“Fabula e o istructiune deghizata sub alegoria unei actiuni”

Fabula este o specie care apartine genului epic, poate fi scrisa in

versuri sau in proză în care sunt satirizate defecte umane prin
intermediul unor
personaje din lumea plantelor, a lucrurilor si animalelor sau plantelor car
ora li se atribuie trasaturi omenesti prin procedeul artististic literar al per
sonificarii.
  Fabulele au caracter alegoric , deoarece prin ele se exprima notiuni
abstracte , invataturi morale , prin mijloace concrete . Actiunea oricarei
fabule este scurta , concentrata , rezumnadu-se la un singur aspect din
viata personajelor . Cadrul spatio-temporal al unei fabule este , intentia
autorului fiind de a da un caracter de generalitate faptelor prezente ,
inversul uman este inlocuit cu universul necuvantatoarelor de obicei
animale pe baza unei succesiune de personificari care se numeste
alegorie . În exprimarea concretă a unei abstracții, alegoria recurge la o
suită de metafore, comparații, personificări, care formează o imagine
unitară. Astfel, se poate spune că figura este o metaforă cu un câmp de
existență limitat. De regulă, alegoria concretizează idei generale despre
iubire, prietenie, ură, război, condiția umană prezentându-le într-o formă
sensibilă. Din punct de vedere gramatical, figura de stil este formată, în
cea mai mare parte, din substantive. Prin asocierea substantivelor cu
încărcături semantice noi, figura ia forma unei metafore continue sau
prelungite. Cele două părți ale fabulei - narațiunea alegorică și morală -
se află într-o strânsă legătură, căci morala, pe care se pune accentul, este
o concluzie a întregului discurs, iar narațiunea este veșmântul care o
pune în relief. Claritatea moralei depinde, în foarte mare măsură, de
claritatea firului epic, de măiestria cu care autorul știe să întruchipeze
prin personajele sale anumite tipuri umane . Categoria estetică utilizată
în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme -
umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a
hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști,
infatuați . În ceea ce privește versificația, fabula nu respectă regulile
stricte ale poeziei clasice, luându-și o mare libertate referitor la ritm,
rimă, măsură, strofe, narațiunea fiind, de cele mai multe ori, continuă.