UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DRPET
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

TEMĂ DE CONTROL LA DISCIPLINĂ:

DREPT PENAL GENERAL

Titlul temei:
NORMELE DE DREPT PENAL

Profesor de disciplină:
Lector Univ. Dr. Marius Aron

STUDENT:
Unguran Victor
Anul: II

Anul universitar 2019-2020

Semestrul I

NORMELE DE DREPT PENAL

 Dreptul penal este ramura de drept ce cuprinde ansamblul normelor juridice care
reglementează relaţiile de apărare socială esenţiale ,născute în jurul valorilor sociale ocrotite prin
interzicerea săvârşirii faptelor ce le aduc atingere, fapte calificate de lege ca infracţiuni, şi cele
referitoare la sancţiunile aplicabile persoanelor care săvârşesc infracţiuni, în scopul protecţiei
societăţii împotriva infracţiunilor.
Dreptul penal are trei funcţii:
-funcţia normativă,
-funcţia preventiv-educativă şi
-funcţia sancţionatoare.
Scopul dreptului penal îl constituie apărarea societăţii contra celor mai grave fapte antisociale.
Ramura dreptului penal este justificată de existenţa fenomenului infracţional.
Infracţionalitatea cuprinde totalitatea infracţiunilor săvârşite într-o anumită perioadă de timp pe
un teritoriu determinat.
Dreptul penal este structurat în drept penal general şi drept penal special, după cum poate
fi împărţit şi în dreptul penal naţional, dreptul penal internaţional şi dreptul internaţional penal.
Principiile fundamentale ale dreptului penal sunt principiul legalităţii incriminării şi
principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal.
Raportul juridic penal este o relaţie socială esenţială reglementată de o normă juridică
penală.

A. Conţinutul normativ al legii penale.

Legea este alcătuită din norme. De regulă, normele juridice au o structură trihotomică, în
cadrul căreia se identifică cele trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Ipoteza normei de
drept este elementul care descrie condiţiile în care norma penală devine activă. Dispoziţia este
acel element al normei juridice care cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor între care
fiinţează relaţiile sociale. Sancţiunea este elementul
normei de drept care prevede consecinţele (efectele, urmările) ce intervin în cazul încălcării
dispoziţiei acesteia.
Cât priveşte normele dreptului penal, înainte de a stabili care sunt elementele structurii sale,
facem precizarea că structura acestora este diferită înfuncţie de categoria de norme din care face
parte norma în cauză. Astfel,structura normelor penale generale diferă de cea a normelor de
incriminare.
Normele penale generale au o structură neomogenă, care diferă de la onormă la alta. Astfel, de
pildă, normele interpretative nu impun nici un fel deconduită subiectelor de drept, ci numai
explică sau definesc conţinutul unortermeni sau expresii din legea penală. De fapt, marea
majoritate a normelorpenale generale au finalitatea de contura conţinutul unor instituţii, concepte
sauprecepte comune.Normele generale sunt destinate întregirii normelor speciale,cu care acestea
din urmă se completează. Deci, normele penale generale (carenu incriminează) nu prescriu, de
regulă, conduite sau comportamente, motivpentru care nu se poate vorbi de o structură comună a
acestora.
În schimb, normele penale de incriminare au o structură omogenă, deoareceorice asemenea
normă are cel puţin un precept (praeceptum legis – conduitaimpusă) şi o sancţiune (sanctio legis
– consecinţa încălcării preceptului). Cutoate că majoritatea autorilor recunosc, într-o manieră sau
alta, existent dispoziţiei (preceptului) şi a sancţiunii, nu toţi sunt de acord în ceea ce
priveşteexistenţa celui de-al treilea element – ipoteza66.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că normele penale de incriminare au treielemente: ipoteza,
dispoziţia şi sancţiunea67. Ipoteza constă în descriereacondiţiilor în care se aplică sancţiunea. De
pildă, în cazul infracţiunii de furt,ipoteza constă în descrierea elementelor obiective şi subiective
ale fapteiinterzise (element material, element subiectiv, urmarea imediată etc.). Dispoziţia constă
în obligaţiile şi drepturile destinatarilor, pe de o parte, şi ale victimei şi alestatului, pe de altă
parte. De exemplu, în cazul infracţiunii de furt, legea penală îlobligă pe destinatar să nu fure, iar
persoanelor care au bunuri mobile le acordădreptul de a nu li se lua pe nedrept. În fine, sancţiunea
normei penale constă înmăsurile de constrângere şi reeducare care se pot dispune în cazul în care
afost nesocotită dispoziţia, respectiv: aplicarea unor pedepse, a unor măsurieducative sau a unor
măsuri de siguranţă. De pildă, în cazul furtului sancţiuneaconstă în aplicarea unei pedepse
privative de libertate sau a uneia pecuniare şi,eventual, a unor măsuri de siguranţă sau a unor
măsuri educative, dacăfăptuitorul este minor.
Norma de drept penal este acea specie de normă juridică carereglementează relaţiile de
apărare socială generate de săvârşirea infracţiunilor(uneori a faptelor prevăzute de legea penală).
Normele penale ocrotesc valorilesociale împotriva celor mai periculoase fapte antisociale, de
aceea ele au încvasitotalitatea cazurilor caracter imperativ. Existenţa faptelor grave de vătămare
a valorilor sociale determină adoptarea normelor de drept penal. Pentruapărarea vieţii, demnităţii,
siguranţei naţionale, proprietăţii sau altor valori socialeale persoanelor apare ca necesară
incriminarea faptelor periculoase pentruacestea.Iar normele cuprinse în partea generală a
dreptului penalreglementează instituţiile comune normelor de incriminare.
Obiectul reglementării normelor juridice penale îl constituie întotdeaunarelaţiile de
apărare socială esenţiale, adică expresia reacţiei sau luptei socialeîmpotriva celor mai grave fapte
ce pot fi săvârşite în cadrul societăţii. Normapenală nu trebuie identificată cu articolele sau
alineatele sub forma cărora esteredactată legea penală, deoarece pot fi articole sau alineate care
cuprind maimulte norme penale, după cum sunt şi situaţii în care o normă penală poate
fiexprimată în cuprinsul a două asemenea texte.
B. Categorii de norme penale.
a) Norme penale generale şi norme penale speciale. După criteriul mixt, al conţinutului şi
întinderii domeniului de aplicare,normele penale sunt generale şi speciale. Normele penale
generale sunt normele penale care reglementează condiţiile genezei, existenţei
(modificării,transformării) şi încetării raporturilor juridice penale. Normele penale speciale
(denumite şi norme de incriminare) sunt normele penale care descriu condiţiile în care o faptă
constituie infracţiune.
Normele penale generale au vocaţie de incidenţă referitor la toate normele speciale sau la
o parte (marea majoritate) a acestora. Utilitatea diferenţierii în norme penale generale şi norme
penale speciale rezidă în aceea că o eventual suprapunere a sferei de aplicare a acestor două
specii de norme penale. Normele penale speciale se vor aplica cu precădere şi se vor completa cu
cele generale,în măsura în care prin lege nu se dispune altfel. Folosind criteriul felului legii
penale care constituie sediul normei – generală sau altă lege – chiar şi normele de incriminare pot
fi norme generale, dacă raportul se face cu alte norme speciale. Normele Codului penal sunt
norme cu caracter general în raport de cele cuprinse în alte acte normative. Astfel, dacă o relaţie
socială este reglementată de o normă din Codul penal şi de una cuprinsă în altă lege,această
normă are prioritate în aplicare. În această accepţiune categoriile de norme penale examinate sunt
folosite în sens derivat.
b) Norme penale prohibitive şi norme penale onerative. După criteriul modului de
reglementare a conduitei, normele juridice se împart în norme imperative şi norme
dispozitive.Normele juridice imperative pot fi onerative şiprohibitive, iar cele dispozitive sunt
permissive şi supletive.Având în vedere faptul că aproape toate normele penale sunt
normeimperative ne vom referi, în principal, la subspeciile acestor norme, respectiv lanormele
penale onerative şi prohibitive. Normele penale onerative sunt normele penale care obligă
destinatarii să iasă din pasivitate, să efectueze o anumită activitate. Normele penale prohibitive
sunt normele penale care obligă destinatarii să nu efectueze o anumită activitate, adică să se
abţină de la o anume conduită. Infracţiunile reglementate prin norme penale onerative se numesc
infracţiuni omisive, iar cele prevăzute de norme penale prohibitive sunt denumite infracţiunii
comisive.
c) Norme penale unitare (complete) şi norme penale divizate (incomplete).După criteriul
cuprinderii sau nu în cadrul aceluiaşi text a tuturor elementelor,normele penale sunt unitare şi
divizate.Normele penale divizate sunt normelepenale cărora le lipseşte din textul legal unul dintre
elemente. Normele penaleunitare sunt acelea care conţin în textul legal toate elementele. O normă
penalăeste completă chiar dacă elementele acesteia nu se găsesc în acelaşi loc încuprinsul
aceleiaşi legi, dacă ele nu pot exista independent. Doctrina clasificănormele divizate în norme în
alb, norme de trimitere şi norme de referire
Normele penale în alb (numite şi norme de incriminare cadru) sunt normele penale care
conţin sancţiunea şi o dispoziţie sau ipoteză abstracte, acestea urmând a fi completate prin norme
de trimitere. Unii autori împart normelepenale în alb în două subcategorii: norme în alb proprii şi
norme în albimproprii
Normele penale de trimitere sunt norme penale divizate cărora le lipsesc unele elemente,
pe care le preiau definitiv din conţinutul altor norme.
Normele penale de referire sunt norme penale divizate cărora le lipsesc unele elemente, pe
care le preiau temporar din cadrul altor norme.Cât priveşte criteriulde distincţie al normelor de
trimitere şi de referire, în doctrină se recomandă a ficel al elementului preluat. În cazul normelor
de trimitere elementul împrumutateste sancţiunea, în timp ce în cazul normelor de referire
elementul preluat estedispoziţia
c) Alte clasificări. Literatura de specialitate face şi alte clasificări ale normelorpenale cum
ar fi: norme cu ipoteză simplă şi descriptivă; norme cu sancţiuneabsolut determinată; norme cu
sancţiune relativ determinată şi norme cupedepse alternative sau cumulative74.
De asemenea, normele penale ar putea fi clasificate în norme penale principale şi norme
penale subsidiare. Normele penale principale sunt acele norme penale care se aplică cu precădere
faţă de alte norme de aceeaşi natură,aplicabile subsidiar. Normele penale subsidiare sunt acele
norme penale care seaplică numai dacă alte norme de aceeaşi natură nu sunt aplicabile.
Identificarea normelor juridice principale şi subsidiare se face prin verificarea dispoziţiilor legii
penale, care utilizează formulări de genul: „dacă nu constituie o infracţiune mai gravă”; „dacă nu
se pedepseşte cu o pedeapsă mai severă” etc.

BIBLIOGRAFIE

 M.A. HOTCA, Drept penal. Partea generală

 T. DIMA, Drept penal. Partea generală,
 https://ro.scribd.com/document/397103834/Drept-Penal
 MARINA GRAMA, STELABOTNARU Drept penal partea generală
 GHEORGHE IVAN Drept penal