+”,, -“, ,,=”.

3. Formarea reprezentărilor cantitative la copiii de vârstă timpurii

Putem afirma că mulțimea este o grupare de obiecte cu o anumită caracteristică,care se
întâlnesc în mediul înconjurător(mulțimea florilor,a caselor,a mașinilor). Fiecare mulțime poate
fi formată din lucruri, fenomene, pe care noi le numim elementele mulțimii.
În lucrarea sa Didactica învățământului preșcolar, Pavlenco (2012) specifică faptul că se
pot identifica următoarele criterii de formare, comparare și ordonare a mulțimilor de obiecte:
valoarea cantitativă (numărul de elemente), forma, culoarea, dimensiunea, orientarea spațială,
capacitatea etc.).
Valoarea cantitativă a unei mulțimi este exprimată de număr, astfel, cunoscând numărul
putem forma,ordona sau compara mulțimile de obiecte.Când vorbim de compararea mulțimilor
se are în vedere o corespondență biunivocă ,prin punerea în perechi a elementelor din cele două
mulțimi.Așadar,comparând cele două mulțimi se stabilește relația dintre ele.
Prin noțiunea de culoare se subînțelege percepția de către ochi a uneia sau mai multe
frecvențe de lumină și s-a constatat că aceasta este cea mai frecventă caracteristică de formare,
comparare sau ordonare a mulțimilor de obiecte, iar când copiilor li se cere să formeze mulțimi
după o anumită culoare, aceștia o fac cu ușurință.
Forma obiectelor din jurul nostru este percepută de om cu ajutorul formelor geometrice,
care oferă șansa de a împărți în grupe/clase de echivalență după formă, mulțimi de obiecte
asemănăntoare: corpurile de formă rotundă (cerc, farfurie, lună plină), de formă pătrată (batistă,
ferestre), de formă triunghiulară (acoperișul casei ) ,de formă dreptunghiulară (carte, caiet,
cărămidă), sferă (glob,minge), cilindru (pahar), con(înghețată).
Mărimea obiectelor influențează foarte mult procesul de formare și dezvoltare a
reprezentărilor despre mulțime, fiind de fapt valoarea dimensională a unui obiect. Aici, facem
referire la formarea reprezentărilor despre mărime exprimată prin sensul cuvintelor (mic-mare,
lung-scurt, înalt-scund etc.), dar și la formarea reprezentărilor despre lungime, vorbind despre
familiarizarea copiilor cu unitățile de măsură a lungimii (m,cm,mm) și implicit cu instrumentele
de măsurare.
Aspectul cardinal al numărului cardinal
Omul a avut nevoie să compare diverse mulțimi de obiecte ,încă din cele mai vechi
timpuri,pentru a vedea unde sunt mai multe elemente. În ziua de azi acest lucru este posibil prin
numărarea obiectelor și compararea numerelor obținute, asta,bineînțeles, dacă se știe a număra și
se cunosc numerele. (Petrovici., C., 2014)
Proprietatea numerică a unei mulțimi este numărul și reprezintă cardinalul unei clase de
echivalență de mulțimi finite, de aceeași valoare, putere. O mulțime finită are un număr de
elemente egal cu un număr dat, deci este considerată ca fiind reprezentanta acelui număr natural.
În perioada preșcolarității noțiunea de număr se formează prin efectuarea corespondenței,
element cu element între două mulțimi, respectând etapele:
-alegerea elementelor respectând proprietățile lor;
-formarea unei mulțimi după caracteristici comune;
-așezarea în perechi a elementelor;
-compararea mulțimilor și sesizarea diferențelor.
Aspectul odinal al numărului natural
Tot în aceeași lucrarea Didactica activităților matematice în grădiniță, Petrovici C.(2014)
specifica că, diferența dintre noțiunile de număr cardinal și număr ordinal este cunoscută ca
diferența dintre număr și numerație.numărul cardinal se bazează pe corespondența biunivocă
între două mulțimi,iar numărul ordinal introduce numerația,în timp ce relația de ordine este
rezultatul natural al acțiunii.
Nevoia de a stabili o ordine în interiorul unei mulțimi a dus la abordarea aspectului ordinal
al numărului natural. Se pot stabili,de exemplu, într-un șir, al câtelea obiect este cel specificat
sau al câtelea copil va răspunde la activitate etc. Numărul de ordine aplicat aplicat într-o anumită
succesiune poartă numele de număr ordinal.
Cifrele ca simbol al numerelor
În curriculum pentru educația timpurie se prevede ca preșcolarii să fie familiarizați cu
cifrele în jurul vârstei de 4 ani, iar pentru a ușura acest proces de familiarizare, educatoarea
trebuie să îmbine într-un mod creativ exercițiile joc, sarcinile cu material didactic și cuvântul ca
mijloc artistic de exprimare. Apoi, când copiii mai cresc, principalele obiective sunt: înțelegerea
semnificației simbolurilor ca semne grafice a mulțimilor de obiecte, dezvoltarea deprinderii de a
asocia cifra cu cantitatea de elemente și invers, recunoașterea cifrelor, formarea deprinderii de a
confecționa cifre din diverse obiecte și materiale, demonstrarea faptului că a înțeles semnificația
cifrelor și să aplice cunoștințele despre acestea în situații diverse cotidiene și de joc. (Neagu,
M.,Petrovici,C., 2002)
4. Formare a reprezentărilor spațiale în grădiniță
Curriculum pentru educația timpurie (2018) propune familiarizarea preșcolarilor cu o serie
de obiective importante în dezvoltarea lor intelectuală dintre care cele mai importante sunt:
determinarea și precizarea poziției obiectelor în relațiile cu sine sau cu alții, dar și unele față de
altele; orientarea preșcolarului în mediul înconjurător sau pe o suprafață plană etc.
Se are în vedere, pentru atingerea acestor obiective, utilizarea corectă, în vorbire, a
prepozițiilor spațiale. Putem clasifica aceste prepoziții în doua grupe: una care reflectă totalitatea
relațiilor spațiale dintre obiecte, dintre om și obiecte și aranjarea în spațiu a obiectelor printre alte
obiecte (pe, în, în urma, înainte, față în față etc.), iar alta care reflectă direcția în care se
deplasează spre un obiect sau arată cum sunt așezate obiectele în procesul mișcării (la, de după,
pe, prin, de-a lungul, de-a latul,etc.). În afară de prepoziții, pentru a indica relațiile spațiale,
putem folosi și adverbe care indică direcția mișcării și răspund la întrebarea “Unde?” (aici, acolo,
în jos, în sus etc.) sau care indică direcția mișcării în sens invers și răspund la întrebarea “De
unde?” (de acolo, de aici, de departe, de aproape etc.). Este foarte important ca activitatea
educativă să fie orientată spre familiarizarea preșcolarilor cu semnificația acestor prepoziții și
adverbe și se are în vedere folosirea lor corectă în vocabularul copiilor. (Dumitrana,M., 2002)
În predarea noțiunilor care definesc așezarea în spațiu a obiectelor/ființelor, este foarte
important să se organizeze activități obișnuite zilnice cu copiii, numite și rutine, ca îmbrăcatul,
mâncatul, spălatul, joaca etc., pentru ca apoi să se introducă noțiuni de predare-învățare a poziției
lucrurilor (aproape-departe, la stânga-la dreapta etc.). De exemplu, dacă unui copil i se cere să
vină mai aproape sau să stea mai departe de un alt copil sau de un obiect, el va înțelege imediat
ceea ce i se cere, dar dacă aceste cerințe au loc într-un mod formal, în sala de grupă, acesta poate
întâmpina o greutate în a le înțelege.,,Cât de ușor este ca preșcolarii să intuiască într-un joc
comun,cum este«de-a v-ați ascunselea»,că trebuie să te ascunzi mai aproape ,pentru ca,atunci
când cel ce «s-a făcut»pleacă în căutare și este departe,să ieși din ascunzătoare și să «bați »locul”
(Dumitrana,M., 2002)
5. Formare a reprezentărilor temporale la copiii de vârstă timpurie
Leushin A.M(1974) în lucrarea sa Formarea unor reprezentări matematice elementare a
copiilor de vârstă preșcolară evidențiază câteva particularități esențiale în formarea
reprezentărilor temporale la preșcolari și anume:
-înaintând în vârstă copilul va fi interest de noțiunea de timp,astfel că,dacă la vârsta de 3 ani
copilul spune,,Am fost mâine la film”,la 4 ani și jumătate ,pe acesta îl va interesa continuitatea
timpului,,Mai e mult până mâine?”,iar la 5-6 ani va înțelege perioadele timpului(zi,lună,an
,vară,iarnă,ceasul etc.),,După ce trece vara ,o așteptăm și la anul”,,Dacă acul ceasului e aici,cât
este ora?”;
-în această perioadă, a preșcolarității,,copiii atașează însușiri calitative unor moment ale
timpului, încep să deosebească momentele zilei, legându-le de evenimente care i-au
emoționat ,,,Mergem la mare, vara”, ,,Împodobim bradul de Crăciun, iarna”
-reamintirile preșcolarilor sunt mai exacte, odată cu înaintarea în vârstă, ei putând să-și
amintească ce au făcut cu 2 ani în urmă, iar reprezentările temporale vor fi transformate în
noțiuni temporale: un timp mai scurt va fi inclus într-un tim mai lung;
-copiii de 3-6 ani pot stabili legături între evenimentele care se repetă regulat și indicii
corespunzători timpului : ,,dimineața durează până la micul dejun”, ,,amiaza e de la prânz până
vine tata de la serviciu”;
-în baza experienței proprii reușesc să conștientizeze mai bine câteva porțiuni temporale. De
exemplu: ,, după grădiniță vor merge la dans sau la alte activități educative”. Totuși,
reprezentările despre durata timpului sunt neclare, ca de exemplu, atunci când educatoarea le va
spune că trebuie să termine lucrările deoarece mai sunt câteva minute,ei nu se vor organiza mai
repede, deoarece nu pot să-și închipuie durata minutului, acest cuvânt nefiind legat de percepțiile
lor senzoriale.
Pe întreg parcursul anului, educatoarea discută despre anotimpuri, schimbările din natură
și caracteristicile fiecărui anotimp. Succesiunea anotimpurilor va fi înțeleasă și cu ajutorul
poveștilor, poeziilor, a imaginilor, dar și ziua de naștere a fiecărui copil (atunci când va fi ziua
fiecăruia se discută despre luna, ziua în care sunt născuți, dar și despre anotimpul în care se află)
poate fi un prilej de a conștientiza reprezentări temporale. Toate acestea trebuie însușite treptat,
fără o memorare obligatorie a unor cuvinte care pentru copil nu au sens. Se pot folosi și
calendare de perete pentru ca apoi copiii să învețe zilele săptămânii și lunile anului.
(Dumitrana,M., 2002)

CONCLUZII
Formarea reprezentărilor matematice încă de la cea mai fragedă vârstă, are o deosebită
importanță deoarece poate stimula puternic dezvoltarea intelectuală a copiilor, poate influența
într-un mod pozitiv dezvoltarea personalitatea copiilor și, foarte important este faptul că aceste
reprezentări matematice își găsesc o largă aplicabilitate pe tot parcursul procesului de dezvoltare
generală a copilului.
Pentru ca activitățile matematice să influențeze pozitiv formarea și dezvoltarea la copii a
reprezentărilor matematice, iar acestea să fie durabile și achiziționate într-un ritm rapid, este
necesară utilizarea unor strategii didactice cât mai eficiente. În învățământul preșcolar se impune
o îmbinare între joc –învățare –muncă, jocul având cea mai mare importanță, fiind forma
fundamentală și specifică de activitate la această vârstă. Dacă activitățile matematice nu sunt de
tip ,,impuse”în cea mai mare parte a organizării lor, iar prin joc se pot organiza și activități
libere, atunci putem dezvolta un cadru formativ de calitate. Acțiunile,,impuse”și lipsa jocului
pot suprasolicita preșcolarul, ceea ce poate duce la carențe sau deformări în maturizarea și
dezvoltarea optimă a preșcolarului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Dinuta, N. (2007). Metodica activitatilor matematice in gradinita. Pitești:

Ed.Universității.
2. Dumitrana,M. (2002). Activitățile matematice în grădiniță: ghid practic, însoţit de 105
sugestii de activități. București: Compania.
3. Leushin A.M. (1974). Formarea unor reprezentări matematice elementare la copiii de
vârstă preșcolară. Moscova.
4. Neagu, M.,Petrovici,C. (2002). Elemente de didactica matematicii în grădiniță și
învățământul primar. Iași: Polirom.
5. Pavlenco, M,. (2012). Didactica învățământului preșcolar. Chișinău: Universitatea
Pedagogică de stat,,Ion Creangă".
6. Petrovici., C. (2014). Didactica activităților matematice în grădiniță. București: Polirom.
7. Piaget.J. (1976). Construirea realului la copil. București: E.D.P.
8. Todor, I. (2013). Psihologie generală (p. 99). București: Editura Didactică şi Pedagogică