Transformatorul – Fizica 11

https://youtu.be/UchitHGF4n8

1.Principiul transformatorului.

O problema importanta a electroenergeticii este transportul cu pierderi cat mai mici a energiei
electrice de la locul de producer la consumatori, pe distante mari.
Pentru o anumita putere electrica de transport (P=UI), randamentul este cu atat mai mare cu cat
intensitatea curentului I este mai mica si, ca urmare, tensiunea curentului U este mai mare.
In centralele electrice tensiunea produsa de alternatoare este de :
U centrala =( 6 … 20 ) kV =( 6000 …20 000 ) V .
Transportul economic necesita tensiuni foarte inalte, intre:
U transport =( 35 … 400 ) kV =( 35 000 … 400 000 ) V .
La locul de utilizare insa, energia electrica a curentului trebuie sa aiba o tensiune joasa, pentru a
nu fi periculoasa folosirea energiei electrice curente.
Este necesara, deci, modificarea (transformarea) energiei curentului electric de o anumita
tensiune in energie electrica de alta tensiune.
Aceasta problema se rezolva simplu si economic numai in cazul curentului alternative, cu
ajutorul transformatorului.
Transformatorul este un aparat a carui functionare se bazeaza pe fenomenul inductiei
electromagnetice, construit pentru a primi putere electrica, in current alternative, sub o
tensiune U1 si o intensitate I1, putere aplicata unui circuit numit primar si construit
totodata pentru a reda puterea electrica cu aceeasi frecventa, insa sub o tensiune U2 si o
intensitate I2, la bornele unui circuit secundar (fig.3.1):

Transformatorul permite deci, transformarea unei tensiuni in alta tensiune, transformare

necesara pentru transportul (transferul) si distributia cu pierderi minime de energie electrica in
current alternativ.
Exemplu:
La bornele circuitului primar al unui transformator se aplica, de la un alternator, tensiunea :
U 1=6 000V .
Acest transformator poate da in secundar o tensiune:
U 2=120 000 V .
Deci:
U 2 120 000 120 12∙ 10 12
U1
=
6 000
=
6
=
6
=
6 ( )
∙10=2 ∙10=20

Astfel:
Tensiunea la secundarul transformatorului este de 20 ori mai mare decat tensiunea la primarul
transformatorului.
\pentru o putere in linie cu cea furnizata de alternator, intensitatea curentului va fi de 20 ori mai
mica, deci pierderile prin effect Joule vor fi de 400 ori mai mici, de unde rezulta posibilitatea
unui transport economic de energie electrica la distante mari prin conductor subtiri.
I1 I 1 2 I 21 I 21
I 2=
20
2
⟹ I 2=( )
20
= 2=
20 400
Acest exemplu arataca utilizarea transformatorului, la transportul energiei electrice de la locul
de producer la consumatori, permite reducerea atat a pierderilor de energie cat si a cantitatii de
metal necesar pentru fabricarea conductorilor care formeaza linia de transport.

Efectul Joule:
Purtatorii de sarcina electrica, la trecerea prin punctul A, au pe langa energia potential si o
energie cinetica, careia ii corespunde o viteza medie de transport vA.
Viteza este aceeasi si in punctual B.
Energia potential pe care purtatorii de sarcina electrica o pierd in consummator nu se
transforma in energie cinetica de transport a purtatorilor de sarcina electrica, ci in energie
cinetica de vibratie a retelei cristaline.
Energia cinetica de vibratie a retelei cristaline duce la cresterea energiei interne a retelei
cristaline si deci la incalzirea si la cresterea temperaturii acestuia.
Efectul termodinamic, ireversibil, descris mai sus, se numeste efect Joule.

Constructia si functionarea transformatorului monofazat.

Transformatorul monofazat se compune dintr-un cadru (miez) de fier, care reprezinta un circuit
magnetic inchis, format din tole cu grosimea de (0,3…0,5) mm, isolate intre ele cu lac sau
hartie, impiedicandu-se astfel formarea curentilor Foucault de intensitate mare.
Tolele se fac dintr-un aliaj de fier cu circa (1,5…4)% Si, aliaj numit ferosiliciu, in care
pierderile de energie sunt minime, atunci cand, la inversarea magnetizarii, energia electrica se
transforma in caldura (fenomenul de histerezis).
Pe cadru se bobineaza 2 infasurari (bobine) din sarma de cupru.
Rolul cadrului de fier (ferosiliciu) este de a realize un cuplaj magnetic strans intre aceste
infasurari (bobine) prin concentrarea liniilor campului de inductie magnetic si de a mari fluxul
de inductie magnetic prin spirele celor 2 circuite (fierul are µr>>>1).
Circuitul caruia i se aplica tensiunea generatorului de alimentare se numeste, pe scurt, primar.
Circuitul al 2-lea, avand ca miez cealalta latura a cadrului, se numeste secundar.
Secundarul este generatorul de tensiune in linia de intrebuintare.
Acelasi circuit de la 2 transformatori identici poate fi numit primar sau secundar, dupa cum se
gaseste la capatul liniei de unde se furnizeaza energia electrica sau la capatul liniei receptoare
de energie electrica.
Sa presupunem ca ambele circuite ale transformatorului sunt infasurate in acelasi sens, avand
fiecare N1, respective N2 spire si ca transformatorul functioneaza in gol, ceea ce inseamna ca
i2=0, adica circuitul secundar este fara consummator.
Daca se aplica transformatorului tensiunea alternative u1 (de valoare efectiva U1), in primar
apare curentul de intensitate i1 (de valoare efectiva I1), care da fluxul magnetic alternative,
avand valoarea instantanee :
Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt )−fluxul fascicular prinbobina1 , produs de bobina 1( fluxul printr−o spira a bobinei)
Acest flux variabil care strabate spirele ambele infasurari face sa apara in cele N1 spire ale
primarului, o tensiune electromotoare de autoinductie:
Fluxul total prin bobina 1, va fi :
Φ 1=Φ11 =N 1 ∙ Φ f 1−fluxul total prin bobina 1 , produs de bobina 1;
− Δ Φ1 −Δ −Δ Δ
e 11= = ( Φ1 ) = [ N 1 ∙Φ m 1 cos ( ωt ) ]=−N 1 ∙Φ m 1 [ cos ( ωt ) ]
Δt Δt Δt Δt
( cos u )' =−sin ( u ) ∙ u'
( cos ωt )' =−sin ( ωt ) ∙ ( ωt )' =−ωsin ( ωt ) ∙1=−ωsin ( ωt )
Deci:
Δ
e 11=e1=−N 1 ∙ Φm 1 [ cos ( ωt ) ] =−N 1 ∙ Φm 1 ∙ [ −ωsin ( ωt ) ] =N 1 ∙ ω ∙Φ m 1 ∙ [ sin ( ωt ) ]
Δt
Deci:
e 11=e1=N 1 ∙ ω ∙Φ m 1 ∙ [ sin ( ωt ) ]

Acelasi flux variabil Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt ), face sa apara in cele N2 spire ale secundarului , o tensiune
electromotoare.
Φ 2=Φ21=N 2 ∙Φ f 1 −fluxul total prinbobina 2, produs de bobina1 ;
−Δ Φ 2 −Δ −Δ Δ
e 21=e 2= = ( Φ 2 )= [ N 2 ∙ Φ m 1 cos ( ωt ) ]=−N 2 ∙ Φ m 1 [ cos ( ωt ) ]
Δt Δt Δt Δt
e 21=e 2=N 2 ∙ ω ∙ Φ m 1 ∙ [ sin ( ωt ) ]
T.e.m. e 11 determinata in bobina 1, de variatia in timp a curentului propriu al bobinei se numeste
t.e.m. de autoinductie.
T.e.m. e 21 determinata in bobina 2, de variatia in timp a curentului din bobina 1 se numeste
t.e.m. de inductie mutuala.
e1 e 11 N 1 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 1
= = =
e2 e 21 N 2 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 2
Conform legii lui Ohm aplicata circuitului primar, suma dintre tensiuneade alimentare u1 si
t.e.m e1=e11 (t.e.m. de autoinductie ) trebuie sa fie egala cu caderea de tensiune in primar:

V a −V b=U 1
V a −V c =I 1 R1
V b −V c =E1
V a −V b=( V a−V c ) + ( V c −V b )=( V a−V c ) + [−( V b−V c ) ]= ( V a−V c ) −( V b−V c ) =I 1 R1−E 1
U 1=I 1 R 1−E1 ⟹ U 1 + E1 =I 1 R1
Sa presupunem ca potentialul electric al punctului (a) este 10 V.
Datorita trecerii curentului prin rezistorul 1 de rezistenta R1 , potentialul electric in punctul
(c) scade, sa zicem la 1 V.
Datorita sursei de t.e.m. E1, potentialul electric va creste de la 1 V la sa zicem 7 V, care este
potentialul punctului (b) .
Astfel diferenta de potential :
V a −V b=U 1 =10−7=3 V
 E1=V b−V c =7−1=6V
U 1 + E1=3+6=9V
I 1 R1=V a−V c =10−1=9 V
Deci, intradevar:
U 1 + E1=I 1 R 1
Astfel, avem:
u1 +e 1=i 1 R1
Unde R1 este rezistenta primarului.
De obicei, valoarea lui R1 este mica si produsul (R1i1) poate fi neglijat, astfel ca:
u1 +e 1 ≈ 0 ⟹ e 1 ≈−u1

Semnul (-), arata ca t.e.m. de autoinductie e1 este in opozitie de faza cu tensiunea retelei de
alimentare a transformatorului u1 .
La functionarea in gol a transformatorului, t.e.m. e2 este egala cu tensiunea u2 la bornele
secundarului:
e 2=u2
Prin impartire se obtine :
e1 u
≈− 1
e2 u2
Din relatiile:
e1 e 11 N 1 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 1
= = =
e2 e 21 N 2 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 2
e1 u
≈− 1
e2 u2
Rezulta ca t.e.m. e1 si e2 sunt in faza, iar tensiunile u1 si u2 sunt in opozitie de faza (semnul
u1
( )
minus din fata raportului u indica aceasta defazare cu π radiani).
2

Tot din relatiile:

e1 e 11 N 1 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 1
= = =
e2 e 21 N 2 ∙ ω ∙ Φm 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] N 2
e1 u
≈− 1
e2 u2
Scrise in valoare absoluta, rezulta si relatia dintre valorile effective ale marimilor alternative e1,
e2, u1 si u2:
e1 Em 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] Em 1 E 1 √ 2 E1
= = = =
e2 Em 2 ∙ [ sin ( ωt ) ] Em 2 E 2 √ 2 E2
u1 U m 1 ∙ [ sin ( ωt ) ] U m 1 U 1 √2 U 1
= = = =
u2 U m 2 ∙ [ sin ( ωt ) ] U m 2 U 2 √2 U 2
Deci:
E1 U 1 N 1
= = =K
E2 U 2 N 2
Raportul tensiunilor la bornele infasurarilor, la mersul in gol a transformatorului, se
numeste raportul de transformare al transformatorului (notat cu K).
Daca:
U1 U1
- K <1 ⟺
U2
<1⟹
U2 ( )
∙ U 2 <U 2 ⟹ U 1 <U 2 ⟺ U 2 >U 1

Transformatorul poarta denumirea de transformator ridicator de tensiune ;

 U1 U1
- K >1 ⟺
U2
>1⟹
U2 ( )
∙ U 2 >U 2 ⟹ U 1 >U 2 ⟺ U 2 <U 1

Transformatorul poarta denumirea de transformator coborator de tensiune ;

U1 U1
- K=1⟺
U2
=1⟹
U2 ( )
∙U 2=U 2 ⟹U 1 =U 2 ⟺U 2 =U 1

Transformatorul poarta denumirea de transformator care serveste la separarea electrica a celor

2 circuite (primar si secundar), circuitele ramanand cuplate prin camp magnetic, adica cuplate
inductive.
Transformatoarele cu raport de transformare apropiat de unitate sunt folosite in unele montaje
din radiotehnica.
Daca la bornele secundarului se conecteaza un consummator rezistiv de rezistenta RS , prin
circuitul secundar va aparea curentul de intensitate i2.
In acest caz:
u2=e2−r 2 i 2
u2=R S i 2
e2
R S i 2=e2−r 2 i 2 ⟹ RS i 2+ r 2 i 2=e2 ⟹ ( R S +r 2 ) i 2=e 2 ⟹ i 2=
R S +r 2
e2 e2 e2 e2
u2=R S i 2=RS ( R S +r 2)=
R S +r 2
=
RS r 2
=
r
(RS )( +
RS RS )( )
1+ 2
RS

r2 ≈ 0
u2 ≈ e 2−0 ∙i 2 ≈ e2−0 ≈ e2
Sau:
e2 e2
u2= =
r2 r2
( )( )
1+
RS
1+
RS
r2 ≈ 0
e2 e2 e
u2 ≈ ≈ ≈ 2 ≈ e2
0 ( 1+0 ) 1
(
RS
1+
)
u2=e2−r 2 i 2 ⟹ r 2 i2 =e 2−u2
In conditii normale (nominale) de functionare, diferenta ( e 2−u 2=r 2 i 2 ) este mica.
In conditii normale (nominale) de functionare, pierderile Joule, in secundarul
transformatorului ,proportionale cu i 22 , sunt mici.
Se poate deci considera ca practice, puterea P 1 din primar si puterea P2 din secundar sunt egale,
adica:
U1 I1 U2 I2 U I
P1=P2 ⟺ U 1 I 1=U 2 I 2 ⟹ = ⟹ 1= 2
U2 I1 U2 I1 U 2 I1
Dar :

U1 N 1
≈ =K
U2 N 2
Pentru cazul transformatorului care functioneaza in sarcina, in sensul ca la bornele primarului
se aplica tensiunea u1 a unei retele de alimentare, iar la bornele infasurarii secundare este
conectat un receptor de current alternative, procesele fizice care au loc sunt, in principal,
urmatoarele:
Circuitul secundar fiind inchis printr-un consummator oarecare, rezistiv sau rezistiv-reactiv,
t.e.m. e2 produce in el un current de intensitate i2.
u21=e21−r 2 i 21
u21=R S i 21
e21
R S i 21=e 21−r 2 i 21 ⟹ R S i 21 +r 2 i 21=e 21 ⟹ ( RS + r 2 ) i 21=e 21 ⟹ i 21=
R S +r 2
Acest current i 21 produce la randul sau un flux Φ f 2 , care conform legii lui Lenz, este de sens
contrar cu fluxulΦ f 1 numit flux de regim, produs de curentul din primar.
Avand in vedere ca transferul de putere din primar in secundar (care se realizeaza prin cuplaj
magnetic) face sa apara o serie de pierderi de natura electrica (pierderi prin effect Joule in
infasurari) si pierderi de natura magnetic ( pierderi prin curenti turbionari si histerezis in
miezul de fier), valoarea maxima Φ m 2 a fluxului Φ f 2, este mai mica decat valoarea maxima Φ m 1
a fluxului Φ f 1.
Deci:
Φ m 2<Φ m 1
Diferenta dintre cele 2 fluxuri Φ f 1 si Φ f 2 , constituie fluxul principal prin transformator, practice
egal cu fluxul produs de curentul primar la mersul in gol al transformatorului:
Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt )
Φ f 2=Φ m 2 cos ( ωt )
N Aμ I m 1 N 1 Aμ I 1 √ 2 Aμ √2
Φ m 1= 1
l
=
l
=
l (
N1 I1 )
N Aμ I m 2 N 2 Aμ I 2 √2 Aμ √2
Φ m 2= 2
l
=
l
=
l (
N2 I2 )
Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt )= ([ Aμl√ 2 ) N I ] cos ( ωt )
1 1

[( √ ) ]
Φ f 2=Φ m 2 cos ( ωt )=
Aμ 2
l
N 2 I 2 cos ( ωt )

Φ f 1−Φ f 2= [ ( √ ) ] [( √ ) ]
Aμ 2
l
N 1 I 1 cos ( ωt )−
Aμ 2
l
N 2 I 2 cos ( ωt )

Φ f 1−Φ f 2=
[( √ ) ( √ ) ] (
Aμ 2
l
N 1 I 1−
Aμ 2
l
N 2 I 2 cos ( ωt )= Φ m 1−Φm 2 ) cos ( ωt )

Φ f 1−Φ f 2=Φf =( Φ m 1−Φ m 2 ) cos ( ωt )=Φ m cos ( ωt )

Pentru o variatie in sens crescator a sarcinii, valoarea maxima Φ m 2 a lui Φ f 2creste, deci valoarea
maxima Φ m=Φ m 1−Φ m 2 a fluxului principal Φ f scade, astfel ca:
∆ Φ=Φ f . final −Φ f . initial <0
Din relatia:
u1 +e 1
u1 +e 1=i 1 r 1 ⟹i 1=
r1
−∆ Φ
e 1=
∆t
∆Φ
i 1=
u1+ e1
=
u1 + ( −∆Φ
∆t ) =
u −(
∆t )
1

r1 r1 r1
∆Φ
∆ Φ <0 ⟹ < 0=−x
∆t
i 1=
u1−( ∆Φ
∆ t ) u −(−x ) u + x
= 1
= 1
r1 r1 r1

Deci i1 creste , ceea ce inseamna ca si intensitatea efectiva I1 creste.

Aμ √2
Cresterea lui I1 implica cresterea valorii maxime Φ m 1= ( )
N 1 I 1 a fluxului de regim Φ f 1 si ca
l
urmare, valoarea :
Aμ √ 2 Aμ √ 2
Φ m 1−Φm 2 =
l ( N 1 I 1− )
l (
N 2 I2 )
ramane practic constanta ∈raport cu variatia sarcinii .
Asadar, cand creste sarcina transformatorului, adica creste I2, creste si intensitatea curentului
I1 prin circuitul primar, ceea ce este firesc, deoarece puterea furnizata in secundar creste si deci
trbuie sa creasca si puterea absorbita de primar de la reteaua de alimentare.
Si invers, la scaderea puterii furnizate in secundar, scade puterea absorbita de primar.
Transformatoarele de putere mare, folosite in reteaua trifazata a statiilor de transformare, in
centralele electrice, in diferitele instalatii industrial, in care au loc pierderi destul de mari prin
effect Joule, sunt racite in cuve de ulei care contin si tevi de racier.
Pentru transformatoarele de puteri mai mari de :
P=5 MVA=( 5 ∙ 106 ) VA=( 5 000 000 ) VA
Se utilizeaza cuve cu radiatoare, alcatuite din tevi de racier vertical in jurul cuvei si cu
ventilatoare intre tevile de racier.
Pentru transformatoarele de inalta frecventa din aparatura electronic se folosesc miezuri din
ferita (amestec sinterizat de oxizi de fier cu alti oxizi), miezuri care au permeabilitate magnetic
relative μr mare si conductivitate mica.
u2=e2−r 2 i 2
u2=R S i 2
e2
R S i 2=e2−r 2 i 2 ⟹ RS i 2+ r 2 i 2=e2 ⟹ ( R S +r 2 ) i 2=e 2 ⟹ i 2=
R S +r 2
∆Φ
e
i 2= 2 =
∆t
− ( )
R S +r 2 RS +r 2

−∆ Φ
e= =Em sin ( ωt )=ω Φ m sin ( ωt )
∆t
−∆ Φ ∆Φ
=ω Φm sin ( ωt ) ⟺ =−ω Φ m sin ( ωt )=ω Φ m [− sin ( ωt ) ]
∆t ∆t
cos ( a+b ) =cosa ∙ cosb−sina ∙ sinb
π π π
( )
cos a+ =cosa ∙ cos
2 2 ()
−sina∙ sin
2 ()
=cosa ∙ 0−sina∙ 1=0−sina=−sina

Deci:
( π2 )=−sina
cos a+

π
−sina=cos ( a+ )
2
Astfel:
π
−sin ( ωt )=cos ωt+ ( 2 )
Rezulta:
∆Φ π
∆t
=−ω Φm sin ( ωt )=ω Φm [ −sin ( ωt ) ] =ω Φm cos ωt +
2 [ ( )]
Deci:
∆Φ π
∆t [ ( )]
=ω Φm cos ωt +
2

e=−L ( ∆∆ti )
i=I m sin ( ωt )
∆i ∆ ∆
= ( i )= [ I m sin ( ωt ) ]=I m ω [ cos ( ωt ) ]
∆ t ∆t ∆t

( π2 )=sina∙ cos π2 +cosa ∙ sin π2 =sina∙ 0+ cosa ∙1=0+cosa=cosa

sin a+

π
sin ( a+ )=cosa
2
Deci:
cosa=sin a+ ( π2 )
Astfel:
π
cos ( ωt ) =sin ωt+ ( 2 )
Rezulta:
∆i π
∆t
=I m ω [ cos ( ωt ) ]=I m ω ∙ sin ωt+(2 )
e=−L ( ∆∆ti )=−L∙ [ I ω ∙sin (ωt + π2 )]=−( L I ) ω ∙[ sin ( ωt+ π2 )]=ω[−( L I ) sin (ωt + π2 )]
m m m

Deci:
A=A m cos ( ωt )
∆A π
∆t
=ω A m cos ωt+
2 ( )
A=A m sin ( ωt )
∆A π
∆t
=ω A m sin ωt + (2 )
Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt )−fluxul fascicular produs de bobina 1( fluxul printr−o spira a bobinei 1)
Φ f 2=Φ m 2 cos ( ωt )−fluxul fascicular produs de bobina2(fluxul printr−o spira a bobinei 2)
N 1 Aμ N 1 Aμ
Φ m 1= I m1 = I 1 √2
l l
N 1 Aμ
Φ f 1=Φ m 1 cos ( ωt )= [( ) ]
l
I m 1 cos ( ωt )

N 2 Aμ N 2 Aμ
Φ m 2= I m 2= I2 √ 2
l l
N 2 Aμ
Φ f 2=Φ m 2 cos ( ωt )= [( ) ]
l
I m 2 cos ( ωt )
Φ 1=Φ11 +Φ 12=N 1 ∙ Φ f 1 + N 1 ∙ Φ f 2=N 1 ∙ ( Φf 1+Φ f 2 )
Φ 1=N 1 ∙ [ Φ m 1 cos ( ωt ) +Φ m 2 cos ( ωt ) ]=N 1 ( Φm 1 +Φ m 2 ) cos ( ωt ) ;
Φ 2=Φ21 +Φ22=N 2 ∙ Φf 1+ N 2 ∙Φ f 2=N 2 ∙ ( Φ f 1 +Φ f 2 )
Φ 2=N 2 ∙ [ Φ m 1 cos ( ωt ) +∙ Φ m 2 cos ( ωt ) ]=N 2 ( Φ m 1 +Φm 2 ) cos ( ωt )
−ΔΦ 1 −Δ
e 1= = [ N 1 ( Φ m 1+Φ m 2 ) cos ( ωt ) ]=−N 1 ( Φ m 1+ Φm 2 ) ω [−sin ( ωt ) ]
Δt Δt
e 1=N 1 ω ( Φ m 1+Φ m 2 ) sin ( ωt )

−ΔΦ 2 − Δ
e 2= = [ N 2 ( Φ m 1+Φ m 2 ) cos ( ωt ) ]=−N 2 ( Φ m 1 +Φm 2 ) ω [−sin ( ωt ) ]
Δt Δt
e 2=N 2 ω ( Φ m 1+Φ m 2 ) sin ( ωt )

u1 +e 1 u1 + N 1 ω ( Φ m 1+ Φm 2 ) sin ( ωt )
u1 +e 1=i 1 r 1 ⟹i 1= =
r1 r1
u2=e2−r 2 i 2
u2=R S i 2
e2
R S i 2=e2−r 2 i 2 ⟹ RS i 2+ r 2 i 2=e2 ⟹ ( R S +r 2 ) i 2=e 2 ⟹ i 2=
R S +r 2
e2 N 2 ω ( Φm 1 +Φ m2 ) sin ( ωt )
i 2= =
R S +r 2 R S +r 2
N 2 ω ( Φm 1 +Φ m 2 )
i 2=
[ R S +r 2 ]sin ( ωt )

u1+ e1 U m 1 sin ( ωt )+ N 1 ω ( Φ m 1 +Φm 2 ) sin ( ωt )

i 1= =
r1 r1

i 1=
[ U m 1 + N 1 ω ( Φm 1 +Φ m 2 ) ] sin ( ωt ) =¿
r1
U m 1 + N 1 ω ( Φm 1 +Φ m 2 )
i 1=
[ r1 ] sin ( ωt )

N 2 ω ( Φm 1 +Φ m 2 )
i 2=
[ R S +r 2 ]
sin ( ωt )

U m 1+ N 1 ω ( Φm 1 +Φ m 2)
=I m 1
r1
N 2 ω ( Φm 1 +Φ m 2)
=I m 2
R S +r 2
N 2 ω ( Φ m 1+Φ m2 )
I m2
=
[ RS + r 2 ] =
N 2 ω ( Φ m1 +Φ m 2 ) r1
I m1 U m 1+ N 1 ω ( Φm 1 +Φ m 2) R S +r 2 U m 1 + N 1 ω ( Φm 1 +Φ m 2 )
[ r1 ]
Randamentul transformatorului.
Se defineste ca raportul dintre puterea activa P2 , furnizata de secundar si puterea activa P1 ,
primita de catre primar de la reteaua de alimentare.
P2
η=
P1
P2 ≤ P 1
P2=P1−∆ P⟹ ∆ P=P1−P2
Diferenta ( ∆ P=P1−P2 ) reprezinta puterea pierduta in transformator, ce se compune din :
- pierderile prin effect Joule in infasurarile transformatorului, numite pierderi in cupru :
PCu =R1 I 21 + R2 I 22
- pierderile prin histerezis si curenti turbionari in cadrul de fier, numite pierderi in fier PFe .
Deci :
∆ P=P1−P2=PCu + P Fe ⟹ P 1=P2 + PCu + PFe
Deci, expresia randamentului este:
P2 P2
η= =
P1 P2+ ( PCu + P Fe )
Randamentul trece printr-un maxim cand :
PCu =PFe
Deoarece o suma de 2 termeni variabili care dau un produs constant, are valoare minima cand
termenii sunt egali.
Deoarece transformatoarele nu au piese in miscare, ele nu au pierderi de energie prin frecari si
functioneaza cu randamente mai mari decat ale masinilor electrice rotative, atingand chiar 99%
la transformatoarele de puteri foarte mari.
In figura 3.2 se reprezinta bilantul puterilor active intr-un transformator in sarcina.

Ridicarea tensiunii.
Cu ajutorul trusei “set de bobine cu miez de fier” , se realizeaza un transformator care sa aiba :
- o bobina (primarul) L1 cu N1= 180 spire ;
- o bobina (secundarul) L2 cu N2=6000 spire .
primarul se alimenteaza la tensiunea U1= 24 V c.a. de la alimentatorul pentru experiente de
electricitate.
In circuitul secundarului se conecteaza un bec cu neon (Ne) (fig.3.3):
La inchiderea circuitului primar cu ajutorul intrerupatorului, se obtine in secundar o tensiune :
U2 = 800 V
U1 N1 U1 N 2 N2
= ⟹ U 1 N 2=U 2 N 1 ⟹ U 2=
U2 N2 N1
⟺U 2=U 1 ( )
N1
6000 600 100 24
U 2=24 (180 ) ( ) ( )( )
=24
18
=24
3
=
3
100=8 ∙ 100=800V

Iar becul cu neon lumineaza.

Conectat direct la bornele primarului, becul nu lumineaza, tensiunea U1 fiind mai mica decat
cea necesara.
Deci:
U1 N1 U1 U1
= =K <1 ⟺
U2 N2 U2
<1 ⟹
U2 ( )
∙ U 2 <U 2 ⟹U 1 <U 2 ⟺ U 2 >U 1

Transformatorul poarta denumirea de transformator ridicator de tensiune .

Coborarea tensiunii.
Cu ajutorul trusei “set de bobine cu miez de fier” , se realizeaza un transformator care sa aiba :
- o bobina (primarul) L1 cu N1= 180 spire ;
- o bobina (secundarul) L2 cu N2= 12 spire .
primarul se alimenteaza la tensiunea U1= 24 V c.a. de la alimentatorul pentru experiente de
electricitate.
In circuitul secundarului se conecteaza un beculet B de 1,5 V (fig.3.4):

La inchiderea circuitului primar cu ajutorul intrerupatorului, se obtine in secundar o tensiune :

U2 = 1,6 V
U1 N1 U1 N 2 N2
= ⟹ U 1 N 2=U 2 N 1 ⟹ U 2=
U2 N2 N1
⟺U 2=U 1
N1( )
12 2 1 8
U 2=24 ( ) ( ) ( )
180
=24
30
=24
15 5
= =1,6 V

Iar beculetul B lumineaza normal.

Conectat direct la bornele primarului, beculetul B s-rar fi ars imediat, tensiunea U1 fiind mai
mare decat cea necesara.

Cu ajutorul trusei “set de bobine cu miez de fier” , se realizeaza un transformator care sa aiba :
- o bobina (primarul) L1 cu N1= 180 spire ;
- o bobina (secundarul) L2 cu N2= 6 spire .
primarul se alimenteaza la tensiunea U1= 24 V c.a. de la alimentatorul pentru experiente de
electricitate.
In circuitul secundarului se conecteaza in locul beculetului B ,cu un fir de lita sauo bucata de
fludor (fig.3.4):
La inchiderea circuitului primar cu ajutorul intrerupatorului, se obtine in secundar o tensiune :
U2 = 0,8 V
U1 N1 U1 N 2 N2
= ⟹ U 1 N 2=U 2 N 1 ⟹ U 2=
U2 N2 N1
⟺U 2=U 1
N1( )
6 1 4
U 2=24
180 ( ) ( )
=24 = =0,8V
30 5
La inchiderea intrerupatorului I, se observa cum firul se inroseste, iar daca se utilizeaza
fludorul, acesta se topeste.
U 1 N 1 180
= = =30
U2 N2 6
U1 U1
=30⟹ U 1=30∙ U 2 ⟹U 2=
U2 30
U1 I2
=30= ⟹ I 2=30 I 1
U2 I1
Deci, tensiunea U2, a coborat de 30 ori, iar intensitatea curentului in secundar a crescut de
acelasi numar de ori (a crescut de 30 ori), ceea ce duce la inrosirea si topirea in cele din urma a
firului.
Deci,
U 2 <U 1
Transformatorul poarta denumirea de transformator coborator de tensiune .
Pe acest principiu se bazeaza transformatorul de topit metale, transformatorul pentru sudura
prin puncte, transformatorul din manerul ciocanului de lipit, sau transformatorul de sonerie.
Transportul energiei electrice la distant.
Principiul acestui transport se poate demonstra realizand montajul din figura 3.5.

U1 ar reprezenta tensiunea alternatorului din central electrica (in cazul experimentului

nostrum, tensiunea de 220 V de la retea).
T1 este transformatorul ridicator de tensiune, transformator care are:
- o bobina (primarul) L1 cu N1= 600 spire ;
- o bobina (secundarul) L2 cu N2=12 000 spire .
T2 este transformatorul coborator de tensiune, la central consummator, transformator care are:
- o bobina (primarul) L1’ cu N1’= 12 000 spire ;
- o bobina (secundarul) L2’ cu N2’= 600 spire .
B1 este un bec de 220 V si reprezinta consumatorul.
Firele de legatura intre T1 si T2, foarte subtiri si lungi de cativa metri, alcatuiesc linia de
transport.
Unul din fire este interrupt (1-2) mm pe portiunea A-B, dovedind ca pe linia de transport,
tensiunea este mare (aproximativ 4000 V) , iar becul lumineaza normal, ca la 220 V.
U1 N1 U1 N 2 N2
U2 N2
= ⟹ U 1 N 2=U 2 N 1 ⟹ U 2=
N1
⟺U 2=U 1
N1 ( )
12000 120
U 2=220 (
600
=220 ) 6 ( )
=220 ∙20=4400 V

1
U1 N1
= =
600
=
6
= =
1 1
=
2
=
0,5
=0,05
()
U 2 N 2 12000 120 20 2 ∙10 10 10
U1 I2
=0,05= ⟹ I 2=0,05 I 1
U2 I1
U1 N1 U1 N 2 N2
U2 N2
= ⟹ U 1 N 2=U 2 N 1 ⟹ U 2=
N1
⟺U 2=U 1
N1 ( )
12000 120
U 2=220 (
600
=220 ) 6 ( )
=220 ∙20=4400 V

U '1 N '1 12000 120

'
= '= = =20
U2 N2 600 6
U '1 ' ' ' U '1
=20⟹ 20 U 2 =U 1 ⟹ U 2 =
U '2 20
U '1=U 2
' U 2 4400 440
U 2= = = =220V
20 20 2

U '1 I '2 ' '

'
=20= ' ⟹ I 2=20 I 1
U2 I1
'
I 1=I 2 =0,05 I 1
I '2=20 I '1=20∙ ( 0,05 I 1) =( 20 ∙ 0,05 ) ∙ I 1 =I 1

De fapt , energia electrica este transmisa prin liniile de transport, de la centralele electrice la
centralele de distributie, folosind curentul trifazat.
De la aceste centrale de distributie, energia ajunge la consummator prin retelele de distributie.
In centralele electrice se genereaza tensiuni inalte de (6…20) Kv.
De aici, dupa ridicarea tensiunii cu ajutorul transformatorului, energia electrica a curentului
electric trifazat se transporta la distante mari, cu pierderi reduse, prin linii de transport sub
tensiuni foarte inalte, valorile intermediare cele mai folosite fiind cele de 110 kV , 220 kV si
400 kV .
In apropierea centralei de distributie se coboara tensiunea, la 35 kV, de exemplu, tot cu ajutorul
transformatorului, in statia principal de transformare.
Ulterior, se coboara din nou tensiunea in statii de transformare secundare, de unde se obtin
tensiuni de (3…10) kV, si apoi tensiuni joase de ordinal sutelor de volti.
De aici, folosind retelele de distributie trifazate, de obicei cu fir neutru, energia eklectrica a
curentului electric alternative este data consumatorilor sub tensiuni cu valorile cunoscute:
Ul=380 V
Uf=220 V.
In uzine si fabric se foloseste pentru actionarea masinilor unelte, reteaua trifazata in Δ, cu
tensiunea de linie:
Ul=380 V
In timp ce pentru locuinte, se foloseste tensiunea de faza:
Uf=220 V.
A dispunerii in Y cu fir neutru (fig. 3.6):

Liniile de transport se intend pe distante mari si sunt linii aeriene.

In orase, retelele de distributie ale energiei electrice sunt retele subterane.
Probleme rezolvate:
1. se considera 2 transformatoare identice avand fiecare raportul de transformare :
1 NP
K= = ⟹ N S=3 N P
3 NS
Primarul unuia din transformatoare se leaga in serie cu secundarul celuilalta transformator, iar
libere se conecteaza la o retea de alimentare cu tensiunea efectiva:
U=220 V.
Secundarul primului transformator se leaga in serie cu primarul transformatorului al doilea.
Sa se calculeze tensiunea electrica U’ la bornele acestui circuit.
Rezolvare:
Legarea in serie, descrisa in problema, a circuitelor celor 2 transformatoare identice, duce la
formarea unui system de transformatoare (fig.3.7.a,b), pentru care exista o relatie intre valorile
effective ale t.e.m. de autoinductie E1 , E2 si tensiunea de alimentare U:
Tensiunea electromotoare de autoinductie E dintr-o infasurare este proportionala cu numarul de
spire N ale infasurarii si cu viteza de variatie a fluxului inductiei magnetice printr-o spira a
infasurarii :
ΔΦ f Δ
e=−N =−N Φ
Δt Δt f
Dar:
Fluxul fascicular Φ f este si el proportional cu N:
NiA μ 0 μr A μ0 μr
Φf =
l
=N
l ( i )
Deci:
Δ Φf 1 Δ
e 1=−N 1 =−N 1 Φ f 1
Δt Δt
ΔΦ f 2 Δ
e 2=−N 2 =−N 2 Φ f 2
Δt Δt
N 1 i 1 A μ 0 μr
Φ f 1=
l
N 2 i 2 A μ 0 μr
Φ f 2=
l
A μ 0 μr A μ 0 μr Δi 1
e 1=−N 1
Δ
Δt
Φ f 1=−N 1
Δ
Δt
N1
l [ ( )] ( )
i 1 =−N 21
l Δt
A μ0 μr A μ 0 μr Δ i 2
e 2=−N 2
Δ
Δt
Φ f 2=−N 2
Δ
Δt
N2
l [ ( )] ( )
i2 =−N 22
l Δt
i=I m sin ( ωt )
∆i ∆ ∆
= ( i )= [ I m sin ( ωt ) ]=I m ω [ cos ( ωt ) ]
∆ t ∆t ∆t

( π2 )=sina∙ cos π2 +cosa ∙ sin π2 =sina∙ 0+ cosa ∙1=0+cosa=cosa

sin a+

π
sin ( a+ )=cosa
2
Deci:
cosa=sin a+ ( π2 )
Astfel:
π
cos ( ωt ) =sin ωt+( 2 )
Rezulta:
∆i π
∆t
=I m ω [ cos ( ωt ) ]=I m ω ∙ sin ωt+
2 ( )
e=−L ( ∆∆ti )=−L∙ [ I ω ∙sin (ωt + π2 )]=−L I ω∙ [sin (ωt + π2 )]
m m

L I m =Φm
Φ m ω=E m
Em =E √ 2
π π
[
e=−L I m ω∙ sin ωt + ( 2)] (
=−E √ 2 sin ωt+
2 )
Em Φ m ω ( L I m ) ω I ω A μ 0 μr
Em =E √ 2⟹ E= =
√2 √2
=
√2 ( ) (
=L m =N 2
√2 l )( I√2ω )
m
Deci:
E=N 2 ( A μl μ )( I√2ω )
0 r m

( π2 )
e 1=−E1 √ 2sin ωt +

π
e =−E √ 2sin ( ωt + )
2 2
2
u+ e=0⟹ u=−e
e=e1 +e 2
u=−( e 1+ e2 )
u=U m ∙sin ( ωt ) =U √2 ∙sin ( ωt )
π π
[
U √ 2∙ sin ( ωt )=− −E1 √ 2 sin ωt+
2 (
−E 2 √ 2 sin ωt + )
2 ( )]
π π
(
U √ 2∙ sin ( ωt )=E1 √ 2sin ωt + + E2 √2 sin ωt +
2 )
2 ( )
π
U ∙ sin ( ωt )=( E1 + E2 ) ∙ sin ωt + (
2 )
A μ0 μr
E1=ω N 1[ ( )]
2
l
I1

A μ0 μr
[ ( )]
E2=ω N 22
l
I2

Rezulta:
A μ 0 μr A μ0 μr
[ ( )] [ ( )]
U =E1 + E2=ω N 21
l
I 1 +ω N 22
l
I2

A μ0 μr
[ ( )]
E1=ω N 21
l
I1

A μ0 μr
[ ( )]
E2=ω N 22
l
I2

A μ 0 μr
E1 [ ( )]
ω N 21
l
I1
N 21 ∙ I 1 N 12
I1 N 1 2 2
E2
=
( ) ( )
A μ 0 μr
= 2 = 2 ∙ ≅
N 2 ∙ I2 N 2 I 2 N 2
=k

[ ( )]
ω N 22
l
I2

E1 2 2
=k ⟹ E 1=k E2
E2

U 1
U =E1 + E2=k 2 E2 + E 2=E2 ( 1+ k 2 ) ⟹ E 2=
1+ k 2
=U
( )
1+ k 2
1 k2
E1=k 2 E 2=k 2 U
[ ( )] ( )
1+k 2
=U
1+ k 2
U =E1 + E2
U =U 1+ U 2
U 1 +U 2=E 1+ E 2 ⟹ U 1=E 1
U 2=E 2
Tensiunile effective la capetele infasurarilor ce alcatuiesc secundarul sistemului de
transformatoare sunt:
 k2
U1 U E
U ( )
1+k 2 k2 1 k
'
U1
=k ⟹U '1 ∙ k=U 1 ⟹ U '1= 1 = 1 =
k k k
=U
( ) ( )
2
1+ k k
=U
1+ k 2
U2 1 1 k
'
= ⟹ U '2=U 2 ∙ k=E2 ∙ k= U
U2 k 1+ k[ ( )]
2
∙ k ⟹U '2=U
1+k 2 ( )
Daca infasurarile secundarului sunt legate ca in figura 3.7,a , atunci:
U '1=V a−V b ⟹V a=U '1 +V b
U '2=V c −V d ⟹ V d=V c −U '2
V b =V c
U ' =V a−V d =( U '1 +V b ) −( V c −U '2 ) =U '1+ V b−V c +U '2=U '1+V c −V c + U '2=−U '1 +U '2

k k 2k
U ' =U '1+U '2=U
( ) ( ) ( )
1+k 2
+U
1+k 2
=U
1+k 2
1
'
U =220
(
[ ]
3)
1
1+( )
3
2∙
=(
220 ∙2
3
2 ) 1
=(
440

( 1+ 9 ) ( 9 )
1

Pentru legarea din figura 3.7,b :

3 ) 1
9+1
=(
440 9
3 )( 10 )
=44 ∙ 3=132V

U '1=V a−V b ⟹V b=V a −U '1

U '2=V c −V d ⟹ V d=V c −U '2
V b =V c
U ' =V b −V d =( V a −U '1 )−( V c −U '2 ) =V a −U '1−V c +U '2=( V a−V c ) +U '2−U '1=( V a −V b ) +U '2−U '1=U '1 +U '2−U '1=U '2=U

1
'
U =220
2
(
[ ]
3)

Problema 2:
1
1+( )
3
=(
220
3 2) 1
=(
220

( 1+ 9 ) ( 9 )
1 3 ) 1
9+ 1
=(
220 9
3 )( 10 )
=22 ∙3=66 V

Un transformator de 5 Kva are un randament de 98% in sarcina nominal, la un factor de putere

egal cu unitatea.
Pierderile in fier si cupru sunt egale intre ele.
Sa se calculeze randamentul zilnic al transformatorului, daca el este utilizat:
- 10 ore in gol ;
- 7 ore la ¼ din sarcina nominal ;
- 5 ore la ½ din sarcina nominal ;
- 2 ore in sarcina nominal .
Total :10+7+5+2=24 ore
Rezolvare:
Din expresia randamentului:
P2 P2
η= =
P1 P2+ ( PCu + P Fe )
P2=P
PCu =PFe ⟹ PCu + P Fe=PCu + PCu=2 PCu
P
η= ⟹ P=η ( P+ 2 PCu ) ⟺ P=ηP+η 2 PCu ⟹ P−ηP=2 η PCu
P+2 PCu
P ( 1−η ) ( 1−η ) ( 1−0,98 ) 0,02 5 ∙20
PCu =
2η
=P
2η
=( 5 ∙ 103 )
2 ∙ 0,98 ( )
=( 5 ∙10 3 )
1,96
=
1,96
=51,02 W
P Fe=PCu =51,02W
Energia debitata zilnic este:
W =W 1 +W 2 +W 3 +W 4=P1 t 1 + P2 t 2 + P3 t 3 + P4 t 4
P1=0 W
1
P 2= P
4
1
P 2= P
2
P4 =P
t 2=7 ore
t 3=5 ore
t 4=2ore
1 1 7 5
W =P1 t 1+ P 2 t 2+ P 3 t 3+ P 4 t 4=0 ∙ 10+ P ∙ 7+ P ∙ 5+ P∙ 2= P + P +2 P
4 2 4 2 ( ) ( ) ( )( )
7 P+10 P+8 P 25
W=
4
=
4 ( )
P=6,25∙ P=6,25∙ P=6,25 ∙ 5=31,25 kWh

Caldura disipata zilnic, in t=24 ore, in fier (prin curenti turbionari si ciclu histerezis) este :
51,02 1224,48
W Fe =P Fe t zi=
( 10 3 )
∙ 24=
103
=1,22448 kWh

Daca P Fe si P Cu reprezinta puterile corespunzatoare pierderilor in fier si cupru la sarcina nominal

(intensitate efectiva a curentului de sarcina fiind I), pentru o sarcina egala cu a n-a parte din
sarcina nominal (intensitate efectiva a curentului de sarcina fiind I/n ), puterea
I 2 2 1 1 P
corespunzatoare puterii dissipate in cupru PCu ( ( nI )
≅ ()
n n )
≅ I ∙ 2 , devine ≅ PCu ∙ 2 ≅ Cu
n n2
, a.i. caldura
disipata zilnic in sarma de cupru a infasurarilor (prin efect Joule) este:

W =W +W +W +W
Cu ( nI ) Cu ( In ).1 Cu ( In ).2 Cu ( nI ).3 Cu ( In ).4
W =P t 2+ P t3+ P t4
Cu ( nI ) ( nI ).2
Cu Cu ( nI ).3 Cu ( In ).4
I 2 I2 R I 2 PCu
P
Cu ( In ).2
=R () ( )
4
=R 2 =
4 16
=
16

I 2 I 2 R I 2 PCu
P I
Cu ( ) .3
n
2
=R
=R
2() ( )
2
=
4
=
4
I 2 I 2 R I 2 PCu
P I =R
Cu ( ) .4
n
1 1() ( )
=R 2 =
1
=
1
t 2=7 ore
t 3=5 ore
t 4=2ore
P P P
Cu ( )
n
( ) ( ) ( )
W I = Cu ∙7 + Cu ∙ 5+ Cu ∙ 2
16 4 1

W
Cu
I
n ()
=P Cu ( 167 + 54 + 21 )=P ( 7+ 20+32
16 ) Cu
59
=P ( )=
51,02 59
16 ( 10 ) ( 16 ) Cu 3

W =0,188 kWh
Cu ( nI )
Energia totala absorbita rezulta a fi formata din :
- energia debitata zilnic :
W =31,25 kWh
- caldura disipata zilnic in in fier (prin curenti turbionari si ciclu histerezis) :
W Fe =P Fe t zi =
( 51,02
3
10 ) ∙ 24=
1224,48
10
=1,22448 kWh
3

- caldura disipata zilnic in sarma de cupru a infasurarilor (prin efect Joule) :

W =0,188 kWh
Cu ( nI )
Randamentul zilnic este:
W2 W 31,25 31,25
η= = = = =0,957
W 1 W + W Fe +W 31,25+ ( 1,22+0,18 ) 32,65
( Cu ( nI ))

1 .....100%
0,957.....x%
1 100
= ⟹ x=100 ∙0,957=95,7 %
0,957 x