- Mami a fost o zi super amuzanta!

Micutul Matei inca era entuziasmat de ziua care tocmai se incheia.

Sarbatorise 4 anisori de viata si 2 anisori alaturi de noua lui familie
adoptiva. Pregatindu-se de somn ii impartasea mamei sale cat de
mult se distrase de ziua lui alaturi de copiii invitati si de toata familia.
Primise in dar de la parinti o bicicleta mare si albastra pe care si-o
dorise tare mult .

- Mami, acum voi veni repede cand ma strigi acasa, voi zbura cu
bicicleta mea!
- Da, spuse mama, cred ca de acum genunchii tai vor fi doar rani.
- Nu mami, cu asta nu o sa cad cum cadeam cu cea veche. Si la
urmatoarea mea zi de nastere voi primi una mai mare ?
- Sau poate doar un tort in forma de bicicleta , si asta doar daca
vei fi la fel de cuminte.
- Si tortul mi-a placut, a fost mare si foarte gustos, nu il voi uita
niciodata. Uite, as putea sa-l desenez. Uite, mami!
 - E foarte frumos Matei , dar ai uitat sa desenezi lumanarea.
- Mami, te rog , imi mai povestesti inca o data povestea mea?
- Dar am povestit-o in fiecare seara Matei , nu vrei sa iti
povestesc altceva ?
- Te rog , doar azi mami , te rog, inca o data!

Luandu-l in brate mama incepu sa povesteasca :

„ - A fost o data ca niciodata...

- Stiu, un puisor!
- Da, un puisor care era micut micut.
- Asa cum eram eu mami?
- Asa cum erai tu. Si puisorul nostru era foarte frumos!
- Ca mine mami?
- Aproape la fel de frumos ca tine, insa tu erai mult mai frumos.
- Puisorul nostru avea ochii negri si mari, ciocul mic si portocaliu,
iar fulgii ii erau galbeni ca soarele.
Insa, puisorul nostru era foarte suparat pentru ca el nu mai avea
mama si tata, era singur si foarte trist .
Prin zona tocmai zbura doamna randunica care il vazu pe puiutul
nostru si se intrista si ea foarte tare. Astfel, se hotara sa ii gaseasca ea
o familie puisorului.
- Mami, randunica era buna?
- Da, Matei, era foarte buna.
- Atunci de ce nu l-a luat ea mami?
- Pentru ca ea avea cuibul foarte sus, iar puisorul nostru avea
aripile foarte mici si nu putea zbura pana la cuibul randunicii. Si
a plecat randunica la drum sa caute o familie potrivita pentru
puisorul nostru. A zburat aproape o zi pana ce a gasit o familie
de maimute. Erau tare vesele si se jucau toata ziua, insa, cum s-
ar fi suit puisorul nostru in copac sa se joace cu ele?
- Pai nu putea, mami. Si?
- Si a mai zburat randunica inca o zi, pana a intalnit o familie de...
- De broscute, mami!
- Da, de broscute care erau si ele tare simpatice. Cantau in cor toate
si pareau tare fericite, insa acestea traiau pe un lac iar puisorul
nostru nu stia sa inoate.
- Am vazut eu broscute si nu au ciocul portocaliu mama.
- Broscutele nu au cioc Matei, ele au o gura mare cu care canta
toata ziua „oac- oac’’.
Dar randunica noastra nu a renuntat, a continuat sa zboare, sa caute
pana cand ce crezi ca a gasit?

- Ce mami, ce?
- A gasit o familie de pinguini.
- Pinguini?
- Da, pinguini care samanau putin cu puiutul nostru pentru ca si
ei aveau ochii mari si negri si ciocul portocaliu si mic, insa,
aveau penele negru cu alb nu ca ale puiutului galbene si traiau
acolo unde este doar zapada si foarte frig, iar puiutului ii placea
la soare si caldura.
- Of!
- A plecat din nou randunica la drum hotarata sa nu renunte pana
nu gaseste cea mai potrivita familie pentru puisorul nostru, si a
zburat, a zburat pana ce a vazut de acolo de sus o familie
frumoasa de gaini.
- Mama, aveau ciocul portocaliu?
- Da, gaina si cocosul erau cu ciocul mic si portocaliu, iar cand
randunica le-a povestit de puiutul cel mic care avea nevoie de
parinti ei au fost foarte bucurosi.
- Si puiul cel mic mai plangea, mama?
- Nu, era si el era foarte fericit cu mama si tatal lui.
- Adica a fost adoptat?
- Da, Matei, a fost adoptat de familia potrivita si au trait fericiti
pana la adanci batraneti.
- Ca noi mama! Si maine vreau sa-mi zici povestea mea!
- O vom spune impreuna in fiecare zi Matei, ca si ieri, ca si azi ...
Doar ca maine va trebui sa faci tortul singur decupand cu
foarfeca desenele.